Romanulu, mai 1872 (Anul 16)

1872-05-01

A A ANULU ALU ȘERK-SPRK-pECKLE TTOESCE ȘI VEX PUTEA ABONAMENT» N CAPITALE: una *un 48 lei; ș ese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 5 lei. IN DISTRICTE: una ană 68 lei; șase luni 29 lei; trei luni 16 lei; uă lună 6 lei. Abonamentele íncapit la 1 și 16 ale lunei; nn exemplara, 20 bani. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru franci 20. Austria și Germania, trimestru 7 fl. arg.18 franci ANUNȚURI Anunțiuri, pagina a IT, linia 80 litere — 40 bani, neerțiuni și reclame, pag. flI, linia 2 lei — — Scrisori și ori-ce trimiteri NEFRANCATE eorit « 8.EFUNATE — Articlele nepublicate ei vor arde. „Bornări Iți se vinde cu foia la cofectiria d-lin Toma Antonin din Pasagiu, și la administrațiune, strada Academiei, No. 26, la respântia acestei strade cu Bulevardul I. SERVICIU TELEGRAFIC ALA ROMÂNII MSI. Washington, 13 Mai fi.— Este probabile că una compromisă se va face in cestiunea Alabama, prin închiniarea unor tratat, suplimentarea între Englitera și America. Aceste tratate vor înlătura orice răspundere pentru fiecare din cele două națiuni în ce privesce pagubele indirecte. Arii uinibimtii ineji hi It (datini ea, Strada Academiei, No. 26« Stm MARȚI, MERCURI, 2, 3 MAIU 1872: lubutezate și vei fz «MgBUN ABONAREA IN BUCURESCÎ, la Administrațiunea jianului; IN DISTRICTE. 1« corespondinții Bei și cun oști Pentru Anunțuri a se adresa la administrațiune. LA PARIS Pentru abonamente, la d. Darras-Hallegrain, Ra de l’ancienne comedie, 5. Pentru anuntiuri: la d-nil Drain et Micoud, 7 Re# Éochechouart. la A WIEN A Pentru abonamente: la d. B. G. Popovici, Filemarkt. 15. Pentru anunțiuri: la d -nil Hansenetein și Y*ff» Neuermarkt, ÎL Bucurescii x Floraru, 1872. Guvernulu din Bucuresti, facénducere cu notele consulare și cu Jiariele nem*țescî ece evrei» sei, aruncă, asupra națiunii române cele mai nedemne injurii; ministrul justiției își permite, întrunii raportă către Domnu, nu a cere grația pură și simplă a unora condamnați, ci a discuta într’una modă necuviinciosü verdictul juriului, a discredita justiția țărei, o denunță opiniunii publice europiane ca condusă de pasiuni orbce ore nu de simtimentulu dreptății, puterea esecutivă își dă astfel și mâna, și’n acésta materiă, că defăimătorii Români»*!, cu inamicii săi cel mai învierși unațî. Lucruri este naturale și nu suprinde pe nimine. Ingagiamintele cele mari luate la 11 Martin, 1871 trebuiesc, îndeplinite, interesele națiunii române sacrificate urijirilor străine, cari singure au aduse la putere, pe fuirișmQ și ’n întunericului nopții, acesta guvernă. Purtarea lui este conformă originii din care a eșua și, dacă națiunea română se pote desprețui pe sine însășî că sufere un asemene regime, nu póterace și nu trebuie se se plângă, căci lupta este numai aiei. Nu venim dorit a critica purtarea guvernului în acesta cestiune. Nu venimű aici chiar a discuta nota consulilor, din puntura de vedere ale scopului ce la prima vedere pare că avea. Vomă căuta a dovedi altă dată că acestă notă nu póte ave nici caracterul și nici valorea unui acte internaționale, dictata de nesce împrejurări în adeveri grave, și cari ar fi fostă de natură a aduce uă reale amenințare miorii drepturi și interese legale. Vomă cerca a demonstra că acesta notă nu este decâtă un manoperă, menită a înlesni lucrarea guvernului din București în opera de reacțiune ce îndeplinesc, a duce mai cu înlesnire la desființarea acelui juriu, a acelorfi curți de justițiă naționale care singure, în acesta Tăcere universale, mai tulbură liniștea regimelui prin demnele și energicele cele verdicturî. Pentru astăzi, spre a începe a pune în evidință acea acea bioeme, voma atrage atențiunea publicului, a guvernului și a domniloru consuli asupra nuvelelorű ce publicămă mai la vale, de pe siabele germane chiar și, relative la escensele comise în Prusia, in Austria și Turcia contra Evreilor”. Vomii remarce r că la Smirna și Marmara au fostö, nu numai jafuri și spargeri, sinagoge derămate, derüâncă sânge versate, victime numerose; că la Berlin, în capitalea acelei civilizate Prusie, care prin organele aele oficiali și oficiase nu înceteză da nt defăima și înjura, după ce principii, financiari și întreprinztorii sei ne-aă jăfuitü mișelesce, că la Berlin, »jfoemii, in toleranța contra Evreilorü merge péné se rifusa unul artiștii însemnata unu loci de măiestru de concertfi, pentru singura rațiune că elű este Israelite Voma aduce aminte că, în România omenii de sciință, ori de ce religiune ari fi, au avut și totu-deuna loculu lorű insa »datate, au foștii și sunt fi primiți, des străini, chiar în funcțiunile publice ; ma mulți medici Ebrei ocupă și astă-ci posturi la diferite spitale și județe . Iuliu Barasch a fostu penă la martea sea profesore în scólele publice ale Capitalii, iubite, serbătoritfi și respectată de tată lumea Sunt și are acestea dovedi de intoleranță, de persecuțiune ? Și cine merită blestemului și stigma de barbari și neumanî? Acel, la cari se pot fi produce câteva escese isolate, regretate și condamnate de totfi lumea, saö acel cari eregă intoleranța în sistemă pene la asta puntii încât și alungă chiar sclința și artea pentru singurul cuvânt și că suntă profesate d unü om fi de altă religiune? Lă-ăm fi ca omenii sinceri și reali se respungă. D’uă cam dată întrebâm fi pe d-nii consuli și organele lor din țară și strănetate,—cari înregistrază fără nici un fi comentarii depeștele de la Smirna, Lemberg, etc.,— făcutu-s’a fi ceva note Austriei, Turciei și Prusiei? Datu-li s’a vr’unit ultimata, pentru persecuțiunile și uciderile Evreilor ? Și dacă nu li s’a dat și, dacă scenele de la Smirna, de la Lemberg, de la Marmara, de la Berlin, au trecuții făr’a provoca vreă protestare, nu suntemöare în dreptu a vede în nota făcută la Bucuresci, pentru nesce împregiurărî multe mai neînsemnate, să manopere ale cării scopul este cu totul și altul și de celfi afișiată ? Rugămți ^tarnele d-lui Radovici se ne de ce va lămuriri în acesta privință. Spațiulă ce ne remâne tiindu datori a să da unei Însemnate corespondințe a d-lui C. A. Rosetti, termină că revista nóstra fácendu cunoscută că nuvela dată de Mémorial diplomatique despre demisiunea principelui Gortchakoff este neîntemeiată. D. Gortchakoff remâne la postură seü. D. Wallner este numită ministru la domenie ord nu la estime. Smirna, 1 Maiű. De ieri, mai multe învățărări s’afl întâmplată între Greci și Evrei la Smirna, supt protestă că acesta din urmă ar fi sacrificată mă copilă. Au fostă mai multe victime. Sântă temeri că acestă desordine va continua. Trupele ocupă milităresce cartierului evreiescă. ,Smirna, 3 Maiű, sera. In urma măsurelor luate de autoritățile locali, ordinea este pe deplină restabilită. Israeliții totuși continuă a nu eși din casele lor. Se anunță de la Gallipoli 4 ariului Gourrier d'Orient că, în filele de 2, 3 și 4 Masă, rudanii din insula Marmara au fot d espuși la persecuțiuni, pentru că se zicea că dispăruse nă Grecă. Sinagoga le-a fostă dărimată, casele și magazinele prădate și rabinii lord întemnițați. Familiele jidovesc aă fugită în casele turcesc!. Poporulu din Bucuresci traduce apoi după 4iabulă germană Berliner-Gerichts- Zeitung din 2 Main, anul 1872, urmatorele : „Se afirmă în cercurile locali artistice că comitatul teatrale ală teatrului regale din Berlin, a refuzată unui musicante distinsă și perfectă înaintarea în postură de maestru de concertă numai pentru că este Jidana." țiabulă Neue Freie Presse din 4 Main publică următorea serie, reprodusă de Curierum din Iași, relativă la maltratările suferte de Evreii din Lemberg : „Ni se spune din Lemberg cu data din 2 Maie . A sâră se adună pe piașta „Heiligen Geist” forte mulți băeți de pe aliți, cari vroi să se asiste la baterea zorilorü cari obicinuesce a se face de 1 Maia în sunetul musicel. Baterea zorilor nu avu locă — déja frumósa séra de Maie nu trebuia se trecu pentru tinerețea nostră fără nici ună resunetă. De abia se auzise că musica nu are se cânte, că și începură a pârâi sticlele de la unele ferestre. Acastă melodie crescu totă mai multă — și după puțîn fi tîmpă mai tote ferestrele și ușile de sticlă ale dugheniloră — se nțelege numai ale Evreilor — fură stricate cu petre. Garda de siguranță reeși a prinde șase din acel copil tulburători, tocmai pe cândă eî ’șî esercitaă fără nici săngrijire puterea brațului soră. înaintea judecătorului de instrucțiune unulă din ei mărturisi că eî a fostă îndemnați d câți va omeni mai bătrâni, a se apuca d asemene neorânduieli. “ Edițiunea de sera La Charkow, în Ukraina, pascele rusesc au fost tulburate de nesce conflicte sângerose, între poporațiune și poliția. Trupele au restabilită ordinea împușcândă poporuluiu fostă și morți și răniți. Nizza. Rue Alberti, 11. Ro. 2- Sâmbătă, 4 Maiű. 1872. Dorü redactori ai ROMANULUI. Domni redactori, Progresului ce face Republica ’n Francia este atâtă de mare, încâtă pașii monarhiștii începă a ’nțelege ș’a se ’ngriji. Cele mai multe departamente sunt administrate și pe deplină tescuite și sploatate de legitimiști, de orleaniști, de bocapartiști; și cu tote aceste opiniunea publică nu perde nici uă ocasiune de a se manifesta pentru Republică și a cere ca Camera se se dizolve ea înaășî. Negreșită că ea nu voiesce se se disolve, déja cine nu cunosce minunile ce scie ce facă opiniunea publică cândă se hotărasce a voi ! Afară din alegerea semnificătore, de Duminica trecută, a cotițianului Fioquet, ca membru al Comunei Parisului, și din adresele consilielor județiane, cari vida necontenită în favorea Republicei, avemii încă vă dovedi despre progresulfl ce face Republica; în departamentele cele mai anti-republicane pân’aci, 4 arte republicane afl acumă de la 8 la 10 mii de abonați, pe cândă cele monarhice abia mai râmaseră cu 6, 7 sute de prenumerați. Nu voiese fl a 4ice că celulă politică s’a ’nseninată cu totulă și că partitele monarchice au abdicată, nu ’ncuragiate, și potătice susținute de puterea esecutiva elenă conspirată și conspiră; nimene dorit nu póte garanta că, mâne, poimâne presimtându-se că ocasiune ce le va părea favorabile nu se voră încerca se profite îndată de densa și nu voră provoca astăfelă uă revoluțiune din cele mai uriași e sau celă mai puțină să răsoală din cele mai sângerase. Partitele monarhice din Francia nu se ocupă de interesele generale, de periclele patriei, și sângele vărsată de dânsele și penau interesele loră personali se pare a fi pentru ele uă hrană, vă sântă împărtășire, ceă ce țioea mai de mnăți, 4iarulă călugarilor”, Uniunea, vorbindă despre răscola carlistă din Spania: „Cândă chrămarea la arme este cea după urmă recurgere a independinței și libertății, o aprobame.“ Mulțimea însă începe a cunosce ce este independința naționale și libertatea pentru mai toți domnitorii în genere și’n parte pentru cei cu dreptură divină, și d'aceaa chiară in Spania, forte puțini s’amăgiră de proclamațiunle carliste. In Francia, partitele monarhice, încuragiate și putemü 4*nesusținute prin necontenitele șiovârii sale puterii executive și prin puterea materiale ce aă în mână, — căci dispună de majoritatea Camerei și mai de tdtă administrațiunea, — se pregătescă necontenită d’a profita de prima ocasiune ce li se va oferi, pentru a pune mâna pe tronă, pe asoluta domnire. Astă felă, acumă câte-va 4'le, uă simplă lu disposițiune a d-lui Thiers, fu d’ajunsă pentru a pune în mișcare pe domnii dud ș’a’I face se dea ordine partitei: „se fiă gata,fata la ce? ^iesi le Sitele, la République, si mai tóté Șiartele cari sunt și adevăratele organe ale majorității națiunii. Respunsuli la acesta întrebare ni s’a dat și indirectă organul de căpetenie al fi oreaniștilorâiîariula Débats. Orleaniștii, ré Jendu pe d’uă parte că opiniunea publică se descâptă pe a fi ce merge și se manifestă pentru Republică, era pe dalta, văzéndü că nu se potü înțelege cu legitimiștii, și mai puțin fi încă cu bonapartiștii, el vor a se repete jocuru napoleonilor și, se proclame pe ducele d’Aumale, președinte al fi Republice ș’apoi, s’o ia în brațe și s’o strîngă cu atâta amare încâtfi s’o facă se-și dea sufletulu. Planul fin ardi fi réű déca n’arfi fi pe deplin și tocita de către bonapard. N’ar fi fi réfi déca legitimiștii și orleaniștii, ar fi fi putut fi sembete Francia cu gloria, cumfi a fostu imbéíatü-o micului caporale, și dacă natura le-aru fi data geniulu și brațele nervose ale familiei corsicane. Republica mai are încă fericirea că partitele monarhice din Francia nu luptă pentru uă ideiă, pentru principiul monarchiefi ci, fiecare in parte pentru interesul fiiei personale, pentru individulöiei. Ele se întrunesc și tote pentru a lovi Republica, pentru a o paralisa, pentru a o opri d a respândi instrucțiunea, d’a organisa munca, ș’a face ca producerea să fiă mare, fibră și bine-făcătorre pentru toți; când ficnse este vorba d’a stabili monarcia ele se despartă îndată, fiecare combate pe candidatlü opusü ș’apoi se ’ntrunesc si pentru a mențina oă Republică provisorie, care lasă fiecărei partite speranța pentru viitorii. Acestft lipsă, de principii, de patriotismü și chiar de inteligință practică, acesta corupțiune, produs si ar fi umsul nesațiQ dobitocescii de domniă cu ori ce preț fi, nu este ore, domni redactori, bóla cea cumplită care bântuie și partitele nostre, vermele care râde la noi puținele stăvilare cari mai opresc fi încă d’a se mai versa asupra nenorocitei nóstre patrie, potopului invasiunii ș’ar fi cuceririi? In timpii de patru luni de iernă în cari am statö acumii în București, — și ce iârnă! ce gerfi, morale și materialei — am studiată neconteniții și din tóte puntele de vedere, situațiunea nostră politică, și pe toți bărbații noștrii, bătrâni, maturi și juni, din tote clasele și din tóte partitele. Mai multü încă, m’am întâlnită de câte-va ori cu toți capii de partite, cu unii din candidații la domniă, și cu partisanii flăcaruî candidate. V'am spusă, la particulară, resultatului acestui durerosü studiu; publiculu case nu-l cunosce, și-mi implinesc, astazi că datoria sacră d’a-î spune, în câte-va linie, și suptuă formă forte parlamentariă, cea-a ce am vétsiut. Se póte se fiu amăgită; doresefi din sufuitu se fiă forte amăgitii; déru, péne ce voiu avé fericirea d’a mi se da dovedi că n’am sclutu se véia și se 'nțeleg si trebuie se spuîu adevĕrulu, deși, ânoă dată, noi fi că toți vor fi <fice că suntfi amagita și cu tóte că n’am âncă animă d’a la aréta de eatü suptü una vélü, suptu acea formă ce se numesce, de către dibacii oficiali ai trecutului, forma paramentară. Candidații la domniă, partisanii foști or fi Domni, ș’al nouiloru candidați, tot mi-au spusă și mi-afi dovedită că țer, suferă, și că puterea esecutivă o conduc la peire, și toți mi-au sa trebui sa vi să m fi. îndată oase ce m’am încercatfl a-î aduce pe terămul si practică, tot — fiecare negreșită luptă uă formă con formă cu terapiramentului, cu ințeliginț și cu posițiunea sea —• toți începură a ’nghina, a coti ș’a căuta se găsască cu orice prețQ uă crăpătură prin care se asă din acea mréja care se numesce naționalitate, drepta, sacrificii, datoria către patriă. Și iamă lăsată sensa, facendu-me că nu ’nțeleg fi nimio fi; eficî, cu adevĕre, nu prin egoismul și nu cu corpuri fără inimă se póte salva uă națiune. Toți vor fi fericirea României; fiecare partită care are convingerea — voies ce se aibă convigerea — că ea nu póte fi fericită decât și atunci numai când fi 0 raulfi iei va dobândi, see va redobândi puterea asolută. Ceva și mai frumos. Fiecare partită voiesoe se readucă sau să aducă pe omului iei la puterea supremă, dérfi cu condițiune ca elfi se vie sëfi se revie mai fără nici ună felii de sacrificii din partea omului și chiar din partea partitei; alții se facă sacrificiele; alții se espuie averea și viața loru; la nevoie, vie chiarü prin intervenirea străinilor și, vie chiare prin trunchiarea patriei, numai se vie gratis, se vie fără nici unii altă sacrificiu de cât și acelu a da primi după mumiii se se sacrifice d’a domni, pentru binele tuturor ei. Unui exemplu din trecută va servi unora ca se mențelagă și mai bine. Renumitului Vilara se supărase pe Alesandru Ghica și voiase la restórne. Toți candidații la domnie, se afoca-eră de patriotismul înfocare cu atât și mai mare cu cât și unii din consulii străini suflați in flacăra patriotismului — și cereai acțiunea, și încă uă acțiune grabnică, căci, cu cât si mai multe interesuli personale este în jocfi, cu atât si patriotismul si candidaților si devine mai nerăbdatori! — Se se scape țara oouă oră mai nainte, striga fi nerăbdato, și boiari parveniți ai timpului decadinței. Ce face Vilara, care*și cunoscea omenii? Elfi scrie p’uă colă albă de hârtiă: „Noi, supt semnații, ne’ndatorăm fi, ca celfi care dintre noi va fi numită domnii, se plătescă dumneiul logofătului Alesandru Vilara suma de cinci-deci de mii de galbeni." Toți supt scriseră. Vilara lucră și restulfi se scie. Cu órecari forme mai civilisate, mai ipocrite, astfi selfi suntfi și astăzi candidații la domniă și partisanii lorii. Interesele generali, patria, tóte aceste sunt fi bune pentru demagogi, saö celii mai multe cuvinte cari se servescu ca mantă de paradă a domnului pentru dina foc douării și numai pentru ziua aceaa. Dup’acestia vin și cel carii, deși ar fi dori fericirea patriei loră, nu pot fi puse se-î sacrifice nici chiar plimbarea de la șosea, séö pasiunea de cal, șefi partita de cărți. Acel carii se citescu — și cu cea mai deplină sinceritate — d’a se convinge, da s’amăgi pe el ânșii, că déca nu fac fi sacrificii pentru patria lora, causa este că ceilalți sunt fi rei, séü leneși, séți nepăsători, egoiști, s. c. 1. Acel cariî, de șî forte dasinteresați, sunt si cuse atât si de domniți de pasiuni, încâtfi preferă se lase se se permă causa generale numai se nu lucreze cu cel carii le sunt si antipatici. Acel apoi carii sunt fi gata a face tot fi feluiri de sacrificii pentru patriă, cu condițiune cuse ca tóte se se faci asia cumfi înțrlegii el, așia cum fi cred fi el că este bine, așia cum fi ar dori el se fiă, iar’a voi a ’nțelege că n luptele politicei, evenimentele din afară și din întru an, mai tot fide una, uă mare înrîurire și faefi că mai nici uă dată nu se póte dobândi, cu tóte sacrificiele ce s'ar fi face, de cât fi Uă mică, uă forte mică parte, din ceaa ce este pentru fie care i4?alul4 sau politică. Mi*»’