Romanulu, septembrie 1879 (Anul 23)
1879-09-01
ANULU DOUEZECI ȘI TREI ÍOIESTE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 băi i Deto , , , pagina III. 2 lei — A tte adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea farului, LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place* de la Bourse, LA LONDON, la Eugéne Micoud, N0.8I-A Fleei Street, London K. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler i Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tótá Germania. Articolele nepublicate se ardU. 20 BANI ESEMPLÁRULU Redacții! nea și Administrați un ea strada Odinnel 14 (m b. V n J SÂMBĂTĂ, 1 SEPTEMBRE, 1879. LUMINEZATE ȘI VEI FI; ABONAMENTE. In Capitale și districte, ind ană 48 lei; 10:e luni 24 lei; trei luni 12 lei; ua luna 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 16 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea «Jiarulul, LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 6 rue de l’anciene Comédie și Havas, Laffite et G-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B' G. PopovicI, 16 Fleisch IKl&Fjkt IN ITALIA la d. doctorü Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd.; 20 BANI ESEMPLÁRULU Ril Pai PPQffi 31 AUGUSTU LINOUI GOL, 12 RAPCIUNE Camera hotărîtă ca Liiul, la 3 —15 Septembre, se începă desbaterea în privința revizuirii articolului 7 din Constituțiune. Gestiunea s’a desbătută, în timpii de luni întregi, în întruniri electorale, în ziare, în mai multe întruniri de deputați și senatori, în secțiuni și în comisiiunea delegaților» Camerei. Ca și toți ceilalți, ne-amu împliniții datoria, după putință, de a spune ceia ce vedem și ceia ce credem că este bine scurcit. Acum, ajunși la criua din urmă, cândă cuvântul și faptulă, binele și reula aparținu numai deputaților», vomă (fice și noi, ca simplă împlinire a datoriei cuvântulu nostru din urmă, înainte de a se deschide desbaterile și a se otărî cestiunea cea mare ce este la ordinea țilei, credemu că orî-ce Română, și mai cu osebire ori-ce deputatu, trebuie să-și pună întrebarea: unde mergemű ! Și, după se va cugeta și va cumpăni bine, să facă, pe respunderea sea, ceia ce va găsi că bine este a face. Articolul 7, pusă la 1866 în Constituțiune, ne-a făcută ună mare rea. Cuvântulü că religiunea este săpedecă de a pute fi ună omă cetățeană română, a făcută să se creză de toți, în amândouă lumile că în România este persecuțiune religiosă. Se adăogămă aci că s’aă găsită la noi Români cari aă jisă ș’aă scrisă la 1867 și 1868 că ministerul Brătianu, persecută pe Israeliți. Se adăogămă că ânsuși d. de Bismarck ficea la mesă, la Versailles, în ziua de 23 Decembre 1870: „Pune mâna pe ună Evreă, vei audi îndată mă țipătă din tote părțile și din tote unghiurile.“ Se adăugămă că Israeliții sunt principii financieror, stăpânii celoră mai multe ziare din lume, și vomă înțelege cum tóte aceste întrunite, și întărite prin nenorocitură art. 7, contribuiră ca Francia să ceră, și tóte puterile să primescă înscrierea în tratatulu de la Berlin a articolului 44. Independința ne-amu dobendită o înșine. Puterile străine înse stipulară că nu ne vom recunosce, nu ne vor ă primi în sînul ă lora, până ce nu ne vom conforma cu principiul de egalitate religiosă. Avândü apoi interesă ca tratatul de la Berlin să se esecute pe deplină, ele se legară ca tóte împreună să susțină deplina lui esecutare. Negreșită că ele împinseră pre departe cerințele lor, în ceia ce ne privesce. Negreșită că avemă dreptul și datoria sa ne apărămă naționalitatea, proprietatea și interesele nóstre politice și economice; și din acestă puntă de vedere, vom urama cu fericire că nu a fostă cea mai mică divergință între Români, între parlamentă și guvernă. Ințeleptă este énsé sé ne osebimü în privința unui punză care nu ne póte face roü de’la vomă primi, de ni ne póte e spune la felurite neajunsuri, și chiară pericole , de ne vomă diviza? Principiul că religiunea nu va mai fi uăpede că pentru a dobândi cineva dreptulă de Românii este admisă de toți. Unde este dâră divisiunea ? In aceia de a recunosce îndată ca Români pe Israeliții cari aă dată dovedi că aă voită să fie Români. Acești Israeliți sunt, după propunerea a 3 din membrii comisiunii delegaților, cei cari aă dată tributulă sângelui, cei cari aă învățată și dobândită diplome în sculele române, cei cari aă scrisă în limba română uă carte folositore țârei, cei cari aă fondată uă fabrică, afară de cele de rachiu, și cei cari aă făcută uă donațiune de binefacere, celă puțină de 20.000 lei, unoră instituțiuni românesc!. Câți suntă toți aceștia ? Nici una mie. Ce câștigămă adoptându-i ? 1. Aratoma opiniunii publice a lumii că nu religiunea a fostă osebirea între Români și Israeliți, ci nevoința acestora de a fi Români și a simți ca Români. Acestă adevĕri va fi recunoscută de toți și opiniunea publică va trece cu noi cândă se va vede miculă numără de Israeliți ce s’a găsită, care să fi dată aceste dovedi de simțimintele loră pentru țara în care s’aă născută ș’aă trăită în deplină libertate și prosperitate. 2-lea. Dândă dovedi prin fapte că împlinirămă tate stipulările tratatului de la Berlin, vomă fi îndată admiși în concertul statelor europene și vomă rădica astăferă inamicilor noștri ori ce mijlocă de calomnie, ori ce protestă de intervenire în drepturile nóstre. Se cercetăm acum cestiunea din altă puntă de vedere. Comitetul delegaților a Camerei s'a împărțită în 4 membri pentru uă părere și 3 pentru alta. Marea majoritate a Camerei a fostă și este pentru menținerea ministeriului Brătianu; cu tote aceste ele își depuse demisiunea în mânile Măriei Sale. După consiliele mai multora se compuse un nou ministeru din mai multe nuanțe. Noul ministeru făcu un nou studiu al chestiunii în desbatere, ministrul afacerilor străine se duse însuși pe la tote cabinetele și găsi, decă nu ne înșelămă, că singura soluțiune a cestiunii este cea susținută de cei trei delegați ai comisiunii Camerei, în contra celor patru. Daca asta va fi, întrebarea: unde mergemű, se pune de sineși. Cei patru din comisiune sunt din diferite partide, unite în acestă pantă, deja forte divisate în principiele loră. Cei patru din comisiune,departe fiindă de a ave, cu dânșii majoritatea Camerei, nu potă compune ună ministeru. Ministerul actuală, deși are majoritatea Camerei, nu putensă să resolve cestiunea cea mare decă nu va dobândi puținele voturi ce-î lipsescă pentru împlinirea celor două treimi cerute de Constituțiune. Unde mergeműdejű , mai i’epetămă, déca cestiunea cea mare va remâne în starea în care era la venirea acestui cabinetă ? Țara nu pote remâne fără minister t. Cei patru din comitetul delegaților« nu pot ă da ună minister», fia chiar compusă de partide cu totul o contrarie, fără săMisolve parlamentuul I. D. Bozianu a refuzată de a compune ună cabinetă. Pe câtă scimă—și credemă că în acesta suntemă bine informați—numai d. Manolache Kostaki primise a forma ună cabinetă, asigurândă că va resolve cestiunea disolvândă parlamentară. D. Manolache Kostaki înse trece în opiniunea țârei ca inamică ală libertăților constituționale, ba încă și ca supt-semnătură ală renumitei petițiuni de la Iași. Primi va țâra acelă ministeru, atunci mai cu semn cândă la ordinea Jilei este tocmai revizuirea Constituțiunii ? La ce ne e spune mă decă țara nu ’să va primi ? La ce ne e spune că asemenea deca țera își va pleca de astă dată capulă înaintea forței ? Ce se va alege în acestă casă de Constituțiunea nostră, ce se va alege de libertățile nóstre , și acesta câmdă n’ama mai are în favorea nostră susținerea opiniunii publice a lumii civilisate și cândă vedemă în ce frământări este nu numai Orientală, derii și totă restul» Europei ? ’Atragem» atențiunea publicului, a deputaților și senatorilor asupra acestoră considerațiuni, pentru ca celă puțină nimeni să nu potă dice că n’a fostă bine prevestită. Vorbindă într’unul din numerile nóstre din urmă despre măsurile ce ar fi de luată spre a veni în ajutorul locuitorilor de prin județele unde recolta porumbului a fostă cu totul compromisă, ama arătat părerea nostră de rea că administrațiunea domenieloră— neputândă negreșită prevede marea urcare de prețuri ce s’a produsă de câtăva timpă în cerealele nóstre—a vândută două mii de chile de porumbă pe prețură de 28 lei chila. In acelașă timpă cereamă ca acestă administrațiune să nu mai vândă de aci înainte nimică din cerealele ce posede, ci să le păstreze spre a veni cu densele în ajutorul poporațiunilor agricole în lipsă. Astăzi suntemă în posițiune de a da lămuriri mai precise asupra vânzării celor două mui cile de porumbă. Ele mai ânteiu informațiunile ce avemă, în ceia ce priveșc o prețură dobândită . Pentru vânzarea porumbului din recolta anilor 1877 și 1878, bună cu rea, predată pe locă la pătule , transportul, plata machinei și tóte chieltuielele de bătută privindă pe cumpârătură, administrațiunea domenieloră a făcută să se țină licitație la prefectura de Doljă. Prețulă cea resultată a fostă de 22 lei chila. Acestă preță nu s’a aprobată. Câteva zle după licitațiune s’a primită oferta unui amatoră din Doljă, care nu concurase și care oferia 24 lei de chilă. Administrațiunea domenielor, avândă că altă ofertă în Bucuresci pentru 27 lei chila, a telegrafiată prefecture! de Doljă să pună în vederea acelui amatoră prețulă de 27 lei ce se oferia aici, și se la invite a arĕta decă dânsulă dă ună preță mai avantagiosă. Prefectura de Doljă a respunsă cnse că acelă amatoră nu voiesce a da mai multă de câtă 24 lei de chilă. In urma acestei declarațiuni, administrațiunea a aprobată vânzarea cu 28 lei chila, preță care, în condițiunile în care s’a făcută vânzarea, și ținându-se comptă de transportă, plata machinei și chieltuielele de bătută, tote în sarcina cumpărătorului, revine la 41 — 42 chila la schelă, astăfelă cum se vindea pe atunci. In ceia ce priveste necesitatea de a se face vânzarea, avemă informațiunile urmatore : Una din moșiile în care se găsia porumbulă fiindă deja arendată de la 23 Aprile 1879, administrațiunea era nevoită să vândă porumbulă, spre a încheia compturile cu registrul și a preda pătulele noului arendașă. Ceva mai multă, primăria locală făcuse cunoscută că pătulele erau aprope de a căde și cerea a se lua grabnice măsuri pentru ridicarea porumbului, spre a nu fi espusă a se risipi. Lasă altă moșia fiind grămădite două recolte, cea din 1877 și cea din 1878, asemenea trebuia a se vinde spre a se pute repara pătulele din vreme, în prevederea recoltei anului curentă. Cândă se făceau aceste vânzări, nu se sei aâncă că recolta porumbului va fi compromisă anulu acesta. Peste 15—20 de zile énse, cândă s’a văzută că din causa secetei recolta porumbului este în adevĕri compromisă, prețurile au începută a se urca cu răperficiune, administrațiunea a poprită atunci alte vânzări și chiară din porumbulă vândută a reservatiilOO chile, pentru a pute veni în ajutorul locuitorilor de pe una din moșiile care se caută încă în regia anulă acesta. rusă domenieloră, generalulă Obruceff ară înlocui pe generalulă Miliutin la ministerul de resbelă. Acastă scrie trebuie primită supt tóte reservele. Bombay. 11 Septembre—S’a răspândită scrrea că Emirulă Jacob Khan ară fi fostă omorîtă sau că s’ară fi sinucisă. SERVIȚIULU TE LEGE, AFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Paris, 11 Septem.— U nouă notă a comitetului Alianței Israelite denundă că au fost r espunsiuni și arestări de Evrei în România. Constantinopole, 11 Septembre.— Declarațiunea făcută de Savfet-pașa, în cea din urmă conferință a comisiunii de delimitare a fruntarielor greco-turcescă, dovedesce neputința de a urma negocierile, daca Grecia stăruesce a privi protocolulu XIII al Congresului ca obligatoriu pentru Portă; el propune a intra îndată în discuțiune și a se sili de a pune în acordă delimitarea aretată în tratatul de la Berlin cu situațiunea actuală. In cursul discuțiunii, plenipotențiarii greci părură ună momentaotărîțî a renunța la condițiunea, stabilită la începută, ca Porta să recunoscă protocolului XllI-lea uă caracteră obligatoriu; dară la sfârșită ei cerură amânarea declarării lor definitive, reservându-șî de-a o fixa ei înșiși la conferința viitare. Petersburg, 11 Septembre.—Se vorbesce de schimbări însemnate în ministeră : generalul Isakoff, capulă sectelor militare s-a ră numi ministru al instrucțiunii publice; principele Donducos-Korsakof, ministru al afacerilor străine ; d. Velayef, ministru de interne; d. Moakoff, actuală ministru de interne, ară trece la ministe Emanciparea Evreilor și adversarii sei. Supt acestă titlu Neue Freie Presse de la 10 Septembre publica următorele : : ~ „Ministrulu de externe ală României, d. Boerescu, la curândă se va întorce la Bucuresci din misiunea sa pe la cabinetele marilor puteri europene. D. ministru-președinte Brătianu s’a dusă ieri la moșia sea de la Pitesci, unde se va întâlni cu d. Boerescu, și în acelașă timpă se va întorce împreună cu dânsulă în capitală. Imediată după acesta, consiliul de miniștri va formula proiectulă în privința revizuirii Constituțiunii, pentru emanciparea Evreilor, și lă va depune înaintea Camerelor de revizuire. In privința atitudinii Camerei facia cu acestă proiectă, circulă diferite opiniuni. Pe cândă dintr’uă parte ni se spune că deputații și senatorii s’aă convinsă că continuarea resistenței în contra voinței puterii oră, pe care d. Boerescu în misiunea sea a avută ocasiune de a o cunosce, ară fi că nebunia, care ară provoca mari rele României, și că prin urmare ei sunt hotărîțî a primi necondiționată proiectur guvernului; în același timp, ni se comunică dintr’altă parte că chiară în timpul recentă partida rusescă din Moldova, supt conducerea d-lui Grigore Sturdza, desvoltă u activitate febrilă și a împărțită mulți bani pentru ca să întărescă resistența represintanților a Moldovei în contra emancipării Evreiloru. Neapărată că la acesta partidă nu pate fi vorba despre iubirea patriei și că se folosesce de cestiunea Evreilor, numai ca mijlocă pentru ajungerea scopului iei. Acesta scopu nu e altul decâta de a sili pe principele Carol se abdice, deorece se crede că principele numai atunci va rememe pe tronuli României daca independința țerei va fi recunoscută de puterile europene. Daca ară isbuti să înduplece pe principele Carol să părăsescă țera la sorta iei, cea mai însemnată pedecă a aspirațiunilor rusesc asupra Moldovei ară fi înlăturată, căci atunci Grigorie Sturdza, ajutată de Rusia, ară deveni Domnă ală Moldovei, care, unită cu Dobrogea, ară forma împreună cu Bulgaria unăreră de stată confederativă supt protectoratulă Rusiei. „Monarchie austro-ungare i s’ară oferi, ca preță pentru consimțirea sa la aceste planuri, protectoratul asupra Munteniei, a cărei guvernare, confirmată de Constituțiune, ar fi încredințată unui principe indigenă (pretendenți sunt destui și în Muntenia). „Din nefericire nu se pute disimula că ună nimelo dintre foștii boieri din Moldova și din Muntenia ară dobândi folose materiale în casulă cândă România nu ară remâne independentă, ci ară fi pusă parte supt protectoratură rusă și parte supt celă austriacă, și e asemene adevărată că printre foștii boieri se află omeni cari până interesele loră personale și de castă mai presusă de binele țârei; decă ânse planurile condamnabile ale acestoră omeni potă ajunge sau nu a fi realisate, acesta nu atârnă atâta de la dânșii câtă de la puntulă de vedere din care