Romanulu, mai 1873 (Anul 17)
1873-05-02
ANULU ALU SEPTE SPRE PECELE VOESCE ȘI TEI PUTE Ori-ce cereri pentru România,, se adresă la administrațiunea diartului. ANUNȚURI In pagina a IV, spațiulu de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS: la d-nií Órain etMicoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIE A A : la d-nií Haasenstoin și Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și orice trimiteri nefrancate vor fi refnsate.— Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARUL I. Refracțiunea și Administrațiunea, Strada Academiei, No. 26. MERCURI, JOUI 2, 3 MATU 1873. LUMINEZI-TE ȘI TEI FI ABONAMENTE In Capitalei ummană 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 5 lei. In Districte: una ana 58 lei; șese luni 29 lei trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. SC Austria și Germania, pe trimistru franci 18 A se adresa LA PARIS la d. Darra3-Halegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nu Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIE A A: lad. B. G. Popovioi, Fleisch markt, 15. i Edulimea de sera ^^^^^>asxKmaamt SBB&mm MiS ism^l&î^âla^^mîă mimăiî^mîâânaă^^^amm BUCURESCI,, FIORARU Care este ințelesulă politicü alü intrării d-lui B. Boerescu in acesta ministeriă? Acesta este întrebarea ce este naturale se și o facă mulți, și la care promiserama In numerula trecută a răspunde. Pentru aceia ce uu urmărescu -fi cuzi mișcările și vicisitudinile politicei, intrarea d-lui Boerescu în ministeriă a fostără surprindere; ei îl văzuseră luptândă pentru creditnță funciară română, contra ministeriului; ei îl văzuseră criticândă amară în organulu scă Pressa mai ântâiă pe d. Iepurenu și Costaforu, și apoi pe întregă guvernală, acuzându’lă că s’a lăsată atrage de d. Iepureni contra proiectului română și amenințândă nu numai guvernală, dară și destulă de directă întrega putere esecutivă. Dacă ministerial actuale cădea și d. Boerescu venia ca membru ală unui nou cabinetă, se ’nțelege că nimeni nu s’ar fi mirată; a intra case ca cârpitură nu numai în cabinetulă celă mai discreditată ce a esistată vr’uă dată, dară și lângă aceia pe cari i-a combătută, acesta este în adevera ună ce anormale, după apreciarea acelora cari credă ce toți omenii noștrii,fi și politici, se conducă după nesce principie fixe, după nesce idei lămurite de Stată. Din nefericire, este mnică numerala acelora din ómenii noștrii politici cari înțelegă a și servi astăfelă țara și principiile: cei mai mulți voiescă puterea, pentru a fi mari și tari, fiă ea în orice condițiuni, fiă chiar și cu prețul împucinării demnității loră, precum făcu d. Boerescu punându-se alături cu nescemeni pe cari ânsuși i-a combătută și cari suntă de sicură sftrșiți din tóte puntele de vedere. Noi case, precum amü arătatü in numărul din urmă, n’amă fostă câtuși de pucină surprinși, prevăzuseră și scriseseră âncă de la 5 Aprile ceea ce s'a întâmplată. Vedeamă atitudinea luată de Pressa, și sciamă câte titluri are notre ami la bunele grație ale art. 93 din Constituțiune. Cine pate în adevără se uite famosulă proiectă de apanagie și dotațiuni, prin care, afară de cei 100,000 galbeni pe ană ai listei civile, d-sea mai voia se horázescu Domnitorului și familiei sale presinte și viitóre, âncă nu mai scimă câte apanagie și dotațiuni din averea Statului. In Englitera se desbate despre desființarea regalității pentru cuventură că este „pró costatare“ la nord. Boerescu are s-o facă mai costatare, cu tote că este destulă deja, tocmai pe semne ca se se desbată mai multă despre desființarea iei. Prin urmare d. Boerescu, care a considerată posițiunea acestui ministeriă atâtă de solidă, încâtă a intrată in sînulă scănare de câtă se reincepa cu proiectele de apanagie și dotațiuni; și cu tote că Domnitorul n’a scrută, de sicurű, nimică despre primulă proiectă și ocupă cu cea mai pură desinteresare tronulă României, precum a probat-o în diferite cestiuni, totuși nu va pute se nu încerce ună fragedă simțimentă pentru ună ministru astă-feră de profitabile suveranului seă. Numai se aibă de grijă d. Boerescu ‘a nu perde ,din noă frumósele séle proiecte, căci iară se póte găsi vr’ună deputată indiscretă, care se le autografieze și se le împartă, spre marea petrecere a publicului. Afară de aceste titluri lasă afecțiune mai multă să mai puțină personale, d. Boerescu are și alte titluri încă mai valabile de recomandațiune la ministerie. In împrejurările actuale, principalul este susținerea căldurosă cea acordată joncțiunilor austro-unguresci. Se scie că politica astăzi preponderantă în România, în ceea ce priveșce puterea executivă, este politica pruso-austriacă, de politică românesca nici că pate se fiă vorba, și abia prin multe lupte și mari silințe Românii parvină a pune uneori stavila progreselor acestei politice, cum spre exemplu prin respingerea joncțiuniloră. Dată fiindă că Prusia, din causa posițiunii nóstre geografice reciproce, nu póte, nu este interesulu séu se aibă uă acțiune directă în România, Austria este aceaa care exercită înrîurirea politică cea mai puternică asupra puterii nóstre esecutive; se înțelege că totă instrucțiunile de la Berlin facă puterea acestoră înrîuriri, „căci sângele apă nu se face“ și „magneți puternici“ ne lega totă deuna de adevărata nostră patrie. Oricum ară fi cnsé, politica preponderantă este astăzi a Austriei, și ea cere deuă cam dată imperiosă joncțiunile respinse de Camera nostră; ea le cere pentru cele mai puternice cuvinte economice, financiare și strategice. Fără aceste joncțiuni România nu pate fi inundată cu înlesnire de produsele industriei austro-unguresci, reduse astăfelă la neputința de-a nimici orice desvoltare industriale la noi; fără aceste joncțiuni, rețeua de căi ferate unguresci va urma de-a da în fiecare ană miliune deficită, ceea ce eșaspereza companiele, cari le au luată în concesiune; fără joncțiuni, în fine, Austro-Ungaria este lipsită de principalele linie strategice în casulă eventuale ală unui resbelă cu Rusia: Carpații rădică un barieră teribile contra iei, pe când calea este multă mai liberă pentru Rusia, căreia totă guvernulă actuale s’a silită a’i acorda uă periculosă joncțiune. Prin urmare, Austro-Ungaria voiesce cu totă prețulă joncțiunile, spre a’și asigura aservirea nóstra economică și chiară politică, și din acesta causă a fostă forte ostile contra guvernului, pentru că n’a parvenită a’i împlini dorința. D. Costaforu, mergândă la Viena să încerce a redobândi grația ungaro-austriacă, n’a fostă mai ântâiă primită de d. de Andrassy, și, după cum a spusă Zariulu Poporulu, abia după multe rugăciuni și asigurări de devotamentă, cancelarială ungară s’a înduplecată a’lă primi, și s’a asigurată că nu ómeni ca d. Costaforii potă fi culpabili de respingerea joncțiunilor, ci numai adevărații Români. Resultatul înțelegerii dintre ministrul nostru de esterne și cancelarial ungurfi neapărată că nu s’a publicată în Monitorulu oficiale, este sciută înse că, după întorcerea d-lui Costaforu la Bucuresci, d. Boerescu fu numită ministru de externe, ministru al joncțiunilor și transacțiunilor internaționali, și d. Costaforu repleca la Viena, ca agentă ală României, în locul d-lui Carp. Joculă ni se pare în adevără pre pe fadă, și pre desfidătură pentru Românii, amestecul unei puteri străine in afacerile nóstre n’a apărută nici uă dată atâtă de făcuștă, și, ca consecință, ne asceptămă ca la sesiunea viitorea, ordinară să estraordinară, cestiunea joncțiuniloră se fiă pusă de guvernă cu mai mare focă de câtă totă-dauna. Amă puté dâră Zice , e că cum și cine a adusă pe d. Boerescu la ministeriă, éea înțelesulă politică ală acestei noue cârpiri ministeriale. Deră mai este încă ceva: intrarea d-lui Boerescu in ministeriă Insemnéza ceva mai multă de câtă dotațiuni, apanagie și joncțiuni, ea ínsemnéza „independința României“ !... Nu rîdeți, domni cititori, d. Boerescu a propagată în Ziariulăscă independința completă a României, adică desființarea micului haladă plătită Turcului, prin care ni se asigură astăzi garanția colectivă a tutoră puteriloită , și fundă că d. Boerescu a susținută în presă asemene lucru, astăzi a venită de sigură se -și pună ideiele în aplicare. Acesta venire la putere este deja combinată cu manoperele întrebuințate, spre a face să se bănuiască că armata are să fie condusă în curânda la focă, pentru independința completă a României; prin aceste manopere se speră că diversiune le alte simțiminte de amoră propriu și demnitate naționale, pe cari purtarea regimului actuale lea făcută se nască. Așia dară vomă avea și completa independință a României, pe care d. Boerescu a predicat-o și acum este chrămată s’o aplice!“ Nefericită României ore nu póte se române nici să sântă aspirațiune neprofanată pentru interesele cele mai injosite și înstrăinate? Vădinioră amicii celoră de la Pressa, bătându-și jocă de uă legitimă și nobile aspirațiune naționale , făceaă uă sceptică și nedemnă caricatură, pe care o întitulaă „moftulă mofturiloră saă luarea Transilvaniei.“ Noi nu vomă comite crima de a zice că completa independință a României este ună moft, din contra, este cea mai frumosă și justă aspirațiune’, énse manopera, ce se face în numele iei, este nu numai „moftulă mofturiloră, “ deră și uă nedemnă profanațiune pentru scopurile cele mai antinaționale. Asia dérü, sensulă politică ală venirii d-lui Boerescu la putere, lăsând la uă parte sistema dotațiuniloru și a panagieloră, este predomnirea politicei austro-ungureșci în România, stăruința în acordarea joncțiunilor, adică predarea intereselor nóstre economice, și a posițiunilor nóstre strategice; ea este și adoptarea unei sisteme de amăgire, spre a face diversiune la legitimele simțiminte de demnitate și amoră propriă naționale, ce suntă deja desvoltate in ânima oricăroră buni Români, și la cari puterea esecutivă se gândesce cu spaimă. Ne mai tememă că intrarea d-lui Boerescu în ministeriă se va însemneze și altă ceva Puterea mare farmecă are pentru unii ómeni. Ored. Boerescu silise-va din posițiunea ce ocupă astăzi a ajuta din tote puterile constituirea creditului fondară, scă chiămarea mea în ministeriă va fi fostă ună mijlocă de-a compromite reeșita acestei bine-facétóre instituțiuni ? Aci punemă numai uă întrebare, lăsândă ca viitorulă se respundă, și conjurând pe proprietarii români se se grabescá câtă mai multă a asigura reeșita instituțiunii menită a’i salva ș’a’i rădica, pe denșii, împreună cu întrega țară. Déca ei voră voi un adevĕrd, nici un manoperă nu va rămâne nederimată. Din causa sosirii neregulate a unei corespondințe ce netrimite d. C. A. Rosetti, suntemă nevoiți a o da astăzi publicității, de șiamă publicată deja două altele posteriore iei; totuși case o publicămă, căci conține nesce aprețări ce nu erau cuprinse în celelalte corespondințe, și pe cari este bine se le cunoscă cititorii noștrii. A patra epistolă către (1. Lascar Catargi, primu-ministru și ministru de interne (1). Domnule Catargi, In precedintele mele epistole, am arătată că una din intențiunile ce ai avută, publicândă manifestulă d-tele, a fostă nu numai de a ne sdrobi pe noi, ci și de a desconsidera pe unii bărbați din partita zisă a ordinei, ce-ți amenință scopurile, ca astă-felă se rémai stăpână absolută ală situațiunii și singurulă posibile, într’uă eventualitate orecare. Cum se face onsé că, deși ne ameninți cu uă violență chiară necuviinciosă, nu ne poți sttinge cnsé nici uă dată, pe cândă din contra pe ambii d-tele îi lovesc aspru, și, cu tóte că ai aerulă de-a’i mângâia, cândă îl biciuiesci, cu tóte că pui mânușiele cele mai albe, cândă îi spălmuiesci, nu românii mai puțină venătăi pe corpurile loră, nu se vede mai puțină pe obrazură loră urmele degetelor, dumitele. Intr’adevĕro, când vii se înfățișezi corpul delictului, ca se convingi pe marele juriu de culpabilitatea acuzațiloră, ești fără milă pentru dânșii, îi copleșesc supt grămada faptelor ă loră , casele publice secate, bonurile de teztură și mandatele în suferință, funcționarii și pensionarii neplatiți, creditulă statului nimicită, armata desorganisata, tote acestea le pui in sarcina unor represintanți ai ordinei, pe când nu poți aduce în greutatea nostră de câtă ună singură faptă, concesiunea Strasberg, și nici pe acesta nulă aduei fără ca se pledezi în favore’i împrejurările usturătore. In adevĕru, ce altă ínsemneza cuvintele următore : „Departe dâră de noi cugetarea ele „a face uă crimă guvernului care a „voită a dota țera cátií mai curéndu „de bine-facétórea inovațiune a căieloră „ferate, căci ea portă in sine mari compensațiuni, de cari țara se resimte „astăzi în modulă celă mai evidente?“ Ore aceste cuvinte, ce le-ai pasă, d-le ministre, mai ’nainte de-a începe rechisitoriul, d-tele, nu suntă ele de natură a ne lăsa afară din causă ? E că asemenea ce zici în timpulă rechisitoriului: „Cândă la Martie, 1871 amă formată ministerială, amă găsită deja „în Camera deputaților“ , proiectură „pentru împrumuturi domeniale (1), „proiectulă legii monopolului tutunurilor “ și proiectul„ legii de timbru „și înregistrare.“ Și puțină mai la vale : „Lăsămă aci bunulă simță și imparțialitatea țarei se judece și se „véda cari suntă aceia cari au cufundată țara în noue împrumuturi, cari (1) A vedé Românulii de la 23, 25 și 2S Aprile. (2) Imprumutulfi de 78 milióne. „au supus’o la noue imposite și cari „au făcută ca, cu tóte sacrificiele ce ea „și-a impusă în timpă de doui ani, „totuși n’a ajunsă âncă a curma de„finitivă nevoile, cari cu atâta nepre„vedere s’aă aglomerată d’uă dată pe „capulă ei.“ Acésta ideie o completezi mai josă în modulă următoră : „Acésta situațiune se esploată de la „ună timpă încace c’uă activitate fe brile prin presă și prin tote mijlocele „de propagandă, spre a rătăci cu totulă spiritele, in speranță că țara, „în acești doui ani, va fi perdută de„moria fapteloră săvârșite de denșii.“ Aci nu mai este vorba de 4 ani și cinci luni, ci de doui ani; prin urmare nu mai faci alusiune la noi ci la predecesorii d-vóstre, și mai cu osebire la ministerială d-lui Manolache Costache, care a adusă în Cameră tóte acele proiecte. Domnule Catargi, ași fi putută cu totă dreptul, să nu țină comptă decâtă de aceste premise ale actului d-tele, și să-ți esprimă simțimintele mele de gratitudine, lâsându-te apoi să te descurci cu ambii d-tele, râmași singuri loviți, stigmatisați; puteamă adică se profită de ambiguitățile manifestului d-tele ca se așîță zîzania ce esiste intre d-vóstre; éasé adevĕrula ’nainte de tóte , departe de mine ideia de-a te inculpa că contradicțiunile, ce esista între premisele și conclusiunile manifestului d-tele , suntă resultatulă unoră intențiuni perfide, nu, și constată, spre onórea d-tele, că acele contradicțiuni resultă din dificultatea ce presintă puterea lucrurilor, dificultate pe care n’a putută-o învinge nici chiară iscusința dibaciului d-tele secretară. Intr’adevĕrit, domnia-tea crezi a’ți face datoria la începută declarândă că noi suntemă culpabilii de căpetenie, că relele ce bântuiescă de 7 ani România suntă consecința faptelor nóstre de la 1867 și 1868, fără ca se’ți dea mâna se adaugi și pe 1866, căci póte acestă ană ară fi desceptată pe acela care ’să legiul se de rină dulce. Cândă case vine loculă se specifici acele fapte ale nóstre, le taci, ca se nu ’ți aduci aminte de câtă de ale amiciloru d-tele. Decă arăți că singură dată pe Strasberg, este ca se va târnai biniși oră, cu speranța că nnnmiu tămâie! se va sui sură și ’ți va face propice pe Jupiter. Ambii d-tele ară trebui se înțelegă că nu puteai face altă felă, posițiunea d-tele nu te ierta, apoi ce nevoie era se le spui într’ună actu oficiale, lumea scie de ce fapte vorbesc), căci i-aț împuiată urechile spuindu-i-le pe tóte tonurile. Ev însé, d-le ministre, nu suntă ținută se tacă, m’ai provocată la uă confesiune publică și prin urmare trebuie se spună în gura mare cari suntă păcate le mortale de cari ne acuși. Aceste păcate sunt ă: Domnia străină și concesiunea prusiana. Nu ’ți îndrepta urechiele, d-le ministre, nu’ți ascuți pofta, nu crede că ai reeșita a mé împinge la scandală: fii încredințată că voia vorbi astăzi numai de Strasberg, și ’n urmă de Domnia străină, cu totă reserva unui om care se respectă și cu circumspecțiunea unui ornă publică, care cunosce și observă cuviințele constituționale. Crearea de căi ferate în România era ună ceotărît încă din a doua perioda a domniei principelui Știrbei; numai căderea precipitată a acelui Domnă a făcută să nu se concedeze atunci unei companie austriace linia proiectată prin valea Lzeului. Acea linie, pe acelă timp, era cea mai favorabilă pentru Austria, căc , pintiu