Romanulu, noiembrie 1873 (Anul 17)

1873-11-01

ANULU ALU ȘEPTE­ SPRE­ SECELE VOESCE ȘI VEI PUTE Ori­ce cereri pentru România, se aiîre »4*ăla administrațiunea ^iari«M,> ANUNȚURI In pagina a IV, spațiulul de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS :■ la C-nie Drain et Mi­­rond, 9, rne Diouot, 9. ÍJL WIENA ,la d-nff Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. 3 îri sprîși oii­ ce trămitorî nefrancate vor­ fi r Cusute.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARULU. Redăcțiunea și Admin ! h frați nu e*» Strada: ,lm 1 amiel. No. 26. ^7^^g^îSmSBSSÎS&?^BBimp. ÎB'S Ed­iti­um*,a dedImüné­ a#m­HBFi#SSBB'MMHBSBS­»tt ■s&nesxa Bms^esgssaassEesBaaB^R BUCURESCI, 81 Brumarelü, 12 Brumarií. Tocmai astăz­i, cândă se face atâte demonstrațiuni resboinice, pe cari to­tuși națiunea nu se póte decide a le lua in serios­,­ din cauză că nu vede nici oă apucătură destulă de seriosă din partea regimului; tocmai astăzi, când­ se face atâta svână cu înarma­rea țarei, de­și în realitate ea nu este de­locă mai înarmată de­câtă în 186S, căci n’are încă nici armele trebuin­­ciose pentru cei capabili d’a le purta; tocmai astăzi, când­ fiarele oficiase juca mereu comedia d’a înșira la vorbe late de independință completă, ata­­cândă pe Turcia în tóte modurile, și facându­nesce bravade cari, déca­re ară fi făcută fiarele partitei liberale, ară fi fostă tratate de nebune, dema­goge și utopice; tocmai astăzi în fi­ne, cândă aceste organe cântă cu a­­tâta iutusiasmă sincera și arcretarea dorință a regimului d’a redescepta simțimintele bărbătesc­ și resboinice în națiunea română, este timpul ă se vorbimă despre uă cestiune națională, în care regimul ă probeză că face toc­mai contrariulă de cea­ a ce-și atribuie prin organele sale oficiase. Se scie că în tote țările, unde se respectă și cultivă tradițiunile resboi­nice și bărbăteșci ale poporului, unde se desvoltă și aptitudinile corporale pentru luptă, și aplecările morale cari indemna pe omă a-și apăra cu ori­ce preță demnitatea și drepturile ca ce­­tâțiană și ca patriotă, esercițiulă ar­­meloră combinate cu exercițiurile cor­porale sunt­ obiectului celei mai nea­dormite solicitudini din partea guver­­nelor­. Clasicitatea antică ne-a lăsată a­­mintirea jocurilor­ olimpice, lupte­­lor­ din Câmpul­ lui Marte și tote a­­cele concursuri de luptă vitejescá, în cari junii și chiară cei mai în vârsta rivalistă In ardere, spre a dobândi uă cunună, care atesta în favorea bărbă­­tesceloră foră merite. Fie­care serbare, fie­ care­­ ji mare, era pe atunci un ocasiune de-a se re­peți asemeni concursuri, prin cari se desvoltă vigorea corporale, atâtă de necesariă sănătății corpului și a minții, și se întreținea sacrulă focă ală dem­nității și ală vitejiei. Însă totă­de­una aceste lupte aveau ună caracteră e­­minamente naționale, căci numai astă­­felă li se putea da ună scapă prac­tică și folositoră. Astă­felă și în timpii moderni, tóte națiunile cari aă isbutită ar și dobândi­tă posițiune însemnată, prin puterea armeloră loră și a spiritului resboi­­nică, au fostă pornite pe acestă cale de guverne preved tetare și naționali, de conducători înțelepți și patrioți, mi­j­­locele loră au fostă, și nu puteau fi altele, de câtă iată acelea pe cari cla­sicitatea antică ni le lăsa ca modelă, mijloce proprii a descepta emulațiu­­nea. Spre exemplu în Elveția—mica ța­ra care va remâne totă­ de­ una ca mo­delă de bărbățiă și demnitate națio­nale, mica țară care și-a dobândită independință cu armele în mână în contra celor­ mai puternici cotropi­tori, — s’a făcută uă adevărată insti­­tuțiune a Statului din esercițială la arme. Și o cândă­­ sh­emă esercițială la arme, se nu se înțelegă numai acele adunări pentru manevre și mișcări militarie, obligatorie după lege, și la cari mulți se ducă spre­ a nu fi puși la arestă, înțelegemă mai cu semn a­­cele esercițiuri voluntarie, în cari nu­mai emulațiunea atrage pe luptători și în ale cărei nobile emoțiuni se des­voltă simțămintele ce crează adevă­­ratului spirită bărbătescă și vitejescă. Asemenea și în Germania, a cărei putere se văd­u în ultimulă resbelă , acestă spirită este sistematică desvol­­tată, de vre­mese­ zeci de ani mai cu semn, de tote guvernele și tóte auto­ritățile, în totă felul, de serbări, de concursuri, de întreceri, de asociațiuni. Totă atâtă se pute­r­ice și despre mica Belgie, ce-și păstrezi cu atâta demni­tate și prosperitate independință. Așia dură, și în Elveția și în Ger­mania, și în Belgia, exercițiurile cor­porale și ale armeloră facă astăzi parte din educațiunea publică și na­țională a cetăți aniloră, asemenea și tote instituțiunile, ce țintescă a des­voltă acesta însemnată parte a edu­­cațiunii, sunt­ instituțiuni protegiate și susținute prin sistema de Stată. A­­cesta este miijloculă celă mai puter­nică de­ a dobândi pentru țară bărbați viguroși și sănătoși, cu corpul­ și cu mintea, și mai cu semn mi­iloculă celă mai eficace de-a ajunge la uă seriós o înarmare a țărei, fără acésta educa­­țiune, nu póte existe nici spirită res­­belnică, nici uă serios o demnitate na­țională, nici uă armare, care să se în­temeieze pe însăși simțimintele și a­­plicările naționale. Astă-felă s’a înțelesă educațiunea naționale și în Elveția, și în Germania, și în Belgia, și astă-felă se înțelege astăzi în tote Statele Europei, cari se silescă a imita salutariulă exemplu ală inițiatoreloră. Ei bine, întrebămă acum , ce se face pe acestă tărămă, în România ? Ce face pentru acesta parte a educa­­țiunii naționale guvernală, care se fă­­lesce d’a urma țara, de-a redescepta anticele nóstre simțiminte bărbătesci ? Ne va fi forte lesne de probată că nu numai nu face absolută nimică, deră că încă și aci voiesce a intro­duce ună spirită antinațională, a face Româniloră uă educațiune, în care basa se fiă desprețulă de totă ce este românescă și servilismulă către ce este străină, în particulară germană. Servindu-ne din nou de­ exemplul­ El­veției, Germaniei și Belgiei, vom aminti că darea la semnă este în aceste țări instituțiunea care, împreună cu gim­nastica, servă mai multă la formarea părții din educațiunea naționale des­pre care vorbi rămă. In aceste State, fie­care orașiă, ce­va mai însemnată, are localulă scă de dare-la-semnă și de gimnastică, susținută în tote modu­rile de autoritatea comunale și prote­­giată de sistema generale de Stată. La­­oile fise, la serbări de oră-ce na­tură, se adaugă concursuri de dare­ la­­semnă și de gimnastică, cari, chiară când­ sunt­ organisate de societăți particulare, sunt­ totuși ajutate și onorate de autorități. Capitalele au stabilimente grandiose ce se nu­­mescă Tir naționale , și aoi con­cursurile și animarea esercițiuri­­loră se facă în raportă cu însem­nătatea locului. Deră cee­a ce este cu deosebire de observată în tote aceste silințe de a îndemna esercițiurile cor­porale și deprinderea la arme, este că ideia naționale și patriotică e necur­mată legată de densele, că autorită­țile, îașiși particularii, vechi mai cu semn u­ă scapă naționale în aceste petreceri, pe cari adesea unii omeni le aă privită ca copilărescă. Mulți au rîsă și au ridiculisată asemenea ser­bări ale Germanilor­, îare veni res­­belulă din 1870-1871 și atunci nu mai rîseră. .“V­ai bine, care e tirulu naționale la noi, protegiată de guvernă ? Unde suntă instituțiunile de gimnastică și arme, formate prin îndemnul ă seă, protegiate printr’un sistemă de Stată și susținute de tóte autoritățile în tote modurile? Nu vedemă absolută nimică. Ba vedemă ce­va, mai rea de­câtă nimică. I­­n 1867 și 1868 se făcuseră seriose­­ începuturi pentru instituțiuni române­­ de arme și gimnastică; ele erau susți­­­­nute din tóte puterile de guvernă și, în câte­va luni numai, luară ună a­­tentă din cele­­ mai îmbucuratóre. Din nefericire înse aceste tendințe nu tră­­iră mai multă de­cât o guvernul, de atunci , veni altulă, și de îndată, în locă de protecțiune, instituțiunile ro­mâne nu întâmpinară de câtă perse­­cuțiune din partea guverneloră. Ce­va mai multă: d. generale Flo­­rescu, ministrulă de resbelă, care se­­ zice organisatorele armării țârei, este președintele și pre­putințele protecto­­re ale societății internaționale de dare la semnă, pe când" societatea română de dare la semnă "este nu numai ne­socotită, dură și sistematică persecu­tată de guvernd.Pe cândă ministrulă de resbelă, prin posițiunea d-sale, a­­trage societății internaționale totă fe­lulă de avantagie, și prin sporirea numărului membrilor, și prin felurite alte avantagie, însuși Domnitorele, care a fostă în 1868 proclamată ca președinte de onere ală instituțiunii române de arme, consacră acum totă afecțiunea sea numai societății inter­naționale, iea chiară tunuri din arse­­nalul al țărei, și i-le dăruiesce iei. N’a­­vemă absolută nimică în contra aces­tei onorabile societăți: scimă chiară că temelia iei suntă totă acei Elvețiani, inițiatorii lumii moderne in acesta parte a educațiunii, pe cari îi stimămti și iubimă; acesta societate însă, ori­câtă de mari merite ară avé, ele nu suntă de câtă elvețiane­scă germane. Ideia naționale română n’are nici uă parte în opera loră, ș’un asemenea in­­stituțiune, departe de-a ave vre­ună folosă pentru educațiunea naționale română, ii pate deveni chiară funestă, deca nesce guverne antinaționale pro­­tegtândă-o numai pe densa și facén­­dă-a se prospere, pe când ii ruineză, prin persecuțiune, instituțiunea română, de­pindă pe Români în cele din urmă se nu admire, se nu găsescă bună de­câtă ce este străină și se desprețuiască totă ce este românescă. Se flă și se prospere instituțiunea internaționale — acesta i-o urămă în tota sinceritatea — case miniștrii ro­mâni, deca voră se facă educațiunea naționale, se nu protejă de câtă in­stituțiunea naționale’, aci se se facă dă­rile la semnă oficiale, aci se se aducă tote ajutorele particulare și oficiale ale miniștrilor­ români, căci, numai aci ideia română póte se esiste, numai aci exercițiele corporale și ale arme­lor, potti se fie introduse în educațiu­nea națională a Româniloră. In locă d’acesta, vedemă éuse totă protecțiunea puterii acordându-se nu­mai instituțiuni fără nici ună carac­teră naționale românescă, pe cândă instituțiunea română este persecutată în tóte modurile. După ce i­ s’aă fă­cută tóte șicanele posibile, spre a i-se închide localul ă de dare la semnă ce avea, i-se promise altulă, éase de c­on­ anî cestiunea este pusă de comună In consiliă și totă âncă nu s’a găsită țină momentă spre a o resolve. Câtă­ va timp d. La scară Catargi părea că ’i acordă ore care interesă, a provocată chiară uă cotisare din partea consilielor­ ju­­dețiane, casé ’n curândă colegulă saa de la resbelă soiu se amorțiască acestă bună începută, și puterea in corpore fu dusă la localură internaționale, casé serbeze concursuri cari n’aă absolută nici u­ă scapă, ba potă fi încă peroh­­­ióse ideiei naționale române. Aci se vede deră sincera dorință a regimului actual e de-a redescepta în națiune antica nostră bărbațiă și de-a arma țera pe acestă solidă basa. Noi nu vedemă, din contra, și aci, de câtă uă educațiune contrariă demnității ro­mâne, și numai de servilismă către totă ce este străină. POST-SCMPTUM. JOUT, 1 NOEMBRE 1873. LXIMINEZA­TE SI TEI PI b ABONAMENTE In Capitale: unii an fi 48 lei; §4se luni 24 lei trei luni 12 lei; uă­ lună, 5 lei In lîi striete sunfi anfi 58 lei; șase luni 29 f­î trei luni 15 lei; uă lună 0 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimistru franal 1» A se adresa LA PARIS , la d. Darras-Ha­legrain, Rue de l’ancienne comedie 5, șir d-nuí Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIENA: lad. B. G. Popoviei,Fleisch markt, 15. Versailles, 6 Noem­bre.—Circulă sco­­mptulă că deputatul­ Turquet va pro­pune, în numele colegiloril sor din uni­unea republicană și după consiliele d-lui Thiers, uă propunere pentru a se face apelă la poporă. După ac­astă propunere, se va convoca poporulă pen­tru 1 Ianuarie, spre a se pronunța de voiesce Republică, regalitate sau im­periă. Adunarea va fi convocată la 1 Februarie pentru a constitui guver­nul­ în serisură cum va fi plebiscitulă. Intr’uă întrunire ce s’a ținută a<fi, deputații bonapartiști au esaminată proiectulă d’a forma uă nouă grupă parlamentară, compusă din deputaț monarh­iști și di­n republicani, cari se primesc­ doctrina apelului la po­poru­lă mare parte din deputații stân­ge primescă pr­oi­ectură de plebiscite pen­tru a­eși din­ situațiune. Circulă scomptură că interpelațiu­unea centrului stângă, pentru întâr­­z­iarea convocării celor­ 18 colegie d­­iectorale vacante, va fi sprijinită bonapartiști. D. Lamy va depune la 15 uă inter­relațiune în privința menținerii stă­rii de asediu. Amă dată ieri, de pe un corespon­­­­dința a agenției Havas, testând pro­punerii Changarnier, Ziarele ce pri­­mirămă ar fi ne aducă desbaterile Ca­merei din­­ Ziu­a de 5 Noembre, și gă­­sim­ă în ele acesta propunere având o redacțiunea schimbată. O reproduce mă deră din nou de pe desbaterile Came­rei împreună și cu articulele mai prin­cipale ale propunerii Eschasseriaux. Propunerea Changarnier. Art. 1. Puterile încredințate mare­­șialului Mac-Mahon se voră prelungi pentru 10 ani, cu ’ncepere de la pro­mulgarea presintei legi. Art. 2. Puterea va continua se fia esercitată în condițiunile actuale pâné cândă i­ s’ară aduce niscai­va modifi­­cațiuni prin votarea legilor­ consti­tuționale. Art. 8. O­ comisiune de 80 mem­brii, numită în ședință publică și prin scrutină secretă, va fi însărcinată să examineze legile constituționale. Propunerea Eschasseriaux. Art. 1. Poporală franceză este con­vocată în comiții pentru 4 ianuarie 1874, pentru a se pronunța asupra guvernului definitivă ală națiunii. Art. 2. Fie­care alegătord va de­pune în urnă unu buletină, prin care va arăta ce voiesce : regalitate. Repu­blică seu impernă. Art. 3. Votarea se va face in fie­­care comună, după listele electorale actualminte în vigore. Art. 4. Alegătorii, cari voră lipsi în acestă momentă de la domiciliulă soră, voră pute se fiă convocați a vota în localitatea reședinței loră după simpla presintare a unui certificată de înscriere în listele electorale. 5. Semtinulă se va deschide la 6 ore dimineța și se va ’nchide la 6 ore sora. Art. 9. Recensementul­ se va face în fie­care departamentă de comisiu­­nea de permanență a consiliului general. Art. 10. Recensementulă generală se va face de adunarea naționale. Art. 11. Majoritatea absolută va fi I­i necesară. Câte­va lămuriri acum despre des­baterile urmate în Cameră: Asupra acestoră done propuneri deschi­zându-se desbaterea, d. de Gou­lard, din drepta, cere urgința. D. Du­­faure, din centrală stângă, nu se opune urginței, déra cere să se trimită am­bele propuneri la comisiunea care are in cercetare proiectele constituționale depuse de fostul­ președinte ală Re­publicei. D. Rouber susține propune­­rea d-lui Dufăure, adăugândă că mai pute să să se 'ntrebe Adunarea daca primesce a se trimite propunerile la comisiunea în cestiune și apoi, în casă de admitere, să se consulte daca tri­­miterea trebuie să se facă de urgință. Guvernul­ susține și dânsulă urgința. Ună deputată cere ca Adunarea să se pronunțe mai antesă asupra urginței propunerii Eschasseriaux, ca venită mai în urm­ă. Ună altulă cere să se dea prioritate proiectelor­ constitu­ționale. Președintele pune la votă ur­gința propunerii Changarnier, și se primesce. Se pune apoi la votcă ur­gința propunerii Eschasseriaux, și se respinge. D. Grevy susține propune­rea Dufaure d’a se trimite propune­rea Changarnier la comisiunea cerce­­tatore legiloră constituționale, reve­­nindă în discursulă­scă și asupra ur­ginței pe care o combate. Se consultă Adunarea, care respinge propunerea Dufaure, remâindă a se trimite pro­punerea Changarnier în cercetarea u­­nei comisiuni speciale, cum s’a și fă­cută, ș’ală căreia resultată este cunos­cută din telegrama de ieri. La despuiarea scrutinului din urmă și constatarea resultatului cu totulă neașteptată de fracțiunile stângei, d.1 Audiffret-Pasquier, din drepta, se­­ zice că ar­ fi esclamată aceste cuvinte : „Ce vomă face să vedeți ce va se <Jică m­ă 2 Decembre legală.“ Acestă resultată se crede, orice uă corespondință a Independinței belgice, că s’ară fi obținută cu concursul­ a câtor­­va membrii deserturi din cen­­trul- stângă. Le Siecle publică ună tabloă com­parativă de repartițiunea voturilor, la 5 Noem­bre și 24 Mai­, de pe care extragemă urmatorele lămuriri: 16 deputați bonapartiști, cari au vo­tată la 24 Mai, contra d-lui Thiers, de astă­ dată au votată pentru propu­nerea Dufaure. D-nii Thiers și Wolowski, cari nu luaseră parte la votul­ de la 24 Mai­, au votată acum pentru propunerea Dufaure. 3 deputați, abținuți la 24 Mai­, au votată contra dreptei la 5 Noembre. 15 deputați, cari­ aă votată la 24 Masă pentru d. Thiers, aă votată la 5 Noembre contra propunere! Dufauri*. 4 deputați, cari aă votată la 24 Masă contra d-lui Thiers, s’au abținută la 5 Noembre. 10 deputați, absinți seă absințio­­niști la 24 Masă aă votată la 5 No­embre contra propunere!­ Dufaure. D. Haentjens, bănuită cară fi vo­tată pentru drepta, declară prin Mo­­nitorulu oficialii că a votată pentru propunerea Dufaure. „Majoritatea de la 5 Noembre, a­­dauge le Siecle, se află redusă prin ur­mare la 13 voturi, adică la ună nu­mără egală cu acela ală locurilor­ va­cante. 'Se înțelege acum pentru ce ca­­binetul ă s’a abținută d’a convoca pe alegătorii celoră 13 colegie.“ „In facia acestui faptă atâtă de elocinte, atâtă de decisivă,­­p­e totă le crede în revista sea de la 6, putemă lăsa pe adversarii noștril, fără a ne mișca câtuși de puțină, se celebreze că victorie, care se asemănă multă cu acea­a a lui Pyrrhus. ffiatulă legitimista . Union se ex­­primă astă­felă în privința prorogării puterilor­ mareșialului Mac-Mahon. A declara că nu se pate face­­ mo­narh­ia, a respinge Republica, și a căuta salutea în singurulă prestigiu ală unui om”, este în ochii noștrii a se abandona unui visă și a se mângâia cu uă chimeră. ...„Guvernul­ mareșialului de Mac-

Next