Romanulu, iunie 1879 (Anul 23)

1879-06-01

VOIENCE SI VEI PUTEA. ANULU DOUA­PECI ȘI TREI_______ A­N­U­NO­I­U­R­I. Lini® do SO litere petit, pagina IV. — 40 ban Deto , , , pagina III. 2 lei — A se adresa: IM ROMANIA, la adm­inistrațiunea csiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ne, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugéne Micoud, No,81-A Fleet Street, London K. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler W&lfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se ardd. 20 BANI ESEMPLARULU Refracțiunea și Administrațiunea strada Pumnel 14 Rl­Plir PQPÎ FLORARU DUBlII t­oOk­ 12 CIREȘ­ARU* In mijlocul ö pasiunilor a celorü rele, ce se deslănțază tocmai în a­­ceste momente, silindu-se a îmbrînci națiunea în ațîțări și chiar în neo­­rînduieli ce ar­ putea-o costa forte scumpă , în mijlocul­ întârîtăriloru sistematice, respândite prin organele oposițiunii, care nu se mai sfiescu a face de-a dreptulü apelă la revoltă și măcelă, punându astă-feră țara în celă mai supremă pericolă , în mițj­­locul­ acestei criminale orbiri a ce­­loră ce pună în jocă viitorulă și chiar esistența țârei, pentru mulță­­mirea intereseloră sară de partidă sau de coterie, cuvintele în adevârat duhovnicesc­, înțelepte și patriotice, rostite de P. S. S. Metropolitul­ Primară, în ședința Senatului de la 29 Mai, suntă uă mare mângâiere și uă mare încuragiare Cândă capută acelei biserice ro­mâne, care s’a aflată totă­d’a­una în fruntea ideielor­ și trebuințelor­ patriotice, dă probă de uă atâtă de nobilă ,abnegațiune, numai pentru ca să nu se mai potă esploata în detrimentul­­ națiunii nedrepta acu­­sare de persecuțiune religiósă, cândă acestă demnă capă ală bisericei ro­mâne, moștenitoră credinciosă ală virtuților, aceloră vechi Mitropo­­liți ai țarei, cari puneaă totă­d’a­­una pSnâ la sacrificiă prestigială loră în servițiulă causei naționale, chiemă la unire pe toți fiii patriei, în greua situațiune în care ne a­­flămă; când ă îlă auzimă ■’ „strînsă uniți și uitândă ori­ce vraj­bă sună deosebire de partidă, sa dămă concursulă nostru pentru resolverea acestei grave cestiuni, de la care a­­ternă liniștea scumpei nóstre pa­trie“, nu putemă sâ nu sperămă că vocea sea tată va fi ascultată. Da­­ca nu toți cei cari s’aă aruncată cu înverșunare în oposițiune, celă puțină m­ă numară ore­ care va în­țelege că, în cestiunea ce se impu­ne deslegării nóstre, nu póte fi vorba de guvernă, de oposițiune și de partide. In acestă cestiune nu deosebitele partide din țară se află față în față, ci țera întregii: mică, mare, albă, roșu sau albastru, toți împre­ună se află în fa­ța Europei întregi, în fața celor­ șapte mari puteri sem­natare ale tratatului din Berlin. Patrioticele cuvinte ale P. S. S. Mitropolitului Primată au fost o pre­­ludiulă alegerii biuroului Senatului. Partida națională liberală a propusă candidată la președința maturului cârpă, pe bărbatură celă mai cunos­cută și mai stimată, pentru simți­­mintele séle patriotice, pentru in­­dependința caracterului seă și pen­tru imparțialitatea de care totă­dea­­una a dată dovedi, pe d. Constan­tin Bozianu. Drepta ensa, în loc­ de a da cu bucurie votală sâă d-lui Bozianu, cu ale cărui nume a făcută atâta svenă în alegeri, propunându-lă candidată tocmai la acelă colegiu în care scia că n’are nici-uă­ dată celă mai mică forță de isbândă, s-a opusă din con­tra­candidatura d-lui Manolaki Ko­staki. Acestă faptă are uă îndouită în­semnătate. Anter eră areta care era sinceri­tatea dreptei, represintată în Bucu­­resci prin fiarele Timpulu și Pressa, cândă susținea cu atâta 0stentați­­une pe d. Bozianu, ca pe ună can­didată ală iei la colegiul­ II de Ilfov­­. Ală douile, acestă faptă este forte gravă, de­ore­ce se scie că d. Ma­nolaki Kostaki e promotorul­ fa­­mesei petițiuni de la Iași, pentru modificarea Constituțiunii, și că d-sea­­ și-a făcută ună felă de ideie fixă din remânuirea colegielor­ electo­rale, în sensulă celă mai oligar­­hh­ică. Punerea candidaturei d-lui Mano­laki Kostaki la președința acestui Senat­, care are de misiune tocmai revizuirea Constituțiunii, are ună în­­țelesă și uă însemnătate ce trebuie neapărată a se avea în vedere, déca voimă sâ cunoscem, pe deplină si­­tuațiunea, chiară în întorsăturile iei cele mai ascunse. Din fericire pentru lămurirea si­­tuațiunii, d. Manolaki Kostaki este ună bărbată politică de uă realitate exemplară în luptele politice; d-sea nefăceadă nici uă dată misteră din credințele ce are și chiară din sco­purile ce urmăresce, susținerea can­didaturei d-sale la președința Sena­tului arăta­­ forte limpede, totă a­­tâtă de limpede câtă și uă declara­­țiune categorică, care suntă scopu­rile urmărite de drepta din Senată. Și în acea parte suntă omeni cu imaginațiune și cu ilusiune. D. Ma­nolaki Kostaki, de­și în vârstă, este din aceștia. Cândă­deră a fostă pusă candidatura d-­e n’aă lipsită ilusiunile că va putea reuși, cu atâtă mai multă că și din stînga eraă unulă seă dour, cari pentru simpatii personale seă pentru alte considerațiuni votaă pen­tru d-sea. Acestă isbândă ară fi fostă ensu­m­ă adevarată votă de desaprobare și de neîncredere dată guvernului, căruia nu’i ară mai fi retrasă de­câtă, seă sâ sâ retragă de la putere, seă sâ disolve Senatulă. In casulă mai probabilă de a se fi retrasă guvernulă, d. Manolaki Kostaki trebuia, după usurile con­stituționale, sâ fiă chiamată la mi­nister­ă. De aci înainte planulă se desfă­șură de sine în aplicarea s­a. Pro­grama dată pe fac­ă prin petițiu­­nea de la Iași, casa de atunci re­văzută coresă și multă adăugată, începe a fi pusă în aplicare. Negre­șită Camera și mai multă de­câtă probabilă și Senatulă se disolvă. Negreșită art. 129 din Constitu­­țiune, care interzice Camerelor, con­vocate pentru revizuire de a se a­­tinge de alte articole de câtă cele desemnate revizuirii de Camerele precedinte, se violeză. Nu mai re­­mâne nici uă îndouială că, printr’­­un asemene procedere, se face uă lovitură de stată în totă puterea cuvântului, și noua Constituțiune e­­șită din acesta situațiune anormală și ilegală ară fi ună felă de regu­­lamentu organică impusă națiunii. Tóte aceste ară fi așa; însuși d. Manolaki Kostaki, suntemă și cum­, nu le va nega; deră. .. țara și so­cietatea fară fi salvate; demagogia ară fi sugrumată. Ce ară eși din acestă sugrumare, nu se are de uă cam dată în ve­dere: cei cu multă imaginațiune și cu multe ilusiuni nu sapă atâtă de adâncă cestiunile. Se va avisa pe urmă. Tunul­ și baioneta suntă lo­­culă demagogiei­, așa a crezută totă­­dea­una reacțiunea și negreșită de aceia a ajunsă atâtă departe. Din nenorocire pentru salvarea țârii, drepta, avândă ca poftă-drapelă pe d. Manolaki Kostaki, a cărută­­ astă­felă Constituțiunea este ame­nințată a remânea demagogică cum este, și a nu i se atinge la revi­zuire de câtă numai art. 7. Nu ne­amă ocupată de încercarea dreptei din puntură de vedere ală cestiunii israelite; după câtă se vede, acesta cestiune o îngrijesce mai puțină de­câtă ori­care alta. Pericolele ce ne-ară putea aducea acesta cestiune nu suntă nimică , pe lângă pericolulă celă mare ală demagogiei. Este uă cestiune de patriotismă pentru drepta a nu se ocupa de câtă de demagogiă. La cestiunea Evreilor­ se vor ă gândi póte străinii, și salvatorii țâ­rei de demagogia nu vor ă avea de­câtă a se supune.I Fiă­care înțelege și interpretă pa­­triotismulă in felul ă sâă. Din feri­cire națiunea este deșteptă, și va a­­râta tuturor interpretarea cea dreptă. witz în numele Reichstagului, de ducele Victor de Ratibor în numele dietei Prusiei și de Feldmareșalul, comite de Moltke în numele generalilor­ și al­ armatei. Nume­rose deputațiuni venite din tote provinciele au fost­ apoi admise ca să salute­ pe Ma­iestățile Loră. După aceste primiri, împăratulă și îm­­­părătesa s’aă dusă de la Castelă la pala­­tulă împărătescă, în trăsură deschisă, în mijlocul­ unui intusiasmă frenetică. Im­­păratulă s’a arătata de trei ori pe balconă spre a saluta mulțimea. Paris, 11 Iunie. —­ Se anunciă mortea principelui d’Orange. Din Berlin se telegrafiază c­iarului Le Temps că Germania e­otărîtă de a lucra cu energia pentru a ajunge la soluțiunea imediată a cestiunii egiptene; ea are să trimită chiară vase cuirasate în apele A­­lexandriei pentru a sili pe Kedir să țină semă de mustrările ce i­­ s’au făcuta. Se zice asemenea că Rusia are să pro­testeze în contra decretului de la 22 Apri­le, care a resturnată o ministerulă Nubar-Wil­­son-Blignières. Londra, 12 Iunie —Principele Bulgariei a avut o feri uă audiență la cornițele de Beaconsfield. După The Times, d. Davidoff ară fi con­firmată în funcțiunea de represintante ala Rusiei în Bulgaria, cu titlul­ de aginte di­plomatică și consulă generală. Petersburg, 12 Iunie.— După stăruințele Rusiei, Serbia a cedata Bulgariei distric­tele Taran sév Trn și Bresnik. SERVICIULU TELEGRAFICI­ ALA AGENȚIEI HAVAS. Berlin, 11 Iunie.—Regele și regina Sa­­xoniei au sosită și au fost­ primiți, la gară, de către îasășî împărătusa , însoțită de principele moștenitoră. Borna, 11 Iunie. — Papa și cardinalului Nina au­trămisă împăratului Wilhelm feli­citările loră cu ocasiunea nunții sale de aură. Repeșile lor­ nu facă nici uă­clusiune la politică. Viena, 11 Iunie.—Se anunc­ă din Belgrad Coresgondinței Politice : »Conformă­otărîrii comisiunii de delimitare și după invitațiu­­nea espresă a generalului Dondukoff, prin­cipele Milan al­ Serbiei a ordonată dezer­tarea districtelor­ Taran și Bresnik, deșer­tare care s’a sevîrșită ieri, îndată după a­­ceia au intrată trupe ruse și administrațiu­nea s’a predată funcționarilor­ bulgari.* Berlin, 11 Iunie. — Imperatură și împă­­rătesa s’au dusă la biserică, aclamați pe totă parcursul ă foră de­uă mulțime intu­­siastă. Binecuventarea nupțială a fostă dată Maiestăților. Loră în mic­locuia unoră forte frumóse ceremonii. St. Petersburg, 11 Iunie.—Marea ducesă Vladimir este astă­zi scăpată de ori­ ce pe­ricolă. Londra,jou­ Iunie.—Dornițele de Beacons­­field, toți cei­l­alți miniștri ai reginei și membrii corpului diplomatică au asistată la prind­ură dată principelui Bulgariei de marchisară de Salisbury. Berlin, 11 Iunie.—Se asigură că decre­tele de amnestiă vară apare astă­di­­ensa nu este vorba de a stabili categorii a­nu­­me de amnestiațî. Maiestățile Loră au primită astăzi după atniedi felicitările corpului diplomatică; a­­poi au venite prințesele, sociele înalților, demnitari ai imperiului, în fruntea cărora se afla princesa de Bismark, era după a­­ceia principii și miniștrii, în capul­ cărora se afla d. de Bismark. Imperatură și îm­peratesa aă adresată mulțămirile lor, în­­tr’ună modă cu totală particulară cance­larului imperiului. Mai multe discursuri au fost­ pronunciate, de d. președinte Leyde­și Riforma, organulă d-lui Crispi, con­­statândă că alegerile la noi au fostă fa­vorabile partidei liberale, ifice . Trebuie — o repetaim! din noă — că guvernele ce nu aă recunos­cută încă viteza la stată română se se grabescá a o face, pentru că totulü trebuie sâ le îndemne a lua uă dată acéstà bună otărîre. Și, în­­tr’nă asemenea oensiune, ne-ară plă- C3 ca Italia se de exemplură celă bună, cu atâtă mai multă că, ne­­grăbindu-se, după atâtea probe date de guvernulă română, ne tememă sa nu remâie cea din urmă. Amu recomandata deja de mai multe ori și cu stăruință ministe­rului Depretis recunoscerea Româ­nie­i și trimiterea represintantelui nostru. Ori­cine vede că acesta ce­rere ne era sugerată, nu numai de conveniență, către unii statu care a arâtatu așa de bune intențiuni de a se supune dorinței puteri­lorii eu­ropene și care, pentru a ajunge aci, a făcut a tota ce-­i sta în mână, cu cele mai mici întârzieri putinciose, ci și de alte considerațiuni multa mai practice și de uă vitală însem­nătate. Menționatura dhi ara esprime speranța că guvernul­ italiana va îndeplini acum cela puțin, acesta acta reclamata de dreptate și de datoriă. 7 VINERI, 1 IUNIU 1879. LUMINEZA-TE ȘI VEI FII A­B­O­N­AM­E­N­T­E.­ In Capitală și districte, una and 48 lei; șas­e luni 24 lei; trei luni 12 lei; i­n lună 4 lei. Pentru tote țările Europei trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea (jiarulul. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA. la d. B- G. PopovicI, 15 Fleisctj markt. IN ITALIA la d. doctord Gustavo Croce. Vi San Benigno, 17, Genova. . Scrisorile nefrancate se refusă.­ V. 20 BANI ESEMPLARULU Condamnarea lui Solowieff. Vineri, la 11 ore dim., autorura atenta­tului în contra Țarului a fosta judecata la fortărețe, în salonula guvernatorului, ge­­neralui- baron Maydell, transformata în tri­­buniala, cu acesta pensiune. Acesta sală are o­ întindere de opta metri de fie­care lăture; în funda se află un mésa în forma unei potcave, acoperită cu postava roșu. In dosuia ieî, sunta judecătorii, în ordinea următore : ministrula de justiție, d. Nabo­­koff, făcenda funcțiunea de minister­ pu­blică ; d-nii Dehanof, Zamiatin, Abaza, con­­siliarî de stata; principele Uruzoff, preșe­dinte; Cemusus­off, Paulenoff, Kovalevski, senatori; Șam­șin, consiliard de stata, gra­fi­era, și Belostoski, ajutoră ală grafierului. Intr’unui colțu, la altă mesă, e generalula Gurko, guvernatorula Petersburgului, gene­­r­alul a Drenteln, comandantele gendarmeriei. In centru, pe un mesa de stejard, e cor­­pura delictului, pardesiaia și cascheta de uniformă pe care o purta Solowieff, în Ziua atentatului, exemplare din proclamațiuni și ziare socialiste, revolverura, etc. In facia judecătorilor, e ună felă de cu­­tiă pătrată de lemnn, cu portă, care se în­chide cu cheia, și cu uă bancă pentru a­­cusată. La stânga acusatului e advocatură sed. d. Tursaninof, la drepta doui steno­grafi ai Diarului oficialii, înaintea ușei de intrare, suntă scaune pentru marii demni­tari, au asistata la judecată vre 50 per­­sone. La 11 ore precisă, președintele ordonă a se introduce Solowheff. Acusatură e una orna înalta, slaba, cu t­pa rusescă, cu umerii obrazului scoși a­­fară, cu buzele supțiri, ochii albaștri, pri­virea aspră, mustăți blonde și mari. Atitu­dinea lui e liniștită; el­ e îmbrăcată cu haina și pantalonii negri ce ’I avea pe supt manta în Ziua atentatului. La spate­’I sunt a doui supt­ oficiali. El­ declară că se nu­­mesce Alesandru Solowieff, de 27 ani, vechia profesora. — Recunosc­ că aî trasă asupra împă­ratului? îlă întreba președintele. — Da, și ama lucrată după propria mea voință, pentru că trebuia să se facă vă­­dată acesta, era trebuinciosă pentru țară. Solowieff declară că nu cunosce pe ni­meni, că n’are complici, că arma și banii ’i-au fosta dați de una Teodora, care venia une­ori sé-la véZa și pe care de alta-feta nici nu­ la cunoscea. — Unde ai petrecuta cele din urmă trei nopți ? — Cu fete, pe care le-ama întâlnită pe piața Newski. Dară nu mai scia unde le e locuința. 'tote aceste declarațiuni au fosta făcute cu uă voce liniștită și sigură. Se introducă mărturii, a căroră ascultare dureză pâné la 6 ore. Mama lui Solowieff a leșinată, când­ a fosta introdusă în sala unde se aflau măr­turii; era sora lui a leșinată, cânda a in­trata în sala de audiență. De la 6 pene la 8 și jun. ore, ministrula Nabokoff pronunță rechisitoriula, reerendă regrimarea energică a societăților­ secrete. La 9 ore, începe discursul­ avocatului Tursaninoff. Eta nu vrea să apere pe clien­­tula s­a, îla recomandă totuși la mila îm­păratului. Doja crede că trebuie a învinge pe nihilist­ prin măsuri liberale, nu prin rigori. Discursul a durezâ uă jumătate de oră. Președintele întrebu­ie acusată decă are să mai adauge ceva. — Nimică, respunde Solowheff. Tribunalula se retrage și delibereza în timpa de 20 minute ; întorsa în ședință, președintele pune aceste două cestiuni: Solowieff e culpabila că a comisa aten­­tatura ce i se impută? Déci e culpabila, ce pedepsa trebuie să i se aplice ? Advocatură lui Solowieff observă că a­­tentatura nu a avuta urmări Ministrula respunde că, după art. 291 din codicele criminala, într’ună atentata în contra suveranului, trebuie a considera cri­ma, era nu urmărire. Judecătorii, deliberânda câte­va minute, decidă a menține cestiunile și se retragă ca să delibereze numai asupra pedepsei. Solowieff rem­âne de astă dată în sală. Era e tota liniștită; se vede numai o­ miș­care febrilă în degete, pe care le înverte­­sce unuia în giurula altuia, și se șterge ne­contenita de sudare. Deliberarea dureza trei pătrare de oră și, la una­spre­zece fără una pătrarh, tribunalula reintră în sala de audiență. Consiliul­ șade și președintele citesce sentința, care declară pe Solovieff culpa­bilă și­­ să condamnă a fi spânzurată. Solovieff își incrucișeza brațele pe pept și priveste pe președinte dreptă în față. După ce aude sentința, se retrage liniștita, mer­­găndă cu una pasă sigură, după ce strîn­­ge mână apărătorului său. Era uă tăcere generală. Președintele se scolă și declară ședința rădicată.

Next