Romanulu, iunie 1877 (Anul 21)

1877-06-11

520 ROMANULU, 11 IUNIU, 1877 Astăzi Europa ra cunosce, ea a pus­ degetulă pe rana bolnavului; cum voiți a o mai face să se în­­douiescă de ceea ce a atinsu cu mâna, de ceea ce a vădută cu o­­chii? Déru, deci bine-voiți. Escelență, să lăsăm £ 1 comedia care se juca în Turcia, mai multă sau mai puțină supt direcția d-vóstrá, și se vor­­bimă de ultima circulară ce au­ adre­sată ambasadoriloru Sublimei Porți, circulară care cuprinde în contra României 6 capete de acusațiune : 1) . Din puntură d-vóstra de pri­vire suntemă rebeli ; 2) . Amă introdusă Rușii în țeră; 3) . Amă atacată, cei d’ântâiă, trupele turcesc­ de pe malurile Du­nării; 4) . V’amă declarată resbelă ofi­cială; 5) . Ne­amă aliată cu armata Ru­­sescă, și 6) . In fine amă avută cutesanța de a proclama independința Ro­mâniei. Ei bine, Escelență, vă mărturi­­sescă că pentru ună vechiă amă de Stată care a cunoscută Europa și diplomația européna, căci, décá nu să încetă, au­ fostă ambasadore la Paris, aceste acuzări dovedescă oă deplorabilă slăbiciune. Celă d’ântâiă lucru care ’să înveță cine­va în con­­tactulă diplomației europene este, că nemică nu e mai viabilă de­câtă neadevĕrulä, nemică mai abilă de câtă adevĕrulá. Deci, între noi siă­­ Jisu, Sciț­ foarte bine că tote crimele ce ne impu­tați nu există de câtă în imagina­­țiunea d-vóstrá și nu figurezá în fac­­torială d-vóstrá de câtă pentru tre­buința causei ce susțineți. Nu ne mai amintescă că o’amă rugată sé cereți neutralisarea Ro­mâniei ș’ați refusată, dară trebuie să ve spună că Rușii ară fi intrată în România, sé nu va ftă cu supă­rare, în­­ ziua și la ora cândă ară fi voită. Noi nu puteamă prin ur­mare nici sĕ’i întroducemă, nici sĕ’i oprimă. E cé ce vé va spune ori­ ce omă cu bună­ judecată. Amă făcută uă convențiune cu Rusia și amă pstit"în­” că” midst’â era" cerută" de cele mai sacre interese ale nóstre. Dară se admitemu unu momentă că amă fi voită să ne opunem­ă intrării Ru­­șiloră. Ce contigentă ne-ați oferită, câte trupe ați trimisă la Prută pen­tru ca împreună cu armata nostră se oprescá trecerea Rușilor­ ? Căci ece singurulă miijlocă prin care ați fi putută realisa pretinsa d-vóstra protecțiune pentru care primiți de atâția secoli tributură României. — Nu ad­k făcută nemică — din contra, în loc­ de a ne oferi concursulă armateloră turcesc!, vă mărginiți a ne anuncia pură și simplu că în­dată ce va trece armata rusă Pru­­tulă, trupele M. S. Sultanului vor­ ocupa Calafatală, ca puntă neces­ară pentru apărarea Vidinului. Așa deră nu numai nu ne erați de nici ună folosă, deră cereți chiară, cu alte cuvinte, ca noi prin puntele nóstre strategice de la Dunăre se ve­ve­­nimă în ajutoră. Aflându-ne astă­­felă între fictiva protecțiune a Tur­ciei și certitudinea de a fi sdrobiți de armatele rusesc­, de a mă fi cer­cată a­ le resista, amă luată natu­­ralmente singura cale resonabilă ce putâr­ă lua și care a fostă apro­bată mai de totă Europa, ceea ce, înțelegeți forte­ bine. Escelență, ne­a consolată pe deplină de desaproba­­rea Sublimei Porți. Tratați purtarea nostru de rebe­liune , acesta dovedesce că în mânia­rea turbată guvernulă M. S. Victo­riosului Sultană emite ideile cele mai absurde, și care­­ să facă se uite pene la cele mai elementare teorii de dreptă internațională. Sclavii, supușii și pené la mnă puntă pre­ care chiară vasalii cari se revoltă contra stăpânului soră, suveranului, seă suzeranului soră le­gitimă, pot­ fi calificați de rebeli; dâră, slavă Domnului, nu suntemă, n’amă fostă nici­ vă­dată, nici scla­vii, nici supușii, nici vasalii Tur­ciei. Nimeni nu scie mai bine de­câtă El­­vestra, că vechile capitula­­țiuni dintre Portă și România sti­­puleză categorică că va îndatorați a ne protege la casă de trebuință și noi a ve plăti în schimbă ună tribută anuală. Nu sunteți în stare de a ne protege; încetămă de a ve mai plăti. Nu este aci nici uă re­beliune, este uă desființare de con­tractă în urma neîndeplinirii con­­dițiunilor­ din partea unuia din con­tractanți. Nimică mai multă, nimică mai puțină. In faptă și în­dreptă conduita nóstra a fostă dâră co­rectă, în vreme ce a Porței astă­­dată ca și totu­de una a fostă pa­sionată și arbitrară. Es, vóstra cu­teză, permite’mi espresiunea, a sus­ține că trupele nóstre au provocată armata turcescă, că au comisă în privința Porței acte de ostilitate, și că în fine România a declarată res­­belu gloriosului Sultană. Pentru nu­mele lui Mahomeză­­demü cine nu scie că numai după provocările cele mai directe din parte-ve, după bom­bardarea orașelor­ nóstre Dunărene, după răpirea batelelor­ nóstre de comerciă încărcate cu producte, a bărcilor, pescariloru noștril pe care ’i sugrumați, că numai după ce săl­baticii bași-buzuci ai Porței incen­­diaă satele nóstre, omorau omenii, furaă vitele, femeile și copii noștril, înspăimântândă poporațiunea din tota regiunea Dunării, numai atunci ne­amă decisă a respinge forța prin forță, și a declara re­belă Turciei. Câtă despre independința nóstră— faptă care pare a vé irita mai cu osebire—fiți și cum­ Escelență, că nu pentru noi amă proclamată-o, căci noi eramă în tóte puntele de pri­vire autonomi și independințl, amă făcută-o pentru Europa occidentală­­atâtă de reci informată, mai totă, de-una, de ceea ce se petrece în Oriinte și pentru ca acesta espre­­siune eronată de „parte integrantă din imperial­ otomană“ se dispară pentru totă-de-una, în ceea ce ne privesce, din ficțiunile diplomatice. Eco, escelență, cari suntă marele culpe pentru cari ne traduceți la baza Europei, fără să va temeți d’a obosi paciența iei! Pentru că ea v’a iertată d’atâtea ori cândă abusați de încrederea mea, afectați astă­ji falsa candore de a­­ spera că o veți putea înșela pe vii­^ __ 1_ Ljs­t.|-------------- 1 • norocire, va cunosce pe deplină, o mai repetă ; tóte actele vóstre sunt­ pentru densa transparente ca uă țesă­tură de păianjină.— In zadară inven­tați atentate contra demnității impe­riului și vorbiți de independință, drept, onore, detortă. Europa scie cum că demnitatea Turciei zace în abisală infamelor­ sele bancrute și a cri­­melor­ barbare care a stigmati­­sată-o. Europa scie că nu mai pute avea o nere­ună­stată cari aă călcată în piciore tóte promisiunile sale, și că în imperială otomană nu se mai ieă acum angajaminte solemne de­câtă pentru a se putea viola cu uă mai mare nerușinare; ea în fine scie că in Turcia nu există a­ fi drep­turi de­câtă numai pentru Turci și datorii numai pentru chreștini. A sosită dură timpulâ ca lumea civilisată să aviseze în interesul­ justiției nesocotite de la ună ca­­peta pâné la celă­l­altă ală impe­riului fantomă, în interesul­ umani­tății de secole ultragiată, în inte­resul­ moralei monstruosă degra­dată în fundulă harem­urilor­ infecte unde se abrutiseră Padișahii voștri. Turcii, Escelență, aă­semanată în timpă de 4 secole crima și unichi­­tatea, a sosită momentulă unde trebuie infalibilă sé recolte pedepsa și expiațiunea. Ceea ce e scrisă e scrisă, zace Coranul­ vostru, și fiți și cum­ că ceea ce este să se împli­­nesc, se va împlini. Citimă în istoriă că una din ță­­rile cele mai vechi civilisate, Egi­­petul­, fu într’uă­­ fi cotropită și cucerită de legiuni de bandiți no­­mad­i. Acești barbari, inserați cu nu­mele de Impuri, apăsará într’ună modă despotică Egipetulă în timpă de 5 secoli aprópe, deră despotis­­mulă se așeză și densulă, și sosi ună timpă unde descendinții Egip­­tenilor a spoliați, venândd slăbiciu­nea tiranului, se rădicară cu toții asupra lui fără veste, ’lă striviră, ’lă respinseră peste istmulă de Suez și reintrară în posesiunea domenie­­loră străbunilor ă loră. Turcii, Escelență, suntă­impurii Europei; ei poteza civilisațiunea mo­dernă, apolându, ruinândă, masa­crând nenorocitele poporațiuni c­reș­­tine, cari sunt ă, celă puțină în pri­vința simțului morală, superiore că­­lăiloră soră, pre câtă doctrina evan­­geliei este superiora doctrinei cora­nului. Europa vitregă, coalișându-se con­tra monstruoselor a­ntichități ale im­periului otomană, dovedesce că a so­sită momentulă ca Turcia să sufere fatalmente sorta impurilori­ Egip­tului. Impurii Egiptului au trecută for­­mulă de Suez. Impurii Europei voră trece Bos­­forul­. Până atunci permiteți-ne, Esce­lență, se vé felicitămă pentru vic­­toriele ce necontenită trupele tur­cești obțină......................................... în buletinele lor.. Francia. — Evenemintele mergă mai răpede de­câtă s’ară fi aștep­tată cine­va. Ministerială, convinsă că majoritatea Camerei nu ’i va a­­corda bugetul­ și temându-se, cum o jice Independința belgică d’uă dislo­care a coadițiunii care­ să susține, a primită condițiunile orleaniștiloră și s’h­otărîtă pentru uă disolveze ime­diată. Cestiunea se discută acum în Se­­nată. Acestă discuție capătă uă mai mare importanță prin faptulă că Adunarea deputaților­ a primită francă declarațiunea de resbelă ce i­ s’a adresată, esprimândă cu uă mare majoritate neîncrederea în actua­­­lulă guvernă. Acestă votă a fostă precedată de importante desbateri, pe cari écé cum le rezumă Indepen­­dința belgică. După citirea declarațiunii guver­nului, care anunc­ă Camerei că se ceruse Senatului aprobarea disol­­verii iei, și votarea de urgință a credi­telor, pe cari comisiunea bu­getară a consimțită a le acorda, d. Betlimont și-a desvoltată interpe­larea ce depusese în ședința de la 16 Maiă. D. de Fourtou, ministrulă de interne, a răspunsă printr’ună ?­nt«­rio. acusațiune în regulă în con­tra majoității. Ministrul­ a repre­sintată Francia din 1789 apărân­du-se in contra Franciei de la 1793. Ad­usă de la 16 Maiă n’a causată nici alarmă în țeră, nici îngrijir! pentru pacea esteriorá. Acesta a fostă tema sea. D. Gambetta a arătată, într’ună limba giă d’uă dibăciă consumată, că ministerulă represintă în reali­tate clericalismulă care vrea să pună mâna pe țară ș’ală căruia triumfă ară fi semnalulă unui resbelă civile ș’unui resbelă străină. D. duce De­­cazes a răspunsă că relațiunile ofi­ciale cu străinătatea n’aă încetată d’a fi amicale. Discusiunea s’a ur­mată ș’a doua cji. E de semnalată ună incidinte care­­ și are însemnătatea lui. D. de Four­tou, vorbindă despre liberarea teri­toriului, s’a făcută d-lui Thiers uă ovațiune care a durată mai multe minute și care a întreruptă discur­­sulu ministrului. Acesta e­­­fice In­­dependința belgică, răspunsur­ anti­cipată ală Franciei la reîntorcerea ofensivă a ordinei morale. Germania. — In alegerea pentru Germania. — In alegerea pentru Parlament, făcută de a șasea cir­­cum­scripțiune electorală a Berlinu­lui a reușită d. Hasenclover, candi­dată socialistă, cu 12,752 voturi, în locul­ d-lui Lowe, progresistă, care a întrunită 11,652 voturi. Austro-Ungaria. — m­arele un­­guresci vorbeacă despre uă ordonanță ministerială cu data de 10 Mai­, în virtutea căria se vor­ refuza su­­pușilor­ ungari, obligați la servi­­ciulă militară, pașparte pentru a cǎlători în străinătate. Anglia. — D. Meldon a pusă în desbaterea Camerei comunelor­, în ședința iei de Vinerea trecută, cestiunea întinderii votului la sate. Propunerea s­a a fost­ susținută din diferite părți ale Camerei. Ună de­putată conservatoră a cerută gu­vernului să susțină acestă măsură care e din cele mai moderate; gu­vernulă s’a pronunciată totuși în contra iei, supt pretestulă c’ară a­­duce nă remaniare a circumscripți­­unilor­ electorale. Adevărata obiec­­țiune nu era cnsé acesta. Ună de­putată conservatoră mai francă de­câtă guvernulă a declarată că o res­pinge pentru că ară introduce în machina guvernului elemente revo­luționare și a citată în sprijinul­ acestei idei limba giulă amenințătoră ținută în meetingurile popolare cari ceră acesta reformă. Dură (fiarul) Spectator, cu bunură simță ce ca­­racterisă pe Angles!, Zice că rév ară face bărbații de stază anglos! daca se voră lașa să fiă înspăimântați de aceste violențe. Poporulă, adauge acestă­­ ihum, cândă vrea să dobân­­descă concesiuni, e naturalmente plecată a se servi cu cuvintele cele mai tari, pentru că crede că astă­­felă va dobândi ună [efectă grab­nică. Deră emanciparea electorală vă dată realizată, educațiunea po­litică a claselor, cari o revendică astăzi cu amenințări, nu va întâr­zia a se face. Ele ară asta atunci, că reformele a căroră realizare o așteptă, nu se potă impune cu forța și agitatorii de ieri se vor­ trans­forma în cetățiani devotați institu­­țiunilor­ publice. Daca lucrătorii din orașe ară fi fost­ lăsați fără repre­­sintanți, societățile loră ară fi de­venită nisce organisme spăimentă­­tore. întinderea votului la orașe a scăpată Anglia de acesta nenoro­cire. Spectator crede că întinderea votului și la țărani va aduce An­gliei ună serviciu însemnată: pru­­dința cea mai vulgară și uă espe­­riință de lungă timpă confirmă a­­cesta credință. Turcia.­Uă telegramă din Rus­­ciuk adresată ziarului Le Siecle a­­nuncță că, în ziua de 14 Iunie, Rus­ci­ukulă era deșertă, din cauză că totă poporațiunea bărbătescă pri­mise ordinul­ de a se duce să lucreze pentru strămutarea căiei ferate. Ca­lea actuală pornindă de la Rusciuk în lungulu Dunării, e espusă la fo­cală baterielor­ rusesci și din acesta causă direcțiunea iei­a anunciată că se va retrage îndată ce se va hraere în orasă cea d’ântâiă lovitură de tună din partea Rușiloră. Turcii, spre a nu rămâne fără uă liniă fe­rată, au luară mesurele de cari vor­­bimă mai susă cu scopulă d’a o strămuta în dosulă cetății ș’a o pune astă-feră la adăpost­ul­ întăririlor ă. Se crede că acesta lucrare se va sfirși în vre 15 zle cu ajutorul­ a 7 suă 8000 soldați. S’aștepta ca Porta să răspundă la notificarea Angliei în privința ca­nalului de Suez, că consideră acestă canală ca proprietate a sea și că, precum are dreptul ă d’a combate pe inamicii săi pe mare, ea are cu atâtă mai multă p’acela d’a’i ataca și d’a’i bate pe propriu’i teritoriu; dară ea recunosce în aceleașă timpă importanța considerabilă a acestei căi pentru tóte națiunile de pe globă și va face totă ce’i e cu putință pentru ca acelă canală să nu de­vină teatrală ostilitățiloră, punendă trupe la amândouă estremitățile lui, pentru a opri intrarea navelor­ ru­sesc!. Drumul­ de seră de curendă con­struită, de la Kiustenge la Cerna­voda a fost­ distrusă de Turci. Din Constantinopole se anund­ă că Sultanul­ va veni la Adrianopole pentru a inspecta întăririle. Craiova, considerându greua situațiune și evenemintele estraordinare prin cari trece Statuia română, amu credută a fi de a nostra detoriă patriotică, ca se contribuimă și înși­ne în modă estraordinară pentru multiplele necesități ale armatei naționale. Amu decisă dară a oferi pre altarulă pa­triei, din respectivele nóstre salarie, după putința și împrejurările fie­căruia următo­­rele sume : I. Din salariulă pe Masă, 1877. S. Michălescu.......................lei n. 10. II. Din salariulă pe Masă 1877 și lu­­nele următore pene la terminarea resbe­­lului. G. P. Constantinescu Va = 1. n. 148Voo­ I. Fauru . . . . 7» — n­­986l,/00. Dem. I. Popilianu ... I. n. 30. Sc. C. Mateescu . . . . 1. n. 30. A. Drăgoiescu . . 10% = 1. n. 28til/o«^ I. Bombăcilă............................1. n. 16. I. Harianu . . . 10% =1. n 1212/00. F. Severin . . . 10% =1. n. 12‘2/00. St. Rudenii.............................1. n. 10. III. Din salariulă pe Masă 1877 și bi­nele următore pene la pacea definitivă. G. Arnold . . . 10% = 1. n. 1777/00. C. Diel....................................1. n. 10. IV. Din salariulă pe Iuniă 1877 și bi­nele următore pen­e la terminarea resbe­­lului. G. M. Fontanină . . . I. n. 100. B. Caloianu .... I. n. 100. V. Din salariulă pe Iuniă 1877 și bi­nele următore pene la pat­­ea definitivă. G. Cantoricchi . . 5% = 1. n. 880 goo. Din acestă consemnare a diferi­telor­ o­­ferte resultândă că colectivitatea supt­ sem­­­națiloră contribuie voluntară în beneficiul­ armatei române pe Mară 1877 ..Ir. 42435/00. pe Iunie 1877 și Iun. urm. péné la termin, resbel. 1. n. 6233%în pe Iun. de la termin. resb. péné la pacea de fin. 1. n. 3686/00. veninul a ve ruga d-le ministru, cu totă respectulă, se bine-voiți a regula, ca în mandatele ce se voră emite pentru sala­riile liceului din Craiova pe Maiă 1877 și lunele următore pene la terminarea res­­belului (și respective pene la pacea defi­nitivă), se se prevedă scăderea respectivei sume mai susă însemnate, ca ofertă pen­tru armata română, avendá d.casieră ge­­nerală de Doljă, îndată după achitarea flă­cărui mandată, a transmite d-lui ministru de resbelă suma reținuț­i a ofertei nóstre. Acceptați, vă rugămă, d-le ministru, toto­­d’uă­dată încredințarea înaltei nóstre con­­siderațiuni. G. C. Fontanină, B. Caloianu, I. Faură, Dem. I. Popilianu, G. P. Constantinescu, S. Michălescu, Bombăcilă, Sc. C. Mateescu, St. Rudeni, C. Diel, laim Ilariană, Sette­lin, A. Drăgoiescu, Cantorich­i, D. G. Ar­nold. 1877, Iuniă 6. Notă, D. P. Ionide, profesore la același­ liceu, prim­­ă adresă în parte către ace­­lașă­­ ministru, a oferită asemenea salarială pe 1877 și lunele următore pen la terminarea resbelului 1/3 = 1. n. 9869/00. Contribuțiuni pentru armată. învățătorii junimii oltene liceale dau acelei junimi nu numai cu cu­­vântulu ci și cu fapta esemple demne de cea mai mare laudă. Ei sacri­fică u­ parte din salariile lor, pen­tru a veni în ajutorul­ vitezilor, a­­părători ai drepturilor­ și otarelor, țăreii dovedindă ast­fel că bucuria cu care au primit declararea independin­­ței României nu era uă bucurii fac­tice, ci una simțimentă adâncă ală animei loră patriotice. Ferice de e­­levii cari au astă­felă de profesori! Eco adresa către ministrul­ in­strucțiunii publice prin care corpul­ profesorale ale liceului Craiovenă face acesta patriotică ofrandă : Domnule ministru, Supt­ seu­mații, profesori ai liceului din ADUNAREA DEPUTAȚILORU. Ședința de Joui, 9 iunie, 1877 Ședința se deschide la 2V2 ore după a­­mădi cu 74 d­in deputați presinți, supt președința d-lui Al. Teriachiu. Sumarul­ ședinței precedinte se aprobă. După citirea comunicăriloră, d. C. Co­­libășanu anunc­ă d-lui ministru al„ justi­ției dă interpelare’în privința situațiunii în care se află societatea de asigurare „România“. După informațiunile ce are, perderile la acesta societate s’ară fi urcată la suma 600,000 care este mai mare de­câtă re­­serva. Pe lângă acesta capitalulu asigură­­rilor, contra incendiului este amestecată cu capitalulu asigurăriloră pe viață. D-sea cere ca d. ministru justiției să trimită și la acestă societate să anchetă ca și pentru Dacia. D. Ministru al­ justiției a­rata că la „Da­cia“ a și fostă însărcinată d. Remus Oprejte­ să facă cercetare, pe care a și începută o. D-sea promite că va căuta se­tea infor­­mațiunî și în privința societății „România.“ D. Ministru de resbelă [UNK] înaintăză proiec­­tul­ de lege pentru deschiderea unui cre­dită de 149.000 lei. D. Vice-președinte aretă că raportul­ pentru convențiunea Crawley nu este încă gata. Adunarea decide a lua în desbatere ra­portul­ comisiunii de anchetă numită pen­tru alegerea efectuată în luna Aprilie la colegială III de Belgrad. Conclusiunile raportului sunt­ ca să se invalideze alegerea și guvernulă se facă observațiunile cuvenite prefectului T. B. Lățescu care s’a amestecată în alegere. D. St. Porușeff dă ore­cari amănunte a­­supra modului cum s’a efectuată alegerea de la colegială III de Bolgrad, din oțp resultă că candidatura d-lui Titoroff era un candidatură prefectorale, pe care a sus­ținută-o prin diferite mijloce. D-sea cere deră invalidarea alegerii. Mai observă casé că d. Bolduri­ Lățe­scu este unul­ din prefecții cei rei ai re­gimului Catargi și nu crede că guvernul ă a făcută bine numindu’lă prefectă tocmai la Bolgrad, unde avea și resbunări de fă­cută. D. Ministru de interne dice că d. Lățe­scu a fostă în cea mai crâncenă oposițiune cu regimulă trecută. Ș’apoi cândă l’a nu­mită a făcută-o după stăruința tuturora deputaților ă.

Next