Romanulu, octombrie 1879 (Anul 23)

1879-10-01

ANULU DOUE 1>ECI ȘI TREI Hedactviniea și Administrațiunea strada Drimriel 14 VOIESCE SI VEI PUTEA ANUNCIURI. Rima de 30 litere petit, pagina IV.— 40 bani Beto . , , pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud, N0.8I-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tótá Germania. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARPLÜ LUNI, MARȚI 1, 2 OCTOBRE,§1879. I.IJMÍNEZA-TE ȘI VEI FI. A B O N Â~M ENTE.] In Capitals și districte, uműan8 48 lei; șfise luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestru 15 le. A se adresa: IN ROMANȚA, la administrațiunea (parului. LA PARIS, la d-nii Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene Comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B' G. PopovicI, 15 Fleisch markt IN ITALIA la d. doctorii Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BÁNI ESEMPLABULU Bucuresci, I:‘ Brumärelü. Suntű patru file pline de conda se desbate în Camera deputaților a proiectulu pentru modificarea art. 7 din Constituțiune. Tota acesta articolu s’a desbătută alte patru file, acum vre două luni, cu ocasiunea proiectului presintata prin inițiativa parlamentara. Ce lumină au adusu în acesta mare cestiune, cei cari au combătut opiniunea guvernului, basată pe tratatul de la Berlin ? Nici una. Și din care caută ? Fiindă că oposițiunea, mai în întregul ă fel, n’a voit a desbate gestiunea din punctul de vedere politico și economică, ci numai pe tărâmur de pasiuni religiose, personale și guvernamentale. America și Europa întregă, de la miniștri pénă la servitori, acasă pe Români că persecută și respingă pe Evrei numai din fanatismă religiosă.. Acastă acusare începu de la luni 1866. Ea fu provocată prin respingerea din Constituțiune a art. 6, care țicea că „religiunea nu va mai fi vă piedecă pentru a se dobândi naturalizarea“. Elă fu înlocuită cu art. 7, care respinge pe Evrei basată numai pe religiune. Acestă respingere, basată pe religiune, fu causa că Congresul de la Berlin a declarată că nu póte primi în concertulă europeană uă națiune care se aferă condusă de fanatismul religiosă. Gruvernal a luptată pentru a dovedi Europei că nu religiunea, ci cestiuni mari sociale, ne-a împedecată și ne ’mpedecă de a da d’uădată la trei sute de mii de Israeliți drepturi politice și civile. Ce făcu și ce face acum oposițiunea în Camera de revizuire ? A luptată și luptă a dovedi Europei că religiunea este causa respingerii Israeliților d. Dovedă că în rândulă trecut d. Conta și de astă dată d-nii Mârzescu, Ionescu, Maniu și chiară d. Codrescu basară respingerea lor pe religiune. Aceștia, și mai cu semă d-nii Maiorescu, Codrescu și Ionescu se siliră încă a mai areta Europei că, pe lângă causa de religiune, mai baseza încă respingerea lor pe pasiunile personale și guvernamentale. Vomă publica, altădată, oă culegere alesă din discursurile de pasiuni religiose și guvernamentale a tutoră membrilor celor mai însemnați din oposițiune. Astăzi ne vomă mărgini inamice câteva cuvinte despre discursurile d-soră Mârzescu, Ionescu și Codrescu. Ce Jise d. Mârzescu, în discursul ă sau teologică de trei ore ? Domnia-mea a luată pe Israeliți, de la distrugerea Ierusalimului, și a vorbită despre tote cărțile lor religiose, despre Sanedrini, despre Talmud, despre sistemul lui Maiomonide, despre rabinul Abrabanel, despre feluriți autori, și a susținută că Evrei sunt, prin religiunea loră, peirea lumii. Cine nu vede ease că toți acești domni cari vorbescă de religiune nă voită negreșită se uite că acuzarea ce ni s’a făcută de totă lumea și care a provocată intervenirea străinilor, a fostă că nu Gestiunile sociale, ci fanatismul religiosă ne-a făcută se respingemă pe Evrei ? Ce folosit derű aducă țorei confirmândă, în totă Europa, prin discursurile loră, acestă ideiă neadevărată și forte vătămătore nouă ? Și cum nu vădă că revoltă forte în contra nostră opiniunea publică a lumii și provocă derîderea, picând că unamite Evrei ne va ucide prin religiunea loră, cândă în tote țările Evreii nu au distrusă nici ună Stată ci din contra mulți aă devenită patrioți și liberali cetățiani, francesi, italiani, germani, austro-ungari ? A nu le sei și a nu le vede tóte aceste este peste putință. Ce dară urmărescă vorbindu asta-felu ? D. Maiorescu ne-a spusă-o silindu-se să dovedască că domnulă Românilor nu este domnă constituțională ci domnă plebiscitară. A spus-o și d. Mârzescu , deși, prea mândru de finețea sea, a credi ută că învăluitele sale cuvinte nu vor fi înțelese de națiune. A spusă-o mai anteră, cândă a ijisă că Rusia susține România pe tărâmul fracțiunii și ală domnului Maiorescu , organulă partidei ce o numesce conservatóre. A spusă-o apoi, în discursul ă seă de la 26 Septembre licendă : »România din 1866, este astăzi în dreptă a ne întreba cu ce -i putem îndulci suspinul ă iei amară, fiindă că depositulă sacru, lăsată de Constituanta din 1866, este astăzi alterații și mutilată prin perderea Basarabiei.* Și ca cum s’ară fi temută că lumea n’ară înțelege pe cine atacă, adaose: „Cu corona regală,— respunde ó„sele de prin mormintele frațiloră „noștri remași pe câmpiele Bulgariei !... Deja cine va întocmi corona „acestă regulă pe capulă României ? „Orfanulű de tóte poparele! strigă „vocea lugubră, deja maiestosă a „congresului europeană de la Berlin. „Și ccecum, acestă orfană de tóte „popórele, copilulű mimului lui Israelă se găsesce la ușa acestui par„lamentü cerândű modificarea păcatului nostru fundamentală.“ Însuși d. Nicolae Ionescu în ședința de Sâmbătă a introdusă în desbateri pe domnitoră , supt uă altă formă de dibuire. Vorbindu de art. 6, de la 1866, ijise, din chiar senină : „Bă personala, nu mai merită să fie tratată de antidinastică, de vreme ce amă prestată jurămentă Măriei Sale Domnitorului, ca consiliată al Tronului.“ Să se întrebe dera oricine : Pentru ce, în cestiunea art. 7, d. Maiorescu vorbi de Domnă și de plebiscită ? Pentru ce d. Mârzescu, asociată cu d. Maiorescu, z ise că corona regală a perdută Basarabia, lăsândă mormintele fraților noștri pe câmpiele Bulgariei, și că Evreii voru întocmi acesta coronă regală pe capulă României? Pentru ce d. Ionescu deciarâ din chiarű senina, că este dinastică, fiindăcă a jurată, ca ministru, credință Domnitorului ? Câtă despre noi acestă procedere ne aduce aminte pe aceia a unoră selbateci, cari aă uită obiceiă. înainte de a ataca pe ursă îi Jică : „Seniore ursă ! decă cumva ești <Jeă, ertă-ne pe noi cari voimű să te ucidemă : nu noi te vomă omorî, ci cuțitulă nostru.“ In aceste două periode de desbateri, oratorii oposițiunii au vorbită de religiune, ș’au atacată necurmată puterea esecutivă, și pe cei cari suntă contra loră, et aă atacată și ânsăși libertatea presei. D. Maiorescu a chiemată la baza Adunării pe ziariștii partidei liberale. Mai însemnătoră este ânsă că însuși d. Nicolae Ionescu a atacată alaltăieri presa liberală : „Deca ară fi se vorbescă după „gazete,zise d. Ionescu, apoi chiară „astăzi se zice la uă gazetă , infa„ma oposițiune. Cândă în Englitera „s’ară arunca asupra unui partidă „uă asemene calomnie, întregă iar„lamentulű s’ară deula în piciiire „ca să stigmatiseze pe acelă temerară gazetară, care ară îndrăsni să „arunce asemeni calomnii.“ (Aplause, scomotă mare). D. Ionescu: „Din norocire suntă „aci representațî mai toți gazetarii „din Bucuresci cari facă acestă larmă. Eu nu suntă gazetară, și rogă „pe gazetari să mă respecte, căci că „nu-i atacă.“ D. Ionescu a fostă adese gazetară, și chiară cândă cu procesul de la Dorohoi. De ce acum se lepădă de publiciști și-i numesce gazetari, cu boieresculă dispreță ce a luată de la nouii săi colegi ? De ce trage fiarele, împreună cu d. Maiorescu, la baza Adunării, și, iată cu dumnelui, acasă numai fiarele liberale, uitândă injurtele și infamiele ce scriăfiarele din partida de sugrumare în care a intrată și domnia-mea ? Derűare numai pe jiaristi îi desprețuiesce și-’i atacă acum Boerulă Nicolae Ionescu ? Nu ataca ieri, și cu cuvintele cele ne mai parlamentare, pe săteanulă deputată Scheleru și pe deputatulă d. Cercheză ? de Nu aă făcută cu toții mnă felă despotică franc-masonerie d’a supune pe deputați a se îngagia prin iscălituri, d’a nu lăsa pe nici unulă să cugete și să spuie ce cugetă, și a se năpusti ca lupii pe orîcare din acei deputați îngagiațî ară cuteza, a vede, a înțelege și a spune ce a vădută și cea înțelesă ? In fine ca să se vedă de toți metoda ce se întrebuințeză de fracțiunea ce se pretinde liberală, asociată acum cu partida ce se pretinde conservatore, este destulă să amintimă. In cursură celă lungă, în care se urmeză în Cameră desbaterea articolului 7, mai nici unulă n’a vorbită în acastă cestiune. Acusări contra guvernului, acusări contra indivizjilor, acusări ultra glumețe, ca cele făcute de d. Codrescu, că „Muntenia a dată zestre Moldovei pe Evrei“, acusări religiose, și mai nici ună cuvântă despre tratatul de la Berlin, despre îndatorirea ce -și-aă impusă tóte puterile de a susține aplicarea lui, despre cestiunea politică a României și despre răulă ce și-ară face România scăpându-se de acuzarea de persecutare religiosă și dendă cetățenia la una mie de Israeliți. Cum se chiemă acestă fugă turbată a oposițiunii de asemeni desbateri seriose , mai cu samă când ele suntă imperiosă cerute de cele mai mari interese ale națiunii? Remânendă ca națiunea să cugete și asupra acestui faptă noi vomă închieia astăzi cu următorea anecdotă. Se firea unor deputați burgesi: — De ce nu voiți să înțelegeți că trebuie să cercetați cestiunea și din punctul de vedere politică ? De ce nu ’nțelegeți că deputații sunt datori să fie și omeni politici? — Noi nu ne ocupămă de politică , respinse cu îngâmfare burgesul. — Pré bine, ’1 se respuns® : Politica se va ocupa de voi. SERVIȚICLU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Paris, 29 Septembre. — D. Jules Grévy, președintele Republicei, este așteptată mâne la Paris. Constantinopole, 29 Septembre.—Actualmente se urmărescă nouie negociații financiare cu Porta, spre a realisa ună împrumută de 10 milione de livre. Din suma totală a acestui împrumută, 4 milione și 500 de mii vor fi rădicate pentru încasarea avansurilor făcute asupra garanției produsului vămilor, și alte 4 milione voră fi destinate a achita remășițele avansurilor precedente. Va remâne de la Porțea, daca voră reuși negocierile, 1 milionă și 500 mii livre pentru trebuințele sale. Vămile, după condițiile impuse Porței de către împrumutători, vor f a de acum înainte administrate două grupă de banchieri indigeni supt supraveghiarea guvernului otomană, și produsul ă loră va fi afectată pentru plata dobândilor și și amortismenteloru noului împrumută și pentru serviciulă anuitățiloră celoră patru împrumuturi precedente, care aveau deja garanția loră asupra vămilor și contribuțiunilor indirecte. Tesaurulă turcă va primi asemenea din produsulă vămiloră uă sumă anuală nefrisată încă. Belgrad, 29 Septembre. — Ieri în Belgrad s’a simțită uă sguduire de cutremură de pământă. Viena, 12 Octobre. — D. Bălăcanu, ministru plenipotențiară al României la Viena, a plecată astă sera la Bucureșci. Astăzi a avută locă, supt președința împăratului, dă conferință între miniștrii ungari, în scopul de a determina redactarea proiectelor identice ce se vor presinta în ambele Parlamente. Londra, 12 Octobre. ■— D. Cross, ministru de interne, a apărată, într’ună discursă pronunciată ieri, politica cabinetului ji Beaconsfield, eră adică că guvernele Europei sunt unanime întru a da asigurări pentru deplina esecutare a tratatului din Berlin și a blamată administrațiunea Turciei, declarândă că reforme sunt trebuinciose. Elă respinge apoi aserțiunile partidei liberale, care acuză cabinetulă actuală că a provocată cele din urmă rebelă în priunte, care trebuie să fie atribuită mai alesă partidei militare ruse. Ministrul engleză demonstră în fine că politica guvernului este folositore pentru interesele Englitezei și pentru pacea Europei. Corespondința Havas. Ni se scrie din Constantinopole : «Vămile, care garantezá împrumutului cel să negociăză în momentul ă de faciă Porta, s’ară dar forfațt în timpul ă de zece ani unei grupe de banchieri indigeni, pe media receteloră din cei cinci ani din urmă, amiorată la 500,000 lire, ceia ce ară face peste totă aprope 3 milione lire pe ană. Acestă cifră se crede că ară fi întrecută cu multă, déci Porta ară consimți a da administrațiunea vămiloră sale unei comisiuni internaționale; déci Porta voieste să evite orice amestecare străină în afacerile lei interne.* Engliteza și Austro-Ungaria. Diarele maghiare sosite astăzi discută retragerea comitelui Andrassy. Pester Lloyd, enumerândă meritele comitelui Andrassy și arătând relațiunile dintre Austro-Ungaria, Germania și Englitera, cuce: »Încă la 22 iunie 1877 , comitele Andrassy putea să însărcineze pe comitele Beust, care atunci era ambasadoră la Londra, ca să declare președintelui cabinetului englesă câtă e de importantă de a vedea că lordul Beaconsfield recunosce solidaritatea intereselor între Austro-Ungaria și Englitera, că guvernul austro-ungară primesce reservele Engliterei și că se obligă de a procede în comuna cu Engliteza, în casulă cândă vre-unulă din acele interese comune s’ară atinge. »La mijlocul lui Aprile 1878, îndată după misiunea generalului Ignatieff, președintele cabinetului englesă a primită cele mai positive probe, din partea cabinetului austro-ungară, că Rusia s’a convinsă, chiară prin misiunea generalului Ignatieff, că e cu desăvârșire imposibilă de a despărți interesele Austro-Ungarieî de ale Englizezeî.* Situațiunea în Rumelia orientală și presa englesă. Mai tote diarele englese se ocupă astăzi cu cestiunea Rumeliei orientale. Morning Post de la 10 Octobre critică aspru regimul lui Aleko-pașa, dicendă că guvernatorele n’a făcută ună singură pasă pentru împlinirea datoriei cu care este însărcinată. Dacă el se va arăta necapabilă, represintanții Europei vor fi nevoiți se re înșișî în mână frânele guvernării. Ei au dreptul de a autoriza pe Portă ca să restabilescă ordinea în districtele tulburate, se ocrotesc viața și averea Mahometanilor, și se nu lase câtuși de puțină a se viola tratatul din Berlin. Standard zice că nu pate se tragă altă conclusiune decâtă că Aleko-pașa e ună intrigantă și se arătă necapabilă ca cu atâtă mai ușoră să-și potă esecuta intențiunile lui trădătore. Depărtarea lui ânse provocă mari greutăți. Tratatul din Berlin din nenorocire cere consimțimentală puteriloră la numirea guvernatorului Rumeliei orientale și numai cu mari greutăți s’a putut găsi guvernatorele actuală. Curtea din St. Petersburg în totă-deauna se va opune la numirea unei persane care va fi credinciosă și devotată Sultanului.