Romanulu, februarie 1873 (Anul 17)

1873-02-02

ANUL ALU SEPTE-SPRE-PECELE VOESCE ȘI VEI PUTE Ori ce cereri pentru România, se adresezi la administrațiunea diartului. ANUNȚURI n pagina a IV, spațiulii de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS: la d-nii OrainetMicoud, 9, rue Di-Quot, 9. LAWIENA:la d-nii Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și ori-ce trimitere nefrancate vor fî fi retușate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARULU. Redactiimea hí Adminiatrațtmiea, Strada Am den? Din causa sarbatorii de a<fi,iakiula nu va apare mâne. SERVE IILA TELEGRAFIC U ALUI ROMANULUI», Paris, 12 Februarie. — Aginia Havas comunică că regele Spaniei, Amedett I, împreună cu familia regale , a părăsit« Madridul« astăzi de dimineții. S’asigură că șefii comuniștilor« s’arti fi dus« la Madrid«. Neapole, 12 Februari«. — A plecatură fregată spre a lua pe regele Amedeu de la Lisabona, unde a mers« de la Madrid. Altă fregată a fost« trimisa la Valența, spre a transporta echipagiurile lui Amedeu. (Servițiulu privat« al« Monitorélul oficialei. Madrid, 10 Februarie. — Regele este decis« se abdice. Zorila declară in congres« că regele s-a manifestat« de Sâmbătă intențiunea da abdica, și vedend« că regele resistă la tóte silințele sele de a’lu distinde, presintă congresului să propunere fvidend« la permanența celor« două camere. Reuniunea republicană decide a remâne în espectativă, mărginindu-se a face manifestațiunî în favorea Republicei. Nici uă desordine. Armata și guarda naționale e dispusa a menține ordinea. Madrid, 11 Februarie. — Regele persistând« în ideia d’a abdica, mesagiulu de abdicare va fi comunicat« astăziî cortesiloru. Ministeriulu’șî va depune puterea. Cortesiî se declară în permanință spre a stabili o înțelegere cu congresu și guvern« pentru a remedia situațiunea. Cincizeci de deputați suntu aleși imediat« pentru comisiunea de permanință. Câteva grupe, cari voia« se tulbure ordinea, a« fostu împrăștiate fără conflict«. Cu totă acceptarea neliniștită în care se află , publicul« Madridului este pacificit. Paris, 11 Februarie (5 ore , 20 minute sera). Edgard Quinet a primit« astăzi de la Figueras și Castellar un depeșă espediată la amorfi, anunciând« că Republica va fi proclamată sera la Madrid, Roma, 11 Februarie. —țariul« Opinione încunoșciințeză că Austria acceptă arbitragiul« în cestiunea Laurium , și c’a primit« documentele relative la acesta afacere din partea puterilor« interesate. (B) de dimindța LUMINEZATE ȘI VEI FI ABONAMENTE u Capitale: unii anii 43 lei; șese Ian 24 Ui. trei luni 12 lei; uă lnna 5 lei In Districte:unii anii 58 lei; șase luni 29 le trei luni 15 lei; uă lună, 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 2. Austria și Germania, pe trimiatru franci 18 A se adresa LA PARIS: la d. Darvas-Halegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și h d-nui Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA , lad. 13. G. Popoviei,Fleisebmarkt, 15. BUCUM, FAlul Vili. S’a confirmată definitivă scriea că Amedeu ântâiă și celă de pe urmă ale Spaniei a abdicată. Depeșia telegrafică publicată mai susă nu pate lăsa cea mai mică índouiéla. De ieri chiară scirea era privită ca forte positivă, noi totuși numa dată-o fără precarî reserve, căci, după cumă țicea uă diniera ună Domnă ală Moldovei: „amară e dușmănia turcéscâ, derű dulce e domnia Moldovei,“ amare suntu anevoințele și neplăcerile ce întâmpină ună suverană, dera multă e dulce a fi suverană. Acestă adevare psihologică trebuie să ne pună totudeuna în reservă,— mai cu semn pe noi Românii— când o audimă despre abdicarea unui suverană : rațiunea ne dicteză în asemene casă de-a bănui mai curândű uă manoperă de câtă uă sinceră decisiune; istoria națională și universală este întru acesta ună invățămentă necurmată reînoită, de mii de ani. Deră în fine, în casuță de iacă, decisiunea a fostă francă și nerevocabilă; până ce regele nu pleca, lucrulu nu era pe deplină sigură , deră vădată plecată cu intrega’i familie, abdicarea este faptă săvârșită. După seriile din urmă, ce afirm că le-ar fi primită guvernală română, resultă că cabinetulu Zorilla și-ară fi dată demisiunea, și că însăși Camera a alesă nouă cabinetă. Numele d-soră Castellar și Figueras, republicanii cei mai influenți și ardinți, ară figura în lista cabinetului. Este dojit limpede că majoritatea Camerei s’a declarată pentru Republică. Telegrama primită de guvernă și comunicată în particulară deputațiloră fice asemene : „mâne se va alege Președintele.“ Se ’nțelege că nu pate fi vorba decâtă de Președintele Republicei spaniole. Parederă că de astă dată bărbații de Stată ai Spaniei că de gândă se procedă cu mai multă energie și eficacitate la resolverea provisorială , decâtă în urma căderii reginei Izabella. Se sperămi că și efectele voră fi mai salutarie pentru Spania. Pe lângă acesta, mulțimea aspiranților la tronă și divisiunile dintre dânșii pară a da Republicei mulți sorți de lsbendă. Pe cândă partita monarhhică este fracționată în atâte părți, partita republicană e unită și numeră în sînul t iei omenii cei mai însemnați ai țarei; apoi tote centrurile popolate, principalele orașie sunt republicane. Asemeni împrejurări sunt tote de natură a favoriza în Spania triumfală definitivă ală Republicei asupra monarhiei. Chiară dacă s’ar admite imposibilitatea ca unulă din pretendenți se ajungă la tronă, de ’ndată ceilalți pe două parte și republicanii pe de alta, ară începe agitările, resbelulă civile s’ar încinge mai grozavă de câtă toto-de-una, și parvenitulu la tronă ar trebui se cadă, după ce va fi supusă țara celor mai grozave sbuciumări. Puterea lucrurilor o dă prin urmare astăzi in Spania totă avantagială Republicei. Regele Amedei, cu simțură seu nobile și generosă, pare a fi vânată forte limpede acesta situațiune, precum și pericolul imensă pentru Spania de a cădea în mânele unuia din pretendenții cari o însângerați cu resbelulă civile. Cu uă mărenimie mai presusű de orice laudă, elu chiamaseră la guvernă pe represintanții partitei celei mai puternice și patriote din Spania, mergendă pen’a conjura pe Zorilla să primescă președința ministeriului; alegerile libere, făcute de acestă ministerial, deferă uă Adunare cu totul deosebită, prin demnitate și seriositate, de acele adunături ale ministeriului Sagasta, făcute prin corupțiuni și violențe probate. Apoi cândă după tote aceste, regele vârju că principiulă monarchică represintată de dânsula tată nu póte prinde putere, din causa împrejurărilor enumerate mai susă, abdica, lăsândă țara în mâna singurelor. Camere și guvernătari, represintândă sinceramente majoritatea națiunii, puteau se dispună cu legitimitate și eficacitate de sortea țerei spre a clima uă deplorabile stare de lucruri. Resultă deră din demna și leala purtare a regelui, că făcândă ultima sea încercare, ș’a luată totă-de-uă-dată tóte precauțiunile spre a lăsa țara nu pe mâna monarhiștilor fracționați, cari ară fi începută de ’ndată a se sfâșia intre dânșii, ci pe mâna republicanilor, singura partită puternică și influinte, care prin puterea lucrurilor, este capabile a potoli cu încetulă tulburările și resbelulă civile cari frământă acesta nefericită țară. Celă mai bună patriotă spaniole nu putea se făcu altăferă. Dacă Republica va triumfa în Spania și va parveni a’i reda liniștea și prosperitatea, lui Amedeă o va datora. Deși scurtă’i fu domnia, totuși ea fu îndestulă, spre a’lă arăta lumii ca una rege escepțională, do-uă abnegațiile, do-uă lealitate și do-uă mărenimi, cari forte rare ori se ’ntelnesc la omeni în posițiunea lui. Națiunea, care arată omeni clasici, tipuri sublime ca Mazzini și Garibaldi, a trebuită se dea totă din sînul ăiei și ună rege cum nu suntă delocă regii în genere. Luni va veni în desbaterea publică a Camerei proiectulu de lege fisuală licenței spirtoseloră, după guvernă, ală monopolului, spirtoseloră, după termenul mai generalmente obicinuită. In penultimul nostru numără demonstrară că cum acestă nou monopolă avândă de efectă neapărată scumpirea băuturiloră, se va împuțina aprópe singurul alimentă respiratorie ce mai susține puterile sărmanului țărână română, atâtă de lipsită două nutrire substanțiale. Probarămă, după chiară preceptele solinței, că un asemene împuținare de nutrire respiratorie nu poți se aibă de efectă decâtă un mai mare degenerare fisică, care, adâugându-se pe lângă aceaa care deja existe din causa slabei nutriri, va face din țărână, temelia naționalității nóstre, omulü celă mai degenerată din Europa. Spăimentătorulu adevără statistică, care constată la mortalitate unu numără necurmată multă mai mare decâtă la nasceri, nu póte avea uă altă explicaț’e decâtă acesta degenerare; nutrirea țăranului devine din <siind si mai prosta din causa sărăcirii poporațiunilor rurali , grație sistemei care face dintr’ensele ună obiectă de esploatare, în mâna aginților șî administrațiunii ș’a asociaților ă îoră. Sătianii din comuna Știrbei, a căroru petițiune amă publicat’o filele trecute, raportaă ună aptă destulă de generală, cândă, vorbindă despre vandalismulărginților, administrațiunii asupra le, spuneau ca „găineleru le-au perdutu péné și semența. “ Totă ce e mai bună, mai nutritoră, nefericitulă țărână cresce și cultivă nu pentru dânsulă, ci pentru cei cari Tu pradă. Atâta iară mai trebui acum, se i-se iea și cineculă. Totă în penultimulă numeră proba rămă câtă este de absurdă de-a pretinde ca prin monopolul a spirtoseleră se va stirpi sau chiară împuțina vițială beției, și cum singurulă efectă ală monopolului asupra celoră stăpâniți de acestă vițiu, va fi de a’î ruina mai curânda, de-a îmulți miseriele din causa beției, ceaa ce nu este decâtă uă înveninare era nouă înfrânare a acestui zel. Este încă uă rătăcire de care guvernulă scie se profite spre a dobândi de la Cameră și acestă monopolă, după ce a dobândită pe ală tutunuriloră, care, răpită țărei decimele de milióne ce le producea cultura tutunului. „Nu vomî mai fi cârciumari evrei prin sate.“ In adevără, s’a și propusă țnă amendamentă în acestă sensă în secțiuni, și guvernul a declarată că nu primesce. Se vedemă însă, avea vomă celă puțină acestă compensare? încercarea s’a făcută deja cu monopolulu tutunurilor; ei bine, întrebămă pe deputații de peste Milcova, cine suntă stăpânii de faptă amai tutoră debituriloră de tutună de peste Milcova? Ore nu Evreii? Se teamă nefericită de Română în formă, éase in realitate Evreulu este proprietarul. Prin urmare măsura n’a avut de efectă decâtă a servi corupțiunea cea mai monstruosă, căci unii Români ajungă a fi instrumentele Evreilor. Și se ne gândimu că asemenea lucruri se petrecă prin orașie, unde este concentrată inteligința Românilor aderă prin sate, unde sărmanii țărani au ajunsă tributarii Evreiloru, lucrurile nu se voră petrece ore cu multă mai rea? Pentru a fi debitantă de tutună nu trebuie se platesc o nimeni ună dreptă ore care, și tutunulă i’lă dă regia. Pe cândă spre a fi c Vrciumarii, după legea presintată de guvernă, trebuie a avea capitală spre a plăti dreptulu cerută de S tată, trebuie apoi a avea capitală spre a ’și procura și marfă. Ei bine, are țăranii de peste Milcovă posedă asemeni capitaluri? Prin urmare, după noi, este mai multă decâtă sigură că totă Evreii vor pune capitalurile, și, spre a se îndeplini prescrierile legii, vor parveni prin corupere a câștiga ună nenorocită și săracă Română, care va dobândi dreptul în locul Evreului și va vinde apoi la tejghia, pe cândă Evreulă va fi ocupată a despuia satul prin alte specule. Peste Milcovă Evreulă îmbracă, Evreulă desbracă pe țărână. Când vine primăvara, îi cumpără cojocul cu un preț de nimic, căci greutatea iernei nu i-a mai lăsat nici un ban în pungă; când vine apoi iarna, îi revinde același cojocü , pucina cârpită, cu ună preță împătrită. Prin urmare nu numai prin cârciume , ci prin uă rețea întrega de specule infame, Evrea să suge totă averea țăranului. Ei bine, este óre seriosă a crede că printr’ună articlu platonică pusă in legea, pe care vor avea a o aplica avocații Evreilor, dd. Iepurenu și Costaforu, se va sfărîma acestă rețea? Nu este credin contra veditii că, pe lângă specula cea mai neomenosă, se va adauge și cea mai grozavă corupere, căci unii Români vor deveni unealta și complicii speculațiunilor evreiesci, spre a prăda pe frații lorü? Déru se va plicepate : „se vorü lua măsuri aspre contra unora asemeni complicități!“ Și cine se aplice acele măsuri: d. Iepurenu, avocatulu credincioșu alüi Evreiloru, d. Mavrogheni, asociatulu loru și d. Costaforu, care spunea că va fi omulü cela mai fericite In ziua cândă se vor da drepturi Evreilorü ? Rugându pe d-nii deputați se cugete asupra acestora observațiuni, vom veni cu altele în numărul viitorii. ULTIME SUIRI. Ec« uă ultimă scrie care este mai vechie decât« tóte câte ne a« venit« din Spania, dar« care totuși n’a fost« divulgată până astă și» de guvern«. Acesta este un telegramă oficiale către ministrul« de esterne al« României pe care ne a procurat-o un« deputat » »Madrid 10 Ferruarii. Se dă în congres citire unui mesagiu prin care regele rice că este un mare onore de a conduce destinatele unei țeri deși adenc« turburată, era decis« a’și observa juramentul de respecte către Constituțiune, credende că lealitatea va înlocui esperiența ce n’o avea. Însă cu tata buna’i dorință, a găsit« pe Spania în lupte necurmate, cari de ar fi contra străinilor n’ar renunța la tron«, der« sunt« intre Spanioli. Nevoind« deru se fiă nici regele unei partite nici se procedă într unii modă ilegala, crede tote silințele sale sterpe și renunță la corona Spaniei pentru donsulii, fiii și moștenitorii sai. — »fu ședința Senatului și a Congresului unite, președintele Senatului dă citire actului de abdicare. Președintele Congresului declară că Senatul« și Congresul« unite se constituesc« în Corteze suverane ale Spaniei. Abdicarea regelui este priimită în unanimitatea Cortezelor«. Se numesce uă comisiune spre a însoți pe regele pene la fruntariă. ».Propunerea prin care se stabilesc Republica și se asumă puterea asupra Adunării este primită cu 256 voturi contra 32. » Asia dor«, îndată după abdicare, Republica a fostă proclamată, și mulțămită unei necaficióse tăinuiri din partea guvernului, abia astăzi putem« avea acesta mare scrie. CORESPONDINȚA PARTICULARA A ROMANULUI. Viena, 3 Februariű, 1873. Reforma electorală, astfel, cum se recomandă și proiecteza de cabinetul« Auersperg-Unger și partita Nemților« centraliști, „fideli constituțiunii,“ întâmpină în cercurile mai nalte nedumiriri seriose, cari póte că prin’n sfîrșit vorü ’mpedica sau celu puțin și voru întârzia realisarea ei, atâtü de mult, dorită de inamicii autonomiei și libertății naționalităților și dietelor provinciale. Acestea sunt incidintele neprevăzute despre care organele guvernamentale vorbesc cu atâta reservă misteriosa. Lovitura de stată, ce se prepară, prin reforma electorală, se află deci în ultima periodă embrionară și probabilitatea nu este exclusă că fetula se va nasce aprope leșinată în urma supremelor, încercări ce se face chiar și cu cleștele cele mai bine construite ale intrigei și corupțiunii politice. Și ntr’adeverat, momentele sunt supreme. D’astă-dată Nemții séü că reușescă a ’nvinge, séu, déca nu, trebuie să renunțe pentru unii timpu nedeterminata la rangulu de domni al situațiunii. Pentru ei, reforma electorală a devenită condițiunea de esistență, fără care nu se put susțină și apăra ’n contra preponderinței politice a Slavilor, ce amenință a’i răsturna. Pe d altă parte Slavii sunt determinați a nu face nici uă concesiune supremației germane, ci a se lupta pănă la estremitate în contra reformei electorale, a cărei țintă finală este nimicirea autonomiei și libertății lor, ca factori constituționali. 1