Romanulu, ianuarie 1875 (Anul 19)
1875-01-13
34 După ce dedesema în lucrarea tipografiei comunicatură d-lui primare, primirămă din partea d-lui Dumitru Ghika un epistolă însoțită de demisiunea d-sele din consiliulu comunale ale capitalei; ne grăbimă a da și pe una și pe alta publicității, nu fără a observa câtă de curându veni d-lui primară mulțămirea pentru comunicatură de mai susü. Câtă despre aserțiunea că noi amă fi dată de motivă oficială ală demisionării d-lui D. Ghika, cestiunea împrumutului de 7 milióne, respinserămă deja d-lui primară, pentru mai deplină lămurire rugămătase pe d. D. Ghika se recitescă cuvintele nóstre de la 10 ale cuvintei, cuvinte pline de condescendință, și printre cari numai dóra cele de „cuscru ală d-lui de Herz“ aă conținută póte ceva neplăcută pentru d-sea. Intru acesta înse nemulțumirea sa vă fi îndreptată pe nedreptă asupra ne, deorece noi nu dedeamă uă calificare nedreptă, ci constatamă numai ună faptă. Bucureștii, 13 Ianuarie, 1875. D-lul redactare al ROMANULUI Domnule redactare, Nu vă voiă face plăcerea d’a releva atacurile sistematice, ce ’rai faceți, mai cu semn de la ună timpă încace, căci orice se va răspunde de mine, le credă zadarnice; publicul nostru inteliginte are deja opiniunea mea pe deplină formată asupra unor oameni. Vé<Jendü énsé că vorbiți de ună faptă, ce pretindeți că ară fi provocată de misiunea mea de membru ală consiliului comunală, faptă, ce încă nu sa constatată de d. primară ală Capitalei, mă vădă datoră, pentru respectulă ce datoresci alegotorilor mei, a ve ruga să bine-voiți a publica în prtma lot numere ală jurnalului ci dirigeți, demisiunea ce amă dată de membru ală consiliului, ca să se poată vede adevăratele cause, care m’aă determinată a mă retrage din acelă consiliu. Primiți, domnule redactare, încredințarea considerațiunii mele. Dimitrie Ghika. lasă lucrare, fără a lua responsabilitatea resultatului mei; pentru aceste motive mă vădă silită cu părere de Teu a depune mandatură ce mi s’a încredințată de alegătorii mei, și vă rogă d-nule ministre, sa bine-voiți a primi demisiunea mea de membru ală consiliului comunale. Primiți, vă rogă, d-nule ministre, încredințarea prea osebitei mele considerațiuni. Dimitrie Ghika. Bucurescu, 11 Ianuarie 1875. Monitorulű oficialű de Duminică publică decretulu domnescă No. 35, cu data de 7 Ianuarie, prin care se convocă urmatórele colegii de senatori spre a împlini vacanțele produse: Colegiulu I, din județele Buzeni, Bacăul, Ilfovu și Romanațî, în urma de treizeci Ianuaria. Colegiulu II din județele Botoșani, Doljini, Fălciu și Gorjiu, în Ziua de întâi a Februariei. Asemeneia, prin decretul No. 36, publicată în același Monitoru se convocă următorele colegii de deputați spre a împlini vacanțele produse: Colegiulü I, din județele Botoșani, Bolgrad și Muscelu în ziua de treizeci Ianuariu. Colegiulu III, din județul Neamțu în Ziua de treicgleci Fébruariu. Colegiulü IV, din județul Oltu, în ziua de unusprezjccc Fébruariu, era delegații acestui colegiu se vor alege în filele de 30 și 31 Ianuariu. ROMANULÜ 14 IANUARIU 1875 nagin, la Gazette de France reflectezâ astăfelă : „acesta noutate nu va surprinde pe nimeni. D. Bazaine nu va fi nicide cum aflată răă între generării cari, după ce aă proclamată, servită și răsturnată, după placulă ambițiunii sorii, și după cum a convenită mai bine intereseleră soră, regalitatea Isabelei, regalitatea lui Amedeo, apoi Republica, în urmă dictatura , a ajunsă în fine la Don Alfons.“ Se <j’c0 ca lista civilă a lui Don Alfons se va fisa la 2S milione reali pe ană, mulut germană, care nu s’afișază pe De acum. Schimbarea lui Rarify-pașa Z ce u& corespondința din Berlin către Independința belgică, a produsă uă impresiune favorabilă în cercurile politice germane. Cu tote acestea bucuria n’a putută dura multă, căcîuă telegramă din Constantinopole cu data de 18 ianuarie, și publicată de tote <foartle străine, amuneia că fostul ministru de externe a fostă chiămată din nou în guvernă, dându-i-se portofoliul instrucțiunii publice, prin urmare nu era disgradată de Sultanul, precum se credea. Seamă din telegrama serviciului nostru, că cestiunea Podgorițzei s-a aplanată, fiindă că Turcia a renundată la pretențiunile ce făcea. După cele ce spune éasé Pall Mall Gazette, se vede că guvernul turcescă a fostă forte constrînsă la acestă pasă căci, dice fuia englesă, Montenegrulă era deci să se declare rebelă Turciei. D-lul președinte alu consiliului și ministru de interne. Domnule ministre. Credă că d-nulă primară ală comunei capitalii, nu va tăgădui că i-amă dată totă sincerulă mea concursă pentru resolverea cestiuniloră, ce ne-a supusă în deliberația consiliului. Amă vădută case puținulă casă ce d-sea fare de esperiența, ce credă că amă dobândită într’u lungă carieră în afacerile publice. Amă văzută asemenea că dorințele ce amă exprimată, pentru înbunătățirea sortei orășenilor, mai tóte au fostă nesocotite. Asupra cestiunii fabricii de pâne de la Colintina, preocupațiunea mea a fostă ca concesionarii fabricii se facă să seriosa concurența brutariloră din capitală, ca astăfelă, mai cu semă publicută neavută, se nu fie obligată a plăti de câtă 30 de bani pâinea, în loculă celor 50, cu care se vinde acestă articolă de ântâia necesitate. Acestă preocupațiune cusa nu a putută atinge dorința ce amă avută, căci condițiunile ce saă publicată și captulă de însărcinări depărteză orice doritoră, ce sară fi putută presinta la concurința pentru a lua acesta întreprindere. Nu ași fi consimțită a se împovăra contribuabilii cu nuoi dări comunale, deea cu modulă acesta nu sară da în schimbă orășenilor îmbunătățiri reale, precum igiena publică, uă viețuire mai plăcută și mai etică, căci uă contribuțiune, bine întrebuințată, dă contribuabilului în schimbă, de -ace ori avantagiile ce nu ar fi putută avea fără acestă sacrificiu. v Ne Siadă déra obicinuita si participa fiarele străine conțină urmatórele scrii din Spania: Regele, plecând din Madrid la 19 Ianuarie pentru Saragosa, a sosită aci a doua <zi și a fost primită cu intusiasmă de către poporațiune. De la Saragosa va merge la Logrono. Se afirmă cnsă că va sta în Nord în totă timpul, câtă va țină începerea operațiunilor militare. La Tafalla va trece în revistă armata. Carlisul din vecinătățile Iranului aă trecută în Navara. Cei din Guipuzenla refusă d’a-și părăsi provincia. Cetatea Pampeluna se asigură că are nutrimente încă pentru 40 zile. Guvernul a decisă se pedepsescă cetatea Zarauz pentru agresiunea sea în contra vasului germană Gustav și a și trimisă aci două vase de resbelă, spre a obliga orașială se plătescu îndată proprietariloră vasului germană uă despăgubire, era în casă de refusa, se pedepsesc pe culpabili cu cele mai aspre pedepse militare. Uă telegramă din Santander, cu data de 20 ianuarie, publicată de ziarele vienese, vestesce cu probabilitate că flotila spaniolă va bombarda Zaraut, în presența vasului germană Nautilus. După cele ce spună mai multe ziare, guvernulă vătjendă crimele ce se comită în contra funcționariloră caselor ferate, ară fiotărîtă se ie măsuri ca se se împușca orice carlistă armată care s’ară prinde în apropiarea unei linii de cale ferată. Carliștl recrutăzâ în provinciele Nordului tineri de 17 ani. Patruzeci și șapte oficialî carliști șezători la Bayona s’aă supusă lui Don Alfons. D. Castellar se va duce în curenda în Geneva, după ce a declarată că va retușa mandatulă de deputată, de a va trebui se depuse juramente. barută la République frangaise publică urmatorele năruiri și transferări în corpură diplomatică spaniole. Marchisulă de Mollins, ministrulă de marină și actuale președinte de consiliu, ambasadore la Paris. D. Merry y Colomb, vechiă ministru al Spaniei la Maroc, ambasadore la Berlin. D. Bances, actuale ministru la Roma, ambasadore la Viena. D. Diego Coello y Quesada, vechiă ministru la Lisabona și Turin, proprietară ală farului Epoca, ambasadore la Roma, în aceiași poștă totă pe lîngâ Vaticană. Agenția americană publică oă telegramă prin care anundă că între personagjele cari aă dată visite lui Don Alfons, în ziua intrării sale în Madrid, au fostă și marerialele Bazaine, precum și comitesa de Montijo, mama ei împărătesei Eugenia Napoleon. In privința visitei primului person fiarele septenaliste din Francia și mai cu osebire le Frangais, afirmă că succesulă bonapartistului Cazeaux la balotagiule din Hautes Pyrinées, se datoresce mai multor acte de corupere și de intimidare din partea comitatelor a acestei partite. De altă parte se constata că septenariștii n’au votată toți pentru d. Albot la acestă balotagiă. In sprijinul acestei credințe vină urmatorele împrejurări, pe cari le relevă le Siecle : Numărul votanților a fost la balotagiă, de 53,000 din 64,000 alegători înscriși. In tóte cantonele în cari candidatură republicană, d. Brauhauban a avută majoritatea la primula scrutina, precum la Tarbes-Nord, la Maubourguet, la Vie, la Mauléon- Barousse, la Trie etc., d. Alicot a păstrată la al douilea scrutină ună avantagtă asupra candidatului bonapartistă. Și din contra, pretutindeni unde d. Alicot, saptenalistă câștigase în primula scrutină mai multe voturi decâtă d. Cazeaux, acum la balotagiă acesta din urmă a avută isbânda. Astăferă în cantonul Tarbes, unde d. Alicot n’a avută la primulă scrutină de câtă 900 voturi, în contra a 2150 date d-lui Brauhauban, la al douilea scrutină d. Alicot a întrunită 2437, deși au fost mai puțini votanți. Și din contra, la Argeles, unde d. Allcot avusese antftia 1969 voturi In contra d-lui Cazeaux, care nu întrunise de câtă 98. Ta al douilea scrutină, d. Cazeaux obține 668, pe cândă d. Alicot pare de câtă 1868. Aci la primulă scrutină, republicanii nu dedeseră candidatului foră de câtă 373 voturi. Rezultă prin urmare din aceste cifre, că partisanii d-lui Alicot s’aă desbinată la ală douilea scrutină : unii aă rămasă fideli candidatului loră, era alții aă votată pentru bonapartistă. Ceaa ce onsé pare mai multă probabile, adauge le Siécle, este că situațiunea ecivocă luată de d. Alicot, a întorsă pe tóta lumea de la densula. La prima votare nu pré se scia cea-a ce voia; era la secunda nu se scia de rocă. Republicanii stă suferină în virtutea acestui principiu, eminaminte înțeleptă și patriotică , mai bine orice decâtă imperială. Déjit, în fondă, masa națiunii nu mai voiesce omeni cari nu sciü sau nu spună ceea ce suntu.“ In camera Belgiei, d. Belge a interpelată pe guvernă, pentru ce ține uă represintante pe lângă papa. Apoi a cerută cari suntă relațiunile guvernului belgiană cu guvernul lui Don Alfons, și pentru ce n’am reluată relațiunile cu Mexicul. Ministrul a răspunsă la prima cestiune că situațiunea fiindă aceași, guvernul nu’a putută să’și modifice atitudinea. In ceea ce privesce suirea pe tronă a lui Don Alfons, a declarată că Belgia se află în acesta cestiune pe aceași linie cu celelalte națiuni. Nu va fi nici cea d’ântâiul, nici cea din urmă a’iu recunosce. Câtă pentru relațiunile cu Mexicul, am si3it că voră fi reluate îndată ce se va schimba situațiunea care a provocată ruptura. La Montevideo, anunciă că telegramă din Rio-de-Janiero, cu data de 18 Ianuarie, aă isbucnită turbărări și afacerile suferă. După cererea acuzatului Offenheim, s-aă chiămată de președinte ca martorî, fostul președinte al consiliului de miniștrii, Potocki, guvernatorele Piro și actualele ministru de lucrări publice, Banhus. Uă telegramă din Berlin, cu data de 19 Ianuarie,zice că despăgubirea ce reclamă guvernală germană pentru vasul Gustav, se compune din valorea vasului și a încurcăturei sale, și osebită dinmă amendă plătibilă impe PROCESULU OFFENHEIM D Esplicări la actulț de acusațiune. Victor Offenheim a intrată în anul 1843 ca practicantă în serviciele statului la comptabilitatea curții camerale. In anul 1854, fu numită concepista aulică la ministeriulăcesaror egale de comerciu, énse îndată își îndrepta atențiunea spre calea ferată Carol Ludovic din nou înființată, căci, după ună lungă concediu, eșise cu totul din servițiele statului și, la anul 1856, intra ca supt secretară-generale în servițiul societății numitei căi ferate. In timpul acesta, ajunse și lira o gală de nobilă. Ca primă secretară generale ală acestei societăți de cale ferată era Herz, care mai în urmă a murită. Menționata societate avea privilegiulă acordată de guvernă se continue construirea liniei sale, care ajungea pănă la Lemberg. Și, cu tote că lucrările pregatitare, pe cari societatea le făcuse deja pentru linia Lemberg-Cernăuți, nu era tocmai neconsiderabile, totuși doul dintre membrii consiliului de administrațiune, și anume principele Sapieha și cavalerul Vladimir de Borkovski, se asociază cu vice-secretarulă generale Offenheim și î ncepură construirea acestei linii, ca întreprindere independente. Afară după despăgubire de 120.000 fiornl, societatea căiei ferate Carol-Ludovic mai renuncia și la dreptul săă de prioritate în favorea noului consorțiu, predându-l și proiectele deja pregătite. Epistola lui Herz adresată lui Offenheim, cu data de 13 Mai 1864, precum și faptul că cele 120.000 fiorini au ajunsă, ca uă avere privată, în mâna lui Herz, dovedescă îndestulă că interesele personale au fost preponderate în acesta afacere. După aceea, Offenheim își sntorse privirile spre Anglia, ca ’n numele domnitor. Sapieha și Borkovski se negocieze cu întreprinzătorii și capitaliștii engleji pentru executarea întreprinderii proiectate. Intre acestea, Domnitorele Austriei, prin decretul de la 11 ianuarie 1864, dete numițiloră două domni, precum și lui W. R. Drake, L. M. Rate și ’ntreprinjătorului Thomas Brassey, concesiunea de a construi și esploata linia ferată Lemberg-Cernăuți. Ia § 2 ală acestei concesiuni se cuprindă mai multe disposițiuni re-1) A vede «Românuli» de la 11 curinta.rative la calitatea construirii, era în §16 garanția unui venită anule net o dună milionă și 500,000 fiorini v. a. în argintă, așia încâtă, daca venitulă anuale neto nu s’ară urca la menționata sumă, diferința se se ’mplinescă de administrațiunea statului (art. I ală legii din 11 Ianuarie 1864). Asemenea sunt însemnate și disposițiunile §§ 21 și 27. Negocierile începute în Anglia avură ca resultată formarea unei societăți sub numele de „ Lemberg-Cernă ud Railtway Company Limited“, care se compune din domnii R. Dalrymple, R. Ward, T. Bruce, L. Grenelle, G. C. Seymour, L. Beaumont și J. Alexander. Acestă societate, care se formă pe baza statutelor din 9 Martie 1864, avea de scop să mijlocescă în Austria compunerea unei societăți de acționari, care să primască concesiunea și să esecute construirea, era după a iei construire compania engleză să se disolve. La 12 Martie 1864, acestă societate, adică compania engleză, închiăsă cu Thomas Brassey, unulă dintre concesionari, ună contractă privitoră la esecutarea construcțiunii. Acestă contractă, după testul ă și coprinsulă săă, în sensulă § 936 din codicele civile austriacă, nu era decâtă uă convențiune între represintanții de atunci ai societății liniei ferate Lemberg-Cernăuți, care nu era încă constituită, și ’ntre Thomas Brassey, pe baza căreia se ’inhiără mai târziă altă contractă, înse, cu tóte acestea, disposițiunile primului contractă sunt de mare ’nsemnătate pentru tóte evenimintele ce urmară mai tárejic. In articulul II, Thomas Brassey se obliga să răscumpere pământul necesariă pentru esecutarea construcțiunii. Prin articulele III până la IX, primesce esecutarea construirii In sensul disposițiuniloră concesiunii. Prin articulul XI se obligă se procure tóte mijlocele de comunicațiune și esploatare, eră prin articulul XII primeșce obligațiunea de a preda tote cele necesarie esploatării în cursul aceloră dantâtă trei luni după deschiderea liniei. In articulul XVI, societatea se obligă să depuie suma de 24,500,000 fiorini v. a.—2,450,000 funți sterlingi — ca capitală de construcțiune, era pe baza articulului XVII, să platesca suma de 1,900,000 fiorini v. a. — 190,000 unți sterlingi—îndată după închiriarea contractului prevăzutâ la articulul XVIII. Articulul XXI și XXII dispună că, din banii ce ară fi să se platesca lui Brassey din suma de construire pentru lucrările întreprinderii, să se oprasca totu-de uua 103 ca> Una fele de cauțiune, și apoi acești bani să se platesca lui Brassey numai după 12 luni de la predarea linielor ferate. In art. XXIII, se specifică suma necesariă pentru procurarea mijloceloră necesarie pe fiă-care ană pentru esploatare, ș’acestă sumă se anticipă cu 3,630,000 florini, ora prin art. XXIV se acorda societății dreptului]i de a lua asupră’și procurarea acestoră mijloce de esploatare, înse ’n casală acesta societatea era obligată să platesca lui Brassey 101 din suma anticipată, adică 363,000 fiorini ca „câștigă ală întreprinderii“, fără nici uă intoarcere de serviție. In art. 28, se prevede disposițiunea espresa și fără nici uă condițiune că, îndată ce societatea acționarilor, liniei ferate Lemberg-Cernăuți se va constitui, să se ’nchirie intre dânsa și Brassey uă nouă convențiune, în armonie cu contractulă presiune. Atunci negocierile din Anglia, relative la ’nchiriarea acestui contractă, ajunseră la capătă ș’acum mai era vorba numai d’a atrage pe interesații din Austria pentru aprobarea măsurelor luate pen’act. In prima ședință a consiliului de administrațiune, convocată pentru 18 Aprile 1864 , Offenheim raporta că compania engleză se va contopi cu societatea căiei ferate austriaca și că acesta are să primescă fără modificare contractată de la 12 Martie 1864 că