Romanulu, aprilie 1875 (Anul 19)

1875-04-02

* BUCURESCI, S PRIARU. D. Wallon, actualele ministru ala instrucțiunii publice în Francia, a fost unuia din membrii centrului drepta ala Camerei de la Versailles. Ela a fosta și este unuia din cei mai sinceri și adevarați conservatori. Ca Orleanista, ela a luptat pentru restabilirea monarhiei constituționale; ca conservatorii, îndată ce s’a convinsă că națiunea respinge regalitatea, era a propusă ș’a votata „conservarea Republicei și stabilirea iei ca regiunü definitivă și legale“. Totă ca conservatorii, ela a prosopusü, și tóte stângele întrunite au votată că, legile esistinii se potă modifica, după voința națiunii, liberă espresă, solindă și dechiarându că numai astăfelă se potă opri „lovirile de Stază și revoluțiunile“. D. Lascar Catargi afirmă că este conservatorele cela mai conservatoră, bancă și primula capa ală tutorii conservatorilor, bătrâni și juni. D. Lascar Catargi, fiinda primula consilier ală Capului Statului, atrage, trebuie s’atragă atențiunea tuturora, căci se stie că greșialele ce ară face atingă d’a dreptulă tóte interesele publice și că țera este nevoită se platescă acele greșiale. Din acesta punctă de vedere dórii provocămii desbaterea publică asupra acteloră doaniei-sale, ca primo-consilieră ală Capului Statului. Santaele acte de conservatoră scade ultra-răsturnătoră a tată ce interesula publică cere imperiosă d’a fi ’n adevera conservată ? Actul ă de căpetenia alu unui conservatoru este d’a fi pe deplina credinciosa Constituțiunii și legiloru ce a jurată că le va respecta la spiritul și litera loru. Cela care crede că rea este pactur ă fundamentale nu jură că ’lü va respecta. Cela care dă primeace și jură că ’să va respecta, déca ’șî calcă juraméurcul, este necinstită și ultra-răsturnătoru Temelia pactului nostru fundamentale este: „Tóte puterile Statului emană de la națiune.“ 1ț. Camerele, alese la 25 Maiu 1870, supt ministeriulu d-lorui Manolache Costachi, C. Grâdiștenu, Pogoră, Carpp, G. Manu, G. Cantacuzino și A. Lahovari, emanatű-au de la națiune séa din violarea voinței iei? Déca n’aă emanată din libera voință a națiunii, pentru ce d. Lascar Catargi, conservatore, suptscrisă la promulgarea Constituțiunii, n’a protestata contra violării ce s’a făcută temeliei pactului nostru fundamentale ? Déca din contra a găsită că libere au fosta acele alegeri, cum domnia sea, conservatore și capă alü conservatoriloru, veni noptea la minieteria <și diminața intra cu armele ’n mână în palatulă suveranității naționale ? „P’aceste ferestre, ifise deputați „sorü președintele Camerei, se védü a armele îndreptate spre noi. Aste „felu se respectă libertatea Camerei, „astafelü se inauguréza d’acestă ministeria régimélé constituționale. Ecé déra pactură fundamentale violată, régimélé constituționale violații, jurâmăntură celü mai sacru violații, și prin urmare capula conservatorilor dovedită de sperjură și distrugătură ală ordinii și ală regimului constituționale și conservatore. Adunarea ce veni supt ministerială Catargi, era anată-a ea de la națiune, sdă de la bandele de pușcăriaș! ? Déca națiunea a fostă înlăturată de la esercitarea suveranității sale, devine ’nvederată că primul-ministru sa violată jurămintele, a sugrumată suveranitatea națională și, eșindă astă-felă de pe solidură fărămă ală adevărațiloră conservatori, s’a pusă pe lune cusinlă pe care mergă toți făptuitorii fără-delegitoră. Déca, din contra, națiunea ș’a esercitată suveranitatea iei în alegeri, precum ii spune guvernulă în publicațiunile oficiale, întrebămă pe d. Lascar Catargi: Pentru ce nu s’a supusă voinței naționale cândă Camera i-a respinsă tocmaia Bleichröder, legea penală, joncțiunea Predelă, etc ? Crezută-a că Camera s’a amăgită? Calea legală era se chiăme națiunea spre a se pronuncia, asupra acelora legi, între guvernă și Cameră. D. Lascar Catargi, după cea răpită națiunii suveranitatea iei, a strivită simțură naționale chiară in proprii săi teșcheriași, prin amenințări publice și tainice siluiri ia făcută se deplinesca voința d’a se viola pactură fundamentale d’a se da țara în robia. Cândă bărbați ca Iancu Philippescu și ca Ion Manu combăteaă suveranitatea națională, ei erau conservatori, căci credința lor, — totă-dauna nobile mârturită—era că suveranitatea este ună dreptă divină delegată celoră mai de frunte. Cândă primară consilieră ale Capului Statului violeză și întineza suveranitatea națională este nu numai anti-conservatoră și omă ală desordinii, dură și patricidă, căci poporului, suveranitatea națională, suntă născătorii regimunui stabilită la 1866. In circularea sea secretă către prefecți,—a cărei esistință nici nu s’a negată măcară,—d. Catargi le-a cerută se ’i spuie „déca parchetulă e ’n stare a secunda pe guvernă și déca garnisana districtului este destulă de tare spre a țină buna ordine“. Ce felă ? Națiunea este chiămată a ’și esercita suveranitatea iei; este chiămată a se pronuncia pentru șefi contra actelor guvernului în timpă de patru ani, și primulu-ministru invoca In ajutorulă săă, aci, pe popa Tache !) și ’n departamente cere „ună parchetă care se fia 'n stare d’a secunda pe guvernii și gendarmi destulă de tari“ Ci periele vede guvernulă, și din partea cui ? Din partea oposițiunii ? Cere ea este legală și nu cere de (1) Organulu oficiosu, în No. seS de astăzi, negă publica audiență acordată la ministeriu renumitului popă Vinerea trecută. Ne bucurămii d’acestă negare, căci celu puținu ea este unu omagiu ce s’aduce virtuții. Amintimii puse d-luî ministru că erau mulți în sala de audiență și pe la ușă, intre carii vomă cita numai pe d-nii Aristid Pascal, G. Vernescu, Guranîi, Constantină Racovitză, Burki, etc. Deja in fine faptulü se negă și pentru acesta, câtă legalitatea, ș’apoi n’a spusă și nu spune guvernulă că ea este oă minimă minoritate, înnecată în noi anulă mulțimii îmbuibată de fericiri în timpă de patru ani! Din partea națiunii? Dară, conformă pactului fundamentale, ea este suverană. „Tóte puterile emană de la densa.“ A cere déjü „parchetă in stare d’a secunda pe guvernű și gendarmi destulă de tari“, este a mărturi că consilierii tronului sunt sperjuri și ucigași ai suveranității naționale. Violândă temelia Statului, prindă în loculă suveranității naționale bâta lui popa Tache, la spatele căruia se pune „parchetă în stare d’a’lă secunda și garnisóne destulă de tari“, nară deveni învederată că consilierii tronului n’ar fi conservatori onorabili, ci sperjuri, anti-naționali, anti-dinastici ș’ultra-răsturnători? Și ’n facia unei acțiuni atâtă de periculose, n’ară fi pre timpă ca partitele ordinii, în unire cu totă țara, se dentinde Capului Statului crimele ce se comită la spatele său , "se ’i arate pe primul-ministru in deplină conspirațiune, se ’să facă se vé<já pe comercianții și industriașii ruinați, pe sătenii deposedați, în contra legiloră împroprietăririi, cu munca regagiată pe două, pe trei și pe patru ani, și murindă de fume, fără ca miniștrii se fi voită se le fie in ajutoră, și toți în unire să ne pute se reașeze Statură română pe sângele și neclintibilele temelii ale pactului fundamentale, pe cari se pusese națiunea după revoluțiunea de la 11 Februarie, cu speranța că nu va mai fi îmbrâncită! Se sperămă că durerile aă desceptată pe toți și că adevărații conservatori de tote nuanțele se voră întruni spre a face ca toți Românii se resufle redobândindă asigurarea că s’aă sfirșită pentru totădauna cu uciderile lovirilor de Stată și cu periclele revoluțiunilor”. Pressa ne-a dată buna scrie că arestatură ș’osânditură de către Turci, Ion Deliu din Călărași, a redobândită în fine libertatea ș’a revenită în țara mea. Arestarea ilegală dăinui doui ani și șepte luni. Cine plătesce ruina acestui omă? Turculă! El bine, fiă ș’asia, și e că ne mulțămiți că se isbuti în fine să scape creștinulă cu viață și să ’și redobândesca libertatea. Toto Pressa anunciă astăzi ca s’a redeschisa calea ferată pe totă linia Bucuresci-Verciorova. Scomptele despre fusionarea băncei naționale din Luxemburg cu banca internaționale sunt desmințite. Paris, 8 Aprile.—Journal official publică decretulu prin care alegătorii din Guadelupa sunt convocați pentru ziua de o luniă viitoră a alege ună deputată în Adunarea naționale. Londra, 7 Aprile. — După un telegramă din Paris adresată ijiarului Times, nota Germaniei adresată guvernului belgiană, pe lângă enumerarea celor trei puncte, adauge : abia pare posibile ca legile unei țeri să nu potă procura guvernului săă elementele necesarie pentru a opr să reprime scrierile sau întreprinderile cari ar putea schimba relațiunile sale cu statele vecine. Statele neutre, cari dorescă se conserve acestă caracteră, trebuie să ’nlăture cu îngrijire totă ce-ară pute schimba principiulă neutralității, care este basca esistenței lor”. Daca legile belgiane nu dau guvernului uă autoritate îndestulătore pentru a obține satisfacerea legitimă cerută de Germania, trebuie să se spere că Belgia,își va completa legislațiunea. Răspunsul belgiană zice că legile belgiane sunt de ajunsă pentru a reprime tóte ofensele de faptă, dorit că nu e cu putință în nici ună modă de a reprime ofensele de intențiune și adauge că Belgia independintă și neutră n’a făcută nici uădată ceva care să potă schimba relațiunile sale cu uă națiune amică și garantă independinței sale. Reproducemti după edițiunea de dimineță a numeralul precedinte următorele: Madrid, 7 Aprile.—Banda lui Valles a fostă pe deplină desființată; cea mai mare parte s’a supusă autorităților din Tortosa, eră restulă s’a dusă să se unescă cu Tristany. Liris și cu ființă să, capi carligtî, aă sosită la Madrid. Profesorii socialiști, cari aă voită se atragă pe colegii lor, însă atitudine ostile ordinii de lucruri stabilite, au fostă exilați. Unul din ei e d. Salmeron, fostă președinte ală Republicei federale. Bruxelles, 7 Aprile. —■ biarele din Bruxelles și din provincii esprime vina emoțiune cea produsă în Belgia nota germană și se pronundă pentru menținerea libertății presei, așa cum se practică de atâția ani în acesta țară. Presa străină continuă d’a aprecia în diferite moduri întâlnirea împăratului Austriei cu regele Victor Emanuel. Le Nord, organă oficiosă ală guvernului rusă, zice c’acestă întrevedere «este unul din indicele cele mai isbitore despre profundele transformări cari s’aă îndeplinită în Europa de patru-izeci ani încoa». Le Sibele, după care reproduserămă aceste linii, adauge: «In adevără, întrevederea de la Venezia, împăcarea Austriei cu Italia, este strălucita confirmare a unui principiă care este chiară fundamentală civilizării moderne , principiulă suveranității naționale; este victoria dreptului de cucerire. Este lesne de înțelesu a priceperoua urmare a fiarei UTM oficiase din Berlin în presința acestui evenimente memorabile. Corespondința provinciale reproduce aprecierile forcloră vienese guvernamentale, carifică că întâlnirea monarhilor își află caracterul politică în întărirea unirii celor trei împărați și că interesele păcii vor găsi în atitudinea Austriei că puternică garanția. Din acesta punct de vedere, adauge Coresponding, poporul germană vede călătoria împăratului Austriei c’să sinceră simpatia. Voiarele belgiane anundță că celebrulă jurisconsultă belgiană .1. Rolin-Jacquemens este însărcinată a redacta un memoriu în favorea comitelui Arnim, spre a fi presintatu în instanța apelului, la tribunalul superioră din Berlin. TELEGRAMA Târgoviște, 12 Aprile. D-luî redactare alu ROMANULUI. Bucuresci. Antă seră, la 30—31, un imposanta întrunire electorală a avută locu în satele comitatului. S’a făcută procesulă guvernului, totă timpul a administrației prefectului Odobescu, cu a cărui reîntorcere opoziția a mai recrutata patru voturi, dimpreună cu singurii luptători de energie ce mai avea guvernul; acum speranța administrației a rămasa la bărbieri și cafegii. D-nii Ion Ghika și Remus Opreanu au fost asistinți la ’ntrunire. Isaia Lerescu. țiarulă Debats este cunoscuta ca unuia din organele de publicitate cele mai moderate și totu-d’ua-data acela care de la fundarea sea și péne mal acum câta-va timpui a susținuta regalitatea. D. John Lemoine, unul din actualii săi redactori politici și cu multă autoritate între dânșii , care chiară în urma proclamării Republicei în Francia n’a ’ncetatü d’a apăra adesea monarcia constituțională, éeé în ce modă mărturisesce, în fine, prin următorule importante articlu: „c’a vé$uta perindă ale sele preferințe“ : «Cuvintele care din a ji în a Ji se determină în opiniunea publică, d’ce d. Limoine , pate pare lentă, dérü e profundă, e cu greutate și grămădesce și adună în trecerea’ elementele unei puteri iresistibile. Țara, care’șî căută drumulă, nu e încă sigură că l’a găsită; în fine, era de trebuință să i se arate. Acesta s’a și făcută. «Două miniștrii, acela care prevede la administrarea legilor, și acela care prevede la educațiunea publică, nă vorbită lămurită. Pate că nu toți și-am dată bine socotela de nemărginita importanță a acestoră declarațiuni ale guvernului. Circulara ministrului de justiție este punctul de plecare ale unei nouă ordine de lucruri : de patru ani, acesta este prima afirmațiune. Și cândă acestă interpretare a legii suverane vine de la ună omă care, înainte de a se face ministru de justiție, a fostă atâta timpă îndelungată onorea și gloria baroului, ea capetă^uă autoritate care trebuie să se impună țerii întregi. «Acum pentru prima ora guvernulu vorbesce franșusesce și numesce lucrurile pe numele loru. Republica se numesce Republică și toți adjectivii cari i-s’ară pute alătura nu voră fi de câtă servitorii substantivului. Putemă ride de casuismă, in privințalunoră prefecți, cari se dispensă d’a pune vorbele Republica francesă în fruntea afișeloră constituțiunii. Fără nici vă îndouiala, Americanii s’ară neliniști forte puțină d’uă asemenea omisiune , ei sciă că sunt în Republică. Déja majoritatea Francesiloră nu sciemncă exactă supt ce regimü trăiesce și nu e multă timpă de cândă nu seia de locu. De mai bine de cinci ani, Francia n’avea nă formă legale de guvernă, acestă cestiune era una teremă liberă, pe care se găsiră și se ’ntâlniaă tóte partitele cu drepturile și cu pretensiunile loră. Acesta stare provisoriă a ’ncetată. Ministrul de justiție a constatată categoric acesta schimbare: «Partitele, ad jisă de insulă, s’au luptată într’ună modă viă și necontenită prin diferite mijloce, pe cari nu vomă pute lăsa se le întrebuințeze contra unui guvernă legalmente stabilită. Acesta e lămurită. «Dec’amă cresură că putemă adresa câteva imputări celoră d’ântâiă declarațiuni ale ministeriului, amă făcută acesta fiindăcă nu găsiamă în ele constatarea destulă de lămurită a acestei imense schimbări ce s’a făcută în starea țerii. Inconvenientele acestui limba giă era d’a ne face se credemă că suntemă și astăzi ceaa ce eramă ieri. N’avemu simplicitatea d’a crede că Republica s’a făcută fiindu-eă se numesce Republica. Euse s’a făcută prin lege, și Francia are astăzi ună guvernă «definitivă și legale». Trebuie dorit ca d-niî prefecți se facă se intre acesta noțiune și acestă formulă nu numai în afișele, ci și ’n creierii d-loră. «Vorbimu fără intusiasmu; în alte circumstanțe amă espresă destulă de clară preferințele nóstre și ne remâne întristarea d’a le fi văzută perindă. Déju vorbimu cum trebuie s’o facă orîce cetățenă devotată binelui publică și supusă legilorü. Prima atitudine a guvernului putea lăsa se «e creda.ca elul însuși se temea a înțelege întinderea misiunii sale ș’a lua obligațiunea d’a o îndeplini. Limba giulă ministrului instrucțiunii publice în facia unei adunări de omeni raționabili, veniți din tote punctele Franciei, ș’acela ală ministrului justiției către procurorii generali ai Republicei, ne spună că d’aci înainte avemă mă guvernă legale, c’unu nume ș’uă formă, cu legi pentru a’lă apăra și cu tribunale pentru a apăra legile.»