Romanulu, iulie 1872 (Anul 16)

1872-07-15

682 cestiunea Oriintelui și cestiunea polonese nu voră române străine de deliberațiunile confe­­rinție de la Berlin. In cee­a ce privesce a dou­a mistiune, ar fi vorba numai se se proclame prine, și simplu că nu esiste. Pentru cele trei puteri, cari și-au­ împărțiții între densele Polonia, nu va fi uă mică satisfacțiune d’a constata, tocmai dup’uă sută de ani de la acestă împărțire, slăbirea gimpatie­­lorÜ în favorea acestui nenorociri popori și conser­va­rea definitivă a violării drep­tului stabilită în 1772. Câtă despre cestiunea Oriuntelui, de­parte d’a dispăre de la ordinea rjileî, nu póte de câtă se dea locu la noaî compli­­cațiune. Austria, esclusă din Germania și din Italia, astă-­ji caută terâma ca se face una­rolă și se’șî mai redobândescă ce­va din veci­ia’I­n­fluința pe care a perdut-o de la 1859 și mai alesu de la 1866. A­­ce­stö téríimd e găsită gata ’n Orivnte, și interesulă Prusiei e d’a favoriza vederile vechiei sale rivale, a cărei activitate, în­­torsă în altă parte, nu va căuta se ’n­­curce planurile dinastici Hohenzollerailern în Germania. Pate că numai prin luarea ’n considerare a acestui punctă de privire se va pute ghici secretulă împăcării dintre ’nvingători cu ’nvinșii loră de la Sadovva. Rusă, naintândă spre Oriunte, Austria se va isbi de Rusia, și, déc’acesta cești­ UQB se va pune în conferințele de la Berlin, divergințele cari es'stu în stare laterală s­e vor­ manifesta într’ună modă palpabile. Ca. se se pune în înțelegere cele done rivale cari 'și dispută supremația pe țărmil ’Dunării de joifi, ca se evite una resbelă teribile, se va simți necesi­tate d’unul miijlocitoru, ș’acesta e rolul­ pe care d de Bism­ark pare că’să do­re sce, ne aduce la cunoscință una faptă forte interesante și care, în împrejurările actuale, e do uă deosebită importanță. La Berlin guvernul­ se ocupă forte multă cu cestiunea apărării Kielului și altor­ cetăți tari, luate de la Danemarka. Ună plană generale s’a adoptată acum cât­va timpi de statură-majore generale ală Prusiei, care dă supusese împăratului Wilhelm, și nu s’astepta de câtă banii din Francia pentru a’i se ’ncepe esecutarea. Sa convenise ca împăratulă se se ducă la K’el, cu ființă seă, principele moșteni­­tore, spre a pune cea d’ântâiă petră la nouele porturi, și ca acestei solemnități se se dea uă strălucire nepomenită. Acesta­otărîre tocmai era se se dea publicității, cândă d. de Bismark, care negocia ntâl­­nirea celor­ trei împărați, făcu cunoscută isbânda negoțiărileru­sele. Atunci, ca se nu se supere Rusia, se decise amânarea călătoriei la Kiel, care éuse se va face mai tânjiă, și Berlinulu îșî va da de sicuru multă osten­elă ca se 'mpedice pe­nu și a vedé în tote acestea un a­menin­­țare în contra lor­. Ori­cum ară fi, statulă majore pru­­siană a ordinată la Kiel mnă șiră de espe­­riințe de artilerie, a câroră programă a și formulat o. Aceste esperiințe aveau de scopu si se cunoscă forța tunuriloră celoră mari, mal nainte d’a se ’ncepe nonele lucrări maritime. LIndependance de VEst conține ur­mătorele amenunțe în privința construirii baraceloră pentru trupele prusiane de pe teritoriul­ francese. D’a lungul c­aletei Champion se voi­ construi barace pentru locuința a 24 ofi­ciari ne’nsurați, fie­care dintr­e așii va ave la disposițiune două camere, a căroru in­stalare nu va lăsa nimică de dorită. S’a alergată la acestă măsură spre a­ se re­media lipsa de locuințe ce s’ar fi putută simți în orașiă, în urma sporirii garnii soției germane. Cu instalarea acestora noul barace e ’usărcinată corpulă francesi de gem­ă, a cărui direcțiune e ’ncredințită d-lui Paul Cordat, căpitanu de geniu cu reședința la Com­mercy, care s’a dusă la Reims ca se studieze la facia locului dieposițiunile luate în acela orașiă pentru cuartizarea oficia­lilor­ prusiană. De câte-va zi­le, numerasă lucratoriloră întrebuințați la aceste birace s'a sporită în modă c­onsiderabile. Câmpulă, pe care se voră rădica a­­ceste noul construcțiuni, a fostă curățită de piuitele ce­lă înțesină, strîngendu-le grămadă și dându-li-se focă; apoi aă în­cepută se se împle bălțile ce­ se’ntindeaă p’uă parte din tâmplă , acésta lucrare va fi destulă de lungă. In timpul­ acesta lucrătorii de lem­­năriă suntă ocupați cu construirea bara­­celor­ celoră mici, cari se ’i apere de timpul ă rea. Ia resumate, totul el merge c’uă deosebită activitate și c’ună relă neo­bosită. In departamentulü Nord mai multă de 2000 Alsacia Di și Lorenî au optafü pén’ acum pentru naționalitatea francese. Ru­sulă, proprietarul­ vasului, e ună tênoru Rusă, fără nici uă funcțiune oficiale nici în țara sea nici în Francia. Evenimintele de la Trouville se reduce dere la uă glumă după masă. E cu totulă inexactă că acestea sară fi petrecută înaintea d-lui Thiers. Rușii, carii s’aflau presinți, n’au luată câtuși de puțină parte la aceste manifestări, ba ânca s’au unită cu Rușii cari se aflau în acestă momentu la Trouville pentru a protesta în contra acestei nepotrivite­i manifestări și a declara că n’aă luată parte la densa. D. Thiers, informată despre acestă in­­cidinte, a esprimată dorința ca se nu se dea nici uă atențiune acestui vulgară in­­cidint'e. (Le Soir). E&ti’agemă din l'Independance merge următorele: După ultimele disposițiuni decretate la Berlin, împP­­atură Wilhelm se va ’ntorce în capitala sea la 31 Augustă. Plecândă de la Gastein, va face o d­iscursiune la Ischl ca se visiteze pe imperatricea Au­striei, Elisabeta, care actualminte se află în acestă orașiă cu fiică-sea, principesa Gisela. D­up’uă scrie berliocse, acestă vi­­sită ar ave de scopu se otărască pe îm­­perăteaă a asoci pe augustul I­sci­,iii la Berlin. După noutățile de la Gastein, îm­­peratură Frantz-Iosef arc se mergă se sa­lute trecerea augustului ară aspe. Ambii suverani voră ave dere, în acestă reșe­dință, uă conferință prealabile mai nainte de acelea cari se voră ține la Berlin. 1) Sosirea Darului Alesandru la Berlin e­otărîtă­ pentru daina de 5 Septembre. Ma­iestatea sea rusă va fi ’nsocată de trei din fiii săi, marele­ duce m­oștenitore și marii duci Vladimir și Nicolae. Suita t­arului ș’a fiilor ă sei va fi cu totul­ militare și cu deosebire strălucită. Daily News <zice că ’ntruuirea celor­ trei împărați n’are de scopu regularea afacerilor­ Europei. Stiariul­ englese pre­tinde că Austria și Rusia ar­ face mai bine se se gândescă la afacerile lor­ proprii. Exercițiele armatei germane din depar­tamentul francese Haute-Marne se face de la 20 August, până la 5 Septembre. Guvernului francese nare nimică de ob­­iectare, énse se pare că pentru aceste eserciție voră trebui locuințe pentru ofi­ciali și soldați, cea­a ce guvernulu fran­cese găsesce mai multă de­câtă împovă­rător­i pentru un­ departamentă care e în ajunu d a fi liberată de ocupațiunea stră­ină. In acestă privință simtă deja înce­pute pre­cari negoțiări. (’stimă ii la Patrie. Uă epistolă din Berlin, scrisă d’uă presonă care de ordinară e bine informată. 1) Telegrama, din fruntea diariuluî ne anunță as­­tă­zî sch­im­barea acesteia disposițiuni. Red, încî dindele fie la Ironville. Unu ténére Rusü, proprietarulu unei nave, invitase pe câți­va din­amicii sei se facă un preumblare pe mare și apoi se mănânce pe țurmă. Intre invitați erau două Spanioli, unii Francese și câți­va Ruși. Ajungându la Trouville acești d-nî erau intr’uă stare de beția pronunțată, și strigară: „trăiescă împeratură! Josü Thiers! Josit Republica !“ Intrândă în porta și după ce se depărtaseră de vasii cu pași șio­­văitori, ajunseră, pe ț­er­mii repetândui ace­leași strigăte. Marinarii se răpediră spre dânșii și tocmai erau se­i înf­ațe, cându interveni poliția. Autorii acestei nepotrivite glume fură duși înaintea comisarului de poliția, a cărei sumă se’și declare numele. ROMANULU, 15 AUGUSTU, 1872 PROCES­UL A’ BAZAIIE Punctură principale ală procesului, la care s’au oprită mai multă stăruințele in­strucțiunii, e celă relativă la depeșia prin care Mac-Mahon i­nforma pe Bazaine des­pre mergerea sea spre nordu, de peșiă cu data de 23 Augustă și prin care­­ să in­vita­se ia măsuri eficaete pentru înles­nirea acestei manopere strategice. In consiliul­ de resbelă, ținută în os­­pelulă de Grimont la­­6 Augustă, și la care asistau toți șefii de corpuri al ar­matei Rhinului, marerialele Baziine nu făcu nici oă mențiune despre acesta de­­peștă a lui Mac-Mahon. Astă­felu se de­cise retragerea supt zidurile Metzului, lă­­sândă pe Mac-Mahon cu propriele sale puteri. Instrucțiunea a găsită deja pe trei din curieri — Mac-Mahon trimisese șepte — cari transmiseseră depeșta lui Bazai­ne și cari suntă gata se marturise”. Ce­va mai multă : unulă din curieri, despre care s’a vorbită mai multă timpă, cu numele .Flam­ut, vechiul aginte ală po­liției din Longuyon mai nainte de resbelă, a amânată generarelui instructore Riviere uă lungă deposițiune în care nareză si­lințele ce și-a pusă ca se pătrundă prin liniele prusiane, pei idere la cari s’a­cs­­pusă și’n care certifică c­a dată de peșia lui Mac-M hon­ia mâinile lui Bazaine. Acestă deposițiune, destulă de volumi­­­misă, va fi unulă din documentele cele mai curiose ale marelui procesă. Copilul Milă­iei nu să putemă revela, fără jicuirea instrucțiunii, însa cea­a ce pu­temă nota e curiósa provedere întrebuin­țată de Flahaut și arătată de dânsul, spre a nu i-se prinde depeșta. Acea depeștă era scrisă pe ună mică pe­tică de pergamentă. Mai nainte d’a ajunge la liniele pru­­siane, caii ’mpresuraă armata lui Ba­­zaine, Flahaut îndouia pergamentul­ și­­ lă înghiția. Apoi lua ună vomitivă energică spre a scote depeșta. De trei­­ ori trebui se alerge la acestă stratagemă, crestân­­du-se toto­de­aua scăpată și ’uiáluindu­fâră veste pericule pe cari nu le prevenise. Deposițiunea lui Flahaut, care va fi pu­blicată in aotură de acusațiune, va fi una din cele mai interesante și din cele mai grave in contra a cuzatului. (Le Rappel;. BĂTAIA DE LA BORNY La 14 Augustă a ia­tă aniversara bă­tăliei de la Berny. La 13 August­, marțialele Bazaine fu învestită cu comanda supremă peste arma­ Rhdnului. Francia fusese învinsă la Wissembourg, la Fro­­­schwaler și la roibacii; mareșialele Mac-Mahon striu­­jea în grabă, la câmpul­ de la Chalons, sfărîmăturile armatei rele, și cu miijlo­­cul­ ajutorului ce s­trimitea generarele Palicao, ministrul­ de resbelă, reconsti­­tuia că nouă armată, armată eterogenă, căreia, coesiunea, care dă forța, avea să-i lipsescă neapărată, și pe care deja o a­menința, tocmai când el se forma, armata germană condusă de principele regale ale Prusiei. Cea mai tare speranță a patriei era dera în armata Rhinului, pusă supt or­­dinile mare și ale lui Bazaine, tare de 160,000 omeni; toți soldații cei vechi din Africa, Crimeia, Italia, Mexic și din garda im­periale erau cu Bazaine. Francia avea atunci încredere în capacitățile militare și în patriotismul­ mare și ale lui. Ce avea să facă Bazaine în fruntea acestei mari armate care ardea de nerăb­dare d’a se măsura cu inamiculu ? Avea, se stea d­e supt zidurile Metzu­lui sed se vie a’șî da mâna cu mareșia­lele Mac-Mahon și se ’șî deschidî cu dên­­sulu drumulu spre Paris ? Se ținu unu consiliu de resbelă supt președința lui Napoleon I­II și se deciș­i a se lua­otărîrea ce­i mai înțeleptâ . Bazaine avea se plece la 14 Augustă dimineți și se mu­gă spre Verdun. Timpulu zoria. Pe cândă armata lui Steinmetz sosia la Metz prin Sarre­­guemines și Saint-Avold, armata princi­pelui Frederic-Carol se silia­se frecă Mo­selle pe la Pont-a-Mousso­i spre a ’ntre­­rupe calea mare și ale lui Bazaine spre Verdun. Ordinile de plecare fură dite în 14 Augus­t dimineța, Napoleon III plecă din Metz la reversatula dorilor­, respc­te de ființă seu, ș ajunse la Longe­ville, sată așezată la mică distanță de Metz, pe ca­lea de la Verdun. Aceste gen ralismă, în aparință cădutil de la comandă, puse în realitate Iată învestită e’uă putere fără margini, acestă suverană, p’ală cărui obraz­ se vNsuse, cândă află despre ser­iile de la Wissembourg și Forbach, cu­larea ventuiă a dileloru din Decembre, acestă nepotă ală lui Napoleon I, care nu se dusese la­­ Forbach în buna bă­tăie! pentru că „era pre departe“, părăsii ar­mata în momenttulQ cândă ora de luptă avea se sune. Fuse fu ad­­upă oină și mai culpabile de câtă densule și care, de la m­uiiree’l ca comandante șefă ală armatei Rhinului, își luase asupră’șî uă respundere consi­derabile. Acestă omă e Bazaine. Caracterulă și roiulă mareș­allul în­cepu a se desemna la 14 Augustă, în­dată ce plecarea lui Napoleon III îl­ lăsă stăpână absolută. Bazaine celui ambițiosil, deja visator­, sefosü de putere, se arătă d'uo­dată, începe prin a’șî esprime cu fală satisfacții]nea pentru plecarea împă­rat­ului, respiră, și e stăpânulă absol­ut­l. Duce-se-va la Verdun ? Sta­va supt zidurile Metzului? Eră prima în rebara ce se impune umbrosului seă egosme. Respun­sulă e forte categorică: arma­ta și-ar fi ncepută drămuia spre Ver­dun de diminața; plecarea cnse ’î e­ntânjliată pené la am­erji- in fine cele d’ântâiă colóne se scud­ie, corpurile lui Ladmirault și Canrobert trecu peste m­uiă Mo­mile, corpurile lui Decaen și Cissey, in castre lângâ forturile Saint-Julin­ și Queuliec, începu se se urmeze, cândă Sudametz, aflându despre retragerea ar­matei prin spionii sei, atacă fără veste, in apropiare de Borny, cele doua cor­puri cari deja luntă cu sacii în spinare ca se trecă rîul­ Moselle. Uă luptă forte violentn se’ncepe ; cândă sonesce noptea, trupele francese aă res­pinsă cu conservată strălucire atacurile și și-ac posițiunile. zilnie — aci trebuie se pareși alele Ba- i dămă drep­tate — care alergase de la nceputul­ luptei, și-a ’împlinită datoriele c’unu sânge­­rece de lăudată. Armata lui Steinmetz fu forte ncercatá: pate că chiarÖ ar fostă cu putință se fia pedepsită pentru cutezanța mea. Dére ce scopu își propusese Steinmetz atacândă postgarda? se ’ntâr­z­ieze încă c’uă r­i retragerea spre Ver­dun. Acestă ecopă era ajunsă ore după bătaia de la Berny? E peste putință a o nega. Dară, pe când a se da acesta bătaiă, pe care Bazaine ar fi putut-o înlătura esecutândă fără moliciune planulu o­ărită în consiliului de re­belă de la 13 August­, armata principelui Frederic­ Carol trecea Moselle pe la Pont-à-Mousson și navita cu pasă forțată spre drumulu Verdunu­­lui; cu tote astea mai avea de făcută un­ spațiu destulă de lungă pentru ca , y se fii posibile lui Bazaine se ’ntrecă ’n ințală armata germană. Ziua de 15 Augustă totu mai permi­tea esecutarea mergerii spre Verdun. Ense Bazaine nu profită de acesta di. La 16 Augustă îlă vomă vedé, lâsându­­se se ntârdie la Rezonville și, puindă vă­di ca se facă 4 leghe, pe cândă inami­­culă trecu în același timpă­nesce distanțe enorme. Bazaine fur’appési de planulu â­lop= tată și de salvarea Franciei, vru­se­se nehu­jă în Metz. Bătaia de la Borny în­cepe se ’î favoreze planulu secretă și bătaia de la Gravelotte din 16 Augustă îi încoroneză succesul­. Baziine n’ar fi lucrată altu-Rla, déca ar fi primită instrucțiuni de la principele Frederic-Carol. - (Le Siecle# Domnule redactor», Finde că n’avemă uută ini­m­ă locale, care se reproducă reclamările nóstre, ve rugăm­ă se fiți buni cî și peu’aci a da publicității ș’a atrage atențiunea domni­­loru miniștrii asupra celoră ce urateza. Altă dată venirea sau trecerea pr­in a­­cestei orașiă a domnilor­ ș’a miniștriloru țerei aduce multă mi­re cetățiani'oră, din mai mu­l­te puncturi de vedere. Astă­­ Jî ense desele treceri la monastirea Sinaia, unde petrece familia domnitore, aă ajunsă se fiă supărătore ș’acesta din causa me­­suriloră imprudinte ce se ieü, ca nici uă dată, căci, decă este se frecă la Bucu­­resci cu trenulă de la 12 ore sec se vie cu trenulă d­e la 2 ore, măria sea dom­­­milu, ducele de M­ax em­burg seă ori­care ministru, a căroru trecere este forte désa, poliția pune sergioți și dorobanți pe strade încă d.­. pe la 8 ore dimineța de gonescă necontenită î­i drepta și’n stânga pe trecătorii cu care și cu căruțe, fiă în­­­­cărcate cu producte, lemne și mărfuri, fiă góle sec cu călătorii ce vină la torgü. Aceste mesurî se esecută cu totu felulă de injurii și bătăi, în câtă bieții óméul de țară, nesclindă ce păcate mai suntă și acestea, ajungi a’șî blestema ora și pasulă ce au făcută cândă aă plecată d’a­casă, căci suntă siliți a face ocale prin suburbiele laterale, contrariu afacerilor­ ce au cu pieța. Acesta se petrece pe totă întinderea cea mai principale a lungimii orașiului, de la bariera Bucuresci până la bariera Câmpinei­scu a Brașiovului. Se ’ntâmpla că mai adesea aceste gene se facă tocmai în dilele de tergulă sep­­temâneî, precum s’a­­ ntemplate și astf­el cu trecerea la Sinaia a unui d. ministru, numai scimă care. Orașiul­ nostru, cu totulă conerciale, sufere muf­t din ace­te manopere admi­nistrative fără precedinte și fără rațiune, și pe câtă timpă Piorescu­ nu se află pe­ moșia d-soră, noi nu vedemă în acestă ne­­cunoscută stare de lucruri de câtă pro­vocări la desordine. De ne­amu afla în Engin­era, amu pute reclama ia justiția despăgubiri de la gu­­vernulü care opresce câte 4 și 6 ore cir­­culațiunea stradelor d­in dauna co­mer­ci­ului, dérö, fiindu că ne aflamă aici, ne mulțămimă ca celă puțină aceste șicane necatificabile se încetez­i. D’acea­ a ve ru­­găm­u se bine-voiți a rădica și vocea d-vós­­tră de protestare, fiindu că noi aici n’a­vemă uă primărie care se apere interesele cetățianilor, d­ uă a do­ua secțiune a po­­liției administrative. Primiți, ne rugămă, etc­. Mai mulți comercianți. Următorea plângere credemu ne­­cesarin a o recomanda d-loru mi­niștrii, interesați personalminte în cestiune, rugându’i a scuti orașiu în Ploiescu de neajunsurile ce’l­eauseza: 1‘loiesal, 7 Augustu. 1872. ^ O-lui redactare alű gliartul­ ROMANULU Bâiă5«în 5 Câte­va diam­e vorbindă in zilele a­cestea despre aceidintele întâmplată Du­minică, la 6 ale cuvinteî, pe linia ferată

Next