Romanulu, ianuarie 1876 (Anul 20)

1876-01-24

70 mt ROMANULU 21 IANUARIU, 1876 rândă Se va presinta în cameră uă propu­­nere, prin care se va cere președintelui Grand­ea se comunice răspunsurile ce­a primită din partea miniștrilor­ americani din stră­inătate în privința cestiunii cabane. In ședința senatului de la 22 ale cuvintei d. Deșliu a anunciat­ urmă­­tor­ea interpelare : „Interpelezi­ pe d. primă-ministra deca colegulu d-sele de la culte și instrucțiune publică, d. Ti­tu Maio­­iorescu, fiiulu repausatului Ionuț Ma­­iorescu, supusă austriacă, a respec­tată la rând­ul ii d-sele instituțiunile țârei cerându­ esercitarea drepturilor­ politice prin formele prescrise în­­tr'însele, singura condițiune care i-ar fi putută deschide ușia la ministeră conformă art. 117 din Constituțiune:“ Ziațele di­n Paris cu data de 1 Februa­­rie, pe cari le primirămu acji ne aducă re­­zultatele complete ale alegerilor­ senato­riali din 30 Ianuarie s. n. Prevederile nóstre de ieri s’aă realisată : clasificarea după partite este cu totulă alta de­câtă cea ticluită de Corespondința Ha­vas și transmisă tuturoră diateloră din Eu­ropa. Astă­felă, după calculele tuturora foicloră republicane, între cari putemu cita p’ale Ziarului le Liecle, date ca «exacte», aleșii se clasifică precum nimeză : Republicani 101; constituționalistî 12 ; orleanistî 25; legitimist! 38 ; bonapartistî 45. (Mai lipsescu resultatele a patru ale­geri din colonii). Însuși­le Soleil de la 31 Ianuarie, or­­gană forte oficiasă, publicândă un­ tablou de resultatele cunoscute până ’n sera de 30 Ianuarie, constată că stânga obținuse'pene aci 78 aleși. Pentru ca cititorii nostrii énse se se con­vingă mai bine în partea cui e triumfală în aceste alegeri, reproduce mă aci urmă­­tórele aprecieri : La République frangaise «zice : «Francia a constituită primulu senată ală Republice!. Acestă Adunare se pote zice că este după imaginea corpului electo­rală care l’a compusă. Partit­a republicană n’are a se plânge de acestă primă încercare. Constituțiunea țerii va fi apărată în se­nată d’uă majoritate îndestulă de puternică pentru a nu se lăsa se fiă tăretă de intrigi, îndestulă de devotată instituțiuniloru repu­blicane pentru a nu le espune, fiă surp­rin­­derilor, forțiî, 6ă încetei derîmărî a vicle­niei ș’a ’ncelătoriei. Seratură e compusă în astă­felă de mod, în câtă Constituții­ rea pote resiste atacurilor­ ascunse sau decla­rate ale partitelor­ ostile. Din acestă pantă de vedere, z­iua de 30 Ianuarie este cu to­­tulă escelentă. D’ad­ ’nainte umblămu pe una ter­mă solidă. «Adversarii Republicei aă îndurată uă învingere din care nu se voră mai rădica. ...«Amă obținută victoria în multe de­partamente, în cari a compta pe densa era u­ă esensă de optimismă. Ia altele n’amu avută succesă și nicî ria teamă dreptulu d’a’lă aștepta, ținâm să semn de compune­rea consilieloru comunali, de efectele fu­nestei legi a primarilor­, care a fostă ma­rea silință a guvernului de luptă, de sur­prinderea și de neprevederea primei apli­cări a unei sisteme elective, care a fostă înlocuită espresă pentru a ține în eșecă cea-a ce s’a numită numerală și cea-a ce noî numimă, pe numele’î adevărată, de­mocrația. ...«In maî multe departamente, ca în Eure de exemplu, a trebuită se se facă a­­liand­ă între bonapartistî și vechiele par­tite monarehice pentru a face se cal Jă re­publicanii ; astă­felă numai a putută se s’alegă ducele de Broglie, ș’acesta după ba­­lotagiă. ...«Ordinea morale n’a fostă mai puțină bătută, repudiată. Căderea primului-minis­­tru, continuatoră ală d-lui de Broglie, este una din trăsăturele caracteristice ale rjilei. Astă­felă vară cade pe rendă, fiă de la putere, fiă în facia corpului electorale, toți cei caii ca d-niî Broglie și Buffet se vor­ încerca a astupa calea democrației înțe­lepte și rabdatore, deră fermă, nestrămu­tată și iresistibile, care constituie a<oi na­țiunea franceză. Departamentală Vosges a avută onerea de­ a da acestă severă și ne­cesară secțiune ministrului încăpățânată și tachinatoră, care pune moderațîunea țarei la nesce încercări atâta de aspre. Alegă­torii din Vosges au bine-meritată de la Francia republicană. ...«Numai e de­locă posibile a contesta fericita influință ce vor­ esercita aceste alegeri asupra scrutinului de la 20 Febru­­arie, cândă va fi consultată sufragiule u­­niversale, ...«In resumată, majoritatea noului se­nată va fi sinceramente devotată apărării constituțiunii, num­eram­ă 167 membrii con­stituționali în acestă primă adunare, care a causată unu momentă nesce alarme atâtă de viui. Cu acestă majoritate, nici uă disoluțiă prin sur­prindere, nici uă in­­visuire anticipată și inoportună; ea e sta­bilitatea, ordinea; ea e pacea interiori, Republica fundată. Acesta majoritate nu pate de câtă se croseg. Francia este așa orientată, seie încotro merge, se îndreptă către scopu’î, fără a se lăsa se fie abătută din calea ce și-a alesă. Toți bunii cetă­țeni voră dori din inrmă a o ajuta în cale’i: obstacolele « ■ mic și oreză, omenii de reacțiune cadă și dispară, puțină câte pu­­țină țera îî înlătură. «Alegerile de la 3 ianuariă aă dată cea­a ce promiteaă; rămâne sufragiului uni­versale a, face »estulă la 20 Februarie» Le Siecle face urmatórele reflesiuni: «însemnătatea scrutinului senatoriale este strălucită. Francia a făcută unu senat și compusă de omeni cu bună-voință, deciși a aplica cu realitatea Constituțiunea repu­­blicană de la 25 Februarue. Reacțiunea vi­sase­ră cameră înaltă ostile instituțiunilor­ republicane și decisă a rearunca țera pe calea revoluțiunilor și; ea a sperată că ale­gătorii senatoriali vor­ face din senată fortăreța în care inamicii democrației și­­ară fi adăpostită resturările și relele lor­ scopuri. Trebuie se renund­e la acestă spe­ranță : senatulă va fi în majoritate repu­­publicană, el« nu va căuta se creeze con­flicte cu camera deputaților»; eli­ nu va lucra, supt protestă de revizuire, a distruge Republica, va fi fină senata «conservatorii» în adeveratură înțeleșii ală cuvântului. «In­­ ziua de 30, politica de resistență a fostă definitivă învinsă în persona d-lui Buffet, ministru de interne și vice-preșe­­dinte al consiliului. Nu se im­pncă ce va face d. Buffet, deja ori­care i-ar­ fi hotărîrea, unui lucru este certă : d’ac­ ’nainte ară fi ună ce smintită d’a voi se oprescă curen­­tură care duce Francia către Republică. ...șț­ iatulă d-lui Buffet caută a se con­sola de căderea patronului seă, apropiândă acestă cădere de căderea d-lui Dufaure în Charente-Inférieure. Vomă observa respec­tuoșii ziarului le Frangais că apropiarea nu este posibile: lumea regretă căderea d-lui Dufaure, pe câtă se bucură de căde­rea d-lui Buffet. D. ministru de interne a fost­ respinsă de amicii Constituții niî și ai guvernului actuale; d. Dufaure a fost a­bătută de Inamicii Constituțiunii ș’aî a­­cestuî guvernă, adecă de bonapartistî.» Spania.— Uă triegramă din Madrid cu data de 29 Ianuarie Z,ce ’mperatură Guillem­ar­ fi exprimată dorința d’a cu­­nosce amănuntele resbelului din Spania și d’a urmări mișcările armatei. Ministrul­ de resbelu din Madrid va trimite Maies­tății sale planurile, memoriurile și chartele. Uă telegramă de la St.-Sebastien cu data de 30 Ianuarie z ice că la atacul­ fortului Arazzain de către trupele alphansiste, per­­derile acestora au fost­ de 200 omeni, în­tre cari doar coloneii. Ua corespondința din Madrid a faru­lui le Siécle din Paris, vorbindă de alege­rile capitalei,­­fiCe că din 385,000 cetățeni ce are Madridulu, abia s’au presintatu la votu 31,845. Este lesne demu de înțelesă cum guvernul u pate susține prin fiarele séle că alegetoriî s’au manifestată în ma­joritate pentru donsulu. Egiptulu. — Armata egiptenă a ocupată provincia Hamasin fără a ’ntâmpina re­­sistență. Circulă scomptulu că regele Aby­­siniei îșî întrunesce forțele la Dowa. Pruso-Germania. — Circulă scomotulă la Berlin că cancelarulă imperiului ară fi propusă consiliului federală se se reduce in­terzicerea privitore la esportarea cailoră, fiindă­ că rațiunile cari au motivată acesta măsură nu mai exista astazi. Rusia. — Veniturile ordinare ale Statu­­­­lui pe anul­ 1876 sunt­ evaluate la suma de 535 milione ruble, eră veniturile estra­­ordinare și de ordine la 35 milióne; în to­tală 570 milióne. Bugetulă lasă ună esce­­dinte de 86,000 ruble, daca ținemă suma două evaluare mai scăzuta cu 6 mi­lióne asupra impositeloră și veniturilor­ estraordinare. Venitulă vămiloră e prețuită cu 6 milióne mai multă ca ’n 1875. Danemarca.­­ Regele a consimțită for­mală ca sesiunea Reisokthagului să se pre­­lungesca cu două luni peste terminule con­stituționale, spre a’și pute termina lucră­rile la ordinea Zilei. Statele­ Unite. — Se vorbesce că preșe­dintele Grand va publica un epistolă, prin care va declare, din nou ca n’aspiră câtuși de puțină fa uă nouă alegere. Membrii comitatului republican­ se o­­cupă cu alegerea candidaților, din cari s’ară pute alege președintele. Orașiul­ în care se va țină conventulă naționale, la 14 Iuliu viitoră, se crede că va fi Cincinnati. Cu tota susținerea ce pare că voiesce a­da guvernală Statelor­ Unite causei insur­­genților­ din Cuba, aceștia respingă orice amestecă ale guvernului americană, care ară tunde numai la schimbarea dominațiu­­nii. Astă­felu­l, Aldama, președintele jun­tei cubane stabilită chiară în New-York, a adresată unui ziar, următorea declarațiune : «Nimicii altă nu va satisface tera în nu­mele căreia vorbescu de câtă independința absolută a Cubei. Revoluționarii cubanî preferă ruina insulei in locul­ salvării ce ară datora-o unei interveniri americane și refusă Statelor­­ Unite dreptulă d’a trata, cestiunea cubană dintr’ună altă puntă de vedere de­câtă ală interesului esclusivu alu cubaniloru.» Se anuneță din Washington că­­ a cu­ Inmormêntarea Lui Fred­érick­ Lemaître. „Marea poporațiune a Parisului, Zice le Rappel, a făcută marelui ar­tiștii ce­a perdută uă înmormântare demnă de ea ca și de elu... Pari­sul­­, r­ecunoscătorii actorului fără ma­estru ca și fără emulii, i-a făcută una cortegiă supremă cum n’aă regii. „Tóte ilustrațiunile în litere și arii, toți artiștii de la tote teatrele Parisului erau presiați alături cu vre 50.000 necunoscuți. Prin acesta s’a vâzută cum Frédérick­ Lemartre era înainte de tot o artistulă populară.“ Cordanele sicriului erau ținute de d. Victor Hugo, de d. Halanzier, di­rectorate operii, de d-nii Dumaine și Laferriere, artiști de la teatrul­ Porte-St.-Martin, și de d. Febre, ar­tistă de la comedia francesă. După terminarea servițiului divină, s’aă pronunțata mai multe necrologuri, dintre cari reproducemă aci pe cela rostită de marele poetă Victor­ Hugo. Mi-se cere a­rice m­ă cuvântă. Nu m’asceptama la onorea ce mi­ se face d­a­cori se vorbescă, suntă forte miș­cată pentru a pute vorbi; cu tote a­­cestea voi­ încerca. Salută în acestă mormântu pe celă mai mare actoră al­ secolului, pe celă mai minunată comediană pate din toți timpii. Esiste în lume uă familiă de spi­rite puternice și singulare cari se suc­ceda și cari aă privilegială d’a fi uisce fanare pentru mulțime și d’a face sé tráiéscá și sé se misce pe teatru marele creațiuni ale poeților și; acestǎ seriă superbă începe cu Thes­pis, continuă cu Roscius și ajunge până la noi prin Talma. Frédérick­ Lemaître a fost­, în secolul­ nostru, urmașulă soră strălucită. Elă e celă din urmă din acesti mari actori prin dată, celă d’ântâiă prin gloriă. Nici ună comediană nu l’a egalată, pen­tru că nici unulă n’a putută să ’să egaleze; cei­l­alți actori, predecesori ai săi, aă represintată pe regi, pe pontifici, pe căpitani, aă represintată acea­ ace se numesce eroi, acea­ acese numesce Zei. Frédérik, grație epocei in care s’a născută, a fostă poporală­­ (mișcare). Nu esiste incarnațiune mai fecundă și mai înaltă. Fiindă popo­rală, el­ a fostă drama; a avută tóte facultățile, tóte puterile și tóte grațiele poporului; a fostă neînvinsă, robustă, patetică, furtunosă, încân­­tătoră; ca și poporală, elă a fostă tragedia și a fostă și comedia. D’aci a tată putința mea; căci spaima și mila suntă cu atâtă mai tragice, cu câtă nuntă amestecate cu sfâșietorea ironiă omenesca. Aristophane com­­pleteză pe Eschyle și cee­a ce mișcă mai cu desăvârșire mulțimea este te­­rorea amestecată cu insulă. Frédérik Lemaître avea acestă iiciouită clară; de acea­a între artiștii dramatici ai e­­pocii sale elă a fostă comedianulă supremă. El­ a fost o actorulă fáráséména. A avut o totă triumfală posibile in arta și in timpul ă săă­­­a avută și insulta, care e uă altă formă a tri­umfului. Elă a murită. Se salutămd acestă mormântă. Ce rămâne din elă astăzi? Aici jasă geniulă, colo sasă țină su­­fletă. Geniulă actorului e uă lucire care dispare ; elă nu lasă de­câtă uă a­­ducere a­minte. Nemurirea care apar­ține lui Molière poetulă, nu apar­ține lui Molière comedianulă. Dară se spunem­, memoria, care supra­viețui lui Frédéric Lemaître va fi măreță , elă e destinată a lăsa în culmea artei sale oă amintire suve­rană. Salută pe Frédéric Lemaître și -i mulțămescă. Salută pe artistulă pro­­digiosă. Mulțămescă fidelului și su­perbului m­eă auxiliară în lunga mea vieță de luptă. Adieu Frédéric Le­maître ! (emoțiune). Salută în același timpă, căci emo­­țiunea profundă a vostră tuturora ca vi ve aflați aci, m­é împle și mé ’m'că, salută acestă poporă care mă înconjură și mĕ ascultă. Salută în acestă poporă pe marele Paris. Pa­­risulă, ori­ce silințe și-ară face cine­va spre a ’lă împuțina, rămâne ora­șială necomparabile. El­ are îndouita calitate d’a fi orașiulă revoluțiunii și orașiulă civilisațiunii; elă le tem­­pereze pe una­ prin alta. Parisulă e ca ună sufletă imensă, în care totulă póte încăpea. Nimică nu’să absorbe pe deplină și elă dă națiunilor­ tóte spectacolele, ieri a­­vea frigurile agitațiunilor­ politice, astăzi e câ­’lă dată cu totulă emo­­ți­unii­ literare; în ora cea mai deci­sivă și cea mai gravă, în miijlocul­ preocupări­lor­ celoră mai severe, elă întrerupe înalta și laboriósa sea cu­getare spre a căi ună mare artistă mortă. S’o spunem­ă susă și tare, de la ună astă-felă de praștă, cine­va trebuie se spere totală și se nu se temă de nimică; elă va ave totă­­de­ una într­ensulă măsura civilisă­­tare, căci el­ are tóte darurile și tóte puterile. Parisulă e singurulă oraștă pe pamentă care are darulă transformațiunii, care, spre a învinge inamiculă, spre a fi Sparta, spre a domni lumea, spre a fi Roma, spre a onora artea și idealul­, spre a fi A­­tena. (Sensațiune adâncă). FELURIMI. * * * Noul cercări s’aă făcută de curând la Paris, în gara căiei ferate de Nord, pentru luminare ori electricitate. Resultatele obținute au fostă forte satisfacătóre. încercările s’aă făcută în sala bagagieloră, care a stată luminată de la 5 ore după ameț­i până la 12 noptea, fără altă între­rupere de câtă cea produsă din când in cândă prin esperiențele făcute a­­supra motorului. Intrebuințându-se uă forță de va­­poră de trei cai, s’a obținută uă pu­tere luminatóre egale cu 100 becuri de gază consumândă 150 litruri pe oră. Felina rulă electrică fusese așezată la o­ înălțime de 10 metrii de la pamânt­. Lumina era forte plăcută și nu vătăma vederea, cee­a ce va permite a se face economia cu glo­burile lămpilor­. Sala bagagielor a căiei ferate de Nord are o­ capacitate de 20,000 metrii cubi. Ea e luminată în timpă ordinară de 30 becuri, cari ’i da­­uă lumină abia la destulatare și pe care lumina electrică o întrece cu to­­tulă. * In insulele Așore s’a descoperită ună manuscrisă din cele mai preți­­ose, în privința colonisării Americei de Nord în 1500 de către emigrați veniți de la Oporto, Aveiro și Ter­­ceira. Acestă documentă, scrisă de Fran­cisco de Souza în 1760, a fostă per­dută în urma unui cutremur­ de pă­­mântă în Lisabona, la 1755. Guver­nul­ portugheză e decisă se­­ să dea publicității, ca ună actă prin care se face lumină asupra cestiunii des­coperirii Americei. * In Yedo (Japonia) s’a înființată u­ universitate de bele-arte. Guver­nul­ japoneză a decisă s’aducă din Italia profesori pentru catedrele­­de desemnă architecturală, de orna­­mentațiune și sculptură­ zugrăvită. A­­cești profesori vor­ fi îngagiați pen­tru 5 ani, cu salariu de 20.000 franci pe ană, afară de locuință și plata cálătoriei. *­ablele trecute. Pariculă a fost­ a­­coperită două câtă așia de negurosă, în câtă în unele cartiere, ca de e­­xemplu în Saint-Germain, a trebu­ită se se aprindă becurile de gază pe la 10 ore dimineța. Se vorbesce că d. Dreyse, inven­­tatorul­ pușcii cu acă, ar­ fi inven­tată uă altă pușcă multă mai per­fecționată. Compania luminării cu gază din Paris a făcută duele trecute pe strada fournon nes ce încercări d’a lumina cu gază numerele caseloră. Numerele erau incrustate în sticlă. In Italia s’a­ descoperită două im­portante disem­ente de calcară lito­grafică. Oă altă recentă descoperire nu mai puțină banasá este că mină de nichel, forte abundentă, aflată în Noua­ Caledonie. fi. Se pare că America sa pusă în gândă se concureze pe Europa în tote necesariele hranei. Până acum ea inunda numai cu grâne tote țările europene cari au necesitate de aseme­­nea importuri, așia în câtă alte țări, ca România, cari contribuiau prin exporturile loră la acoperirea acelora lipse, de câți­va ani stau cu produ­sele recolteloră în magazii. Astăzi America își propune se întreție Eu­ropa și cu cărnuri, șt încă prospete. Ună vaporă ală companiei translan­­tice americane a făcută esperiința de a transporta cărnuri prospete din America în Europa. Resultatul­ a fost o forte satisfăcătoră : 34.000 ki­lograme de cărnuri aă sosită în En­­glitera conservate în starea cea mai perfectă. * Englesii aă esperimentată faimo­­sulă loră­tună de 81 tone. Proiec­­tila trage 572 kilograme; împlutura miijlociă e de 102—104 kilograme pulbere. Se crede că încercările dă dată­resce resultate cari nu pre co­respundă cu marile chiăltuieli ale fabricării și ale întrebuințării acestui tună monstru. * Ună fisică americană a construită ună aparată pe care la numită opeidoscopii și care servă d’a înre­gistra prin fotografia efectele vibra­­țiunii cuvântului și d’a fotografia astă­felă, în semne convenționale, di­feritele sunete ale vocei omenesci. * In ședința de la 22 a adunării chiăma­­ților­, după ce­a vorbită, d. I. Lahovari, l- a luată cuvântă d. Al. Pascal. D-sea a zis că atunci când­ a auzit că d. ministru lucreza­ză lege de instrucțiune, a crezut­ că avea se a­­ducă cameri b ună proiectă care se se fi elaborat in vederea adeverului ce a’a dovedită prin resbelulă franco-germană că nu armata, ci scula germană a învinsă pe Francia. Ce vede, s’a întrebată d. Pascal, in loculă a­­celeî lucrări consciințiase și metodice ? Uă reproducere de articole din legea vechia a­­dause cu câte­va prin cari se întindă atri­­buțiunile ministrului. Nimică ea se nu se spune despre metoda de invețămăntă, des­pre sistema pedagogică. Criticele ce s’aă făcută proiectului dă remasă în piciure, d^ ministru le a înlăturată. Zicândă e’acestea sunt ă cestiuni de detalie. Uă medaliă are și reversul ă seă, d-le mi­nistre, se póte lua în considerare proiectul déru totă asemenea se pate ca să vi se în­tâmple ua și colegului d-vostră de la jus­­tiție. Și acesta se va întâmpla, pentru că chiar­ amicii proiectului i-au arătată multe defecte și, cândă cerințele loră nu voră fi satisfăcute, proiectulă va cade. D. ministru a zisă că legile civile se póte se nu se schimbe lesne, pentru că acesta legi suntă fundate pe nesce adevăruri pri­mordiale, déru cu instrucțiunea nu e totă așta. Aci, a zisă d. Pascal, nu suntă d’a­­ceașî opiniuna cu d. ministru, că credă că putemă dobândi in România resultatele ce au dobândiră cele­l­alte țeri cu aceleași legi. Nu e aci vorba de ideiele acelui fo­­cară de lumină numită «direcția nouă», care s’a afirmată prin renumita petiția de la Iași, d’acele idei după care Românulă și rasa latină nu e aptă de cultură ca cea germani; putem­ face și noi cea-a ce a făcută Germania cu scólele iei. 1) A vedé Románulü de ieri,

Next