Romanulu, decembrie 1875 (Anul 19)

1875-12-01

ANULU ALU NOPE-gPRE-PEDELEA VOIESUE ȘI TEI PUTE Orî-ce cereri pentru România se adre­­sa­ íti la administrațiunea­­ Harului. A­N­U­N­C­I­U­R­I pagina IV, spațiul 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lei. Á se adresa LA PARIS , la Havas, Laffite & C­une, 8 Place de la Bourse. LALOÎiDRA: la d. Eugbne Miooud, No. 81-A Fleet Street, London, E. C. A VIENA : la d-ni'i Haasenstein și Vogler, Wallfisohgasse 10. Scrisorile nefrancate se refusu. 20 BANI EXEMPLARULU. (B) SERVICIULU TELEGRAFICE ALL «ROMANULUI.» Versailles, 12 Decembre. — Ieri, continu­­ându alegerea Senatorilorü, s’aö alesă de pe lista cardinalilor­ din drepta unula și de pe lista stângii ,je­e membrii; între cei din urma, șapte suntu din estrema dreptă. Paris, 12 Decembre.—Deputatul legitimist Larochette, care a organisat alianța cu stînga, publică o epistolă forte violentă con­tra centrului drept; el declară că s’a aliat cu stînga spre a opri pe capii centru­lui drept de a intra în Senat, și de a fi ast­fel puși in posițiune de a’și realisa spe­ranțele. Orî-ce scomote de crisă ministerială sunt formal desmințite. Redacțiunea ți Administrațiuniea Strada Pu­mnei No. 14. ^Sa^Edițiimea de dimineța:^5^^ LUNI, MARȚI 1,* 2 DECEMBRE, 1875. LUMÎNEZA­TE ȘI VEI FI ABONAMENTE In Capitale: un anii 48 lei; șese luni 24 l.° î trei luni 12 lei; a& lunii 5 lei In Districte: un anii 58 lei; trese luni 29 lei trei luni 15 lei; uă, lună 6 luni Francia, Italia și Anglia pe trimestru, fr. 20. Austria și Germania pe trimestru,franci 18. A se adresa LA PARIS, la d. Darras-Halle, grame, rue de l’Anciene come­die 5, și la Havas, Laffite , C­ine Place de la Bourse 8. LA VIENA : la d B. G. Popovici, Fleisch­­markt, 15. Articulele nepublicate se vor fi arde BUCU­M, i, HDREI Care Român a citit importanta și patriotica corespondința din Vla­ho- Clisura i) publicată în numă­rul nostru din urmă și, pe lângă mâhnire, n’a încercat totuși un sim­­țiment de mândrie, de speranță ? Faptul acestei lupte naționale, care în loc de slăbi, după atâția se­­cole de năbușire și desnaționalisare, se descopta de câți­va ani, înfrun­tând pe aceia cari crezuseră că au pus Românismul supt genunchi, nu este are o dovadă strălucită de vitali­tatea națiunii române, de geniul ne­­peritor, care o face se străbată cele mai teribile încercări, și tocmai când impilatorii iei o cred pusă în mor­mânt, se scuture de o dată pulbe­rea securilor și se reapară plină de viață și de viitor? O civilisațiune vitregă a Români­lor din Macedonia a fost nimicită și îngropată supt ruinele oraș­elor dis­truse, satelor pustiite, și mai cu să­­mă supt îndelunga și agera acțiune de grecizare, sistem­atic urmărită și astăzi. Se putea crede că acestă parte a naționalității române era pentru tot­dă­una desființată, că a­­cel cuib de Români, din care au ie­șit atâți eroi, atâți omeni însemnați, atâți bărbați capabili în diferite ra­­muri de activitate socială, omeni de afaceri, comercianți, financiari etc., era în cea mai mare parte prada Grecilor, apoi a Albanezilor, a Șer­bilor și chiar a Turcilor, un mic nu­măr de Români macedoneni fiind și trecuți la islamism. Se putea crede că, contopiți în aceste diferite na­ționalități, Românii din Macedonia erau perduți pentru românism. Cu tote aceste, ce este geniul na­țiunii, vocea sângelui, care reclamă dreptul său , chiar atunci când­­ ar părea cu totul alterat de o acțiune de secole. Islamismul, în loc de-a contopi pe Români cu Turcii , din contra s-a păstrat mai puri de­cât toți cei­l­alți, ferindu-i de atingerea călugărului grec, mult mai dușmană naționalității, de­cât atingerea iata­ganului. Astăzi Românii trecuți la islamism, sunt acei­a cari și-au­ păs­trat mai bine limba și datinele stră­bune ; cât despre religiune, ea are atât de slabe rădăcini in consciința lor, în­cât cea mai mică înrîurire , daca ar fi tolerată de Turci, i­ar 1) Locul de unde vine acesta corespon­­dință, ne-a făcut se admitem, fără a’i con­sulta supt semnătura, că este din partea a­­gerului luptător al Românismului, d. Apos­tol Mărgărit. Acest articlu, venindu-ne Äu­ge suptsemnat numai Un Român macedo­nen, desemnând pe d. Mărgărit, noi n’am putut face de­cât o simplă presupunere: face se retroce la religiunea părinți­lor lor. Dar repetim , numărul Ro­mânilor islamiști este forte mic; a­­cesta o­­ricem aprope cu părere de rău , când vedem acțiunea atât de perniciosă din puntul de vedere na­țional, pe care au avut-o Grecii, ser­­vindu-se de religiune ca de o unealtă de greci care contra Românilor. Și totuși ideia națională n’a putut se fia nimicită la Românii din Macedo­nia nici chiar prin acesta dibace și puternică lucrare de desnaționali­­sare. De lânga Greci, din mijlocul Albanezilor , din mijlocul Șerbilor, Românii rădica capul și striga: sun­tem Români. Se va observa pate că numărul celor cari luptă ast­fel pentru na­ționalitate nu este destul de mare, că mulți Români, mai cu semn din cei mai avuți, din „familiele române de frunte,“ cum ne taice cu durere patriotul de la Vlado-Clisura, sunt devotați Grecilor, le place se fiu Greci. Ș’apoi! — Acum cinci­zeci de ani nu se rădică din acele locuri mai nici o voce în favorea Românismu­lui; el părea stins pe falnicul Find­­eu­ tóte aceste, de­și amuțit, de­și adormit, el era plin de vieța rea veci­­nică. Cum dar astăzi, când atâți Români macedoneni au revenit la cunoșcința naționalității lor, când s’au apucat se ’și cultive din n­ou cu venerațiune limba străbună, am putea crede Românismul peritor! Este adevărat că în mare parte cior­­bagiii români, ca și ciorbagiii bulgari, ca și ciorbagiii bosniaci, sunt adevărați inamici ai naționalității lor, fac pact cu împilătorii compatrioților lor. O nouă constatare a tristului adevăr că avuția, forte adesea pervertesce simți­­mintele, ca și când desvoltarea materi­ală, ar trebui să se facă în dauna des­­voltării morale.—Însă ciorbagiii nu formeza de­cât o minimă minoritate; și chiar între dănșii se descepta cu încetul simțimăntul naționalității; pe câți Români macedoneni, forte îna­vuțiți în România, nu­­ văzurăm amintindu’și de patria lor natală, și făcând donațiuni cu scop de-a redes­­cepta simțul național între compa­trioții lor? Tocmai asupra acestui punt stă­­ruiesce mai cu osebire patriotul din Vlaho-Clisara, în temerea ca nu cum­va aceste românesci donațiuni, prin alterarea voinței donatorilor, se ser­­vescă scopurile grecizării în loc de ale Românismului. Este natural ca pe cât simțul națio­nal se descepta în acele locuri, așta de isolate de partea mare și com­pactă a naționalității române, pe a­­tât silințele cotropitore ale Grecilor se cresc­ în agerime și activitate. Simțimăntul dreptății se revoltă contra acestor silințe de-a răpi unui popor naționalitatea mea: din nenoro­cire întru acesta Grecii, ca și Ungurii, sunt lipsiți de ori­ce respect al celui mai sacru simțiment al altor popore, de ori-ce scrupul în alegerea mijjló­­celor de-a le isbi în naționalitatea lor. Românul din Vlaho-Clisura citezà un cas pe atât de regretabil pe cât și de iritător contra Grecilor, în care donațiunea lăsată de un Român, pen­tru o scóla románésca, a fost desti­nată prin manopere dibace dar per­fide, tocmai din contra la crearea unei școli grecesci. O asemene falsi­ficare a voinței donatorilor români este mai mult de­cât sacrilege; este cu a­­tât mai sacrilege, cu cât se comite în mijlocul Românilor asupra Ro­mânilor. Ce ar­t ji ce are Grecii, dacă Românii ar comite asemeni fapt în privirea lor ? Pare că s’ar crede îndrep­tățiți a ‘i spinteca cu iataganele, fără prealabilă judecată. Aceeași falsificare vor s’o comită acum cu însemnata avere lăsată de repausatul Român macedonon Mu­­sicu, pentru două școli românesci, o scolă de fete și un gimnastă; și a­­cesta caută să o comită tot prin ma­nopere cari amintesc­­ Jicetarea Ro­mânilor despre coda toporului, mul­­țămită ciorbagiilor de acolo ca și de aci, nu lipsesc code contra națiunii române, nici chiar toporelor grecesci. Póte tot unor asemeni im­puriri datoresc Românii din Macedonia și neesecutarea altor patriotice voinți testamentare, citate în numărul nos­tru din urmă. Cestiunea este pre însemnată ca se nu atragem asupră’I luarea-a­mint­e a tutor Românilor, urându-le ca pentru onerea lor s’o simtă atât de adănc pe cât merita să fie simțită. Nu e vorba de sacrificie mari, de o muncă grea: e vorba de împlinirea unor datorii, mai puțin de­cât atât, chiar de realizarea unor îngagiamente. Apelăm la rândul nostru la ono­rabilele persone la cari a apelat Ro­mânul macedonen. Dumnelor au in­­gagiamente de Îndeplinit, despre cari sperăm că se consideră mândrii și fericiți de-a le duce la sfîrșitul la care se astepta cu nerăbdare com­patrioții dumnelor. Apelăm asemene la Românii ma­cedoneni in genere, destul de nume­roși în România, și unii forte avuți. Acțiunea ce li se cere pentru patria lor este ficșată de situațiunea în care se află acea parte a naționali­tății române , a redescepta simțul na­țional printr’o instrucțiune românescă cât mai întinsă,­­cu tot ce li se cere. Scopul și mirificele de acțiune fiind ast­fel definite, sarcina este forte în­lesnită. Ne vom permite a supune Românilor macedoneni și o propunere, care cre­dem că le va face sarcina încă mult mai lesne și mai producătare în bune re­­sultate. Se se întrunesc­ toți și se delege dintre dumnelor un comitat, cu misiunea de a se ocupa într’un mod permanent de păsurele și trebuințele Românilor macedoneni. Acelui comi­tet, negreșit supt controlul comiten­ților lui, se se încredințeze atât ve­­ghiarea asupra trebuințelor ce se vor manifesta și a mirificelor ce se vor aduna, cât și ori­ce aducere la în­deplinire. Acele patriotice denațiuni, cari astăzi întârziază a se aduce la îndeplinire pate și din causa tim­pului ce cer se li se consacre, vor găsi de bună sema atunci o grabnică deslegare, prin mijlocirea și lucrarea acelui comitet. In tot cazul, silințele invierși uitate de desnaționalisare reclamă impe­rios silințe în sens contrariu, din partea tutor Românilor macedoneni, pe cari o esistență de îndestulare și de mulțămire în România, i-a fă­cut se aprecieze bine­facerile vieței naționale. Le sperăm că ’și vor în­deplini acesta mult plăcută datorie, și că ast­fel într’o <fi, aproipe un mi­lion de Români vor fi redați pe de­plin vieței naționale, toți mândrii de a se­­ zice Români. Citimü în Tablettes d'un Spectateur de la 8 Decembre 1875 : NOUI ADEVERURI despre SITUAȚIUNEA ROMÂNIEI Ieri, lumea financiară s'a impresio­nații, ș’a avut o cuvântă, nu numai de articlulü ce­a apărută în Gazetta de Moscva în privința uneltirilorü En­­glitezei în Egiptü, ci încă și de scirile SCsite din Bucuresci și cari represintă situațiunea României ca do­­bândindă pe fie­care și mai multă gravitate. Daca fondurile române nu scadă mai multă, causa este că suntă cu totulă părăsite atâtă de către capitaliști câtă și de către specula­tori. In tóte lungele ore ale unei Burse nu s’ară pate vinde rentă ro­mână pentru suma de 2500 de franci! Trebuie chiăltuită uă întrega septe­­mână! Se spune că îndată că tele­­grafulă, astă­felă precum îlă practică neconsolinta Agence Havas, a deve­nită una instrumentă de mistificare publică. Se ’ndruiesce cine­va ? — Ua depeștă oficiale din Bucuresci a făcută cunoscuta filele trecute Europei că „totă biuroulă Camerei este favora­bile guvernului“. Se fiă modestia sed rușinea care opri pe Hohenzollern de la Dunăre se ne spuse prin telegrama­rea că Camera îl­ aclamă în unanimitate, pe elă și pe miniștrii săi ? Camera din Bucuresci, trebuie se nu se uite, oferă lumii nepomenitulă fenomenă d’a nu conține ună singură oposantă, nici unulă singură. Acesta unanimitate­a produsă în Bucuresci cestu­l­ altă fenomenă, pe care agenții diplomatici au trebuită se’să trecă în raporturile către gu­vernele lor­ respective, în dimineța­­ zilei în care s'aă deschisă camerele, supt comisarii poliției au intrată în casele mai multor­ cetățiani și i-a fi arestată, supt cuven­tu că se deschide parlamentulă. In Bucuresci cnse, ca și n Egi­­ptă, ca și ’n Turcia, situațiunea fi­nanciară causeză cele mai de căpe­tenia temeri puterilor, semnători tratatului de la Paris. Principele Carol de Hohenzollern, splimentată însuși de propriele sele acte, a recunoscută în mesagiulu sed că situațiunea financiară a țarei este forte rea, ș’a anunciată că d’astă­­dată va fi silită se facă reduceri mari în chiăltuieli, spre a ajunge astă-fe să se reducă oă parte din de­­ficită. Adaugă casé cu ingenuitate că va trebui se recurgă și la alte mijlloce pentru a putea să acopere restulă. Sărmană principe! Nenoro­cită poponî română! Carol de Ho­henzollern, vorbindă de deficitu, nu spune totă adevĕrulu, căci aminteșce numai deficitulă deja prevăzută în desbaterea bugetului de la 1876 și care este de vre­o milione, ară fi trebuită se vorbesc­ de cele cu multă mai mare constatată pe 1875, su­periorii producerii impositelor­, și de deficitulă venituriloră duaneloră, și de deficitură care va­­ decurge din nonele sarcine impuse tesaurului prin votul ă concesiunii linieloră Plo­­iescu-Predelu și Adjud-Cena, și de deficitură spăimântătoră ce va de­curge din îngagia mentul ă luată de Stată d’a face, pe complulă companiei căiei ferate prusace, ună împrumută de 63 de milione de franci. Ecé des­pre ce trebuia se vorbescu principele Carol în mesagial ă söu, déc’ar­ fi avută grijă de adevără și deplină consciință de pericolele carii daă a­­saltă tronului și de abisurile spre cari­urîciosală sâă guvernă împinge frumósa țară România. Peste câte­va­­­ile, vomă su­iini tăcerii lui Hohenzollern de la Du­năre publicând­ despre situațiunea economică și financiară a României amănunte de natură a face asupra spiriteloră uă salutară impresiune. Resultatul­ definitivă ală alegerii celor­ 75 senatori, cu care operați­une se ocupă acum camera de la Versailles, încă nu este cunoscută. Alegerea easé continuă, după cum ne anunță telegrama de mai susü. In­­ Ziua de 7 Decembre s. n. po­sesorii de valori turce, de ori­ce ca­­tegoriă, din Englitera, au ținută la Londra uă întrunire, în care aă ad­mis proiectul­ deputatului Hammond. Acestă proiectă se pronunță pentru menținerea statului quo și cere se nu se mai facă noul emisiuni. L'a numită totă-d’uă­ dată una comitată speciale pentru a conduce negocierile și s’a decisă ca pentru acoperirea chieltu­­eliloru comitatului se se reducă că a opta parte la sută din viitorulă cuponă ală tuturoră obligațiuniloră. Times crede că d. Otway va fi numită aginte generală ală tuturor­ posesorilor­ de obligațiuni și că e posibile să conducă negocierile la Paris, după sosirea lui Sadik-Pașa. Sir Stafford Northcate, ministrul de finance al­ Engliterei, a pronunciat­ la Manchester ună discursă, prin care s-a ocupată de cumpărarea acțiuni­­lor­ Kedivului, derti­a refuzată de a da amenunte asupra acestei ope­rațiuni,­­ficéndu că guvernul­ va a­­vea ocasiunea in curendă d’a’și es­­prima cugetarea în parlamentă. „Déca Englitera, a <jisă sir S. North­eate, și-a asigurată una interesă în canalul­ de Suez, pentru a­și men­­ține comunicările cu Indiele, ea n’a fă­cută acesta într'ună spirită de ego­­ism­ă esclusivă, ci cu dorința d’a în­tinde tuturoră națiuniloră acea și li­bertatea de comunicare.“ Uă telegramă din Atena cu data de 7 Decembre anuncia amatorele : . ' . ] i{ }V­­ f ■' ■ ' " " '

Next