Romanulu, august 1879 (Anul 23)

1879-08-05

732 la Congres, între Rusia și Occidentul se referiau la Batum, la Dobrogea, la cheltuielele de resbelu , la Sofia și în genere la granițele Bulgariei. In tóte aceste cestiuni, Germania n’a apăsată cumpăna, după cum dice Times, în favorea Occidentului, ci în favorea Rusiei, și în genere n’a fosta propunere pe care s’o fi făcuta-o la Congresü Rusia și care să nu fi fosta sprijinită de Germania. A fi mai Rusa decât a Rusalii nu era chiemarea politicei germane și neapărata că Rusia trebuia să renunde la ceia ce n’avea curagiu se cără. „Pretensiunile Rusiei mai sust amintite numai și numai singură Germania le-a făcut a se tracă în Congresü. Ca guvernulu Germaniei să fi așteptata mulțămire și recunoștință de la Rusia, nu credema, căci, daca ar fi așteptata, atunci politica germană s’ar fi incetata în acesta privință. Politica germană nu era condusă de unii calcula pentru viitorii, ci de intențiunile M. S. împăratului și de legăturile de amidă, care, după cum se scie, lăgă pe monarhul ambelor țări.* DE LA SINAIA. Visita archiducelui Albrecht. In numerul nostru de ieri amil publicata descrierea pe care ne-a trimis’o corespondentul nostru particulara de la Sinaia în privința visitei cea făcută I. S. I. arhiducele Albrecht M. S. R. Domnitorului. Monitorul de astăzil publică asemenea uă dare de semn în astă privință din care éea ce mai gasima nou : la momentulü cândü arhiducele Albrecht a călcata pe pamântulu României, fundă salutata de comp. 8 din reg. VII de dorobanți, înălțimea Sea ară in românesc e diua bună ostașilor noștri. »Mercur!, 1 Augusta, la orele 8 de dimineță, A. S. R. Domnitorul ordonă companiei de vânători a lua armele și a esecuta diferite mânuiri și mișcări ale scóle de tiraliorî înaintea Alteți- sale Imperiale, care renase pe deplină satisfăcuta de precisiunea și regularitatea cu care se săvârșiră. »Uă ordonanță de călăraș! fu asemenea presentată arhhiducelui, care examina în detaliu harnașamentul și echipamentuluamenilorü. In genere A. S. I. Feldmareșalul arătă celü mai viu interese pentru totü ce privesce trupele și organisația nășiră militară, pe care le cunosce fórte bine, și se esprima în termeni măgulitori despre dânsele, informându-se de tóte amănuntele, puindü de a dreptulü cestiuni în românesce oficialilor și soldaților, despre anii lor, de servițiu, despre fapte din campanie și în fine despre totu ce privesce meseria armelor, pe care Altețea Sea Imperială o cunosce adâncă, ca capitana și ca soldata.* In fine mai aflămă că I. S. I. arhiducele Albrecht este unchin alu A. S. R. pre grațiosei nóstre Domne și că, în tota timpulă câtă a fostă aspete Domnitorului purta cordonulu ordinului Steua României. GARDA NAȚIONALA. Citima în Monitorulu de ieri, piarulu Binele Publicu, în primula seu ROMANULU, 6 AUGUSTU, 1879 București, din 30 Iuliu, No. 122, consacră patru colane întregi în privința gardei civice. Din acestea se relevă urmatorele : 1) . Intre altele erice că »Acésta dovedesce că d-sea (adică d. ministru Kogălniceanu) s’a silita în adevérü să sea informațiuni despre gardă, nu însă să studieze »cu seriositate, căci reala nu stă numai în »permisiunea de a se înlocui una gardistă »printr’altule, ci chiar în organismulü pri»piü alü instituțiunii, chiar în neaplicarea »legei.* Disposiția de înlocuire este prevăzută în art. 52 din legea gardei civice din 1866, prin care o opresce, afară de casă de forță majoră; prin urmare d. ministru Kogălniceanu a fostu în limitele legei, cândăa dată ordinulü sea circulară către inspectorat n. 2) . ,Că, după legea din 1860, garda nu era confundată cu milițiele, unde intră »toți indivizii de la 21 ani în susü fără »distincțiune de clasă, în câtă servitorii și ,cel fără căpătăi» erau alături cu proprietarii, cu alegătorii, ceia ce a făcută ca »prestigiul» gardei să cadă.* La acesta se întâmpină : contopirea milițieloră în gardă s’a făcuta prin legea votată de Cameră și ’ Senatü, din 22 Aprile 1877, numai pentru înlesnirea gardiștilorü citați la aliniatură Ii de supt art. 8 ale legei din 1866, cărora le incumbă datoria de paza orașului și patrularea, conformă prescripțiunilor prevădute în art. 53, și acesta nu numai în timpul de resbeli, déra chiar în timpii de pace, cu atâta mai multă că legea din 1877 desființă art. 8 și 9 din vechia lege, pentru a o pune în concordanță cu legea puterii și organisării armatei. 3). In privința necurățeniei de care se plânge fisula (fiară, susținăndă că a găsită, sau s’a spusă că ar fi prin camerele de gardă, acestă aserțiune nu este exactă; simplicitatea austeră, indicată a facționarului la jpostură săă, nu se chiamă necurățenie. 4). A treia causă a înlocuirilor, oice I articolulă pomenită, este scutirea funcționarilor publici; și acesta este un neesaci titate. Nu se scutesc, de câtă aceia ce j suntă neapărată trebuincioși servițielor publice, de exemplu : amploiații telegrafului, posteleră, căilor ferate, a Monitorului oficială și imprimeriei Statului. Este apoi de notată că cea mai mare parte din aceștia suntă milițieni Aceste scutiri sunti prevedute și de legile francese, belgiane, etc. 5) . Pentru ceia ce privesce acusațiunea despre acordări de congediă, se întâmpină că ele sunt prevăzute la art. 14 din lege și nu se acordă decâta în limitele sale. Asemenea în privința alegerei gradelorü, acesta orășî se urmeza testuală după lege, art. 21 și următorii. 6) . In ceia ce privesce numirile ce se facă în gardă, s’a cătată și se cată câtă se pate ca ele să se facă din foștii militari, întocmai după cum doresce d. redactoră, bine înțelesă că asemeni ’achisițiuni , se facă din aceia ce aă bună-voință pentru acesta folositore instituțiune, mulțămindu-se cu micele diurne ce li se potă plăti. 7) . Că diurnele sunt mici și că ară trebui să se de sergențilormaiori și căpitaniloră! Se întâmpină că diurnele nu sunt nici mai mari și nici mai mici decâtă cele > prevădute în lege și aprobate de consiliurile comunale. Cine n’arü dóri őre ca să dea tuturoră diurne și câtă se póte mai mari? Dérit comunele dau diurne în limitele legii și în puterea resurseloră lorii comunale. 8) . Maldice emisa fóie că consiliulu de recensemăntă ară fi escluljendo cu ușurință. Acesta insinuațiune este nedrepta, căci consiliul a lucreza în limitele art. 10, 11 și 12 din legea în vigóre. Cine estein índouillá n’are de câtă a veni la inspectoratura generală ale gardei, cândă i se vor pune la disposițiune dosarele și se va convinge de adevară. 9) . Că chiară astăzî se vede esersânduse garda la tragerea în țintă, cândă gardiștii nu se va mânui armele și esecutacelă puțina mișcările sculei de soldată, etc. Acei ce vor visita tirulă se voră convinge de netemeinica acestei aserțiuni. 10) . Modulă cum este organisată garda și defectuositățile vechei legi suntă încă cunoscute de multă; legea din 1866 a fost votată în pripă și suptă influiență patriotică, ea déja n’a putută fi desbătută cu maturitate, ca uă instituțiune cu totulă inovată. Mediele de remediu cerute de d. redactorii nu sunt ceva"nou, red inspectoratul" gardei civice, încă din anulă trecută, convingându-se de unele defectuositățî ca cele semnalate, a și făcută ună noă proiectă de lege, care astăzi se află pe biurourile Camerei și care, din cause binecunoscute de toți, nu s’a putută până astăzi vota. Până atunci și ministerul de interne și inspectoratul gardei nu pate decâtă să esecute legea în ființă. (Comunicată). FOIȚA „ROMÂNULUI“ 4 AUGUSTU (9) NECAZURILE UNUI CHINESU IN CHINA ROMANȚA de JULESVERNE Tradusi din franțuzesc« d» Fr. D. V.1) Unde LeU primesc cuă scrioare pe care ară fi preferită să n’o primescá. —• Nu adâncă nici uă scrisóre pentru mine ? — Nu, domnul — Câtă de lungă îmi pare timpul, bătrână mamă! Cată-felă, pentru a clecea ora vorbia încântătorea Le-U, în salonașul casei sale din calea Șa-Șua, la Peking. »Bătrâna mamă* care’irespundea, și căreia ea iI dedea acesta calificare obicinuită în China pentru slujnicele în vârstă, era posomorita și neplăcuta domnișara Nan. Le U se măritase la optă-sprezece ani cu ună literată de clasa I-a, care colabora la faimosul Sse-Khu-Tuan-Lu. 1) Acestă învățată era de două ori mai bătrână decâtă densa și muri la trei ani după acea căsătoriă disproporționată. Tânăra văduvă se găsise deja singură în lume, neavândă de câtă două cjeti și unu ani. Kin-Fo o vădu într’uă călătorie ce făcu la Peking pe timpul acela. Wang, care o cunoscea, atrase atențiunea nepăsătorului său elevă asupra acestei frumuse persane. Kin-Fo cu încetulă admise ideia de a modifica condițiunile vieței sale, devenindă bărbatulu frumusei văduve. Le- nu fu nesimțire la propunerea ce i se făcuse. Și ececum căsătoria,otărîtâ pentru cea mai mare satisfacere a filosofului, trebuia să fie celebrată îndată ce Kin-Fo, după ce va fi luată la Sang-Hai tóte disposițiunile trebuinciose, se va fi întorsă la Peking. 1) A se vede Bumumbü de Is. 24, 25, 26, 27, 26*31 Sufiă și 1, 2, 3 Augustă. 1) Acesta operă, începută în 1773, trebuie să cuprindăuă sută șese-deci mii de volume și nu a ajuns până acum de câtă la volumulu alți șapte-deci și optü mii si șapte sute trei-deci și optelea. Bolnavii și spitalele. Atragemă atențiunea onorabilului consiliă ală comunei București asupra următorei înprejurărî cari ne vine la cunoștință • Tóte spitalele din Capitală sunt pline de nefericiții, unii mai ușoră, alții fórte greă bolnavi, cari se presintă și ceră a- idăpostă și vindecare în aceste asiluri de - i bine-facere, se vădă respinși din causa lipsei de paturi vacante. Credemii de datoria nóstru a atrage cea mai seriosa luareA-minte a celoră competing asupra acestei stări de lucruri și a cere scuză și ajutoră pentru acei nefericiți. Dacà e bună-voință, tóte se pot ă face. Spitalele ar trebui să -și deschidă ușile cu preferință acelora cari merită mai multă compătimire și ajutoră și, numai dacá va resulta una prisosa de locuri vacante, să se admită și acele persone care, oricum, nu suferă de bóle atâta de grele încată să nu se potă căuta și afară din spitală, se dispună încă de atâtea miijloce încâtă să potă plăti ună medică. Dreptatea înainte de tate . La nevoie s'ar mai pute adauge provisoriu câteva paturi în spitală, căci mila și generoșitatea nu întrebă de legi și regulamente și sufletele acelora cari și-au lăsată averile pentru alinarea suferințelor, omenirii de sigură nu se voră scandaliza décá ajutorulă se va da la doar trei nefericiți mai multă decâtă prescriă regulamentele. Amii re ajuta pe medicii de la spitale puși în durerosa situațiune de a retușa ospitalitatea unor nefericiți bolnavi, cari, lăsați în voia întâmplării, trebuie să se prăpădăscă și de fume și de consecințele bulei de care suferă Ceremă fără ajutoră pentru acest nefericiți și sperămă că glasul nostru nu va resuna în pustiă. Ui BARBARIA. Reproducem si urmatórea denundare după Pressa de ieri, însocindă pe lângă, cererea iei și pe a mostră. Atragemă atențiunea domnului ministru de resbelț asupra următorului faptă gravă, comisă de ună supt-locotenentă, și ceremă ca să iă măsurile trebuinciose. E că faptulă : »D. supt-locotenentă Proca , din compania de dorobanți din orașul Călărași, abătută cu propriele sale mâni douăspreczece soldați, pentru simplulă cuvântă că nu și-ară fi ștersă armele bine. »A pusă pe soldați să stă cu capul ă în josă, ținendu-se cu mânile de vârfură opinciloră , așa că unuia dintr’ânșiî, loniță din comuna Vărescî, i-a țîșnită sângele prin pantaloni; caporalulă Crivăță a scuipată sânge. »Martori la acestă scenă barbară aă fostă, între alții, d. Dinu Teodorescu, proprietarul caselor, cazarmei, și soția sea, care, mai slabă, neputându fi spectatore la un așa cruijime, s’a retrasă în odaia sea.* Ni s’aă mai comunicată și alte multe fapte degradatore pentru mă omă, ne oprimă însă aci, asteptândă să vedemă măsurile ce va lua d. ministru de resbela în privința supt-locotenentului în cestiune. SOIRI D’ALE PILEI. Din Capitală. D. ministru de resbelă a dată vă circulară către toți doiî prefecți din țără în privința regulelor de armată pentru constatarea casurilor, în care văduvele și orfanii militarilor spăzunți în resbelă încetără de-a mai ară dreptă la pensiunile ce primești. D-nii prefecți suntă rugați de-a invita pe toți primarii să pună în vederea tuturor locuitorilor acele regule, deorece, dăcă pensionarii ară continua a lua pensiunile și după încetarea dreptului lor, se vor considera că am intenționată frauda. * Uă publicațiune a direcțiunii serviciului sanitară, apărută în Monitorul, de astăzi se numără măsurile ce trebuiescă observate pentru a preveni orice nouă ivire a bólelor de vite. Intre acestea sunt și urmatorele : A nu admite la târguri nici uă vită care nu va fi însoțită de certificate de proveniență și de sănătate, pe care le va da veterinarul, după un minuțiosă cercetare. Vitele care se vor găsi că nu se află in aceste condițiuni se voră popri și voră fi supuse la uă carantină de 10 zile în socotela proprietarilor lorü. Din Transilvania. România Liberă află că d. colonelă din Arareorî, în Imperială Gerescă, văduvele se căsătorescă,—nu pentru că ele nu dorescă ca celelalte văduve din țările apusane, — dorit pentru că acea dorință nu e împărtășită de bărbați. Décá Kin-Fo făcu escepțiune la regula generală, causa este că Kin-Fo, precum se scie, era ună originală. Le U, căsătorită pentru a doua oră, n’arü mai avé dreptul a se tréca supt arcurile comemorative (pae-lu) ce împăratul le rădică câte vădată în onorea femeilor celebre prin fidelitatea lor către bărbatulă repausată ; ca văduva Sung, care nu voi nici vădată se parasesca mormântul bărbatului său; ca văduva Kung-Kiang, care își tăia brațulă; ca văduva Yen-Ciang, care se desfigura ca semnă de durere conjugală. Déru Le U se gândi că se pote folosi altă fetă de cei două-zeci de ani ai sei. Eva să reia acea viață de supunere, care este singurulă rolă ală femeiei în familia chineză , să renunțe a vorbi de lucrurile din afară; să se conforme cu preceptele cărții Linun, privitore la virtuțile casnice, și ale cărții Net țepien , privitóre la datoriile căsătoriei, să regăsescă în fine acea considerațiune de care se bucură sotia, care, în clasele înalte, nu este uă sclavă, precum se crede în genere. De aceia Le U, deștepta, învățată, înțelegendă ce lacă va avă să țină în viața bogatului posomorită și simțindu-se atrasă spre elă prin dorința de a aproba că fericirea există pe pământă, Le U era resemnată la noua sea j sarta. Invățatur, la mortea sea, lăsase tinerei văduve să avere destulă de bună, deși mediocră. Casa din calea Șa-Șua era deja modestă. Nesuferita Nan era singura slugă, dără Le U se obicinuise cu dânsa și cu urîtele iei deprinderi, care nu suntă speciale slujniceloră din Imperiul Floriloră. Tânăra femeiă se ținea mai desă în salonașul ă săă. Mobilierulă ară fi părută forte simplu, decă casa n’ar fi fostă plină de scumpele daruri care de două luni sosină din Sang-Hai. Câteva tablouri atârnaă la ziduri, între care ună capă d’operă ală bătrânului pictură Huan-Te-Nen, care ară fi atrasă atențiunea cunoscătorilor, în mirjlo- Iculă unoră aquarele pră Chinese, cu cali verigi, cu câni liliachii și pomi albaștri, dattorite penelului unoră artiști locali. Pe uămăsă de vacă se desfășuraă, ca , nesce mari fluturi cu aripile întinse, event taliur ieșite din vestita scolă de la Swatow. I Dintr’ună ghiveciă de porțelană eșită elegante fesiene de flori artificiale, atâtă de minunată fabricate în insula Formosa cu măduva .Arabia papyriferei,4 și care rnvastatură majoră austriacă Leonida Popă a fost numită de împăratul Austriei comandantü alü brigadei 15 de infanteriă. Arare ora oficială română din armata austriacă a putută ajunge la uină grabă atâră de înalta. Din țevile latine. Citima în V Italie : Onorabilula Tornielli fiind numita ministru plenipotențiar si al Italiei la București, comandorele Obedenaru," agentă diplomatica al României la Roma, părăsesce postura ce ocupa și se duce la Constantinopole ca primă-secretară al legațiunii române în Turcia, înainte de a părăsi Roma, eră a primită de la Maiestatea Sea crucea de comandore ală Coronei Italiei. D. Obedenaru va fi înlocuită printr’un ministru plenipotențiari îndată ce cestiunea representațiunii va fi regulată. Intr’aceia, gerarea agenției va fi încredințată d-lui George Cantacuzino, primă secretară ală agenției. * Se telegrafiază din Paris cu data de 13 August . In procesul, intentată de Don Carlos chia, referă la République Frangaise și le Caulois pentru difamațiune, tribunalulă corecțională achita pe acusați, deorece pretendentul ă a îndreptățită, prin atitudinea sa politică, pe acele diare să crădă despre purtarea lui aceia ce aă crezută. Din străinătate. ggm cercurile politice din Madrid e temere de uă rescula pe insula Cuba. De aceia guvernatorulă militară ală insulei, generalul Blanco, a primită ordinul de-a fi gata a năbuși cu putere armată orice încercare de rescula încă în germenele iei. * Se telegrafiază din Cracovia . După solrile sosite aici, Wieliczka e necontenită în pericolă. La mai multe case su aă mărită crăpăturile de ziduri din causa surpăriloră de pământă. Unele crăpături de pe suprafața pământului sunt două palmă de sate. Pe stradele amenințate orice comunicațiune e oprită. Causa acestei întâmplări este topirea de cantități mari de sare în puțurile unde a eruptă apa. Mai mulți lucrători au fost răniți. A sosită u comisiune tehnică din Viena. ACADEMIA ROMANA. INSCIINȚARE. După decisiunile luate de Academia română, în sesiunea sea din Mai—Iulie 1879, concursurile propuse de Academie sunt cele următore : 1. Premiul Statului Heliade Rădulescu, de 5.000 lei, se va decerne în cursul sesiunii generale din Marte—Aprile 1880, cărții literare în limba românéscá, care se va judeca mai meritoriu printre cele tipărite de la 1 Ianuariă 1878 până la 31 Decembre 1879. 2. Premiul Statului Lazăr, de 5,000 lei, se va decerne în cursul sesiunii generale din Marte—Aprile 1880, cărții scilisaă cu nemufarii albi, crisantemele galbene și crinurile roșii din Japonia, de care erau pline scărițele de lemnă lucrate cu uăartă magistrală. Asupra tuturor acestor lucruri, transparentele de bambus nu lăsau să cadă de câtă uă dulce lumină Ună frumosă apărătoră de lumină făcută din pene mari de șoimă, ale căroră pete, potrivite cu artă, represintaă ună macă, — acelă simbolă ală frumuseții în Imperiul Floriloră —■ două voliere în formă de pagodă (biserică), adevărate kaleidoscope ale celor mai minunate paseri din India, câteva »lemode „eoliane, ale căroră plăci de sticle resumă la suflarea adierii, mii de obiecte în sine, care ’i aduceau aminte de Kin Fo absente, completau curiosa ornamentare a acestui salonașă. — N’a mai venită nici uă scrisore, Nan ? — E ! nu, domná, nici una ! Frumosa femeiă era acea tânără Le U, chiară pentru nesce ochi europeni : albă,ără nu galbenă, ea avea ochii dulci abia rădicați spre tâmple, părulă negru împodobită cu câteva flori de persică ținute de nescoace de ladă verde, dinți miei și albi, sprincene abia făcute cu cerneală de China. Ea nu pune nici submană de miere, nici albă de Spania pe obrajii săi, precum facă în genere frumusețile din Imperiul.