Romanulu, martie 1874 (Anul 18)
1874-03-26
ANULU ALU OPTU SPREZECELE VOESCE ȘI VEI PUTE Orî-ce cereri pentru România, se adreseza la administrațiunea Jiariumi . ANUNȚURI. In pagina IV, spațiul 30 litere petit 40 bani In pagina III, linia petit 6 lei. A. se adresa LA PARIS S la d-nií Órain et Micoud, 9 rue Drouot, 9. LA VILA A; la d-niî Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. scrisori și ori-ce trimiteri nefrancate vor fi refusate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARUJSU. Redactiunea și Administrațiunea, Strada Academiei, No. 26. MARTT, MERCURI 2 si 27 MARTUTTIS7i (A) Edițiunea de sera BUCURESCI, 2ș ST" S’a anunțată ca și oficialii, în timpul discusiunilor Camerei, că uă sesiune estraordinară se va deschide în luna Maiă, spre a da negreșită putere de lege unoră produse, încă și mai estraordinare, ale „armoniei dintre puterea legiuitare și guvernul actuale“. Printre aceste produse, legile financiare vor fi dobândi ântâietatea, ca unele ce, lăsate singure la finele sesiunii în speranța că se vor fi vota cu topt anulii, au trebuită să fie amânate, lipsind o chiară timpulă materiale spre a îndeplini formalitățile cerute de regulamentul Camerei. Astăfelă s’a amânată și cestiunea împrumutului de 27 milióne, prin emitere de rentă-perpetuă-provisorră și amortisabile. Deja cea a ce este amânată nu e și înlăturată; din contra, esperiența ce facemă de câțiva ani ne-a convinsă că cea a ce este amânată se întorce adesea și mai rafinată. Este spre exemplu forte cu putință ca pene la sesiunea viitóre, cele 27 milióne cerute se scotu mulți pui, astăferă încâtă și vacanța Camerei, de la Mariță pene la Masă, se fiă plătită în bugetul Statului cu mai multe milióne de rentă perpetuă. Este doja neapărată a se face și mai mare lumină asupra inovațiunii cu care d. Mavrogheni voieș ce se înzestreze țara, și în speciale asupra proiectului publicată, deorece pene se va da pe fac să vr’ună altulă, numai pe acesta îl putemă ave în vedere. Încă de la 21 Martie, primulă organă ală guvernului pare că a voiă se ne provoce la o nouă discusiune, silindu-se a proba că nici noi nu suntemă, în principiu, absolutamente contrari sistemei de împrumutare prinmitere de rentă perpetuă. Dară are combătut-amă noi sistema in principiă, pentru ca organul guvernului se ’și dea atâta silință de-a demonstra că n’amă combătut’o? Ore puteamă noi lua asupră-ne de a condamna absolută un sistemă adoptată de mai tote Statele Europei ? Prin urmare cea însemnată acea vorbăriă de trei colóne, spre a proba că n’amă combătută ună principiă, pe care nici prin minte nu ne-a trecută sé’la combatemă ? Deji suntemă in adevĕrü pre indulgenți cerenda logică și rațiune de la organele oficióse; să ne ocupămă mai bine numai de cestiunea astăfelă cum este presintată Camerei, căci, precum mai diserămă, nu de principiulă rentei perpetue ne-aruă ocupată vr’aă dată, ci numai de usul și ce guvernulă actuală voiesce se facă cu densa. In desbaterea ce făcurămă iu trei numere anteriore asupra acestei cestiuni, nu ne ocuparămu decâtă numai de două puncte principale: I, emiterea unei rente perpetue, ca măsură provisoriă, în condițiuni proprie numai a compromite succesulă operațiunii; II, autorizarea cerută de guvernă de-a fixa elfi singură prețura emisiunii și de-a contracta chiară directă împrumutură. Disposițiunile relative la casa de amortisare le citarămă numai în trecet fi, astăzi casé vomă aréta și ce resultă din aceste disposițiuni și din ce punctă de vedere privesce financiarulă regimului că emisiune de rentă perpetuă română. țfiserămă într’una numérü precedentă, că dacă se va admite sistema de împrumuturi prin rentă perpetuă, ca mijlocă de-a eși provisoară dintr’uă dificultate, atunci vomă ajunge cu emiterea de rentă perpetuă aprópe acolo unde ajunserămă cu operațiunea bonurilor de tesaură : până acum se emiteaă bonuri de tesaură, de aci nainte se voră emite titluri de rentă perpetuă. Și pentru ca nimeni se nu putá califica acesta comparațiune de gratuită și nepotrivită, vomă reproduce asttăzi în acestă privire chiară propriele cuvinte ale d-lui Mavrogheni din expunerea d-sele de motive : „înlocuirea sistemă de împrumuturi cu bonuri de tesaură —fice d-sea — prin aceaa curente perpetue, are avanfcagiură de-a lăsa tesaurului, pentru timpuri oportune, stingerea graduale a capitalului.“ Însuși d. Mavrogheni spune deră lămurită că, introducendă și în România sistema de împrumuturi prin rentă perpetuă, nu cugetă decâtă a înlocui bonurile de tesaură de pene acum cu titluri de rentă; deci, întocmai ceaa ce ziserămu și noi că, de aci ’nainte se voră emite titluri de rentă perpetuă, după cum se emiteaă pene astăzi bonuri de tesaură cu termină de trei sau șese luni. Deru care voră fi are valorea și creditulă acestoră titluri, cândă va atârna necurmată asupră-le amenințarea unei noue emisiuni? Ce cursă le voră face ore piețele străine, pe cari voră trebui se circule, întru câtă la voră privi ele de seriese și sicure, cândă chiară ministrulă de finanțe, care le-a emisă, a mărturisită că ele suntă predestinate totă la usulfi ce se făcea pene acum cu bonurile de tesaură, adică a se modifica necurmată numerală, și prin urmare valorea loră, după trebuințele ce va încerca guvernulă română de noul fonduri? Gânditu-s’a cred. Mavrogheni la viitorulfi cearea inovațiunii sale financiare, asigurândă că nu face de câtă a „înlocui sistema de împrumuturi cu bonuri de tesaură, prin aceaa de împrumuturi cu tentă perpetuă?“ Dată totuși se mărturisimă că, daci acestă viitoră nu este delocă strălucită pentru creditulă Statului română, elü este cnsă plină de farmecă pentru speculanții intimă inițiați în operațiunile ministerialul de financie : se scie câți speculanți au făcută stări enorme cu bonurile rurale, pe timpul când ele ajunseseră la celă mai mare discredită; de ce deră se nu se reîntorca prin titlurile de rentă perpetuă acea frumósa operă a înavuțirilor ? Pare că în interesul acestei fericite reîntorceri, financiarul regimului nu-și cruță nici măcară cea mai gravă contrazicere între restul legii și expunerea sea de motive. In adevere, în frasca reprodusă mai susă gâsimă, în favorea împrumuturilor, prin emiterea de rentă, „avantagială de-a lăsa tesaurului, pentru timpuri oportune, stingerea graduale a capitalului“. In proiectul de lege vedemă éuse la art. 4 și 5 instituirea unei case de amortisare pentru stingerea rentei, nu numai în timpuri oportune, ci regulată pe fie-care ană, instituirea unei case , funcționândă ca și căsa obligațiunilor domeniale, având fondurile cele mai sigure și mai nealienabile, deorece ele provină din vânzarea unor bonuri ale Statului, pentru uă sumă fixă. Unde este ceră avantagială arătata în expunerea de motive ? Care este diferința pentru tesaură între ună împrumută prin emitere de rentă perpetuă în asemeni condițiuni, și între ună împrumută amortisabile ca cele domeniale buna-óra ? Și unulă și altuia se amortiseza, și unulă și altulă cere uă sumă fixă pe ană în bugetul Statului, căci între veniturile casei de amortisare propusă intră și „renta rescumpărată de densa“, adică acestă casă devine creditarea tesaurului pentru titlurile ce retrage din circulațiune, încaseză renta ce ți se cuvine și o întrebuințeză la rescumpărarea de noul titluri. Tesaurul nu se ușidreză dorit de aceași sumă fixă pe ană, pene la definitiva stingere a împrumutului făcută prin emitere de rentă. Prin urmare mai repetim întrebarea:care este deosebirea între ună împrumută prin astăfelă de rentă, și ună împrumută amortisabile, ca cele făcute pene acum ? Singura deosebire ce putemă vede noi, este numai mă preții de emisiune de 50 în locă de 58 celă puțină, câtă ară pute se fiă, deca operațiunea nu sară presiuna carentă perpetuă, ci ca împrumută amortisabile, și încă răpede amortisabile, prin aciieași ampnsi ti unice le găsimu la art. 4 și 5 din legea propusă. E că singura deosebire după noi, nu credemă că ensuși d. Mavrogheni ne va pute arăta alta, și oricine póte judeca daca ea este in favorea séa în defavorea tesaurului. Este deci constatată că espunerea de motive spune uă mare neadeveră, cândă arăta avantagială pentru tesaură d’a stinge graduale datoria numai în timpuri oportune, căci, încă vă dată, casa de amortisare funcționază necurmată, și cu fonduri multă mai sicure de câtă pentru tote celelalte datorii, afară de cea rurale, ba mai sicure de câtă chiară pentru acesta , deorece la densa nu se potă ivi deficitari, precum s’aă descoperită deja în fondurile casei de lichidare. Și ori împrumutură nu se amortiseza regulată, ci numai după timpuri și după aprobarea guvernului, și atunci se numeșee prin rentă perpetuă, ori se amortiseza regulată, și atunci nu e prin rentă perpetuă, și dobândesce prin urmare mă prețu de emisiune multă mai avantagiosă. Intrebă mă dură pentru cari trebuințe se dă in espunerea de motive uă mângâiare cu totulă, neîntemeiată, și în proiectul de lege se prevede apoi uă casă de amortisare, menita a stinge răpede acesta detalia ? Ore pentru singurulă sfîrșită de-a surprinde nepăsarea obicinuită a deputaților, și de-a pute în urma fixa ună preță de emisiune forte joșu , la adăpostul numelui de rentă perpetuă ? Decá nici aceste explicări nu vor ajunge organelor guvernului, spre a înțelege pentru ce nu admite mu renta perpetuă a d-lui Mavrogheni, vomă pute intra și în alte amănunte, totă atâtă de instructive. Reproducemă urmatórele din edițiunea de dimineța a numărului precedinte: Din afară, ziarul« la Népublique frangaise jle la 1 Aprilie dă următorele cifre de voturi în cele două alegeri de la 29 Martin: D. Danelle-Bernardin, republican«, ales« la Haute-Marne cu 35,612 voturi, din 74,077 înscriși și 74,077 votanți. Adversarul« seu, d. Lespérat, fusionistu, 24,142. Mai lipsesc« trei comune. D. Stoudier, republican«, alesu în Gironde cu 75,839 voturi, din 202,000 înscriși și 145,740 votanți. Doni adversari ai sei au avuții: generalele Bertrand, bonapartiste, 47,041 și amiralele Larieu, fusionist, 24,260. Mai lipsesc« 5 comune mici. Un telegrama, cu data de 30 Martin din Madrid, publicată de ziarele din Paris de la 1 Aprilie, anunță că Qasctta oficiale face cunoscută, după ultimele serii primite de la bomarostro, că trupele republicane ’șî mănțin posițiunile luate de la carliștî și confirmă rănirea generărilor« Primo de Rivera, Loma, Terreno și amiralele Topeze. Din întru, Camera și Senatul« nu s’au pututu completa ieri. Guvernul« a cititu in ambele corpuri legiuitóre următorul« mesagiu de ’neloicirea sesiunii ordinare prelungite : «Terminul« celei d’a doua prelungiri a sesiunii corpurilor« legiuitóre împlininduse astăzi, me simț« fericit«, înainte d’a me despărți de d-vóstru, d’a ve esprime totă mulțămirea mea. «Legile importante ce-ați votată sonstituiesc« oă nouă probă despre activitatea cu care ați lucrat« la îmbunătățirea instituțiunilor n nóstre și ’ntărirea stabilității. «Prin patriotismul« și ’nțelepciunea dvostră, prin armonia ce și de astă-dată ați solutit a mănține între puterile legiuitore și guvernul meu, ați câștigat« nour drepturi la recunoscința țere». «In virtutea art. 95 din Constituțiune, declar« închisă sesiunea corpurilor« legiuitóre. «Darii în Bucurescî, la 23 Martin, 1874. No. 660.» CAROL. (unudzy, isciLUAArtiu-iAdo- tuturoru uurux scrisoru) 8WB LUMINEZA TE ȘI VEI FI ABONAMENTE In Capitale: unii anii 48 lei; șase luni 24 le trei luni 12 lei; nu iună 5 lei In stricter unii anii 58 lei; șase luni 29 le trei luni 15 lei, uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimestru franci 18 A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Halgrean, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nî Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA: la d. B. G. Popovici, Fleichmarkt, 15. Ultimele alegeri din Gironde și Haute-Marne continuă de a tulbura reacțiunea din Francia, darfiânse și principalele iei organe de publicitate nu potă nega înfrângerea cea îndurată din nou coalițiunea monarhică. La Presse, Zară ministeriale, recunoste că resultatulă acestoră alegeri „este uă învingere sdrobitore, a cărei importanță și semnificare nu se potă micșiora prin nimicü“. Le Frangais vede și elu „că țara scapă din mânele dreptei. La tote aceste gemete, suspine și speranțe, organele republicane, ca la République frangaisse, le respundă cu liniște: „Francia voiesce Republica, și Francia va spune acesta. Incchida-veți-a i gura ? Sperați acesta; doru óre veți pute-a face vre-vă dată ? Nu sciți ce este oposițiunea? Ea este ună Proteă, care seagă milă de forme. In zadaru veți face orice încercare. Francia este republicană: ea va găsi întotdeuna mijloculă de a va spune acesta.“ Apoi scriitorii ministeriali adaugă, ca consolare, că puțină le importă să fie condamnați de sufragiule universale, adică „de ninerfi, de mulțime“. Ei și-au luată precauțiunile pentru a pune partita cobservatóre la adepostculă decisiunilor a sufragiului universale, „spre a face sterile tote victoriile demagogiei“. El compleza pe combinările ducelui de Broglie, pe camera de susă a popilar, a magistraților, a seigniorilor teritoriali și a notabililor“. „Sprijinită pe mă Seri ată fidele, Zice la Presse, marerialele Mac-Mahon, pe care uă adunare constituantă l’a investită, în modă irevocabile, c’uă putere esecutivă, ară face, dec’ară fi necesariu, sĕ se respecte drepturile lui de către toți. Ori ce oposițiune neconstituționale ară fi legale și legitimă comprimată“. Camerele Enghiterei au luată vacanțe: camera de josü pené la 13, și camera de susă pené la 14 Aprilie. țilele trecute s’a presintată la reședința oficială a d-lui Disraeli dă numerósa deputațiune pentru a’i espune dorința d’a se amnistia prisoniarii feniani. Acésta deputațiune i-a înmânată ună memoriă în coprinderea următóre: „Supt semnații, membrii camerei coraaneloră, credemă justă a declara că, după opiniunea nóstra, a sosită timpulă cândă ară fi uă politică înțelepta și generósa a se libera fără osebire prisoniarii deținuți pentru fapte rele, relative la tulburările politice cari s’aă întâmplată acum câțiva ani în Irlanda.“ „Acestă actă,ficq Independința belgică, era supt scrisă de 77 membrii din camera comuneloră. „Primul-ministru nu le-a dată nici ună respinsă categorică, supt cuvântă că cestiunea este de competința justiției, și trebuie să se ’nțelagă cu ’ntregulă guvernă. „In cele din urmă Onsé, ministrulă de interne, respunzendă în camera comuneloră la uă interpelare în aceași privință, a declarată că guvernulă nu póte interveni în actele justiției“. Aceiași bărbați énse, cândă nu erau miniștrii, în ajunul alegerilor, promiseseră alegătorilor din Irlanda, pe lângă alte fericiri, și liberarea concetățeniloră soră. Citimă în Independința belgică . A doua cameră a Suediei a votată, cu 71 voturi contra a 64uă moțiune, prin care se invită corona a binevoit, în ori-ce împrejurări, se favorio cixixrile.Hu ouus.tt oo po Clua criipă cu puterile străine sau din partea acestora între ele pentru stabilirea de tribunale permaninte, cari se resolve prin arbitragiă Gestiunile internaționale în litigiă.“ Guvernulă a combătut acesta propunere. Cu tote acestea camera admițândo prin votul ăiei, s’a manifestată în favorea dorinței esprimată și de camerele Italiei și Englitezei. Gazetta de Spener, publicândă convorbirea a doui membrii din parlamentul» germană cu d. de Bismarck, o reproducemă și noi după Independința belgică, din causa interesului deosebită ce dă crise parlamentare în privința cestiunii militare. „Ieri doui membrii din parlamentă, dd. D... și L... făcură să visită d-ei principese de Bismarck spre a se informa despre sănătatea cancelariului și spre a’și esprime interesul ce’l portă. Principele, încunoșciințată despre presința sorii, pusese’l rege a trece ’n camera sea. Acești domni nu ’lu găsiră atâtă de bolnavă pe câtă se putea presupune după solrile oficiale. Din contra, principele s’arata fórte nemulțumită de mersul politicei parlamentare. Intre altele zise : „In 1867, Ziceamă parlamentului constituante, se ne încercămă mai ântâiă a pune pe Germania pe șea, căci va ave la ce să’i serve încălecarea. E ce ună cuvântă, acela de înaripată, pe care va trebui să’lu ștergemă. Parlamentulă se pare dispusă a demonstra că Germania nu sose să ’ncalece pe casă. Unii din eminenții sei membrii sa credă obligați, prin câteva cuvinte pronunțate altă dată, și staă la ’ndouilla déca trebuie se facă ceea ce situațiunea reclamă imperiosă. Conduita mea a fostă cu totulă alta. Totădé una m’ama silită se ’nveță din noă, ș’apoi, cândă trebuia se’mi rectifică opiniunile anteriore, o fâceamă fără eșitare. Suntă mândru c’amă lucrată totu-de-una astă-felă, căci personalitatea mea o suptordineză patriei. Totădé una m’ama grăbită se’mi sacrifică opiniunea subiectivă binelui generale,