Romanulu, iunie 1877 (Anul 21)

1877-06-01

ANULU ALU DOUE-PECI-ȘI-UNU Redacțiunea și Administrațiunea strada Dómnei 14 VOIESCE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. .Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani. Deta „ „ „ paginea III, 2 lei — .A. se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea 4>aru'u'­­LA PARIS, la Havas, Laf­fite et C­une, 8. Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI ESEMPLAR­ULU. 20 MERCURI, 1 IUNIU, 1877. LUMINEZA­TE SI VEI FI. ABONAMENTE. In capitali, unü am­ 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă luna 4 lei. In districte: unu anu 54 lei; șase luni 27 lei; trei luni 14 lei; uă luna 5 lei. Pentru tóte­­ erele Europei trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diariului. LA PARIS, la d-nul Darras-Hallegrain, 5 rue de l’ancienne comedie, si Havas, Laffite et C­ nne, 8. Place de la Bourse. * LA VIENA, la de B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. Scrisorile nefrancate se refusă. BANI ESEMPLARULU. Ru­f MirAQpi FLORARU DIH­URUDOI, 12 CIREȘIARU Peste puține­­­ile suntu a se face numeróse alegeri pentru Senatu și apoi pentru Cameră. In gravele momente prin cari trece România, aceste alegeri, de la cari póte depinde modificarea gru­­puriloru parlamentare, Intr’una sensu sen íntr’altula, au cea mai mare însemnătate. Astăzi evenemintele facü ca toți cetăți­anii să fiă deștepți și cu grijă în sufletu; este destulă demű sé le amintim­ că peste câte-va­­­ile suntu a se face numeróse alegeri pentru Senatu pentru ca ori­ care aru fi ale­­gátorii sĕ se grabésca a merge în deplină libertate sĕ desemneze prin votulu séu pe acela care arü repre­­sinta mai exactu și mai cu credință voințele națiunii române în marele fapte ce suntu a se săvârși. A’și esercita cu seriositate drep­­tulu; éce totu ce ceremu alegétori­­loru. Déca totu­de­una nepăsarea ce­­tățianilor și pentru esercitarea drep­­turilorü loru este culpabilă, astăzi, în situați­unea în care se află țara, acesta nepăsare ar­ fi criminală, arü fi uă deșertare tradatore. Preocuparea de fie­care oră a si­­tuațiunii especționale în care se a­­flă România de câte­va timpi, ma­rele cestiuni politice și militare cari se agită neîncetată la mijlocul­ nostru, ne-a făcută până astăzi se scäpumü din vedere a anuncia apa­­rițiunea unui nou organü de publi­citate, care merită atențiunea pu­blică, atât­ prin seriositatea sea, câtă și prin simțimintele ce es­­primă. Acestü organü este Româ­nia liberă, care a ajunsu la alü 14-a numérü alü séa și n’a facutu de câtü sĕ câștige din ce în ce mai multú în stima ce i se cuvine. Moștenitoră în parte, decá nu în totali, alți­i ziarului Unirea democra­tică, noula organü dă probă de a­­celeași simțiminte democratice și românesci, pe câtu timpu va urma pe acesta cale — și nu ne índouima că o va urma — va fi salutată de frățescele nóstre urări de succesü. In numerulü seu de Duminecă, România liberă tratezà cu multă se­riositate și soliditate cestiunea de a se sei decá trebuie séa nu trebuie ca armata română sĕ treca Dunărea, și în ce condițiuni s’o tréca. Reco­­mandàmii atențiunii cititorilorü a­­cesta articole alü confratelui nos­tru. Noi ama tratată deja și vomu mai trata acésta cestiune, déra nu ne mai este permisă de aci ’nainte a «Jice de câtü ultimulu nostru cu­vântă, și de aceea se ascultama și se suntemu détori cugetámü bine mal ’nainte de a’lu­­ Jice. In numerulü séu de astăzi Româ­nia liberă publică grave denund­ări în contra administrațiunii județiu­­lui Oltu, care s’ar­ fi făcută cul­pabilă de cele mai criminale abu­­zuri, rechiziționândă pe locuitorii să­teni, pentru transportări ale arma­tei rusesc!, și frustrându-i de pre­­țul­ acestora transporturi, plătite de armatele ruseșc­. Vedem­ cu părere de rea că Ro­mânia liberă, făcândă aceste denun­­d­uri, în sinue că Românulü ar­ sfă­tui fiarele de a tăcea asupra unora asemeni nelegiuiri. Acesta insinuire e câmü se pate de puțină întemeiată, căci Românulü a fostă­cela d’ântâiă care a denund­atu abusuri de ase­mene natură, cerându aspra lora pedepsire; totu Románulü a denun­d­atu cela d’ântâia speculele infame ce se fáceau pe unele locuri cu pâ­­nea soldatului; și astăzi avemă sa­tisfacerea de a afla că guvernulu a luată energice moduri de a pedepsi cu neînduplecare aceste neomenii. Ancă vă probă că forte amăgită a fostu România liberă cându ne-a atribuită voința de-a arunca vélulu tăcerii asupra unorü asemeni fapte, este că chiar­ în numerula viitoră vomă reproduce întregulu său arti­­colu, prin care denund­ă abusurile din Oltu, rĕmânându negreșită ca uă scrupulosa anchetă sĕ le con­state. După opiniunea nóstra nici ocna n’arü fi uă pedépsa pré aspră în contra celora cari, pentru folosula loru pecuniară, arü avé sufletul­ de-a specula asupra unorü situați­­uni ca aceea în care se află astăzi România. Ceremü dorii de la guvernă se isbescu cu ultima asprime ori-ce tendințe de-a specula într’una moda nelegiuită asupra hranei și îmbră­cămintei soldaților­, ca și asupra servicieloru și sacrificielor­ estraor­­dinare ce se ceru astăzi poporațiu­­niloru române. De multü ce doresce lumea pri­cea, tóte combinațiunile de pacificare au fost­ inventate și plănuite de di­feritele ifiaze din străinătate. Nimeni ansé n’a nemerita modulă de a mulțămi, prin restabilirea pă­cii, pe Turci și pe puternicii de la Porto. Și íntr’adevĕrit, cel ce suscită, cei ce pricinuiescu resboiulu astății, nu suntu alții de­câtă Turcii, cu ideile loru îndărătnice, cu ambițiunile lorü nepotrivite cu ale loru putințe ac­tuale, în fine cu speranțele ce au ori-ce li se dau că, lorü în parte, resboiulu le va face mai multă bine de câtü rcii. Două cause determină, pare-ni-se, mai cu sema acesta stransă obstina­­țiune a Porții de a persista într’uă purtare politică, care nu se putea deslega de câtu prin lupte armate. Una este posițiunea interiora a imperiului otomană, datorii către străini mai multu de câtu ce póte plăti, și fórte sigurți că nu se póte câtuși de puțină bizui pe bună-voința și credința elementeloru popolare cari constituiescu Statulu­lorü din Europa. Intr’asta­felu de situațiune, per­spectiva iminentă a unei rușindse bancrute pe de­uă parte, era pe de altă parte, imposibilitatea de a re­prima legitimele revolte ale chreș­­tiniloru asupriți peste ori-ce măsurá, fără ca prin mésuri pre aspre să ’și atragă blamulu Europei întregi; cee doué grósnice încurcături, a cǎrora soluțiune, nici Divanulü Sultanului, nici Camerele otomane n’au solutu s’q afle aiurea de cátü în resbelü. Câtü va ține lupta, creditorii Por­­ței voru fi siliți s’o păsuiască, și mij­­­lócele represive, cele mai barbare, se voru pute acoperi supt scutul d­esiginților­ imperióse ale stării de resbelü. Bine s’au gândită Turcii condu­­cândă lucrurile asta­felu în câtü, în locu ca alții să se bată toba mu­­fluziloru, sé se arate lumii că el suntu siliți a bate toba batälieloru. Bine s’au gândită asemenea, din puntulü loru de vedere, de a co­pleși acea nenorocită poporațiune a Bulgariloru, pe care de câțî­va ani pe ascunsă o schingiuescu în totu felulu, bine s’au gândită, pentru scopul­ lora, a o inunda astăzii, supt tóte hordele de bași­buzuci, de Cerchezi și de Nizami, de câte pute încă dispune în Europa Sultanatü. Fără resboiu, Porta ar­ fi fosta somată de détornicii iei din occi­­dinte ca se platescá ceea ce dato­­resce. Fără resboiu, publicul­ și guver­nulu din Europa arü fi statü pu­rurea cu ochii deschiși asupra ace­­lora nefericite poporațiuni chreștine dintre Dunăre și Balcani, asupra cărora compasiunea lumii s’a deștep­tată cu mare cuvânt­. Din contra, starea actuală în care se află Turcia, o scutesce d’ua cam dată și de urmăririle creditorilor­ și de controlulu opiniunei publice. Dibăcia iei principală a fost­ de a împinge lucrurile până într’acolo, în­câte să fiă siliți alții a o pune în acesta posițiune, care era cea mai puțină nesuferită pentru dânsa. De aceea, îndată ce Rusia i-a de­clarată resboiu, ea s’a grăbită a striga prin lumea întrega că, fiindu gata a satisface tóte cerințele Eu­ropei civilisate, adică dându’și uă nouă Constituțiune, care cu timpulü i-arü fi permisü sâ’și restabilescá fi­nanced și sĕ acorde chrestinilor­ drepturi și libertăți sociale, dânsa a fost­ împedecată în acesta operă de reformă, printr’unii ataca din a­­fară. Din nenorocirea iei, Porta care ’și-a cama mâncată credința pre­tutindeni, n’a putută amăgi pe ni­meni de astă-dată, cu joculu iei de dibăcie. Déru ce’i pasă­ ea astăzi se bu­cură de ceea ce aștepta de la vi­­clena’s purtare. Détoriele nu le plă­­tesce, și pe chreștini încă îl ține sugrumați. Mai mult,­âncă­ în ochii unora, în locu de a fi cufundată în rușinea unei bancrute și a unei barbare destrămări administrative, ea ’și-a recâștigată pate prestigiul­ unei țâri care, cu armele în mână, își a­­pără esistența și vechile sale pose­siuni. Ca especientű ale momentului, nu se póte tăgădui, că joculü este des­tulă de bine meșteșugită. Sé vedemü énsé déca élű póte avé și resultate ulterióre, totü așa de avantagióse pentru Turci. Se­­ zice, prin lume, că are să se încheiă pacea, fiindu­ ca Pórta a simțit și că nu va pute să resiste pu­­terilor­ rusesc!. In Asia, pe tota ora, armatele imperiale își întindă raza de cuprindere. Nu este prin putință a crede că,­­ îndată ce Dunărea va fi trecută, n’are să fiă toto asta-felü și în Eu­­­­ropa.­­ Dunărea este déja astă a fi unu nou Rubiconui; și ori câtü arü fi ea de îm­­flată de natură, ori­ câtü arü fi apărată de tunuri turcesci, au mai trecutu-o și în alte rânduri armatele rusesci, au trecutu-o odinióra și eroii Ro­mâniei. Și unii și alții voru sei s’o mai trécu și mâne. Turcii, mai cu sémn, nu’și potu închipui că ea va fi uă stavilă ne­învinsă pentru armatele de pe ma­­lulű stânga. Déru, cu tótá acésta convicțiune, pe care, noi suntem­ încredințați că celü puțină puternicii din Constan­­tinopole o au fórte lămurită, cu tótu încredințarea ce amu putea a­­vea Turcii că în Europa sortea răs­­boiului nu va fi diferită de ceea a luptelor­ din Asia, veni-vorii ei se ceru pace mai nainte de a fi cu totulü înfrânți ? Noi nu credem­ acesta, și nu o credem­, fiindu­că ni­ se pare că nu ar­ fi câtuși de puțină în adevăra­tele interese cu cari se mângâie spe­ranțele politicei turcesci. Astăfel, déca Porta arü cere pace, ea scie bine că n’o póte obține, de câtü cedându puternicei sale rivale, totu ceea ce drepta indignați­une a Rusiei ară reclama în favorulű su­­pușilor­ din imperiulu otomană. Porta arü fi nevoită, fără ca nici una din puterile neutre să aibă vr’­­una cuvântă d’a interveni, să ce­deze totu ce i-se va cere, și ast­­­felu i-s’arüi reteza de îndată, fără speranță de înapoiare, multe pro­vincii, multe drepturi suverane. In­tr’una cuvântă, déca nu i-s’arü cur­ma cu totulu, dérü negreșită i-s’arü scurta fórte multa viața ca Statu europenü. Pacea făcută ăstățji în asemenea condițiuni, arti fi uă ínvoiela spe­cială, făcută între ambele puteri beligerante. Turcia, care arü fi ce­­rutü-o, n’arü ave dreptulü a invoca ajutorulu altora puteri ca să’i a­­pere interesele la regularea condi­­țiuniloru. Rusia, de altă parte, n’arü avé nici dânsa cuvântă d’a provoca séu d’a admite intervențiuni străine. Turculü arü plăti pe ide’ntregü, de asta-dată. Nu credemu dérü ca elü să vină a cere acum pace. Dérü déca simte că va fi bă­tută ? La acésta interogațiune, noi cre­demü că putemü răspunde íntr’ast­­­felu , convinsă fiindu, că va fi bă­tută, Porta va susține cum va pute resboiulu, și acesta o va face cu părere că, pe câta va fi mai tare învinsă, cu atâta ’și va câștiga mai mulți sorți de s Apare în opiniunea cabinetelor­ apusane. Turcii sunt­ și astăzi bine în­credințați că puterile europene, cari stau acum privitóre neutre, déru ru neinteresate, la lupta ce s’a în­cepută în Oriunte, voru prinde milă de dânșii cându ’I voru vede bine înfrânți, și că, îndată ce spectato­rii din Europa apusană voru <Jări lucinda stoguri chreștine pe culmele Balcanilorű iei, ca și în alte rân­duri, vomu interveni spre a scăpa imperiulu otomani de­uă totale năruire, vomü stărui a ’i conserva unu restü, cátü de slabü, de su­flare. Credința Porței este cum că a­­cela restu de suflare, obținută prin concursul s areopagului politicu alü Europei apusane, după uă luptă ne­potrivită, va fi mai tare și mai bine întemeiată de­câtă acela pe care i-l’amü lăsa astățil uă pace pri­pită ce ea arü închiria d’a dreptulu cu Rusia. Calcululü acesta e socotéla ofti­cosului, care nu voiesce să înțelagă că bala ’l este, în ori­ ce casa, mor­tală și totu speră că, déci va face cutare cură, sau se va duce în cu­tare climă, totu mai are se petrecá­ră véri și apoi să iârnă și așa totu mereu înainte. Ense­verele și sprnele de viață ale imperiului otomanü s’au împu­ținată. Medicii cari mai de­ună­^I i-au pipăită de aprópe pulsulü și i-au ascultatü suflarea au declarată acesta stare desperată de lucruri, în cuvinte mai multă sau mai pu­țină clare. Printre medici, sunt­ unii cari se măgulescă m­ai multü de­câtü alții cu speranța că vor­ isbuti să susțină mai îndelungă viața bolna­vului și să se bucure mai îndelungă de clientela lui. Engh­tera a jucată pe lîngă ofti­­cosulu Oriintelui, acestă rolă de me­dică optimistă. Astă primă­vară a începută ânsé și dânsa a recunosce simptome spli­­mentatore. A voita énsé să țină câtü se póte mai secretă acesta pă­rere a sea, și póte a mersu pené a șopti bolnavului cuvinte de îm­bărbătare. Ela, bieta, pare a se fi încredin­țată multü în acele amagitore șop­­tiri. La momentul­ morții éase, medi­­culu consolatoru nu va fi de sicurü acela care se va lepăda mai lesne de a reclama cu stăruință partea sea de onorarii sau de moștenire. MM. II. Domnitorul­ și Dómna, în urma unei invitațiuni din partea Maiestății Sale Imperatorelul Rusiei, au mersu, în sociți de mareșalul­ curții, de d. A. Mavrocordat, șam­­belani alți M. S. Domnel, și de doul d-ni ajutanți domnesci, Duminecă, 29 ale curuntei, cu unu trenü es­­presti, la orele 4 la Ploiesci, spre a prânzi la Maiestatea Sea. Măriile Lorii au sosit­ la Ploiesci la orele 5 Maiestatea Sea Impe­­perială, împreună cu AA. U­. N­. Marii Duci Czarevici, Nicolae Nico­­laevici și cei­l­alți membrii ai fa­miliei imperiale, au primită la gară pe Măriile Lorii. Imperatorele dândă brațură M. S. Domnel s’au urcatu în trăsură. M. S. Domnitorulă s’a suită într’altă trăsură cu Marele Duce Moșteni­tor, și, urmați de cei­l­alți mem­brii al Augustei familii Imperiale, au smersu la c­artierulu Maiestății Sale. La locuința Imperatorului se afla înșiruită escorta imperială, compusă de deputațiuni din tote regimentele gardei. După defilarea escortei a ur­mat o prând­usă de familie la Ma­iestatea Lea. La orele 7 :21 Imperatorele îm­preună cu Domna și Domnitorul­, cu Marele Duce Moștenitoră și cei­­l­alți Mari Duci au mersă de au visitata tabăra cazacilor­ din gardă. Maiestatea-Sea Imperatulu a ordo­nată să se dea semnalulu de alarmă, regimentulü a fost­ îndată gata, a încălecată și a defilată. După acesta Maiestatea-Sea Im­perială a însocitit pe înălțimile Lora la gară împreună cu AA. II. II. Marii Duci, unde au statü până la orele 8 și 20 minute, cându, luân­­du’și o Jiua bună de la Măriile Lorü, trenulü Princiaru a plecatu. NI. reîntorsu LL. Domnitorulu și Dómna s’au în capitală la orele 10 séra. In aceste din urmă ,zile, M. S. Domnitorulu a bine-voitu a primi

Next