Romanulu, februarie 1877 (Anul 21)

1877-02-02

* « ANULU ALU DOUE­ PECI-ȘI-UNU VOIESCE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV­, — 40 liant n „ „ paginea III, 2 lei — A se adresa, IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasenätein si Vogler, VVallfischgasse 10. Articolele nepublicate se ardă 20 BANI EXEMPLARULU. SERVICIULU TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS Constantinopole, 12 Februarie, 6 ore sera.— S’asigură că Serbia va trimite la Constantinopole pe d. Christici, cu misiu­nea de a urma negociările în vederea păcii. Câtă pentru Muntenegru, principele ar voi ca negociările se se facă la Viena. Midhat-pașa a sosită la Brindisi, Paris, 12 Februarie, 8 ore 30 m. sera.— Serbia, prelungind negociările, e temere în cercurile politice că Rusia nu s’a otărît o ancă definitivă d’a nu face re­belă. Washington. 12 Februarie.—Președintele Repub­licei, d. Grant, a declarată că decă s’ar anula voturile Luisianei, nici d. Hayes, candidatulă partitei republicane, nici d. Tilden, candidatulă partitei democratice, n’ară întruni condițiunile cerute pentru va­liditatea alegerii d-loră și că, după terme­nii Constituțiunii, Camera represintanțiloră ară fi ch­rămată a numi pe viitorul­ pre­ședinte.­i Londra, 12 Februarie.—Disensiunea in­terpelării d-lui Gladstone s’a amânată pen­tru Vineri. D. Bourke, suptsecretarul­ de stată la departamentală afacerilor­ străine, vorbind­ despre politica angloză în Oriinte, a­dică că nimică nu se mai opunea acum la pu­blicarea telegramei lordului Derby din Fe­bruarie 1876, telegramă prin care minis­­trul­ afacerilor­ străine informa pe Portă că acesta nu trebuia se compteze pe aju­­torul­ materiale ală Angliei în casulă unui resbelă cu Rusia, Bucuresci,­, Făurarii. Ministeriul, recompuindu-se, sun­­temii datori să postimă bună-venire vechilorü și nouilor, miniștrii din acestă cabinetü. Salutările variază după omenii cari le facă și după cei cărora li­ se adreseză. Vomă saluta pe miniștrii în mo­dulă celă mai demnă de dânșii și de noi. Acestă modă este a le spune soră și amiciloră noștrii din Senată, din Cameră și din țară, cee­a ce credemă că este adeverit, dreptă și bine. Nu pretindemă că nu ne putemă înceta. Nu voimă să fimă crezuți fără cercetare, déjű rugămă pe fie­­care se citescă cu atențiune, să ia în considerare cele ce c­h­emă, se cu­gete ș'apoi...... se facă cea­a ce va găsi că este mai bine. Partita nostra, propriu­­ zisă, a­­mintimă din nou, n’a fostă la gu­vernă de câtă cam vre doni ani peste totă, în timpă de ani doué­<zeci și noné. Scimă bine că de câte ori națiu­nea a putută se ’și manifeste vo­ința, ea s’a pronunciată în mare ma­­joritate pentru densa. Scimă case asemene că națiunea fiindă mai ne­curmată supt téscű, guvernulă a fostă în mâna partitei opuse. Din acestă faptă positivă decurgă urmatorele fapte positive. Cel cari aă guvernată fără cur­mare s’aă deprinsă a crede că acesta este ună dreptă esclusivă ală­toră. Celă care le ia loculă este, pentru dânșii, ună usurpatoră, ună răpi­­toră, ună tâlhară chiară. D’aci turbarea loră, calomniele, injultele și lovirile de totă felulă în contra nostru. Guvernândă contra voinței marei I redacțiunea și Administrațiunea strada Dom­nei 14 MERCURI, 2 FEBRUARIE 1877. LUMI NE­ZA­ TE SI VEI FI. ABONAMENTE. In capitală, unu and 48 lei, șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; un luna 4 lei. In districte: unu ami 54 lei; șase luni 27 lei; trei luni 14 lei; un luna 5 lei. Pentru tote­­ erele Europei trimestru 15 lei­­ s­e adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ciab­uri LA PARIS, la d-nil Dorras-Hallegrain, 5 rue de l’ancienne comedie, si Havas, Laffite et C­une, 8. Place de la Bourse. LA VIENA, la de B. G. Popovici, 15 Fleisgluß^­ki Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU. (A) Edit­innen de séra majorități a națiunii, el s’aă deprinsă a crede că națiunea este pré inso­­rinte, pré réa­ crescută, pre „nedegro­­șită“, pentru ca se putá sé - apre­­țuiască. Este ’nvederată că el suntă siliți se cred­a astă-felă, căci într’altă­­felă s’ară meprisa enșii, s’ară în­grozi de el ânșii. D­aci sugrumarea națiunii prin legi și chiară prin puterea mate­rială, și spaima, naturală putemă­­ Jice, ce aă cândă vedű națiunea re­­intrândă în a­cei suveranitate, ale­­gêndu pe represintanții săi și gu­­vernându-se prin ea însăși. Protivnicii noștril, guvernândă fără voia națiunii, au fostă siliți se-și facă clienți. Stăpâni absoluți pe tote legile și pe tóta averea publică, și stăpâni­rea loră dăinuindă ani peste ani și mai fără curmare, el­­ dă pentru dânșii încă două puterice pârghii. Una , deprinderea publicului d’a se supune de frică, d’a’și pleca ca­­pul ă­naintea loră, cum și’să aplece omul ă­naintea morții, sau d’a­ I res­turna prin revoluțiuni. Alta : clienții loră, siliți d’a’i servi contra legiloră , a trebuită sĕ se desparță și denșii de națiune. Despărțindu-se de națiune și ser­­vindă ilegalitatea a trebuită, neno­rociții, se’și caute despăgubire și ali­­nare mustrării cugetului în beția poftelară. El dâră îl servescă cu acea înverșiunată activitate și pu­tere care ’nvinge cu­lesnire onesti­tatea și simpla dorință a binelui. D’aci datoria, imperiósa pentru cei buni, d’a iubi virtutea și patria cu acea înfocare care singură dă putere omului d’a nu pregeta, d’a nu os­teni pe câtă mai este uă suferință care cere vindecare, ună pericolă care trebuie înlăturată. Națiunea, înlățuită, îngenuchiată și sugrumată, prin deprinderile, u­­neltirile și instrumentele ce le amin­­tirămă, este asemene învederată că n’a putută, cum­­ diserămă, se rein­tre în suveranitatea iei de câtă prin revoluțiuni. Revoluțiunile nu se facă și nu trebuie să se facă de câtă în mo­mente de desperare, cândă nu mai este speranță de­locă pe calea le­gală. Delegații națiunii, luândă puterea în asemene durerose situațiuni, se găsescă în facia unor[ suferinți ge­nerale], ajunse în culme și prin urmare lipsiți de cele mai neapărate mi­jloce pentru a procede la vinde­carea lor­. Delegații națiunii găsesc o tesau­­rulă publică golă, sărăcia generală, sorginu­l avuției publice unii secați și alții astupați, moravurile corupte în parte, cetățianii, unii năspriți d’atâtea suferințe, alții cu răbdarea ajunsă la culme, și cel mai mulți nedeprinși d’a se servi cu libertatea întrunirilor­ ș’a tiparului pentru a găsi prin ele locul și celă sigură și positivă ce numai liberele întruniri,­­chibzuirea și lucrarea în comună îl­ potă produce. Delegații națiunii de la Camere și de la guvernă , arătatu-s’aă ne­curmată pătrunși d’aceste adevăruri, și deplinitu-s’aă datoriele, tóte da­­toriele, fără curmare și fără pre­getă ? Nu, după opiniunea nostră. Și do­­vadă temeinică avemă curagială ce au prinsă cei respinși de către na­țiune prin pacinica lei revoluțiune de la Aprile trecută. Trecutulă ânsă amintită, pentru ca se ne serve de ’nvățămentă, tre­buie se ne ’ntorcemu ochii, mintea, inima și acțiunea spre viitoră. I­ Deputații din stânga Camerei din Francia aă re’nouită la 1 Februarie biuroulă loră. Vomă precede astăzi cele ce avemă a mai­­ fi ce tutoră mem­­briloră partitei naționale liberale, puindă supt ochii loră uă parte din discursul ă pronunciată de d. Leblond, după alegerea sea de președinte al­ acestui grup­: „Resultatele cele mari ce dobândi râină pen’acum, disc d. Leblonul, le datorim­ răb­dării nóstre, înțelepciunii nóstre, modera­­țiunii nóstre. Moderațiunea este arma ce­­loră tari. Decă ea are trebuință de timp­, nimeni celă puțină nu ’î resistă, nimeni nu va pute se ’I resistă.“ Națiunea română nare nevoiă să­­ amintimă acestă adeverit. Gene­rositatea a fostă totu-de­ una din cele mai mari calități ale iei. Domna absolută lui 1848,ila 1859, la 1866, ea na persecutată pe ni­meni, n’a lovită pe nimeni, nici mă­­cară n’a arestată pe nimeni. Protivnicii iei, îndată ce aă tri­umfată, aă lovită, aă întemnițată, aă eșilată, aă arestată, aă sugru­mată. Națiunea ș’a resteunată ier­­tându-I pe toți. Totă astă-felă aă procedată ș’a­­cum delegații iei din Cameră și de la guvernă. Déca déja reproduserămă aci cu­vintele de mai susă ale d-lui Le­­blond, o făcurămă dintr’ună simți­­mântă de mândriă națională, pen­tru ca se dovedimă vă­ dată mai multă că generositatea și nobilele simțiminte ale adevăraților­ suve­rani suntă înăscute în Români. Totă din acestă pantă de vedere, și totă­ d’uă­ dată ca învățământă pentru unii plin noi și ca cordială întăritură pentru cel cari sară înăspri d’atâtea calomnii și loviri cari ne­­aă venită și ne vină de la protiv­nicii noștril, mai reproducemă aci urmatórele linii din cuvântul­ pre­ședintelui stângei republicane din Francia: „Causa nostra e causa națiunii; marea majoritate a concetățenilor s­ nostril e d’a­­cum câștigată pentru acestă causă; de ce amu compromite noi prin mesuri grăbite resul­tatele deja dobândite? „Esiste încă în țeră uă minoritate opo­­santă. Ea s’a oprită în evoluțiunea-i, prin tradițiunea, prin educațiunea, prin preju­­dițiele sale, prin calomniele cu cari ne a­­dapă necontenită. Ea e ostile seu eșită, deră în totă casulă îi trebuie óre­ care timpă pentru a veni la noi. Se ’i dămu timpulă necesară și se ’să întrebuințămu pentru a o reasigura și convinge. „Acesta nu va se­dică, d-loră, că tre­buie s’amânămă indefinită reformele indis­pensabile. Amu voită numai a ve reco­manda d’a nu grăbi, d’a nu exagera ni­mică. Propriul­ adevărului e d’a nu fi nici­­uă­ dată escesivă; se pregătimă reformele pe cari le credeamă folositóre; se le stu­­diămă cum trebuie s’o facă nesce omeni însărcinați cu interesele unei mari națiuni; se facem lumina acolo unde ignoranța/rutina, nă­mănținută întunerecată și cândă va veni ora, cândă ancheta vi­ se va pare completă, se ne otărîmă cu curagiă. N’am voită a­dice că trebuie se ’ncredințămă unoră­mâni inamice direcțiunea servițielor­ publice. Con­­siderațiunea datorită minorității nu pute merge pene a abdica înainte-i. Amă des­chisă rândurile nóstre acelora cari vină francă la noi; nu mai suntem a uă partită, nu mai putemă fi esclusivi, deră amă fi culpabili de slăbiciune dacă amă autoriza prin atitudinea nóstra transacțiunea aprópe criminale ală căreia efectă asigurată e d’a , compromite, d’a slăbi autoritatea legii, și mai cu semă d’a înjosi caracterele, înjosindü nivehdu morale ale Ur­.“ Luândă din aceste cuvinte păr­țile cari se potu aplica și ’n câtă ele se potu aplica la noi, puțină mai avemü de <Jisă pentru publiculü inteliginte către care ne adresama. Reacțiunea s’a ’ncuragiata. Ne­­putându fi efectă fără causă, nu póte fi înd­uiala că suntă greșeli ale nós­tre cari i-afi dată animă. Greșialele principale sunt­, după noi, cele următore. Delegații noștril de la guvernă, sinceri, capabili, devotați aă uitată —precum le-am spusă-o de mai multe ori,— c’aă venită la putere în urma unei unanime revoluțiuni a națiunii. Acesta uitare a făcută ca acțiunea loră să fiă pré Íncéta, pré­molatecă, lipsită în fine de suflar­ea vieței. A­­cesta moliciune a dată resuflare re­­acțiunii. Câte­ va mici neînțelegeri între membrii guvernului; câte­ va capri­cii din partea unora din el, câte­ va capricii din partea unora din depu­tați, au produsă câte­va schimbări în ministerie. Acele schimbări reac­țiunea le credin ca simptome sigure ale unei dislocări a partitei naționale­­liberale. Ea mai prinse derű uă re­suflare și ’ncepu a intriga în tóte modurile și cu mare activitate, pen­tru ca se producă uă adevérata des­binare și se pute asta-felű se reintre în cetate. Sărăcia moștenită fiindă fórte mare și multe și felurite durerile, națiunea, ca totă celă care suferă, era și este nerăbdătore și iritată. Puține suntă satisfacerile ce i-se puteau da în câte­va luni numai, mai cu somn când o fărâmă necur­mată amenințați și de resbelă. Cu tote acestea totă s'ară fi putută face ce­va, totă ară fi fostă de cea mai imperiosa datoriă se se facă ce­va. Guvernul­ și represintanții nați­unii n’aă făcută nimică.... Nici elă nici ei n’aă lucrată câtă puteaă, câtă trebuiaă cu ori­ce preță se pótá lucra. S’adăugămă încă că pe lîngă a­­cesta nenorocită neproducere, cetă­țenii Cei buni aă părăsită cu totulă întrunirile publice. Nici uă lucrare mare prin care se ’ncepu națiunea se resufte, sau celă puțină se vede că acțiunea bine­lui a ’nceputu. Lipsă totală de ’ntruniri publice, prin cari cetățianii se luminéza unii p’alții, se ’mbarboteza și, sorbindă suflarea vieții, dobândescă puteri noul pentru luptele cu tóte nevoiele dilei. Acestea tóte împreună făcură ca reacțiunea se resufle, se ’și împie plămânii cu suflarea speranței, și se puie ea în contra națiunii tótu acea activitate ce noi stăruirămă a nu voi s’o punemă în servițiulă publică. Conclusiunile sunt­ deja făcute. G’amere și guvernă se se puie pe lucru, fără curmare, fără pregetă, fără ostenela. Se se de îndată bugetele pe anul­ 1877, pentru ca se ’ncepemă a in­tra în era economieloră. Se se facă îndată legile cari suntă temelia casei , Legea comunală, Legea judecătorilor, cari se dea poporului un adevărata justițiă; Legea juraților­ și a codicelur pe­nale, reformate pentru ucidere de către fostul­ guvernă ; Legea pentru libertatea indivi­duală ; Legea pentru responsabilitatea mi­nisterială, și câte­va din legile fis­cale ce de urgență le reclamă situa­­țiunea nostru financiară. Se se pune îndată în lucrare legea în favorea însurăței­l­o­ră. Se se cerceteze pământurile sa­­tianilor, răpite în contra legii și se li-se napoieze. Se se facă câtă mai curândă ca­­dastrulă pământuriloră concedate prin legea rurală, căci totulă este uă a­­mețelă, nă învălmășălă, u­ă jată. Se se începu apoi studiul­ buge­tului anului 1878, care, bine și pe îndeletele studiată și lucrată, va da— împreună cu cele­l­alte lucrări și cu ajutorul­ întrunirilor­ publice— dovedi pipăite națiunii că s’a ’nce­­pută lucrarea care va face-a se re­­sufle, se tráiéscá, sĕ producă. Ece ce trebuie se facă, și se facă îndată, represintanții națiunii și gu­­vernul ă soră. Nimenui nu ’i este permisă să se odinéscá pe câtă timpă națiunea suferă tare. Nici­ uă­ dată nu póte simți oste­nela celă care iubesce și are con­­sciința că prin lucrarea sea scapă din dureri și pericole pe cel pe cari îl iubesce. Reacțiunea, cu câtă este de cu­­tesatare cândă simte că națiunea este divisată și amorțită, cu atâta este silită să se încline în facia ce­­loră cari stau uniți și producă cu inteligință și cu eroismă. Cine nu înțelege, în adevĕra, că reacțiunea, care pare pentru densa de câtă nesce clienți, nu póte cu­teza a face uă singură mișcare, cândă vede că partita națională își reîncuiesce pe totu­l fiua puterile prin­tr’ună necurmată contactă cu na­țiunea, lucreza și produce fără ’n­­cetare, crede, iubesce și produce cu acea­ași neobosire cu care mama hrănesce. Ingrijesce și veghiază co­­pilașul ă­iei. De la noi depinde deri se simă iubiți de națiune și prin urmare respectați și admirați în consciința lor­, de toți protivnicii noștrii po­litici. Voi-vomă? Isbânda este asigu­rată. Nu vomă voi? ală nostru și nu­mai ală nostru va fi pocatul”. SCIRI DE PRIN­Ți ARE Viena, 9 Februarie. — Deutsche Zeitung afirmă că generarele Ignatieff ară fi fostă autorizată de a cere de la comitele An­­drassy declarațiuni positive despre atitudi­nea Austriei în privința Rusiei. Viena 9 Februarie. — E probabilă că cabinetul­ ungurescă se va compune din conservatori. Neues Wiener Tagblatt dice că dacă s’ară compune ună astă­feră de cabinetă, atunci ministerială Auersperg încă se va retrage. Odesa, 10 Februarie.— Marele principe Nicolae va r’emâne aici până la 20 ale cu­­rintei, din care causă se crede că Țarulă nu va merge de­uă cam-data la Chișineu.

Next