Romanulu, septembrie 1879 (Anul 23)

1879-09-01

ANULU DOUE­Z­ECI ȘI TREI ÍOIESTE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 băi i Deto , , , pagina III. 2 lei — A tte adresa: IN ROMANIA, la adm­inistrațiunea farului, LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place* de la Bourse, LA LONDON, la Eugéne Micoud, N0.8I-A Fleei Street, London K. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler i Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tótá Germania. Articolele nepublicate se ardU. 20 BANI ESEMPLÁRULU Redacții! nea și Administrați un ea strada Odinnel 14 (m b. V n J SÂMBĂTĂ, 1 SEPTEMBRE, 1879. LUMINEZA­TE ȘI VEI FI; ABONAMENT­E.­ In Capitale și districte, ind ană 48 lei; 10:e luni 24 lei; trei luni 12 lei; ua luna 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 16 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea «Jiarulul, LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 6 rue de l’anciene Comédie și Havas, Laffite et G-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B' G. PopovicI, 16 Fleisch IKl&Fjkt IN ITALIA la d. doctorü Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd.; 20 BANI ESEMPLÁRULU Ril Pai PPQff­i 31 AUGUSTU LIN­OUI GOL­, 12 RAPCIUNE Camera h­otărîtă ca Liiul, la 3 —15 Septembre, se începă desbate­­rea în privința revizuirii articolului 7 din Constituțiune. Gestiunea s’a desbătută, în timpii de luni întregi, în întruniri electo­rale, în­­ ziare, în mai multe întru­niri de deputați și senatori, în sec­țiuni și­ în comisiiunea delegaților» Camerei. Ca și toți cei­l­alți, ne-amu îm­pliniții datoria, după putință, de a spune ceia ce vedem­ și ceia ce cre­dem­­ că este bine scu­rcit. Acum, ajunși la criua din urmă, cândă cuvântul­ și faptulă, binele și reula aparținu numai deputați­lor», vomă (fice și noi, ca simplă împlinire a datoriei cuvântulu no­stru din urmă, înainte de a se deschide desbate­­rile și a se otărî cestiunea cea ma­re ce este la ordinea ț­ilei, credemu că orî-ce Română, și mai cu ose­bire ori-ce deputatu, trebuie să-și pună întrebarea: unde mergemű ! Și, după se va cugeta și va cumpăni bine, să facă, pe respunderea sea, ceia ce va găsi că bine este a face. Articolul­ 7, pusă la 1866 în Constituțiune, ne-a făcută ună ma­re rea. Cuvântulü că religiunea este să­pedecă de a pute fi ună omă ce­­tățeană română, a făcută să se cre­­z­ă de toți, în amândouă lumile că în România este persecuțiune reli­­giosă. Se adăogămă aci că s’aă găsită la noi Români cari aă­­ jisă ș’aă scrisă la 1867 și 1868 că ministe­rul­­ Brătianu, persecută pe Israe­­liți. Se adăogămă că ânsuși d. de Bis­marck­­ ficea la mesă, la Versailles, în­­ ziua de 23 Decembre 1870: „Pune mâna pe ună Evreă, vei audi îndată m­ă țipătă din tote păr­țile și din tote unghiurile.“ Se adăugămă că Israeliții sunt­ principii financieror­, stăpânii ce­­loră mai multe ziare din lume, și vomă înțelege cum tóte aceste în­trunite, și întărite prin nenorocitură art. 7, contribuiră ca Francia să ceră, și tóte puterile să primescă înscrie­rea în tratatulu de la Berlin a ar­ticolului 44. Independința ne-amu dobendită­ o înși­ne. Puterile străine înse stipu­lară că nu ne vom­ recunosce, nu ne vor ă primi în sînul ă lora, până­ ce nu ne vom­ conforma cu principiul­ de egalitate religiosă. Avândü apoi interesă ca tratatul­ de la Berlin să se esecute pe deplină, ele se legară ca tóte împreună să susțină deplina lui esecutare. Negreșită că ele împinseră pre de­parte cerințele lor­, în ceia ce ne privesce. Negreșită că avemă dreptul­ și datoria sa ne apărămă naționalita­tea, proprietatea și interesele nóstre politice și economice; și din acestă puntă de vedere, vom urama cu feri­cire că nu a fostă cea mai mică di­­vergință între Români, între par­lamentă și guvernă. Ințeleptă este énsé sé ne osebimü în privința unui punză care nu ne póte face roü de’la vomă primi, de ni ne póte e spune la felurite nea­junsuri, și chiară pericole , de ne vomă diviza? Principiul­ că religiunea nu va mai fi uă­pede că pentru a dobândi cine­va dreptulă de Românii este ad­misă de toți. Unde este dâră divisiunea ? In a­­ceia de a recunosce îndată ca Ro­mâni pe Israeliții cari aă dată do­vedi că aă voită să fie Români. Acești Israeliți sunt­, după pro­punerea a 3 din membrii comi­­siunii delegaților­, cei cari aă dată tributulă sângelui, cei cari aă în­vățată și dobândită diplome în scu­lele române, cei cari aă scrisă în limba română uă carte folositore țârei, cei cari aă fondată uă fabri­că, afară de cele de rachiu, și cei cari aă făcută uă donațiune de bine­facere, celă puțină de 20.000 lei, unoră instituțiuni românesc!. Câți suntă toți aceștia ? Nici una mie. Ce câștigămă adoptându-­i ? 1. Aratoma opiniunii publice a lumii că nu religiunea a fostă ose­birea între Români și Israeliți, ci nevoința acestora de a fi Români și a simți ca Români. Acestă ade­­vĕri va fi recunoscută de toți și o­­piniunea publică va trece cu noi cândă se va vede miculă numără de Israeliți ce s’a găsită, care să fi dată aceste dovedi de simțimintele loră pentru țara în care s’aă născută ș’aă trăită în deplină libertate și prosperitate. 2-lea. Dândă dovedi prin fapte că împlinirămă tate stipulările trata­tului de la Berlin, vomă fi îndată admiși în concertul­ statelor­ eu­ropene și vomă rădica astă­feră i­­namicilor­ noștri ori ce mijlocă de calomnie, ori ce protestă de inter­­venire în drepturile nóstre. Se cercetăm­ acum cestiunea din altă puntă de vedere. Comitetul­ delegaților a Camerei s'a împărțită în 4 membri pentru uă părere și 3 pentru alta. Marea majoritate a Camerei a fostă și este pentru menținerea mi­­nisteriului Brătianu; cu tote aceste ele își depuse demisiunea în mânile Măriei Sale. După consiliele mai multora se compuse un­ nou ministeru din mai multe nuanțe. Noul­ ministeru făcu un­ nou studiu al c­hestiunii în desbatere, ministrul­ afacerilor­ străine se du­se însuși pe la tote cabinetele și găsi, decă nu ne înșelămă, că sin­gura soluțiune a cestiunii este cea susținută de cei trei delegați ai co­­misiunii Camerei, în contra celor­ patru. Daca asta va fi, întrebarea: unde mergemű, se pune de sineși. Cei patru din comisiune sunt­ din diferite partide, unite în acestă pantă, deja forte divisate în prin­­cipiele loră. Cei patru din comisiune,­­departe fiindă de a ave, cu dânșii majorita­­tea Camerei, nu potă compune ună ministeru. Ministerul­ actuală, de­și are majoritatea Camerei, nu pute­­nsă să resolve cestiunea cea mare decă nu va dobândi puținele voturi ce-î lipsescă pentru împlinirea celor­ două treimi cerute de Constitu­țiune. Unde mergemű­dejű , mai i’epe­­tămă, déca cestiunea cea mare va remâne în starea în care era la ve­nirea acestui cabinetă ? Țara nu pote remâne fără mi­nister t­. Cei patru din comitetul­ delega­ților« nu pot ă da ună minister», fia chiar compusă de partide cu to­tul o contrarie, fără săMisolve par­lamentuul I. D. Bozianu a refuzată de­ a com­pune ună cabinetă. Pe câtă scimă—și credemă că în acesta suntemă bine informați—nu­mai d. Manolache Kostaki primise a forma ună cabinetă, asigurândă că va resolve cestiunea disolvândă parlamentară. D. Manolache Kostaki înse trece în opiniunea țârei ca inamică ală libertăților­ constituționale, ba încă și ca supt-semnătură ală renumitei petițiuni de la Iași. Primi­ va țâra acelă ministeru, a­­tunci mai cu semn cândă la ordi­nea­­ Jilei este tocmai revizuirea Con­­stituțiunii ? La ce ne e spune mă decă țara nu ’să va primi ? La ce ne e spune că asemenea deca țera își va pleca de astă dată ca­­pulă înaintea forței ? Ce se va alege în acestă casă de Constituțiunea nostră, ce se va a­­lege de libertățile nóstre , și acesta câmdă n’ama mai are în favorea nostră susținerea opiniunii publice a lumii civilisate și cândă vedemă în ce frământări este nu numai Orien­tală, derii și totă restul» Europei ? ’Atragem» atențiunea publicului, a deputaților­ și senatorilor­ asu­pra acestoră considerați­uni, pentru ca celă puțină nimeni să nu potă dice că n’a fostă bine prevestită. Vorbindă într’unul­ din numerile nóstre din urmă despre măsurile ce ar­ fi de luată spre a veni în aju­­torul­ locuitorilor­ de prin județele unde recolta porumbului a fostă cu totul­ compromisă, ama arătat­ pă­rerea nostră de rea că administra­țiunea domenieloră— neputândă ne­greșită prevede marea urcar­e de pre­țuri ce s’a produsă de câtă­va timpă în cerealele nóstre—a vândută două mii de chile de porumbă pe prețură de 28 lei chila. In acelașă timpă cereamă ca acestă administrațiune să nu mai vândă de aci înainte ni­­mică din cerealele ce posede, ci să le păstreze spre a veni cu densele în ajutorul­ poporațiunilor­ agricole în lipsă. Astăzi suntemă în posițiune de a da lămuriri mai precise asupra vân­zării celor­ două mui c­ile de po­rumbă. Ele mai ânteiu informațiunile ce avemă, în ceia ce priveșc o prețură dobândită . Pentru vânzarea porumbului din recolta anilor­ 1877 și 1878, bună cu rea, predată pe locă la pătule , transportul­, plata machinei și tóte chieltuielele de bătută privindă pe cumpârătură, administrațiunea dome­nieloră a făcută să se țină licitație la prefectura de Doljă. Prețulă ce­a resultată a fostă de 22 lei chila. Acestă preță nu s’a aprobată. Câte­va zle după licitațiune s’a primită oferta unui amatoră din Doljă, care nu concurase și care o­­feria 24 lei de chilă. Administrațiunea domenielor, a­­vândă că altă ofertă în Bucuresci pentru 27 lei chila, a telegrafiată prefecture! de Doljă să pună în ve­derea acelui amatoră prețulă de 27 lei ce se oferia aici, și se­ la invite a arĕta decă dânsulă dă ună preță mai avantagiosă. Prefectura de Doljă a respunsă cnse că acelă amatoră nu voiesce a da mai multă de câtă 24 lei de chilă. In urma acestei declarațiuni, ad­ministrațiunea a aprobată vânzarea cu 28 lei chila, preță care, în con­­dițiunile în care s’a făcută vânza­rea, și ținându-se comptă de trans­portă, plata machinei și chieltuielele de bătută, tote în sarcina cumpără­torului, revine la 41 — 42 chila la schelă, astă­felă cum se vindea pe atunci. In ceia ce priveste necesitatea de a se face vânzarea, avemă informa­țiunile urmatore : Una din moșiile în care se găsia porumbulă fiindă deja arendată de la 23 Aprile 1879, administrațiunea era nevoită să vândă porumbulă, spre a încheia compturile cu regi­­strul­ și a preda­­ pătulele noului a­­rendașă. Ce­va mai multă, primăria locală făcuse cunoscută că­ pătulele erau aprope de a căde și cerea a se lua grabnice măsuri pentru ridicarea po­rumbului, spre a nu fi espusă a se risipi. La­să altă moșia fiind­ grămă­dite două recolte, cea din 1877 și cea din 1878, asemenea trebuia a se vinde spre a se pute repara pă­tulele din vreme, în prevederea re­coltei anului curentă. Cândă se făceau aceste vânzări, nu se sei a­âncă că recolta porum­bului va fi compromisă anulu a­­cesta. Peste 15—20 de zile énse, cândă s’a văzută că din causa secetei re­colta porumbului este în adevĕri compromisă, prețurile au începută a se urca cu răperficiune, administra­țiunea a poprită atunci alte vânzări și chiară din porumbulă vândută a reservatii­lOO chile, pentru a pute veni în ajutorul­ locuitorilor­ de pe una din moșiile care se caută încă în regia anulă acesta. rusă domenieloră, generalulă Obruceff ară înlocui pe generalulă Miliutin la ministe­rul­ de resbelă. Acastă scrie trebuie primită supt tóte reservele. Bombay. 11 Septembre—S’a răspândită scrrea că Emirulă Jacob­ Khan ară fi fostă omorîtă sau că s’ară fi sinucisă. SERVIȚIULU TE LEGE, A­FICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Paris, 11 Septem.— U­ nouă notă a co­mitetului Alianței Israelite denund­ă că au fost r espunsiuni și arestări de Evrei în Ro­mânia. Constantinopole, 11 Septembre.— Decla­­rațiunea făcută de Savfet-pașa, în cea din urmă conferință a comisiunii de delimitare a fruntarielor­ greco-turcescă, dovedesce ne­putința de a urma negocierile, daca Grecia stăruesce a privi protocolulu XIII al­ Con­gresului ca obligatoriu pentru Portă; el­ propune a intra îndată în discuțiune și a se sili de­ a pune în acordă delimitarea a­­retată în tratatul­ de la Berlin cu situa­­țiunea actuală. In cursul­ discuțiunii, plenipotențiarii greci părură ună momenta­otărîțî a re­nunța la condițiunea, stabilită la începută, ca Porta să recunoscă protocolului XllI-lea u­ă caracteră obligatoriu; dară la sfârșită ei cerură amânarea declarării lor­ defini­tive, reservându-șî de-a o fixa ei înșiși la conferința viitare. Petersburg, 11 Septembre.—Se vorbesce de schimbări însemnate în ministeră : ge­­neralul­ Isakoff, capulă sectelor­ militare s-a ră numi ministru al­ instrucțiunii pu­blice; principele Donducos-Korsakof, mi­nistru al­ afacerilor­ străine ; d. Velayef, ministru de interne; d. Moakoff, actuală ministru de interne, ară trece la ministe­ Emanciparea Evreilor­ și ad­versarii sei. Supt acestă titlu Neue Freie Presse de la 10 Septembre publica urmă­tor­ele : : ~ „Ministrulu de externe ală Româ­niei, d. Boerescu, la curândă se va întorce la Bucuresci din misiunea s­a pe la cabinetele marilor­ puteri europene. D. ministru-președinte Bră­tianu s’a dusă ieri la moșia sea de la Pitesci, unde se va întâlni cu d. Boerescu, și în acelașă timpă se va întorce împreună cu dânsulă în ca­pitală. Imediată după acesta, consi­­liul­ de miniștri va formula proiec­­tulă în privința revizuirii Constitu­­țiunii, pentru emanciparea Evrei­lor­, și­ lă va depune înaintea Ca­­merelor­ de revizuire. In privința atitudinii Camerei fa­cia cu acestă proiectă, circulă dife­rite opiniuni. Pe cândă dintr’uă parte ni se spune că deputații și senatorii s’aă convinsă că continu­area resistenței în contra voinței puterii oră, pe care d. Boerescu în misiunea sea a avută ocasiune de a o cunosce, ară fi că nebunia, care ară provoca mari rele României, și că prin urmare ei sunt h­otărîțî a primi necondiționată proiectur­ gu­vernului; în același timp, ni se co­munică dintr’altă parte că chiară în timpul­ recentă partida rusescă din Moldova, supt conducerea d-lui Grigore Sturdza, desvoltă u­ activi­tate febrilă și a împărțită mulți bani pentru ca să întărescă resis­­tența represintanților a Moldovei în contra emancipării Evreiloru. Nea­părată că la acesta partidă nu pa­te fi vorba despre iubirea patriei și că se folosesce de cestiunea Evrei­lor, numai ca mijlocă pentru ajun­gerea scopului iei. Acesta scopu nu e altul­ de­câta de a sili pe princi­pele Carol se abdice, de­ore­ce se cre­de că principele numai atunci va re­meme pe tronul­i României daca inde­pendința țerei va fi recunoscută de pu­terile europene. Daca ară isbuti să înduplece pe principele Carol să pă­­răsescă țera la sorta iei, cea mai însemnată pedecă a aspirațiunilor­ rusesc­ asupra Moldovei ară fi înlă­turată, căci atunci Grigorie Sturdza, ajutată de Rusia, ară deveni Domnă ală Moldovei, care, unită cu Dobro­­gea, ară forma împreună cu Bulga­ria ună­reră de stată confederativă supt protectoratulă Rusiei. „Monarchie­ austro-ungare i­ s’ară oferi, ca preță pentru consimțirea s­a la aceste planuri, protectoratul­ asupra Munteniei, a cărei guvernare, confirmată de Constituțiune, ar­ fi încredințată unui principe indigenă (pretendenți sunt­ destui și în Mun­tenia). „Din nefericire nu se pute disimula că ună nimelo dintre foștii boieri din Moldova și din Muntenia ară dobândi folose materiale în casulă cândă România nu ară remâne in­dependentă, ci ară fi pusă parte supt protectoratură rusă și parte supt celă austriacă, și e asemene adevă­rată că printre foștii boieri se află omeni cari până interesele loră per­sonale și de castă mai presusă de binele țârei; decă ânse planurile con­damnabile ale acestoră omeni potă ajunge sau nu a fi realisate, acesta nu atârnă atâta de la dânșii câtă de la puntulă de vedere din care

Next