Romanulu, septembrie 1876 (Anul 20)

1876-09-15

822 ROMANULU, 16 SEPTEMBRE 1876 Italia.— Cabinetulu se ocupa cu elaborarea programei ministeriului, care se va publica două dată cu decretulu de disolvere a camerii. Principalii capi ai grupelor majoritații parlamentare asistă la consiliere ministrilor, pentru a lucra împreună acesta programă, căci toți recunoscű necesitatea de a se înțelege mai dinainte pentru a supune națiunii un lucrare în care se se vedă lămurită sistema de guvernă ce i se propune. In acestă manifestă, reformele administrative și financiare vor fi puse înaintea oricărui proiectă de reformă politică. Acesta este și așteptarea țării, căci ca în tote țările bătrâne în constituționalismă, neînțelegerea nu existe asupra modului de administrare, ci asupra sistemei. La 17 Septembre, s-a ținută la Turin ung meeting pentru a cere liberarea peninsulei balcanice. Acesta adunare, ținută în teatrală Victor Emanuel, presinta ună spectacolă impunătoră; pe scenă se găsiaă organisation meetingului, încongiurați de delegații diverselor societăți de lucrători din Italia. In fundă erau așezate portretele a trei ameni cari au urmărită acelașă scopă: Garibaldi, eroulă tutoră națiunilor apăsate, Nicolae Tomasseo, Slavă de origine, devenită mare scriitoră și ună mare cetățenă ală Italiei și principele Eugeniu de Savoia, liberatorul Turinului și cel mai ilustru din învingătorii armatelor turcești, în timpă cândă erau formidabile. Meetingulă a fostă președută bună senatoră ș’a vorbită mai mulți profesori, apoi s’a votată în unanimitate urmatorea propunere : „Considerândă că Italia reînviată e datare se lupte pretutindeni pentru principiele în virtutea cărora s’a emancipată și reconstituită, meetingulă aplaudă eroismul poporului slavă și protestă în contra cruzimilor Turciei. El o invită pe lîng’acesta pe guvernulă italiană se pro vace ună congresă ală puterilor europene pentru a reconstitui poporele din Oriunte în federațiuni libere.“ Turcia.— După Post din Berlin, PArto “ ■*» Tî arme, pentru că se temea că Rusia va considera respingerea iei ca ună casusbelli. Mithad-pașa consideră armistițiulă ca umilitoră pentru Portă și i se atribuie proiectulă d’a ’și da demisiunea. Spftalele protestă în contra păcii, dară Sultanulă pare a-și face uă ideiă esactă despre situațiune. Se zice că el va retrage, din propria-i inițiativă, trei din condițiunile cea propusă guvernulă: dreptul de a ține garnisonă în piețele întărite ale Serbiei , reducerea puterii armate și construirea unui dramă deferă prin Serbia. Descuragiarea domnesce în regiunile Divanului, care are consecință despre isolarea completă a Porții. Serbia.— Corespondintele din Belgrad ale Ziarului Times dă sema despre o întrevorbire cea avută cu d. Ristici. D. Ristici i-a zisă că, după opiniunea sa, pacea are perspective favorabile, fiindăcă puterile du luată în mânile loră acestă afacere. Serbia, a adausă d. Ristrei, n’aru fi primită nici-uădată condițiunile de pace propuse de Turcia, chiar déc’ar fi fostă redusă la ultima estremitate. Tóte condițiunile erau inacceptabile și umilitore, afară de cea privitóre la construirea unui drum de ferit. Rasa păcii ară trebui se fiă stătuquo ante bellum. Sacrificiele ce a făcută Serbia întreprinzendă resbelulă în favorea compatrioțiloră sei Slavia adausă ministrulu Serbiei, suntă cea mai bună garanție a atitudinii sale în viitoră în privința Turciei. Serbia are trebuință de repausă, justifică totă indignația poporului englosă, dari adaugă că periculosele probleme ce rădică cestiunea priuntelui trebuie a fi resolvate prin politică, nu prin simțimentă. Standard susține că nu e dovedită că cruziuiile comise au fostă cunoscute de guvernul turcescă cândă a recompensată pe oficialii pe cari Europa i-a semnalată în urmă ca nisce mari culpabili; și că e nedrepti prin urmare a conclude din acestă faptă conivența guvernului Porții în aceste crime. Ei arăta starea de anarhia și spiritulă de esaltare ală trupeloră turceșei în epoca cândă s’aă comisă aceste crime ș’adauge: „Mai multă, chiar aceste fapte dovedescă nebunia acelora cari ară voi se provoce atrocități încă și mai mari, împingendu la desperare ună poporă care a arătată într’ună modă atâtă de teribile că, dacă va trebui să perii, nu va peri singură.“ Daily News consideră raportul d-lui Baring ca celă mai formidabile actă de acusațiune ce ară fi făcută ună guvernă în contra unui altă guvernă amică. Morning-Post, vorbindă de aceste crime și de meetingurile ce se țină în Anglia, de câteva săptămâni, zice: „că simtă împregiurări în care poporală din Anglia își perde bunulă simță, dorit că acesta din fericire durăză puțină.“ mari putemi grija d’a formula condițiunile de pace. Apropiatulă pasă al lordului Derby va fi d’a reveni tocmai la posițiunea ce ocupamă mai ’nainte da resbelulă sărbă, adică a ajunge la o înțelegere deplină cu puterile asupra relațiunilor viitore între creștini și Porta. Națiunea anglosă a declarații, în câteva din ultimele demonstrațiuni, că voiesce a se goni Turcii din Europa și a se înființa un imperiu saurtă republică slavă. Proiectele de feluld acesta ară aduce ună resbelă europenü; esecutarea lor d e imposibilă. Nu suntem noi mai multă datori să lucrămă împreună cu cele șase puteri pentru a găsi basele onoră relațiuni satisfacătóre între Porta și supușii săi chreștini? Marele puteri dorescă să ajungă la oă soluțiune generală și credă că propunerile lordului Derby sunt de natură d’a aduce acestă soluțiune definitivă. Ziarele anglose comenteză raportul d-lui Baring privitoră la cruzimile comise de Turci în Bulgaria, ală căruia resumată telegrafică l’amă inserată și noi în Românulu de Duminecă. limes crede că voră trebui celă puțină două-zeci ani d’uă guvernare puternică și justă pentru a face se dispară urmele miserieloră grămădite asupra provincieloru turcesc prin evenimentele din urmă. Daily Telegraph zice că raportul„ Servițiul nostru telegrafic ne a comunicată deja discursul, ținută de lordul de Beaconfield (d. Disraeli) la banchetul de la Aylesbury, ca respunsu la ună toastă ce i se adresase. Fiindă că acestă discursă este ca ună felă de programă a guvernului englesă în cestiunea priintelui și uă apărare în contra protestării oră meetinguriloră, crede că oportună a da cititoriloră noștri ună resumată mai întinsă din conținutul lui. Lordul Beaconsfield află: Ară fi că afectarea pretinde că guvernul ă posede acum sprijinulă obicinuită ale țării întregi, e rămaie partită ale căria cugetări sunt fi absorbit, or)f> alt.« live ocupărî cLt._Bfl.tfl de menținerea intereseloră permanenți ale țării ș’ale păcii. Oratorele declară că aceste preocupări sunt: ș’ale guvernului, dorit din nefericire acesta opiniune a unei mari părți a poporului anglosă ară fi, după guvernă, forte prejudiciabilă intereselor Angliei și n’ară pute contribui în nici ună modă la menținerea păcii europene. Lord Beaconsfield critică pe acei cari adusă de situațiune într’ună interesă de partită, ș’apoi urmeza în acești termeni. Lordul Derby, refusândă d’a adera la memorandulă de la Berlin, fisase principiele cari ară fi asigurată liniștea priintelui, déru în acelă moment« a isbucnită resbelulă serba. Nici vădată nu s’a respândită că calomnia mai monstruosă decâtă aceaa după care guvernulă s’ară fi opusă la ori-ce propunere venindu din partea Rusiei. Amă primită de la tote puterile europene asigurări de înțelegere cordială cu noi și nici uă putere nu ne-a dată în acestă afacere mă sprijină mai cordiale decâtă Rusia. Déra de cândă a isbucnită resbelulă, trebuie să ținemă sema de mișcările societăților secrete; pentru momentă nu mai rămâne nimică de făcută decâtă a se supune opiniunei unanime a marelor puteri. Resbelulă serbiterăă în principiu , e din cele mai nejustificabile; dorü ama făcută în interesul Serbiei tot ce era cu putință și lord Derby a reușită în sine a face să se primescă mijlocirea; a reușită nu numai la nu cooperarea tutoră puterilor, ci și a dobândi ună armistițiu, resultată care a fostă forte anevoiă de dobândită. Porta ne-a declarată că era gata să acorde uă pace liberală și generolă, ale căreia condițiuni ne lasă grijă de a le determina, adăugândă că totă ce ne cerea era ca propunăndă armistițiulă să-i determinantă în acelașă timpă condițiunile și durata. In sfirșită, Turcia a consimțită a acorda suspendarea ostilităților, fără a-i fișa durata și lăsândă celorűlese MIMORANDULU TURCIEI. E că testul memorandului prin care Pórta anuncă puterilor, pe două parte condițiunile păcii, era pe de alta că primesce mijlocirea puterilor : «Abusându de favorile cu totulu escepționale pe cari solicitudinea curții suzerane și bine-viința marilorim puteri le asiguraseră principatului Serbiei, administrațiunea sea se pusese se provoce, se nutrescă și se sprijine mișcările insurecționale ale cărorai teatru a fostu Bosnia, Herzegovina și Bulgaria în acestă din urmă timpu. Cu tote desele protecțiuni pacifice ale administrațiunii princiare, bande armate, formate ’n Serbia, făcea și invasiune de tote părțile pe teritoriala otomană. «Pentru a respinge aceste agresiuni, guvernul otomană se vezi silită d’a stabili, pe linia de demarcațiune, corpuri de armată întregi, a cărora întreținere a apăsată multă asupra finanțeloră sele; și cu tote sacrificiele ce ’î impunea acestă situațiune, cu tote provocaținile necurmate, cu toto obstacolele ce acestă atitudine a Serbiei crea pacificării districtelor revoltate, guvernul otomană, în dorința sea d’a se arăta pene ’n capetă fidelă îngagia mintelor séle, nu numai se feri d’a lua inițiativa ostilitățiloră, déru căuta cu mare îngrijire a nu procura Serbiei nici ună protestă de plângere legitimă. Cu tote acestea veniră Zi în care, disperându d’a șlei paciența Sublimei Porți, Serbia arunca în fine masca și trăgândă Muntenegrulu în luptă, declara pe faciâ resbelulă pe care nu încetase d’a’lă face, într’ună modă mai multă sau mai puțină clandestină, de mai multe luni. Se vezu atunci mă poporu pe care imperială otomană îl încărcase de imunități, de privilegii și de bine-facerî de totă felulu, împinsă de uă demagogiă fără scrupulă, aruncându-se asupra provincielor limitrofe ale imperiului otomană pentru a duce acolo destrucțiunea și miseria; ună principe vasală, suferindă rătăcirea populară, călcândă legile onorei și lealității, miniștrii cari, respingându consiliele grăbite ale Europei unite, nu se seămaă a precipita principatul în prăpastipentru a satisface dorințe pe atâtă de culpabile câtă de chimerice. «Surprinsă de uri așa bruscă atacă, guvernulă otomană, care, departe d’a fi închisă Serbia, cum s’a Zac, într’ună cercă de seră, nu întreținuse pen’atuncî pe linia de demarcațiune de câtă corpuri de observațiune, și care lasa siguranța sea pe acordulu marilor puteri și pe unanimele loră stăruințe la Belgrad în favorea păcii, avu trebuință de câtăva timp, pentru a pune în liniă forțele militare cari trebuiau se pedepsesea rebeliunea și să facă ca autorii acestei provocațiuni să simță consecințele marea loră ingratitudini. «Sortea armeloră s’a pronunețată în favorea dreptului și luptele sângerase ce s’aă succedată pe țermii Timokului și ai Moravei de câteva septemâni nu lasă nici-uă îndouială asupra resultatului finală ală conflictului îngagiată. «Guvernul imperială a apreciată după drepta loră valore motivele de umanitate carită făcută ca, intr’ună momentă așa de critică, diplomația europenă se volosea a pune la mijlocă bunele sale oficii, asupra cererii ce i-a făcută guvernulă din Belgrad. Guvernele amice, carită făcută cunoscută Sublimei Porți dorințele loră d’a se curma vărsarea de sânge, eraă sigure că vomă întâlni și la dânsa aceaașî dorință. Așa doru, cu speranța d’a vede acesta dorință realisându-se cu ună momentă mai curendă, guvernul imperială își împlinesce uă datoria declarândă că e convinsă că pe câtă timpu nu voră fi stabilite ânseșî basele reînouirii relațiunilor amicale, uă suspendare de ostilități, care, în practică, ară întâlni fără îndouială dificultăți seriose și ară mănține nesiguranța în spirite, n’aru face decâtă se agraveze fără nici una profită situațiunea părților și și ară face cu atâtă mai multă dificilă de atinsă scopulă ce și-a propusă mijlocirea bine-voitore a puterilor”. «Guvernul imperială a crezută afară de acestea că era preferabilă supt tóte raporturile d’a declina d’uă-cam-dată uă mesară preliminaria care ară constitui prin ea însăși uă greutate mai multă și d’a formula fără perdere de timp, condițiunile cu cari s’ară pute restabili pacea, în vederea nouei situațiuni creată de Serbia. «Acordându’i facultatea d’a se administra singură, abandonându’i paza țerii și grija d’a’î asigura apărarea, guvernul imperială voise se’i satisfacă tóte dorințele și se increzuse în fidelitatea și înțelepciunea poporațiunilor sele ș’a capiloră cari o guvernau. Elă crezuse se restrîngă astăferă prin simță mântul binefacerii și să nu distrugă legăturile cari uriaă acastă țară cu imperială otomană din care face parte integrantă. Acesta încredere a fostă încetată și marile puteri unite voră fi evidentă conduse a recunosce necesitatea d’a conjura reîntorcerea releloră de cari a făcută cea mai durerosă probă. «Greșela cea gravă de care Serbia s’a făcută culpabile în facia Europei întregi și în facia puterii suzerane merita uă represiune severă. Ease guvernală imperială vasei se’șî rădice, și de astă-dată, moderațiunea d’asupra resimțiminteloră sele, oricâtă de legitime ară fi. Elă nu va voi ca poporală sârbă se sucombe supt greutatea marei responsabilități ce și-a atrăăit. Ceea ce cere e ca relațiunile viitore ale Serbiei cu puterea suzerană să nu ascundă aceleași pericule ca în trecută și ca esperiența cea făcută să nu fie perdută. «Pătrunsă de acestă necesitate, Sublima Portă a căutată și studiată cu grijă condițiunile cu cari s’ară puté acorda Serbiei pacea și, după oă examinare matură, s’a viprit în la dispozițiunile urmatore : «1. Persona investită cu demnitatea de principe ală Serbiei va trebui să vină în capitală pentru a aduce o magiă M. S. : «2. Cele patru fortărețe, a căroră pază fusese încredințată, prin firmanulu din 1283 (1867), principelui Serbiei și a căruia posesiune rămăsese guvernului imperială, voră fi ocupate din nou de armata imperiale ca în trecută, și asupra acestui pantă se va conforma cu stricteță disposițiuniloru protocolului din 8 Septembre 1862: «3. Miliția va fi desființată; numărulu forțelor necesarii pentru menținerea ordinei în interiorul principatului nu va trece peste 10,000 omeni, cu două baterii de artileria; «4. Astăferă cum e stipulată în firmanulă din 1249 (1832), Serbia va fi ținută a trimite la căminurile lor, pe locuitorii provincielor limitrofe cari ară emigra într’ânsași, esceptându-se fortărețele cari există în Serbia ab antiquo, tóte fortificațițiunile stabilite în urmă vară trebui se fiă cu totulu dărîmate. «5. Déca Serbia nu putea achita despăgubirea care i-se va fișa, tributul actuală ală principatului va fi mărită cu dobânda sumei care va represinta despăgubirea. «6. Guvernul imperială otomană va ave dreptul d’a construi și esploata prin aginții săi sau printr’uă compania otomană ce’și va alege, linia care va trebui se lege Bilgradată cu calea ferată de la Niș. «Examinarea cu atențiune a condițiuniloră cari s’aă enumerată va demonstra că guvernulă imperială s’a inspirată esclusivă de dorința legitimă d’a face uă operă durabile, pe care pasiunea sau orbirea se n’o potă distruge să compromite a doua Zi de stabilirea sea. «Nu e nici una care se nu fia imperială comandată de principiile de prudința sea de dreptatea cea mai elementară, nici una care nu corespunda lasă trebuință f forte multă simțită, nici una în fine care modifică situațiunea ce tratatele aă creată principatului. «Restricțiunile nu conducă de câtă asupra concesiunilor: ce Sublima Portă acordase directă și spontaneu principatului; ele lasă neatinsă opera comună a Sublimei Porți și a puteriloră și, afară de acestea, nu atingă delocă marile interese cari fuseseră într’ânsa contemplate și supraveghiate. «Clausa care cuprinde limitarea forței armate și a artileriei sârbesci, în același timp, în care va pune administrațiunea în stare d’a menține ordinea interioră, va cruța țara de nisce sacrificii onerese. Serbia neavânduse se tema de nici ună inamică, mărirea efectivului seă militară și a artileriei n’ară ave de câtă ană scapă ostilă guvernului imperială. «Câtă despre clausa relativă la revolt trea fortărețeloră și pe care Sublima IWtă o recomandă în specială solicitudinii puterilor, ea nu constituă în sine decâtă revendicarea unui dreptă incontestabilă; și posesiunea sus-ziselor fortărețe de către trupele otomane e considerată de opiniunea publică ca cea mai importantă și cea mai preciosă din tote garanțiele care ară pute fi procurate pentru pace. «Aceste considerați a nî se represinta de sinele și guvernulă imperială are consecință că n’a trecută peste scopul ce ’și propusese. «Cu tóte acestea, dorindă a scăpa de orice bănuială de cugetă ascunsă și a da în acelașă timpu uă probă vedită de încrederea sea în opera de mistocire a puterilor, carită deplânsă în unanimitate agresiunea Serbiei și cari suntă pătrunse de necesitatea păcii, guvernală imperială, după ce n espusă astăfelă cee a ce, în ochii seî, n’ară fi decâtă consecința justă și necesariă a situațiunii respective în care cele două părți s’aă pusă din puntulă de vedere ală dreptului, declară că se raporteza cu totulă, pentru cele șase condițiuni merite mai susu, la judecata luminata și la apreciațiunea eeitabile a celoră șasa puteri mijlocitore. Elă le încredințază grija d’a aprecia motivele cari aă dictată aceste șase condițiuni ca mijlocă d’a preveni reîntorcerea calamitaților actuale și se raportă la simțimintele lor, de înaltă zeitate și de înaltă înțelepciune. «In ceea ce privește Muntenegrilă, totulă va remâne în statu quo ante bellum: «îndată ce puterile mijlocitore vor fi făcută cunoscută Sublimei Porți judecata loră asupra condițiunilor mai susti citate, ea va da, în 24 ore, ordină d’a înceta ostilitățile; relațiunile amicale se vor reînoiți și cele bone principate, profitând o astăferă de moderațiunea și de puterea suzerană, pe care totă Europa o va fi constatată, voră fi puse arășî în starea loră normale. «Sublima Portă, 14 Septembre, 1871.» Convocarea colegiilor senatoriale vacante. Colegiulu I electorală de la judecțele: Vâlcea, Brăila, Râmnicu-Sarată, Argeșă, Tutova și Fălciă sunt convocate în Ziua de 26 Septembre ViitorÜ, spre a împlini prin noul alegeri vacanțele ce esistă în Senată. Colegiul II electorală de la judeciale : Dobjă, Fălciă, Tecuci, Ilfovă, Râmnicu-Sârată, Botoșani, Nemțu și Prahova sunt convocate în Ziua de 28 Septembre viitorii, spre a împlini prin noul alegeri vacanțele ce esistă în Senată. Colegiul Universității din Iași este convocată în Ziua de 30 Septembre viitorii, spre a împlini prin nouă alegere vacanța ce esistă în Senată. Citmă în Monitorulű oficiale , M. S. Domnitorul, fiind informată că M. S. împăratulă-rege ală Austro-Ungariei sosia fără de veste în vecinătatea fruntariei oră nóstre la Hermanstadt (Sibiu) pentru a asista la manevrele militare, a binevoită a trimite îndată în acelă orașă uă delegațiune compusă din d. președinte al consiliului de miniștrii și d. ministru de justiție, cari se aflau atunci la Sinaia, însoțiți d’ună onciară superioră ș’ună secretară, ca să salute pe Maiestatea Sea de bunăvenire din partea Măriei-sale ș a guvernului României. Deputațiunea, plecândă din Sinaia în Ziia de Duminecă, 11 cuvinte (st. noă), a sosită sera la Hermanstadt cu ună trenă specială, și a doua Zi era primită în audiență de M. S. împăratulă. Primirea ce s’a făcută cu acesta