Romanulu, octombrie 1876 (Anul 20)

1876-10-01

ANÜLU ALÜ DOÜE-ffECELEA VÜIESCE ȘI TEI PUTEA ARANCIDE! Linia de 30 litere petitii, pagina IV,— 40 bani. Deta — — — — pagi­na III, 2 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiuni,a diarului, LA PARIS, la Havas, Laffite & 0­nie, 8, Place de la Bourse LA LONDON, la d. Eugene Micoud, No. 81-A Eleet Street, London E. C. A VIENA, la d-nii Haasenstoin și Vogler, Wallfischgasse 10. Articolele nepublicate se ard­ol. 20 BANI EXEMPLARUL VINERI, 1 OCTOBRE 1876. wing itf WOT ging iiiiirT­I LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI A­B­O­NA­MENT­E In capitală, unü anii 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. In districte: unu anii 54 lei; șese luni 27 lei; trei luni 14 lei; uă lună 5 lei. Pentru tdte țerele Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea iftazului. LA PARIS, la d-niî Darras-Hal­legrain 5, rue de l'ancienne comedie, și Havas, Laf­fite , C­une, 8, Place de la Bourse LA VIENA, la d. B. G.Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARUL SERVICIULU TELEGORZICU ALU «ROMANULUI» Constantinopole, 11 Octobre. — Agenția Havas anunc­ă ca condițiunile armistițiu­lui de șase luni acordații ieri de Portă au fost­ comunicate astăzi puteri­ orii. Comisiunea constituită supt președința lui Midhat-pașa va fișa regulamentele pri­­vitore la adunarea electivă și la senată. Ieri, 29 Septembre, a apusă încă să stea din cele ivite pe orizontula națională, în lupta pentru patrie și drepturile iei. COSTACHE NEGRI bunulă și alesula patriotă, omă su­­perioră și caracteră nobilă, a trecută la vecinicula repausă, la moșia sea de lângă Târguță-Ocnei. Costache Negri, care a fostă în 3­oldova președinte ală divanului ad­­-hoc, adunarea mamă a regimului nos­tru constituțional, și începutul­ nonei ere creată în România, după resbe­­lul­ din Orient­, poseda înalte cali­tăți de omă de Statul și de cetățiană. In totă­ de­ una conciliantă, de­și pro­fesa principie din cele mai înaintate, elfi er­a unul­ din inițiatorii cei mai stăruitori ai epocei de mari reforme, însemnată de divanul­ ad-hoc. Marea id­ie a Unirii, guvernală constituțio­nală, împroprietărirea țăranilor­, l'aă avută de susțiitorulă și apărâtorulă soră celă mai devotată. Afectată de desilusiuni, acestă bună Română se retrase curândă în vița privată. După ce ocupase posițiunile cele mai înalte în țară, însărcinarea de represintantă ală țarei la Con­stan­tinopole fu singura pe ca­re o o primi supt domnia lui Vodă-Guza, pate tocmai fiindă­ că să ținea depăr­tată de miseriele nóstre interiore. Acum de multă nu mai părăsia pro­prietatea sea de lângă Târgulă-Ocnei: îndată ce încetarea sea din viață fu cunoscută în Bucuresci, guvernulă ruga din parte’i pe d. Manolaki Kos­taki se merga a’să represinta la în­mormântarea alesului cetățiană; d. Manolaki Kostaki, printr’ună nobilă și delicată simțimântă, primi de în­dată acesta însărcinare. Se crede că Măria-Sea Domnitorulă va­ delega și din partea i­ună trimișul specială la înmormântare. Simțimintele de iubire și de res­pectă ale intregei națiuni vor­ înseși la ultima locuință pe acestă bună Română și bună cetățiană, căci ea onoră într’ânsulă acele calități, cari ară voi să le védá râspândite și în­­curagiate în câtă mai mulți din fiii iei. UTh­rillWn 30 Bäpciune. DUd­Uilialil­ 12 Brum[rel«. Este mai multă timpă de cânda, îmbrăcișândă cu un deosebită luare a­minte interesele părții din Basarabia înapoiată în 1856 României, demon­­straramă că interesele iei trebuie să ne atragă mai multă băgarea de semă de­câtă ale ori­cărei alte părți a țarei. Sperămă că cititorii nu vor­ fi ui­tată considerațiunile pentru cari ce­­reamă acestă solicitudine deosebită în favorea Basarabiei. Posesiunea mărci, adică întrună viitură apropiată pate, cea mai pu­ternică sorginte de propășire națio­nală; posesiunea gurelor a Dunărei, adică păstrarea însemnătății ce-o are pentru Europa Statală care ține în mânile sale gurele acestei mari artera europeane, asigurându’i libertatea, suntă cele două principale rațiuni pentru cari îngrijirea intereseloră Ba­sarabiei, prin urmare păstrarea iei, este u c cestiune vitală pentru noi. Vine apoi altă considerațiune, care, de­și arendu una alta caracteră, tre­ Edițiunea (te­sera >gg­ buie să ne atragă băgarea de semă încă mai multă de câtă cele de mai susă. Rusia, după dreptură și chiară după datoria ce are ori­care atată de a-și păstra cuceririle, a rădicată, de voie sau silnică, de pe țârmii Dunărei și ai mărei poporațiunea română, for­­mândă cu dânsa colonii peste Nistru pene la Don. In loculă poporațiu­­nilor­ române strămutate, aduse a­­poi colonii bulgare și ruse, nu nu­mai pentru ca în mânele Slavilorü să flă gurele Dunărei, dară și pentru ca acești Slavi sâ-și putá da mâna cu cei din Bulgaria prin Dobrogia. Astă­felă tocmai partea din Basa­rabia, înapoiată în 1856 României, este cea mai des românisată de câtă totă restului, tocmai aci suntă cei mai puțini Români. Cându esamineză cine-va uă cartă etnografică bine făcută, constată că în Dobrogia pe totă malul­ Dună­rei suntă numai Români, pe cândă în Basarabia nóstru suntă aprópe nu­mai Bulgari. Încă vă dată, Rusia a lucrat, cu uă profundă prevedere, conformă in­­tereseloră­rei, are guvernele româ­nesc! aă lucrară totă astă-feră, după redobândirea Basarabiei? La acestă întrebare ame răspunsă cu durere și de treimi de ori­nil. Astăzi chiară, de­și avemă m­ă guvernă eșită din libera espresiune a țarei, trebuie sĕ repetimă cu și mai mare părere de răă, nu. După strămutarea de poporațiuni făcută de Rusia, noi nu primit­ămă­napoi în 1856 de­câtă pământură ro­­mânescă, eră nu și uă parte din na­țiunea română; rémânea ca printr’uă administrațiune ageră, înțelaptă, în­­grijitóre și bine-voi­t-dro, Bo «t­o péscá cu anima de România, sâ se româniseze acele poporațiuni străine. In locu de acesta, se urma în sem­ă cu totulă contrariă, astă­felă că chiară astăzi, nu poporațiunile străine se româniseră, ci mai multă puți­nele poporațiuni române lăsate de e­­migrarele silite făcute de dominațiu­­nea rusască, urmeză de a se slavisa prin scula și prin biserică. In acestă mare cestiune națională primiră cu filele trecute de la un persana distinsă, care vede lucrurile forte de aprope, urmatórea corespon­­dință, căreia ’I clamă locu chiarü­aci, atrâgândă asupră’i cea mai seriosa luare a­minte a guvernului în genere, și a d­lui ministru de interne în specială. Acesta corespondință face lumina și în privirea ore-carora zgo­­mote forte alarmatore ce se răspân­­diseră și în Bucuresci, suntă acum câte­va­­­ile, despre Basarabia. Galați, 16 S­ptembre, 1876. Suntă câte­va m­ile, lumea depăr­tată de noi credea Basarabia, unii în revoluțiune completă, alții supt uă invasiune de Cazaci, alții supt una de Cerchezi, alții, mai depărtați, pre­­tinde să pate că armata română s’a și bătută la frontiera Rusiei. Este adevărată că acum trei zile, ună batalionă din regimentulă 8 de infanterie din Galați, și batalionulü de vânători din Focșani, au fostă puse în mișcare, unulă pentru Bol­­grad, celă­l­altă pentru Cahulă; este adevarată că au plecată către aceste punturi cu m­arșă forțată; deru tota atâtă de adevarată este, că și fără de acesta mișcări de trupe, v’ași fi putută scrie astăzi totă în aceași liniște cu care vă scriu și acum. Su­­biectulă ară fi fostă ausc aitură, căci ecé cum amu ajunsă la acesta. Eramă pe strada Domnescu în dimineța­­ zilei cândă trupele au ple­cată la Bolgrad și cândă generalulă comandantă ală divisiei le a inspec­tată și le a pusă se defileze înainte de a porni. Intrebamă pe toți unde se ducă, și nimeni, nici chiară ofi­­cialii, între cari amă cunoscuți și amici, nu sciaă se­­ pai spuie, îmi spunea fi numai că laa 2 ore de di­­mineță regimentulă a primită or­dine se pornescă m­ă batalionă, că la 6 ore ómenii și-au­ luată supa, și că la 7 eraă în m­arșă. I-amă vâ^ută luândă direcțiunea spre Reni; ’mi-a fostă destulă. Amă luată uă trăsură și amă plecată spre Bolgrad, căi­ I ’mi-amü <zisă : ei nu mergă de câtă la Bolgrad sau la Is­­mailă. Asia a fostă, ei mergeaă la Bolgrad. Dură care a fostă causa acestei porniri grăbite, acestei furtuni, care, ca tóte furtunele, a trecută răpede, și din norocire n’a desrădăcinată nimica ? Ea mă încetă, a desradăci­­nată credința câtoră­va nesocotiți de acolo, cari suntă convinși că ară putea face totă ce ară voi în Basa­rabia fără se fiă pedepsiți", a desră­­dăcinată credința acab­ră simpli es­­ploatați de aginți reă-voitori ai na­ționalității nóstre. Aceștia s’aă con­vinsă póte, acum pentru prima oră, că autoritatea română există, că ea este în stare, la ună casă dată, se facă pe fie­care se respecte legile țârei. Ajunsă la Bolgrad, amă aflată că causa acestei furtuni era uă pre­vlahă cîntărire a unor­ sciri de na­tură a da alarma în țară. Scirile a­­cestea, necîntărite îndestulă la is­­voră, aă luată proporțiunile ce ve­deți. Guvernulă centrală, informată cu pre multă grăbire că suntemă în ajunul­ unei crise seriose, a pusă temeril pe cele ce i­ s’aă raportată din Bolgrad, fără a le mai controla, și éce pentru ce în timpă de 24 ore lumea a crezută de «cură că țara va fi pusă printr’acești într’uă po­d­ tin no pvif­ioî!» gî­n­ vi+vin ce si­iver­nulă s’a grăbită a lua mesurele cele mai nem­eriice pentru a da încă vă probă Europei întregi câtă de sinceri suntemă, cândă riicernă că suntemă și românemü neutri­. N’am trecută eusé 24 ore, și con­­trolându-se soirile ce se primiseră, s’a refjuzit că furtuna era venită din senină. Batalionul ă j de vânători a primită ordină a se întorce în Foc­șani, mai înainte de a ajunge la Cahulă, și totul e a reintrată în li­niște. Déja nenorocirea servă câte vă­­dată la ce­va! de asta-dată ea servi­se se ve<já câtă de ageră este ar­mata nóstra, câtă de neobosită. Batalionulă din reg. 8 a făcută 50 kilometri aprópe în 12 ore de m­arșă, chiară în ântâia­­ Ji a pornirii sale! A doua­­ Ji intra în Bolgrad, fără ca nici ună omă să fi rămasa înapoi­­ară fi putută veni la Bolgrad chiară în noptea primei­­ Jile, déca n’ară fi fostă oprită din ordină superioră la Hagiabdula, vedându-se puțina gra­vitate a cestiunii. A mai servită iarăși să se constate câtă de multă aă lucrată agenții străini în părțile acestea, pentru ca guvernulă se puta lua măsuri de în­dreptare a zăului ce decurge din a­­ceste machinațiuni perfide. Déru’mi ieți vorba înapoi! Vd­ă <zice că n’a servită la nimică, căci mi-e tema că lucrurile în Basarabia aă se mergu totă cum aă mersă pânâ acum, că interesele române să se dispară fac­ă cu bulgarismul­, ca și până acum, că emisarii, servitori cre­dincioși ai altora, nu ai noștrii, să se urmeze cu influința loră în tote; că Basarabia, ca și până acum, le va fi dată în esploatare materiale și morale, ântâiă în folosulă loră și ală aderențiloră loră, apoi pentru creș­­terea și întreținerea poporațiunii in­culte în credința că într’ună viitoră apropiată, partea acesta a Româ­niei va fi iarăși alipită de Rusia; că prin urmare coloniștii nu pot­ ave nimică de comună cu Românii, ală căroră guvernă este slabă și nu pute face nimică în contra­fară, a căroră putere emană de la uă protecțiune mai înaltă! Și pentru ce n’ară fi astă-felă ? Ore pentru prima ora ómenii onești și cu simțiminte de Română curată aă încercată sĕ arate guvernului cen­trală cele ce se petrecu aici? Supt tóte guvernele, s’aă dată la Bucureșci relațiuni exacte și întristătore des­pre starea lucrurilor, de aici, dorit, ca printr’ună farmecă, raporturile a­­celea se mistuiau în bi­rourile minis­­terelor­ respective, fără a li­ se da nici ună cursă astută de­câtă acela că la ântâia ocasiune se lăsa în dis­ponibilitate daca nu se destituiaă a­­cei ce îndrăsniseră să împedice bul­­garisirea Basarabiei întregi, se puse­ră stavilă cercului de acțiune ală e­­misarilor­ străini. Chiară acum în urmă s’a urmată totă astă­feră. Ministrul­ de interne a însărcinată uă comisiune care se constate abuzurile ce se comiteaă în administrațiune, ce se comitea , și sa comită și astăzi la banca colonială și la scala centrală din Bolgrad. Comisiunea acesta a arabată, cu probe în mână, că la bancă, banii coloniștilor­ se administrezá, sau mai bine ifb­ândă se risipescă, se speculă fără rușine de nisce om­eni, unii bă­nuiți, alții prinși cu mâna în sacă, în folosulă loră și ală protegiaților- loră, fără nici ună controlă, nesoco­­tindu-se statutele acelei instituțiuni. Că la scala centrală, subvențiunea de 185.000 lei anuală, ce se dă de Stază, se întrebuințâzâ pentru cres­­cerea și înflorirea limbelor­ bulgare și ruse în colonii, pentru crescerea Bulgarilor, de dincolo de Dunăre ți halcrarisirea a câtoră­va nenorociți de Români, cari printre picături s­au putută strecura acolo. ț­icft printre picături, căci din 149 elevi, abia 13 sunt­ Români, dérit nici unulă in­ternă, de­și internatul» gratuită nu­­méra 32 de Bulgari. S­a arabază asemenea, că dintre 14 profesori, 4 abia suntă Români, cei­l­alți Bulgari și Ruși, ocupândă funcțiunea fără se o fi luată prin con­cursă; că directorul­ scalei, care ia 700 lei pe lună, este Rusă neîmpă­mântenită; că programele de învâță­­tură nu sunt­ aprobate de ministeriă și suntă copiate după cele rusesci, că cărțile pe cari se înveță nu nu­mai că nu suntă din cele aprobate de ministeriul­ instrucțiunii publice română, ci suntă bulgăresc! și ru­sesc!, din cele aprobate de cei în dreptă, în Rusia. Acesta se petrece in România, într’uă scóla subvențio­nată de Statură română !!... Mĕ oprescu aci, de téma se nu fiă tasată de neconsecințe, căci la înce­­putulă acestei corespondințe amă a­­rătatü ore­care credință în viitoră, și la sfîrșită amă devenită séra pesi­mistă. Asta este. Démü la începută e­­ramă supt impresiunea atitudinii re­semnate și demne a militarilor­ noș­trii, cari asceptaă în plaie în Bol­grad se li-se dea cuartirele ce li-se refusaă de locuitori, închiriândă u­­șele, pe cândă primarulű se ascun­sese, îmi­­ zh­eam­ă: uă armată rusescă, ară fi spartă ușele și ară fi intrată, era pe prima rulă — după cum chiar de locuitorii d’acolo s’a­­fisă — l-ară fi bătută cu palce și l-ară fi espe­­diată în b­ibu­că în interiorul­ Ru­siei, și ori­cine scie ce vrea se­­ Jică­­astă espediare! Soldații noștrii ánse, pătrunși de datoria lor ei, asceptaă cu resemnare ca se li-se dea cee­a ce legea le dă, fără se facă cea mai mică violență. Credința în viitoră mi-a slăbită énse cândă mi-am­ repurtată gândi­rile înapoi, c ândă mi-amă reamintită lucrurile ce amă ve^utü de aprópe. Neconsecințe séu nu, énsé, rogă pe totă Românulă se cugete matură la starea acésta de lucruri, și se lu­creze, fie­care în cerculă sau, pentru desrobirea acestei părți care, politi­­cesce vorbindă, se pare a fi română. Mesurele trebuiescă luate grabnică, căci elementulă română, care n’a perită de atâția ani supt dominați­­unea Rusiei în Basarabia rusă, supt dominațiunea turcă în părțile Tur­ciei și supt dominațiunea austro-un­­gara în Banată și Transilvania, va peri în curândă aici, căci scólele ro­mâne suntă numai pe h­ârtiă, și în biserică se citesce slavonesce, era românescă numai la prasnice; admi­nistrațiunea locale din parte’i se in­suflă de la comitetele bulgare, con­­dițiune sine qua non de a’și păstra funcțiunea. Și suntemă în România !.... F. Reproducemă după edițiunea de dimineța a numărului precedinte ur­­matorele : Resintutiile alegerilorü col. II de senatori. Ilfovü.—Dr. Severin,­cu 205 în contra colonelului G. Manu cu 73 din 279 voturi. Dolju.—Manolache Isvoranu cu 34 vo­t­u­ri. Fălciu­.—Alecu Negruți cu 32 voturi con­tra Nicu Costandache 27. Tecuci. — Sandu Negrea 31 (unanimitate). Romn.­Saratü.—Gheorgh­iță Lupescu. Botoșani.—Iorgu Hermeziu 23 voturi. Nemțu.—Nicu Roseti Bălănescu cu 20 voturi contra Gr. Isăcescu 12. Prahova.—B. Șeicaru cu 54 voturi con­tra I. Filiu 31. Au­stro-Ungaria. — Cu ocasiunea zilei de 20 Septem­bre, Italianii din tote părțile au sârbată­­ Ziua redevenirei Romei capitală a Italiei unite. In Tirolulă italiană manifestările au lu­ată proporțiuni necunoscute până a­­cum. Aretarama ieri manifestările făcute la Trento, ar fi reproduce că, după Ragione din Milan manifestul­ patrioților­ italiani din Tirol, cari aă voită se serbeze <ziua de 20 Septembre. Manifestul­ amintesce despre eve­­nimentulă fericită care trebuie se fie celebrată la Trento ca și la Roma și în tota Italia, apoi continuă astă­feră: „Patrioți din Tirolulă italiană! Din­­ Ziua cândă bandele naționale au înconjurată cetatea nóstru Trento — a fi de speranță înveselitóre și de te­ribilă decepțiune— din acea­­ zi, viito­­rulă nu ne-a mai apărută surzijătoru ca astățji. De a^i înainte nu mai existe putere omenescă care se pute opri mersulă răpede ală crisei finale în Or­inte. Uă remaniare a chartei Europei e inevitabilé; pate că este chiar iminiate, și ’n acestă remaniare Italia cată se aibă partea sea și o va avea. „Austria simte pericolulă care o strînge din tóte părțile, și reîntine­­rindu’și vechiele tradițiuni de guver­nare, ea reîncuieșce de ună ană în cea în contra nostru cruzimile, ororile, ri­gorile cari ’i-au Însemnată uă notă e­­ternă de infamie în istoria politică a Italiei. Ea disolve asociațiunile nóstre, încătușeză libertatea presei, năbușesce libertatea de cugetare, nimicesce re­­surgințile nóstre materiale, compro­mite siguranța cetățenilor­, pe sim-

Next