Romanulu, iunie 1876 (Anul 20)

1876-06-11

SENATULU. Mai mulți alegétori din colegiulu 1 de lire vii, ne cerit se facemü cunoscută că candidatulöpartitei naționale pentru Senatu este: D. ION V. CANTACOMO. SERVICIULU TELEGRAFICU ALU «ROMANULUI». Viena, 21 Iuniu. — Imperatulu a primiții demisiunea ministrului de resbel Koller data pentru motive de sanătate și i-a conferitit marea cruce a ordinului St. Stefand. Cornitele Eylandt Rheidt a fost numit ministru de resbeldolla, 21 Iuniu. — Fregata cuirasată Salamandra și corveta Zrínyi ad plecatu la Smyrna. Versailles, 21 Iunid. — Senatul d a numită comisiunea însărcinată a examina proiectului ministrului instrucțiunii pentru modificarea legii asupra învățământului superior. Șase comisari sunt și ostili proiectului și trei favorabili. Senatulu a validată alegerea d-lui Buffet și a respinsă propunerea d-lui Schoeleder, din stânga, pentru desființarea pedepsei cu morte. Bruxelles, 21 Iunie. — La Louvain, s’ad produsă cele mai mari desordine, manifestări ostile în contra studiațilord din partita liberale; cursurile universității sunt întrerupte. Garda civică e întrunită. BUCURESCf, ä CÍRESIAR „Nu este opiniune publică la noi. Zi cea mai de una-a fi una candidată căzută , dintre foștii deputați supt regimul bandeloru. Acuzarea este gravă, chiară cândă o face ună cadidată nenorocită. Este gravă, căci se insultă că națiune Intrega , este gravă, căci déca ar fi adevărată, ar trebui să ne zhemă unii altora, în loc de bună ^iua : — Erate, cată se murimă , ^ie gravă, pentru că cutezarea ce au chiămațl fostului guvernă d’a zice că nu este la noi opiniune publică arătă nu numai disprețulă ce aă iei pentru societatea nóstra, dera, cea a ce este mai gravă, slăbirea simțimentului de demnitate personală și națională în cel cari îl ascultă, fără se uita la denșii astăfelă încâtă să’i facă să nu mai cuteze să vorbescă de câtă numai cu cei din cereală samsariloru și păsuițilorit. Să punemă deră cestiunea în desbaterea publică, pentru ca să cunoscem ț bine adevărulu și să ne punemă cu toții să stîrpimă reula ori în care parte ar fi elă. „Nu este opiniune publică la noi.“ Zică astăzi partizania fostului guvern. — Pentru ce? — Fiindăcă nici unul din bărbații însemnați cari au susținută fostulu guvernă n’au fostă aleși nici chiar de către proprietarii colegielor 1 și al 2-lea. Prima întrebare. In timpii cândă nu fură aleși mai nici umilă din bărbații însemnați ai diferiteloru pârlite din ford, erau că nu erauă opiniune publică ? Dacă nu era, pentru ce ați irisă că guvernați prin voința națiunii și n’ați spusă c’o stăpâniți tiindă că ea n’are voință, n’are uă opiniune, nu este uă națiune ? Decă era, cum se perdu ea tocmai acum și d’uă dată? Și decă se perdu, a cui pate fi culpa de nu a celoră cari o guvernară, în modulă celu mai asolutil și fără ună singură minută de curmare, în timpă de cinci ani ? Decă soiați că 'n România nu este opiniune publică, pentru ce ne diserăți cu derîdere, în timpă de cinci ani, că suntemă oropsiți, uiduiți de națiune, de vreme ce ea nu ne mai dă mandatură d’a o represinta? Decá, din contra, credeați că este uă opiniune publică și d’aceaa nu mai eramă represintanți ai națiunii, repeți mă: de ce nu ne spuneți cum se perdu ea, cum se corupse atâtă de tare națiunea supta vostră esclusivă ș’asolută domnire în timpă de cinci ani? A doua întrebare. Deca Siceți că națiunea v’a respinsă în alegeri fiindă că n’a fostă pe deplină liberă d’a esprime voința iei, pentru ce nu ne spuneți cumă se face că numai d’astă-dată nu se vede altă protestare decâtă a domnului Alesandru Lahovary? Pentru ce nu ne spuneți de ce în aceste alegeri nu se vădu nici oștire, nici gendami, nici poliție, nici procurori, nici bande, pe când liberele vostre alegeri nu se puteau face —chiară după dechlararea făcută în Senată de către d nii Catargi și Florescu — de câtă prinși cu bâte, bice și baionete? Daca nu este opiniune publică, ce are făcu pe toți proprietarii țărei se voteze, la finele lui Mariță trecută, pentru toți bărbații cunoscuți ai partitei naționale? Cleșcile celă arsă in care le țineamă noi consciința și gendarmii prin cari le răpiamă din mână buletinele? Déra acele alegeri se făcură suptă asoluta domnire a d-lor Catargi, Nicolaidi și Florescu. Și daca nu puteți nega c acea opiniune publică, pe care, acum cinci ani o numiați, cu cinismă, femeia de ulițe, este puterea cea sântă care v’a răsturnată, care a făcută acea revoluțiune a scauneloru, ce v’o prevestiamă și nu voi răți se ’nțelegeți, de ce n’aveți celu puțină inteligința, de nu patriotismulă, d’a nu vă degrada pena calomnia și insulta națiunea ș’a $ice, ca scusă, că ea s’a ’ncelată în privința intențiunilor n vóstre, eră nu că este coruptă, și nu mai scie cum s’alegă bine, îndată ce dispare de pe spinarea iei biciulă și corupțiunea Nicolai^floră , samsariloră și păsuițiloră vostrii. A treia întrebare : Vorbimă astăzi în zilele aniversare ale re’nviării de la 1848. Dacă națiunea română este atâtă de ’ndobitocită, încâtă se nu fiu la noi opiniune publică, cine are răsturna atunci a totă puterica clasă privilegiată ? Cine arse arhondologia și regulamentul organică? Noi, câțiva indivizi, sau acea sântă putere ce se numesce opiniune publică? De la Revoluțiunea Domnului Tudor pănă la cea de la 1848, trecuseră douăzeci și șapte de ani. De la Revoluțiunea de la 1848, până la cea de la finele lui Marții 1876 , trecură douăizeci și optu de ani. Cum ți se făcu dorit, deci nu este opiniune publică, căderea celei mai asolute domnii a boierilor, susținută și de puterile străine ? Înaintea revoluțiunii Domnului Tudor, poporul românii îndurase necontenite și felurite invasiunii. Clasele privilegiate și Domnii, români și străini, avuseseră domnia asolută. Domnulă Tudor era unu simplu Olteni, cu totul necunoscuții. Déci nu este opiniune publică, ideea geniulu României și sacra schînteiă a dreptății nu’și au căniinulătorii în inima Românului, cuină are națiunea tóta urmă pe necunoscutulu Oltenu, în locă d’a’lă aduce le-i gata la piciorele Tronului și la lavița boiarilor ? Décá dreptatea nu era cu popor rulă și cu Tudor ală seu, cuină se făcură Tudor, trădată și ucisă, și națiunea pusă suptă iataganală Turi cuini, totuși una din cerințele lor de de căpeteniă se ’mplini ? Décá dreptatea nu este In inima I poporului română, și nu este la noi o opiniune publică, cumă se făcu că Domnuță Bibescu țiise lui C. A. Rosetti, care ’să însoți de la casa I sea pune afară din barieră . —, Peste trei Jile veți cade prin invarsiunea rusescă: acesta ensé va fi trecetóre. Revoluțiunea Domnului Tudor ne-a dată Domni români; nimene nu póte prevede binele ce va aduce acesta revoluțiune.“ Invasiunea veni, ensé peste trei linii • a’anaafo fiinrlrt pu T’öÁctilin6íi> triumfândă în Francia, triumfată Europa. Invaisiunea veni, și d’astă-dată veniră trei invaismni de trei osebite naționalități, de la 1848 și penă la 1857. Archondologia și Regulamentulă re’nviuară din cenușia loră, curau spune basmulă că reînviueză feniciurii. Basm furnse și renvnțarea arcondologiei ș’a Regulamentului, spulberate de opiniunea publică. In Divanulu ad-hoc principele Știrbei se puse lîngă unulă din sătianii deputați și ’ntre altele îi zise: — „Pentru ce ve ’ncredeți în acești ómeni?“ , Sătianulu răspunse: — „Ne ’ncredemă în ei, Măria-tea, fundă că’l cunosceme de la 1848. D’atunci îi urmărimă cu ochii neclintiți peste etave și văd urămă că nici vă dată ei nu ne-aă ncelatu.“ Déca nu este opiniune publică, ce are este acesta încredere care dăinuiesce de două<zeci și optă de ani între poporă și noi? j Déca nu este opiniune publică, ce , este are acea putere ce tóte puterile, din afară și din întru, întrunite, t tóte lovirile, cu bicul și cu sabia, n'o ] putură distruge de la 1821 și péne la 1867, în timpă de 46 de ani, ci din contra, ea le distruse pe tóte și totulă ne dă dreptö să credemă că cu dénsa și printr’éasa, acumu cu , ronde, cându se voră împlini cincizeci de ani de la revoluțiunea lui Tudor, națiunea română, una și nedespărțită, liberă , avută, va serba și va binecuvânta, în dreptate și frățietate, memoria eroului iei. Ne oprimă aci pentru astăzi și, în Ziua aniversară a revoluțiunii, a ’nuiuării de la 1848, întorcendu-ne cu fericire către proprietarii țărei, le chemă: La 12 Iuniă sunteți chiămați s’alegeți în colegiulă Iuptă, și la 14 Iuniu s’alegeți în colegiulă al II-lea patru senatori. La 12 Iuniă 1848, sătianulă, nobile, dreptă și iubitoră, cumă este elă din natura lui, chiama pe proprietari la înfrățire. Ei nu ’nțeleseră, și suferi răniți cu toții rușinea, jafurile și suflarea ciurasa a trei invariant. La 1862 rămăseseră parte dintre proprietari, cari încă nu putuseră se ’nțelegă c’adevărata fericire savuția nu se menține decâtă prin dreptate, prin libertate și frățietate. Acesta neî nțelegere produse fatalmente lovirea de Stată de la 2 Maiti, și toți, toți fără osebire, plătirămă cu amară consecințele unui guvern, fără controlu. La 26, 27, 28 și 29 Martie, 1876, voi, proprietari, mari și mici, dovedirăți c’ați învățată, c’ați înțeleșii și că scrți. Dovedirăți c’ați învățată că numai prin dreptate pote prospera averea morală și materială a unei țări . C’ați înțelesă că nici ună guvernă nu pate fi dreptă și bună, de nu va fi bine controlată, și că nu pate fi bună controlă unde nu este deplină libertate". C’ați învățată, c’ați înțelesă și sciți că revoluțiunile cele mai sigure și mai pe deplină bine-facetare sunt acele cari să facă, tote clasele fiind înfrățite, numai prin puterea opiniunii publice, înfrățiți cu tóte stările, pătrunși de voința generală, răsturnarăți prin voinlă vostru domnia asoluta, reintrarăți cu tóta națiunea în deplină suveranitate și salvarăți societatea română de jafuri, de corupțiune și de periclelele unei revoluțiuni pe strade făcută în momente de disperare. Nu uitați însă că nu este destulă d a răsturna, ci că sunteți datori amnire, frățietate, timpă, răbdare, cumpănire și lucru multă și fără curmare. Arendă acumă s’alegeți douăsprezece senatori, trebuie se căutați se’l luați dintre bărbații cei mai inteligenți, cei mai învățați, cei mai stăruitori, și cei mai patrioți și liberali. De la finele lui Mariță clasele muncitore vă iubescă și vă binecuventeza. Sunteți de vă cei mai puterici, nu șiovăiți, mergeți înainte pe calea pe care ați intrată, și veți ave fericirea ca lucrarea uriașă și românescă, începută la 1821 și reluată la 1848, se fiu sfirșită de voi, cu liniște și cu iubire într’adevără românéscá. Reproducem! mai la vale, după Monitoru, ună comunicată ce ne-a dată ministerială lucrurilor publice în privința întreprinderii Crawley. Publiculă cunosce că noi n’amă fostă zisă în acesta privință nimică altă decâtă că ’nceputul acestei întreprinderi a fostă rușinosu și scandalosă. Nimene, și mai cu semn actualulă ministru ală lucrurilor publice, nu va nega acestă durerosă adevără. Publiculă scie că noi n’amă fostă cerută nimică altă decâtă ca lucrările se fiă bine veghiate și cu dreptate ș’onorabilitate cercetate. Nimene, și mai cu semn actualulă ministru ală lucrurilor publice, nu va putea Zie că cererea nóstrá n’a fostă dreptă, reală ș’amicală. Publiculă n’a uitată că noi, amintindă nouiloră miniștrii scandalurile prin caria născută întreprinderea Crawley, le-am arătată stima ce avemă pentru dumnesoză toți, rugându’i să se tema de ciumasa atmosferă ce trebuie să fiă prin cancelariele ministerieloră. Nimene asemene, și mai cu sema miniștrii actuali, nu voră Z^e că n’a fostă înțelepții, frățescă, și igienică consiliulă ce neamă permisă a le da. Déca molema nu exista, nu se făceau scandalurile Crawley. Decă molema nu pătrundea în cancelariele ministerieloră, foștii miniștrii ară fi respinsă concesiunea Crawley, și miniștrii actuali n’ar fi avută durerea d’a acusa, împreună cu tota națiunea, pe foștii miniștrii. Cu tóte aceste ce vedemă? Ună comunicată din partea ministeriului lucrurilor publice. Ună comunicată contra afacerii Crawley? Nu,ci contra nostru. Ună comunicată care se spune că lucrările suntă și voră fi controlate, cu totul în afară de atmosfera cancelarielor, regimenut trecută? Nu, ci din contra, ună comunicată care voiesce a ne spune — deși cu forme forte spirituale — că mai lesne noi, cești de la Romanulu, amil putea fi molipsiți de suflarea corupțiunii de câtă vechiele și închisele cancelarii ale ministerielor“. Comunicatulă merge încă pena lua în derîdere nu numai temerea nóstru de „ciumasa atmosferă“ a regimelui trecută , deră âncă și românesca numire de Ci repară a lunei lui Iunnă. Suntemă în Iunnă , comunicatulă ni sa dată tocmai în aniversarea revoluțiunii de la 1848 (9 Iunie) și cancelaria d-lui ministru ală lucrărilor publice își rîde și denumirea românescă de Cireșiară, și de temerea nóstru că ciuma sa póte fi atmosfera în care s’a zămislită afacerea Crawley. Punemă supt ochii publicului comunicatulă, făr’a’lă însoți astăzi de nici ună răspunsă din parte-ne. Lăsându’lă îasă să fiă judecată de publică în deplină libertate, vomă zice astăzi numai câte va cuvinte. Stilul comunicatului dovedesce Primo, că d. ministru n’a citită nici cele Zise ăe noi, nici cele ce-aă scrisă în comunicată cei din cancelaria ministerului. Secundo , că conținutul său este să dovadă temeinică că ciumasa atmosferă bântuie, vai! în cancelaria ministeriului lucrurilor publice, mult mai tare decâtă noi ne temeamă. Aceste durerose adevăruri le vomă demonstra, publicului și nouilor deputați și senatori, într’una din zilele viitore. D-lorii alegétori ai col. III din capitale. Domnilori alegători. Mandatură ce ați bine-voită a’mi încredința în împrejurările de lacia îlă consideră ca uă nouă manifestare din partea d-vóstra pentru ideiele în numele cărora am luptată cu toții care scăpămu țara de regimură anti națională și anti-legală care a adusă-o în starea deplorabilă în care se găsesce azi. Mulțămindu-vă cu recunoscință pentru înalta încredere cu care muați onorată, primescă mandatură d-vóstru ca uă sacră datoria de împlinită către ț T’ă, ca uă aprobare a conduitei ce am urmată până acum, și ca ună îndemnă d’a persevera și ’n viitoră în aceașî liniă de conduită pe tărâmură politică. Acestă liniă de conduită, d-loră, se resumă: iu unirea tutoră omeniloră de bine ș’a tuturoră partidelor, cari își iubescă țara, pentru apărarea intereseloru naționale, consolidarea instituțiunilor nóstre libere, îmbunătățirea financelară Statului, înfrănarea abuzurilor de totă felulă și ’ntemeiarea definitivă a legalității. Pentru a ajunge la acestă scop, ș’a realisa acésta mare și grea operă, nu voiă cruța, d-loră, în îndeplinirea mandatului ce ați bine-voită a mi încredința, nici vă ostenela și nici mă sacrificiă, în limitele slabeloră mele mijloce. D-vóstra in urmă mă veți judeca. Eugeniă Stătescu.