Romanulu, octombrie 1872 (Anul 16)

1872-10-01

ANULU ALU ȘESE SPREZECELE VÖESCE'PreiTuti“ Ori-ce cereri pentru România, se adreseza la administrațiunea diartului. anunțuri' In pagina a IV, spațiului de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS: la d-nii Órain et Micoud, 7, Rue Rochechouart. LA WIENA: lad. B. G. Popovibí,Fleischmarkt, 15. Scrisori și orice trimiteri nefrancate vor fi refusate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARULU. SERVICIUL TELEGRAFIC ALUI ROMANULUI". (întârziată din causa întreruperii). Pesta, 10 Octombre. — In ședința de astăzi a delegațiunii Reichstagului, discutându-se bugetulu ministeriului de resbelu, ministrulu a demonstrată necesitatea de a se prelungi termeniil u șederii supt drapelă a soldaților, s'a terminat, prin a declara că actualele bugetii de resbelu va remâne bugetul normale. Cornițele Andrassy a desvoltatu acestu argumentă, susțiindu bugetulu ministeriului de resbelu din punctulil de vedere ală afacerilor esterne, re’nouindă declarațiunile făcute de mai nainte în sînulă comitatului bugetară. Viindă la cestiunea ’ntrevederiî împeraților la Berlin, arătă că acestă evenimentă e de natură a consolida pacea europenă. In ceea ce privesce relațiunile Austro- Ungariei cu tote statele, ele suntu bune și voră remâne totă asemenea pe câtă timpii politica de pace, resultându din interesele monarchiei, va fi cu fidelitate urmată. Oratorele ejice că pacea nu se póte garanta mai multă, pe câtă nu se póte garanta nici unele noui relațiuni cu alte state, daca acestea nu vor ă proba că merită uă deplină încredere. Déca énse se va dispune de puteri îndestulătore, ele vor scuti de orice decepțiune, și politica monarhieî se va realisa, printr’un reale voință d’a menține pacea. Oratorele termină sprijinindu-se pe solidaritatea guvernului întregă în cestiunea bugetului de, resbelă. După respunsulu delegațiloru Giskra și Herbst, propunerea generalului Gablentz, d’a se acorda prelungirea șederii în timpă de pace a trupelor aflătore supt drapelu, se adoptă, împreună cu suma din bugetă, cu 32 voturi contra 24. Nu ne putem împlini de câtă un numerala viitoră promisiunea dată la finele revistei numeralul precedinte. DUMINICA, 1 OCTOMBRE 1872. LUMINEZĂ-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE In Capitale: una ană 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; ua lună 5 lei. In Districte: una ana 58 lei; șese luni 29 lei trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. , Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20. Austria și Germania, pe trimistru franci 18. A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Ilal" legrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nii Órain et Micoud, 7, rue Rochechouart. LA WIEN A: la d-nîi Haasenstein și V ogler Nenermarkt, II. (A) Edițiunea űe sén Redactiunea și Administrațiumea, Strada Academiei, No. 20. BUCURESCI, 53 Ä1872 Revista Românului de la 29 cuvinte, vorbindu despre situațiunea regimului, termină cu acesta frasc: „câteva lopeți din teren a propriei séle putreziri îmi acopere: unü veniți so spulbere, și stafia va cade în bucăți.“ D. Emilia Costinescu, unul dintre redactorii Românului, avea ideia d’a adauge esortațiunea: fă-ti cruce Române! N’o adause, și era că stafia ’lu înhăța. In momentulű cându schemü aceste linii, d-sea e condușii la temnița din Văcărescu, după una mandată ală judelui instructore 1. Miluleții. Guvernulu, neputându nega nici unulu din adevărurile pe cari i-le spune pe totă cjiua acestu organü de publicitate, neputându nega jafurile oficiale și neoficiale, abusurile, ilegalitățile și imoralitatea ce se reversa peste totu și peste tote supt intrega’ domnire, voi se’lil isbescă cu ori ce prețu, fiă chiaru și ’n moda indirectă. De vreo—8 ani, Românulu nu și-a refjutut redactorii întemnițați: astăzi suntemu re’ntorși ierășî la sistema resturnatului regime, practicată cu aceiași turbare ’n ajunulu anului cându era se fiă spulberată. Și care e procederea ce ntrebuința regimeie în esecutarea acestui act de violență, acestei călcări flagrante a art. 24 din Constituțiune ? Ve^ându că nu póte combate câtuși de puțină nici constatarea umilirii și degradării sale către străini,nici demonstrarea fără-delegiloră ce comite la toții pasulu, vedându-se înfierată cu sigiliulu celei mai desgustătore înjosiri de chiar acele fapte prin care se silesce a se face neuitată de acestu poporiî, profita de reclamațiunea unui primare din Târgula-Filipescu în contra unorü denunțări publicate ’n colonele acestui jiariu, spre a trimite la temniță pe unulți din redactorii Românului far’a constata mai ântâiă déca acele denunțări, făcute d’unii cetățenii locale, suntu sea nu întemeiate. Și ce crede regimele c’a făcută cu acésta arestare, ordinată în modulă celă mai ridicuta și mai arbitrară? Crede c’a iubită Românulu și partita pe care o represintă, crede că i’a ștersu csistența prin arestarea unui redactore? Deru nu vedede că astăzi nu mai e cestiune de partită, ci uă luptă crâncenă a’ntregei națiuni în contra împilătorilor și și ucide tovilorii săi, în contra unora instruminte servile ale străinului ? Nu scie orbita putere esecutivă că isbirile producu scuduiri, și că scuduirile suntu cu atât și mai periculose pentru brațulă care le dă, cu câtă forța’i este numai aparinte ? Nu vede că, de unde iea unulu, suntu gata a ’lu înlocuită sută, și că p’acestü terémü toți Românii au unit singurii simțimântă de reprobare, oă singură voce indignată prin care protestăm contra atâtora impudice și necalificabile violențe? Isbiți dorit, stafii ale trecutului redesceptate noaptea de la 10 Marte, isbiți pe ne mai puteți ține mânele î ncleștate pe grumazii nefericitei Românii, iubiți cu comoțiunile ce galvanismulu produce ’ntr’ună cadavru, căci la prima aparițiune a radelor și aurorei ce deja surîde României, cu toții veți dispare! Silită de reiteratele reclamări ale presei în genere ș’ale Românului moarte, guvernulu s’a decisă în fine se-și descleșteze gura și se îngâne ceva în cestiunea scandaloșeloră desordine descoperite de guvernulu austriacă în administrațiunea căieloră ferate Lemberg- Cernăuți-Iași, desordine caridă provocată în cele din urmă secestrarea acelei linii de ministrulă austriacă, era nn austro-ungară, cum vice ministrulă nostru de lucrări publice, ignorândă se vede că ’n Austria sunt două ministere, unul austriacă și altulă austro-ungară. Osebită de acesta, desprdinele și abusurile descoperite se restrângeau pre directă asupra regimului care ne guvernă și asupra unora din membrii cabinetului actuale în parte, pentru ca acesta guvernă se fi putută mai multă timpă păstra tăcerea într’uă cestiune de asemenea gravitate. Monitorele dorita vorbită. Publicămumai la vale atâtă comunicatul câtă și adresa care-i serva de apendice, pentru ca publiculă se le potă citi și admira în totă frumusețea lerii. In numerala viitoră vomă reveni asupra acestora acte și vomă arăta câtă de multăaveamă dreptate se simă îngrijați, în privința intereseloru și demnității nóstre naționale, compromise de aceste regime detestabile. Pentru a i i se ne fie permisă a atrage atențiunea publicului asupra unui singură punctă . Prin decretul- seu, guvernulu austriacă sice formale că secestreza întrega linie Lemberg - Cernăuți - Iași, cuprinzând o astfelă în acesta măsura nu numai partea austriacă, dara și partea română a acestei căi ferate. Ce a făcută guvernulu pentru ca se obție redresarea ierăși formale a acestui aetă de insolinte ingerință în afacerile și administrațiunea nostra interiore ? Ce a făcută celă puțină ca se proteste contra acelui decretă și se dă denunțe formale, în ce se atinge de partea română a liniei secestrate? Nimica! Absolută nimică! Guvernulu a plecată capulă și a tăcută. Totă ce ne spune comunicatură, pentru parigoria publicului, este că d. Cogălnicenu ară fi primită să depeștă de la prințul Sapieha, președintele consiliului de administrațiune a căiei ferate Lemberg- Cernăuți-Iași, prin care îl asigură că acea măsura nu atinge întru nimică liniele române. Ce valore anse aă asigurările prințului Sapieha, adică tocmai ale acelui personagiu, care se află lovită prin decretul ăele secestrare pentru desordinele și abuzurile descoperite în administrațiunea sea? Cine este elă și ce calitate are elă pentru ca se ne dea asemenea încredințări? Ce teme să putemă noi pune pe densele, și ’n ce modă potă ele se infirme actulu oficiale de secestrare ală guvernului austriacă, care vorbesce nu numai de partea austriacă a liniei, ci de totă linia până la Iași? Cândă guvernulu austriacă ia dă măsură, cândă publică una actă oficiale, care în termenii sei categorici cuprinde și partea română a liniei, cine este celă ce trebuie se facă rectificarea sau se declare că măsura se mărginesce numai la partea austriacă a liniei ? Președintele consiliului de administrațiune, contra căruia și din causa căruia s’au luată acele măsuri de rigore, seu totă guvernulă de la care emană acela actă, care a publicată acelă decretă? Ce reparațiune și ce satisfacțiune potă da simțimentului nostru naționale isbită încredințările interesate ale prințului Sapieha, când o guvernulă austriacă își menține decretul ască în termenii în care l’a publicată și cari ne atingu în modă asia de directă? Intrebămă dorii pentru adi pe guvernă , suntemă sau nu unii stată independinte de Austria? Déca suntemă, ce măsuri a luată ea se protesteze ’n contra termeniloră acelui decretă? A cerută ceva explicări în privința acesta guvernului austriacă, sau s’a mulțămită cu încredințările date de d. Sapieha prin depeșia d-lui M. Cogâlnicanu ? Déca a cerută, ce explicămi seă ce respunsă a primită ? Guvernul trebuie se respundă, se liniștescu țara, căci este aci mai multă decâtă uă pură cestiune de formă, și singură comunicată ce reproducemu aici este cu totulă mută în privința acesta Luni, la 2 Octombre, este a se înfățișra la curtea de apelă din Bucureci, secțiunea 3-a, unu procese forte impozante, în care legea de secularizare se află din nou pusă ’n cestiune, și a modulă celei mai formale. Este procesulu intentată statului de familia Ypsilanti pentru a revendica dreptul de administrare și de ctitoricesca stăpânire asupra averei monastirei Mărcuța, luată de stată în virtutea și prin aplicarea legii de secularizare a averilor și monastiresci. Pretensiunea familiei Ypsilanti s’ar fi întemeia pe unii hrisovii, pretins de fundațiune, alu principelui Alesandru Ypsilanti din 1780, și pe una actă legislativă din 1836, prin care Mărcuța s’a scosă din rândul monastirilor pământene. Nu scrmu cum voră isbuti reclamanții se demonstre că legea de secularizare, în testul ă și spiritul ei, nu se aplică și la monastirea Mărcuța. Ceea ce scrmă este că la tribunale n’au isbutitü se facă acesta demonstrațiune și că, cu totă autoritatea avocaților d-lui Ypsilanti, tribunalele de Ilfovă i-a respinsă cererea ca neîntemeiată. Vomă vede daca la curte voră fi mai norociți. Ceea ce face mai cu sema interesulu și delicateța cestiunii, este că pretensiunea d-lui Ypsilanti, în lipsă de argumente seriose, este sprijinită de d. Vasile Boerescu și deuă consultațiune scrisă a d-lui Costa-Forn. Vomă vede daca aceste grave autorități vor trage în balanță mai greu decâtă legea positivă înaintea curții. A priori nu putemă riice nimică. Vomă ține case publiculă în cuvinte despre acesta interesante procesă. SUPT REGIMELE ORDINII. Pe d’uă parte servilismulă guvernului către străini, pe dalta apatia și indiferența cu care teamă deprinsă a privi totă ce atinge, iubesce și compromite interesele nóstre cele mai vitale, încuragieza pe fiă care i]i sumbrele proiecte de cucerire ce elementulă germană nutresce în contra Oriintelui în genere, ș’a României în speciale. Triumfândă într’uă decisivă ’ncercare, întreprinsă contra celei mai de frunte națiuni de ginte latină, Germania se silesce a perfecționa din ce în ce barbara mașivă că „forța primeză dreptură“ și deja visurile ’i de pangermani care se ’ntindu ca mreja păiajenului prin tote ținuturile continentale, pe unde corupțiunea, spionagiulă și instrumintele’i orice îi potă ofere ună Concursă sigură și eficace. Acesta adeverăilă constată presa rusă și ’la recunosce și cea franceseară fi uă crimă ’n contra naționalității române, déca nu l’amiî semnala și noi. Supt titlurü de „Germania și Europa“ Gazetta bursei din Sant-Petersburg publică unu articlu din cele mai importante ale distinsului publicistă Trubnikoff, care analiseza consecințele și scopul reale ale întâlnirii celor 1t trei împărați la Berlin, situațiunea actuale a Europei și inevitabilele resultate ale sistemei cesariste pe care o practică ’n tăcere și pe nesimțite guvernală împâratului-providință. Etă aceste aprebări: In mitjloculu liniștii universale, solemna ’ntrevedere de la Berlin nu făcu alții decâtîi se caracteriseze cu mai multă realiare actuala situațiune a Europei. Nu fură conferință, și mai puținu ancă nu fu nici unu congresu, ci uă simplă demonstrare care trebuia s’arate Europei noua ’n posițiune. Suntu unii carii credu a vedé ’n acestu evenimentu uă nouă stare de lucruri din partea guvernului rusii ș’austriacu. Aceia se ’ncelă în câtu-va, căci adeverulu e că ’n ochii celoru done guverne întâlnirea de la Berlin e mai mulții vă garanția pentru ele însele, decâtu recunoscerea unei nouî stări de lucruri. In adevĕru, Austria a voitu se s’asigure de protecțiunea fără care nu’î mai e cu putință a’și salva esistința, și Rusia a voitu se pre’ntâmpine că periculosa învoire despre fruntariele séle. Chiar acésta stare de lucruri nu probeză ’ndestula noulu faptutalul relațiuniloru internaționale din Europa, predomnirea noului imperiu . Pe cându impératulu Wilhelm triumfă, înconjurații d’acei vasali, cari cu puțin ti mai nainte îi declarau resbelii, ce facü cele-lalte puteri principale din Europa ? Francia ’nvinsă trebuie se sufere ’n tăcere umilirea d’a fi esclusă dintr’unu consiliu unde, după cum se pretinde, trebuia se se desbată despre afacerile europene. Enghitera ne’nvinsă, déri cu tote astea nu mai puțin fi umilită, sufere cu abnegare ocara, și privesce cuotărîre cum episcopii și membrii sei din parlamentul trăsnittt adrese principelui de Bismark, adrese ’n cari îlu celebreza ca pe unui erou alü filei și ca pe unii campioni ale libertății europene in contra pretensiunilorü papismului neputinciosit. Austria, care ’n cursă de șase ani turba ’n contra Berlinului, acum apucă cu bucurie mâna ce i se ’ntinde, și iea acesta dreptură mare onore, dreptu salvare a sea. Însăși Rusia, care a asecuratu mărirea Germaniei, e silită acum a se feri de machinațiunile cancelariului germană. Din orî-ce punctă de vedere ară privi cineva întâlnirea de la Berlin, orî-ce opiniune ară ave despre robia jucată de diplomația celorü trei imperie, orî-ce consecințe arü pute se aibă acestu evenimentă, nu trebuie se se necunoscă acesta faptă, care pe factă inaugureză era unei noui politice internaționale ’n Europa. Sperămă că ’ntâlnirea de la Berlin va fi fostă punctulă culminante ale succeselorü brandeburgese, derii suntemă asemenea forte convinși că cea mai mică din greșelele nóstre, cela mai ușiară pasă falsoare, se pute âncă uă dată tóte cărțile ’n manele principelui de Bismark, se lase liberă ane’uă dată joculă de la Berlin, și ânc’uă dată și pentru multă timpă s'arunce Europa supt podețele imperiului ■ triumfătură ș’atotă puternică. Numai e vorba de isbiri între Prusia și Danemarca, între Austria și Prusia, între Francia și Germania, suntă numai așa țărî parțiale. In politica actuale a continințelui nostru, tote aceste cestiuni dispară înaintea uneia: imperiulu germană sau Europa? independința poporelorü séuegemonia universale a dinastiei Hohenzollerniloră ? Și lucrulă nu maî depinde de, ’ndemânarea și viclenia diplomației sau de desinteresarea cutăruî ori cutăru’ suverannă, ci e maî presusu de voința și de ’nțepciunea indiviziloru, ori câtă de susu ară fi puși ș’orî câtă de oneste le-ară fi intențiunile : e ’n faptulă împlinită cu consecințele’n fatale, în principiulă nou ală unei lupte surde, ne’nțelesă âncă destulă de bine, déra care cu tóte astea a ’ncepută deja. Și mai e’n cestiunea ce se impune fatalminte : independința universale și alianca spontanea a popórelor — ori după afiinitățile rasei, ori după interesele lorii economice, comerciale și de principiă — sau aservirea inevitale prin egemonia cosmopolitismului prusiană ? Acesta isbire pare că e încă forte depărtată, însé o spunemă că lupta a ’nceputdeja, principiile campionilor ei sunt deja cunoscute, și întâlnirea de la Berlin e pun că titlu de origine ală acestei fatale legături. Scriitorul rusă trece apoi la situațiunea religiosă a Europei și recunosce că Germania, prin lupta sea ’n contra jesuiților, stă mai bine a papismului în genere, merge ’n fruntea progresului religiosă ale timpului. Dup’aceaa adauge : Enso, la spatele principiului religiosă, suntu principiele economice, sociale, politice și internaționale. Etă pentru ce, recunoscendă meritulu progresului religiosă ală Germaniei, trebuie se ne tememă și mai multă de puterea sea, căci, după egemonia religiosă, va veni neapărată egemonia economica, politica și internaționale, într’mă cuventu supunerea Europei prin cosmopolitismulă prusiană. Da , supunerea Europei prin cosmopolitismul ă prusiană, adică prin germanisarea forțată a celora ce nu voru sei se iea la timpă și cu putere măsuri energice ’n contra nevedutelori umiri ale sinistrei sisteme teutone. Și siabulă francesele Sibele, după ce insereză aceste pasagie ale fótei rusesci, se grăbesce a constata că : In adeveră, egemonia economică a Germaniei, începe deja a se accentua. I. de Bismark are deja min socialisme oficiale :afacerea Strousberg în România și Karl Marx la Londra, cari suntă totă atâția factori pentru ținta politico-strategică a d-lui de Bismark și a d-lui de Moltke, resbeluru economicii cu Orivntele și cu Occidentele, Mâne, Duminecă, 1 Octombre, lucrătorii români din Bucureșci, de ori ce profesiune, se voră întruni la 11 ore în sala Ateneului, pentru a pune bazele unei asociațiuni cu scopu de a înflori industria română. Acesta frumosă inițiativă e de natură a împle de bucuria anima flecărui cetățenă, căci, în mijjlocul apatiei generale ce pare c’a coprinsă animele tuturora, acesta ideiă ne pare uă simptomă de desceptare și de viață. In seclul nostru, industria este booăția, vigorea, artera de viață a unui poporă, fără densa, comercială lâncețesce ș’agricultura sufere éta pentru ce, oricândă vedemu uă ’ntreprindere câtă de modestă în favorea industriei, speranța ne face sufletu să se tresară. Salutândă déra acesta utile și românescă inițiativă, urămu lucrătoriloră români ună succesă deplină în realisarea scopului ce-și propună.