Romanulu, iulie 1875 (Anul 19)

1875-07-02

ANÜLÜ ALII NOUE-SPRE-QECELEA Redacțiimea ^1 Administrațlnnea Strada Dómneí, No. 14 YOIESCE ȘI YEI PUTE Ori­ ce cererii pentru România se adre­­se­ A la administrațiunea Ziarului. AN­UN CIU­R­I In pagina IV, spațiul 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lei. A se adresa LA PARIS: la Havas, Laffite & C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDRA: la d. Eugöne Miooud, No. 81-A Fleet Street, London, E. C. LA YIENA: la d-nn Haaseustein ți Vogler, Wallfisehgasse 10. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULTI. (A) Edițiunea de sera mimm publica: Vineri, 4 Iulie, se va ține întru­nire publică, sora la 8­­ ore, în casa Massar-Pașia,­­strada biserica Ieniî, unde a fostu regia monopolului tu­­tunuriloră. BUCURESCI, ^ CUPTORE. Z­ece din adevărații aleși al națiu­nii au protestată și s’aă retrasă din Camera chiămațiloru. Multă libera și luciósa majoritate țp* i-a invitată ieri să ’și reie locurile lingă dânsa. Invitarea a fostă sinceră, căci ma­jori­tatea a simțită că acele locuri gole acum îl rădică chiară și acea umbră prin care presința acestora mai aco­­peria ore­cum a iei goliciune. A fostă sinceră, căci ea a simțită, a văzută putemă <fice, c’acele locuri gale aretă ’n modă spăimântătoră pentru dânsa că națiunea s’a retrasă cu groză din acea sală ’n care supu­șii d-lui Andrassy suntă chiămați spre a tăia din corpulă României părțile ce se ceră peste fruntarii pen­tru hrana Germano-Ungariei, ș’acestă măcelăriă s’a stipulată și s’a regulată acum chiară prin zapisă, prin con­tractă, suptscrisă de d. Costa-Foru­mo și sigilată prin 68 de bile. Acésta chiămare casé va rămâne deșărtă, ca tote chiămările ce s’a­n­­cercată sĕ facă națiunii guvernală de megulă­ nopții. . Nu națiunea, ci umbra ilustrului membru ală familiei actualilor­ con­servatori, umbra lui Ilie Gomba­­șiulfi trebuie se ste în facia d-lui Dumitru Ghika, spre a audi nobilele și parlamentarele domniei­ sale espre­­siuni, spre a primi se ’l acorde séu se­’l refuse cuvântul, după placul, spre a ’lă aufii facându apoteosa cea loră cari aă ucisă pe Grigore-Vodă- Ghika, pentru că n’a voită se le vând­ă Bucovina, ș’a ’lă vede dându-le n po­sesiune, c’uă răpe<ficiune vertiginosă, România ce mai rămăsese liberă de la Ițcani până la Vărciorova. Déru,­dică servitorii comitelui An­drassy, déea Camera este ilegală prin originea iei, »pentru ce cei demisionați ■Jeri aă stată pân’acum, aă vorbită,­­aă interpelată, au votată ș’aă primită diurne“ ? Bani și numai bani vădă domnii miniștrii și Crawliștii dumneloră în mandatură de deputată. Constatândă ș’acastă mărturire, trecemă 'nainte. Negreșită că demisionați­, adevă­rați represintanți ai națiunii, îi voră da sema in curăndă de cuvintele și de actele loră, negreșită că voră Spune ei națiunii pentru ce­ aă stată în acesta Cameră și pentru ce s’aă re’ntorsă în mijloculă coloră cari le­­aă fostă dată mandată d’a vorbi și lucra în numele loră. A Așceptândă casé acea dare-de-semn: ^Intrebămă la rândulă nostru pe d-nii miniștrii. Nu erau datori óre, acești fiece, doai-spre-dece aleși ai țărei, se ncepu prin a se pune a ficia loră? Nu erau datori apoi să se ’ncerce d’a face ca vocea loră să străbată porțile de la Cotroceni și s’ajungă la cufială alesului de la 1866 ? Nu erau datori, adevărații repre­sintanți ai națiunii, să denund­e Ca­pului Statului, printr’uă adresă ofi­cială, crimele comise de către consi­lierii săi de noptea și se cerá și să spere că­ vor­ parveni a fi audiți ș a provoca uă adevărată, sinceră și bine­­făcătore anchetă ? Și nu este ’nvederată că, pentru a pute se vorbescă în modă oficiale Capului Statului, trebuia se ste câte­va fin­e in Cameră, se constituie ei înști uă adevărată Cameră? Adresa adevăraților­ represintanți ai Camerei fu oprită d’a se pune supt ochii Capului Statului. Criminali suntă înse ei déca se 'ncerca să se spuie Capului Statului, celă puțină prin absința lor, la presintarea ne­­adevăratei adrese, cu amăgiri și fără­­de­legi se comită în jurul ă Seă și numele Seă? Nici acesta ncercare nu isbuti. Consiliații de noptea ai principelui Carol i-au spusă negreșită că n’a eșită din urnă numele nici unuia din oposițiune, că sorții s’aă pronunciată și dânșii în contra soră, precum i-aă spusă că s­a pronunciată în contra soră națiunea, în alegerile la cari ea a fostă înlocuită prin bandele de puș­căriași. Și daca nici atunci n'aă eșită din Cameră, bine este pre ca d-nii mi­niștrii se f­acuse și se-i dechiare cri­minali că totă aă mai stăruită a spera că adevărulă va străbate la audițlă Capului Statului? In acestă timpă sosesce afacerea căielor­­ ferate austro-ungare. Ună numără dintre cei mai însem­nați bărbați din țară se întrunescă în fac­a periclului și propună se­re ei construirea și esploatarea acestei căi. Miniștrii, spre a da noue dovedi că nu suntă aci de­câtă pentru a servi după ordinele austro-maghiare, înlăr­tură d’uă­ cam-dată esploatarea, și de­­chiarândă enșii că nu se­ă nimică, că n’am studiată nimică, propună Ca­merei se 'nchidă ochii și se de lu­­crarea străiniloră, cari voră crede, voră simți, — căci pe simțite numai se presintă afacerea —­ că voră aduce mai multe fölose. Camera devine, după propria de­­chlarare a majorității, ună Sultan- Mezată. Membrii majorității, vice-președinți ai Camerei și delegați ai secțiunilor­, suntă, mai multă șefi mai puțină pe fadă, aginți interesați ai neguțători­­lor”. Lupta începe cu înverșiunare în­tre membrii majorității; se certă, se insuliă, se alătură chiară numele in­­divizilor­, numindu-se între dânșii după acela ală neguțătorilor­, și ânsuși ministerială se vede amenin­țată da fi sdrobită în temibelele iu­­rușiuri ale luptătorilor, pe măida­­nul­ mezatului. Spectacolul­ din Cameră fu din cele mai oribile. El­ se presinta, în cea mai înfio­­rătore necurățenia, până și la mesele tutoră birturiloră. Frumosă este, bine este, patriotică și dinastică este ca miniștrii se nu­­mesc­ criminali pe adevărații repre­sintanți ai națiunii, cari s’aă învăluită facia de rușine ș’aă îndurată du­rerea d’a mai sta pacele bance, cu speranță că virtutea, demnitatea na­țională și însăși onestitatea vor sparge ’n fine porțile de la Cotroceni, și putând astă­felă să se presinte ’naintea Ca­pului Statului, îlă vor­ face să tre­salte de indignare și se rede națiunii onirea și suveranitatea răpite de con­­silierii săi de nóptea! Ș’apoi, nu venia concesiunea țărei! Ei bine , în facia acestui actă de uci­dere, nu erau datori, represintanții națiunii, să se puie ’n facia miniștri­­lor­ ș’a Crawliștilor­ și să lupte spre a’i opri d’a ’nfige ’n corpulă mamei loră cuțitulă germano-maghiarismu­­lui ? Cândă case cuțitulă se ’nfipse, unde mai puteaă ei găsi azilă, de nu la națiune, spre a ’i spupe, cu anima sfâșiată și cu vocea ’necată in la­­crămi: — s’a dată Austro-Maghiari­­loră moșia străbună? Unde mai puteam spera salvarea, celă puțină pentru viitoră, de nu prin protestarea loră către națiunea română și prin susținerea iei către tóte națiunile din Europa? Isbuti-voră miniștrii s’ascund­ă și a­­cestă faptă Capului Statului? Isbuti-voră să’să facă se­créția c’Aus­­tro-Maghiarii și cu dânșii suntă ade­vărații patrioți români și că deputa­ții demisionați suntă vrășmașii țărei românesci ș’ai unui adevărată Dorm­ă ală Românilor­ ? Nu scimă, și ne e tare temă să căn­­tărnă a sei. Cea­ a casă ce vedemă este că deputații demisionați, rein­­trândă în mijilocul­ națiunii, nueerea din nou să facă ca națiunea să stră­bată porțile Cotrocenilor­ și să pre­zinte Capului Statului onestitatea, virtutea și patriotismul­. Astă­felă ei propuseră ’ntr'u î­n­­trunire publică a se face u­ petițiune către Capul­ Statului, prin care să fiă rugat să nu sancționeze ceste legi din urmă mai ’nainte d’a­­ studia ș’a cunosce adevăratele interese ale na­țiunii. Acesta petițiune făcută o grabă conține deja câte­va mii de semnă­turi. Timpul ă grăbesce, națiunea s’a pronunciată deja prin aderarea la pro­gramă , ș’apoi credemă că petițiunea nu este bine să fiă suptscrisă de mai toți, căci atunci ea nu mai este uă petițiune. Ancă-nă­ dată, Fi-voră auzite d’astă­­dată suspinele națiunii? Nu scimă, dară constatămă că ea ’și face mai multă de câtă datoria, stândă neclintită pe tărâmură legale în facia celoră cari se nomorescă în ilegalități și chiară în crime, mații guvernului au arătată celă puțină că s’aă rușinată pașii de ei «ușii. In urmă s’a citită raportul ă și proiectul­ de lege pentru aprobarea împrumutului de 63,500,000, asupra căruia s’a ’ncepută desbaterea generală. Reproducem­ă după edițiunea de di­­minăță a numărului precedinte urmă­­torele: Senatulă, în ședința de a<Jî, 30 Iuniu, a vo­tata în totalu proiectulu de lege ale conven­­țiunii pentru concederea construcțiunii caselor­ ferate Ploiesci-Predelu și Adjud-Ocna. Din 47 votanți 28 au fostü craviliștî și 19 au votată contra. In ședința de agi a camerei, după ore­cari desbateri urmate asupra demisiunii d-loru de­putați din oposițiune, s’a primită propunerea d-lui Strată ca să se invite oposițiunea se rămâie la postul ă iei. Acésta invitare n’are, nu póte ave, după noi, nici ună altă efectă de câtă acela d’a dovedi pe d’uâ parte câtă de patriotică a fostă ad­­­usă deputaților­ națiunii, era pe d’alta că­chiă­ PROGRAMA PARTITEI NATIUIRE-LIBERALE Aderări. Primiräma din capitală spre a o da publicității următorea a doua lista­de aderinți: Gr. Elie Peucescu, advocată, fostă pro­­curore la curtea de apelă; Gr. Gărdescu colonelă în retragere, proprietară; D. S. Ștefănescu, advocată, proprietară; V. Va­­siliad, advocată; P. Milleră, Deguțătură, fostă președinte de tribunali ; S. Perie­­țenu-Buteă, advocată, fostă judecătorii; N. C. Cantacuzino, advocată, fostă procu­­rore de curte, fostă prefecții; N. L. Dă­­răscu, advocată; C. Baronescu, advocată; Al. Antimescu, licențiată în dreptă, advo­cată, fostă membru supliniate la tribuna­­lulă­rfovă; St. Bilciurescu, ingeniază ho­taruied; Scarlată C. Manoilă, advocată, fostă membru de curte; Petre Nicolau, comerciante cofetară, alegătoră în col. III; Dimitrie Christescu, comerciante băcană, a­legătoră î­n col. III; Petrache Popescu, co­merciant , alegătoră in col. III; G. G. Sto­enescu, comerciante, alegătoră in col. III; George Dumitru, proprietar­ă; AnRmă Ta­­năsescu, comerciante, alegă­tu­ră în col. III; G. Popescu, idem; H. Gribovici, comerci­ante, idem; T. Velicu, comerciante, idem; I. P. Bîrlescu, comerciante, idem; Iorda­­che Mateescu, proprietară, alegătură in col. II;­M. Z. Vasilescu, comerciauto, in­­dustriașiă, alegătură în col. III; Vasile Berbecu, comerciante, idem; I. Ionescu, advocată, alegătură in col. III; R. Fră­­tescu, comerciante, idem; G. Săvulescu, proprietară, alegătură în col. II; Teodoră Rădulescu, comerciante; P. Nicolae. MERCURI, 2 IULIU­, 1875. LUMINEZI­TE ȘI VEI FI ABONAMENTE In Capitale: un anul 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 5 lei; in Districte: un anu 58 lei; șese luni 29 lei; trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia pe trimestru, fr. 20. Austria și Germania pe trimestru, frânei 18. A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Halie­­graiae, rue da l'Ancienne come­die 5, și'la Havas, Lafuto & C-nie, Place de la Fours« 8. LA VIEAA : la d. í>. G. Popovîci, Fleiscli­­markt, 15. Articnlele uopnblleate se rerfi arde. •m NOUA OONVENȚIUNE REINHARD. S’a presintata la camera legislativă unu proiectu de lege prin care se propune a se da societății de acțio­nari a caselor­ ferate uă sumă de 63,500,000 lei. Gitindu cu atențiune acésta convențiune și lămurindu-ne din expunerea de motive a acelui pro­iectu, nu ne putem­ opri de a aminti esclamarea lui Cicerone: quem ad finem sesse effrenata jactabit audacia ? Ni­ se zice în espunerea de motive că, după stipulațiile convenției din 1872 Februarie 2, societatea acționarilor­, avendu dreptul­ a emite priorități suplimentare pentru construcția liniei Piteșci-Vârciorova, n’a pututui face să îndestulătare plasare de acțiuni, din­ cansă că i­ s’a cerutü ca aceste acțiuni „se fiă ipotecate în regulă în év să­ fi calea ferată, cee­a ce, după dispoziți­­unile art.11 din convențiunea din 1872, nu era admisibile. Ref­usando cu per­sisting cererile societății în privința ipotecării linei, guvernulu na putută să nu se preocupe de starea finan­ciară precară, în care prin forța lucru­­riloru ajunsese cea mai însemnată în­treprindere economică fundată pen a­­cum în țara nostră a. Deca­derü guvernulu a resistat­ cu stăruință la adrăsnețele cereri ale acestei societăți în privința ipotecă­rii liniei, care să fie acum înalta considerare ca să stăruiască cu atâta presiune a se ipoteca monopolulu tu­tunului spre a se da suma de 63,500,000 acelei societăți? Nu este destulă că acești­ guvernu, în fa­­a protestării generale a țărei, i-a datu prin con­­vențiunea din 1872 dreptulu d’a emite acțiuni suplimentare pest­e suma fon­dului de construcțiune de 248,130,000, lăsându’i facultatea societății să re­­părțescă ea însăși suma dobanujilorü și nedeterminându suma emisiunii Su­plimentare, acea­a ce a datü nașcere la abuzuri, cari aă avută de conse­cință deprețiarea acțiuniloră ce ni­se cere să remediemă noi cu paguba nostră, nu este destulă că totă prin acea convențiune s’a mai dată dreptă ajutor acestei societăți încă 9,520,000 lei, guvernul ă mai voiesce acum a ’l da ună altă ajutoră de 63,500,000 spre a o scote din starea precară în care se află; deju acestü ajutoru este unu pre mare sacrificiu din partea Statului românu, înglotatu elu ânsuși în datorii grele de către unii regiunu ilegale. Ca Statulu românu să facă unu asemenea sacrificiu, trebuie:­ 1) să aibă unu mare interesu și 2) să fie astennatü de suma ce se cere a se libera în mânele împuternicitului societății acționarilor și. Statulu româna nu are nici unü interesü a face nici darü nici împru­mutare, ipotecându bunurile salé, spre a da ajutoru unei ‘ societăți consti­tuită în virtutea convențiunii din 18­72 în societate de construcție și de es­­ploatare. Pe aé­tat timp, Statuia ro­mână își indeplinesce îndatorirea sea către acesta societate, plătindă, do­bânda de 18,609,750, acea societate nu este in dreptă a cere nimică, și nici guvernul­ nu trebuie să se ames­tece în nesce afaceri cari nu’să pri­­vescă. Déru ni-se zice de domnuță mi­nistru ală lucrărilor­ publice că să ne preocupămă de starea precară in care a ajunsă acea societate, că ea, făcândă împrumuturi pe termine scur­te, „viața pute distribui societariloru, în cursă de câți­va ani, nici ună inte­resă din dividentu pentru titlurile loră. De aci resultă uă desprețiare mai com­pletă a acestoră titluri și aruncarea, loră în masă pe piatră“; în fine că , Sta­tulü s'ară pute găsi fadă cu uă socie­tate cu totulă alta de­câtă cea primi­tivă, avându alte scopuri și alte in­terese“.­­­­Mai ântâiă starea precară a aces­tei societăți, din cauză că a făcută împrumuturi pe termine scurte, o pri­­vesce numai pe dânsa. Chi fara paga. De­­ e are să plătim u­ noi greșalele acestei­ocietăți; de ce are să ne preocupămă de acea societate până a face noul sacri­ficii, a cârora greutate noi ânși­ne n’o putem duce? Daca acționarii constituiți In societate de construcția și de es­­ploatare aă administrată răă ș’nă­pă­gubită luându bani pe termine scurte, vina este a lară, trebuia să ié bani pe termine lungi, ca să nu resulte uă de prețiare a titlurilorü lor­, daca ’u adeverit acesta este causa deprețierii, credende afirmărilor­ din espunerea de motive. Se țuice ense că acțiunile, deprețiindu-se, voră cade în mâni al­tele de câtă acelea ale obligatorilor, primitivi și că Statulă se va găsi faciă cu altă societate, având­ alte scopuri și alte interese. Acea societate cu alte scopuri și cu alte interese, la care se face aitistă, se șcie că este societatea Staats­bahn, pe care tată domnulă mi­nistru ală lucrărilor­ publice a sus­

Next