Romanulu, noiembrie 1879 (Anul 23)

1879-11-01

A NULII DO UE-I VECI ȘI TREI Refracțiu­nea și Administrațiuniea strada Domnei, 14 VOIESCE ȘI TEI PUTE ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 bani Deto . , s pagina III, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului. LA PARIS, la Havas, Laffete et C­ne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI ESEMPLARULU­ Eco la ce­ară conduce de sicură să isbândă a silințelor, ce se facă, spre a pune piedeci în Cameră pro­iectului de rescumpérare. Bucuresci.31 BRUMARELU 12 BRUMARU Este, la noi ca pretutindenea, uă partidă, care se numesce conserva­­tore. Misiunea unei partide conserva­toire este de a merge încetă, forte încetă, și a păstra, pe câtă putință este, legile și tradițiunile cele vechi. Ce misiune are pnse la noi aces­­tă partidă, care își dă numele de conservatore ? A păstra legile cele vechi ? Dera care? Regulamentul­ organică, arh­on­­dologia, impositele cele ilegale, pe­­depsa cu morte, sugrumarea cuvân­tului, bătaia și jafurile de totă fe­­lulă ? Aceste tote le-a apărată cu totă căldura partida cea vechiă, deri se scie că ea era a­tată de slabă, în­câtă a perdută totă ce-a fostă a­­părată. Națiunea a spulberată tote acele legi și, de câte ori a putută, a respinsă pe toți a cei cari le-au a­­părată. Voiesce ea să conserve Constitu­­țiunea actuală ? Dejű în acestă privință totă na­țiunea este conservatóre. Voiesce să mergă necurmată spre progresă, înse câtă se pate mai în­cetă ? Dejű pe acestă terâmă s’a decla­rată la noi­uă altă partidă conser­vatóre, care ’și-a dată numele de centru. Toți sciă că bărbații cari ’și-aă dată acestă ultimă nume s’aă des­făcută de cei cu numele de conser­vatori, astă­felă că aceștia să î­n­­masă vre 5, 6 capi, urmați de cli­enți compromiși forte și în tote, capi și clienți respinși de totă na­țiunea. Ce principie dejit servesce și ce valore mai are uă partidă, compusă numai de câți­va bărbați, și res­pinsă de tóte cele­l­alte trepte ale societății ? Respunsulă la acestă întrebare îlă vomă găsi în organulă acestei par­tide,­­fisă conservatóre, în ț­iatulă Timpul). Ca să scie cine­va ce valore are că partidă câtă neapărată se ved­ă ce spune și ce susține organul ă iei. Ei bine, acestă organă scrise, Dumineca Trecută, ună „primă Bu­curesci“, care în tote, în stilă, în i­­dei, în moralitate, în seriositate, în limba giă, este fotografia partidei­­ zise conservatóre. Din nenorocire pentru noi, sim­­pula este forte puțină răspândită; forte puțini îlă citescă; reproduce mă derű mai la vale acelă articolă și nu ’lă însoțimă de nici ună res­­punsă; rugămă pe toți să ’să cite­scă, asigurându-i că toți voră rămâ­nea încremeniți de enormitățile ce elă conține, că toți voră cunosce pe deplină ce valore are că partidă ală căreia organă spune publicului atâtea și atâtea absurde absurdi­tăți. Statură română este în ajunulă de-a face cea mai strălucită, singura strălucită afacere financiară și eco­nomică ce­a făcută de cândă există. Este în ajunulă de-a deveni stă­până pe una mie de kilometri de căi ferate, de-a dispune elă însuși, numai în interesul ă­seă propriă na­țională, de principalele artere ale vieței economice naționale, și acesta nu numai fără nici ună sacrificiă, dară încă cu mari folose. State puternice au făcută sacri­­ficie însemnate spre a pune mâna pe căiele foră ferate. Acestă cestiune este astă­­zi la ordinea ț­ilei în totă Europa; pretutindeni salutara ideă de Stată, că drumurile de fieră nu mai potă fi lăsate în mânile specu­­lațiunii private, ci trebuie să fie în­trebuințate de Stată pentru desvol­­tarea intereselor­ generale, întocmai ca servițiulă posteloră și telegrafe­­loră, predomnesce într’ună modă a­­própe absolută, și pretutindeni gu­vernele facă și negocieză rescumpe­­rarea căieloră ferate , din mânile societăților­ private. La noi, nu numai că acestă ideă, mai salutară în România de câtă ori­unde, pate găsi o­ aplicare i­­mediată, și pe scara cea mai largă, derit­âncă ea se aplică cu uă mare ușurare a bugetului Statului, în loc­ de îngreunarea lui. Situațiunea stă astă­felă : După convențiunea astă­rii în vi­­gore, Statulă română este îndato­rată a plăti încă 81 ani de aci înainte câte 18,857,880 lei pe ani și căiele nóstre ferate sunt­ în mâna și la discrețiunea unei societăți străine. După proiectul­ de rescumpărare, țara nu va mai plăti de câtă 44 ani de ani î nainte câte 16,721,800 lei pe ani și căiele nóstre ferate voră fi numai în mâna și la discrețiu­­nea Statului Română. (1) Ună asemene resultată este fără nici uă îndoială atâtă de străluciții, în­câtă multora nu le vine a crede că póte și România să facă uă dată uă afacere atâtă de folositóre, pe cându, pene astâ­cji, n’a făcută de câtă afaceri ce au costată-o forte scumpă. Nu le vine a crede că Sta­tuia Român­ă rescumpera căiele sele ferate, și pentru acesta nu numai că nu plătesce nimică mai multă de­câtă asta-<ji, ci câștigă încă uă sumă enormă. Intriga și speculațiunea profită de acesta nedumerire, pe care o a­­runcă în spirite tocmai folosele sur­­prini­étare ale afacerii, și ridică tote acele dificultăți, ce pune piedeci rea­­lizării afacerii, fără a se pute cnse formula într’ună modă precisă. Calculele speculațiunii nu suntă anevoie de ghicită. Este vorba de o­ afacere de 300 de milione; cine scie cândă se va mai presinta în România încă uă asemene afacere! La bursa Berlinului și la alte burse acțiunile căieloră ferate sunt­ mai numerose de­câtă tate sectele ce aă uă legătură cu Ro­­­­mânia; asupra lor­ se potă face mari operațiuni, căci se găsescă în mare numerit. Prin urmare, — speră speculațiu­­nea, — daca se respinge de uă cam dată proiectulu de rescumpărare, sau chiară numai se amână, se va pro­duce uă scădere a cursului și cei cari se­ă de mai ’nainte că are să se întâmple respingere sau amânare, jocă la scădere, adică vândă cu pre­țura de astăzii énse cu condițiunea de a preda peste­uă lună, apoi de aci pene într’uă lună producându-se scăderea cursului, acțiunile sunt­ cumpérate mai ieftenă de­câtă au fostă vândute și sunt­ predate cum­­peratorilor­. Prin urmare câștigă. Vă dată scăderea produsă , Gesti­unea rescumperarii este readusă pe tapetă, căci nimeni n’o respinge în modă absolută, din principiu. Spe­culațiunea cumpera ense din vreme la urcare, adică cumpera ieftenă, cu perspective de a revinde atunci când o cursulă se va urca; apoi vă dată cestiunea readusă în Cameră și re­­solvată, speculațiunea revinde acți­unile sale cu prețură celă mai ur­cată. Câte capete calde și apetite să­­nătase nu se exalteză la perspectiva acestora câștiguri, pe care le între­vede de milione, și ce nu suntă ele în stare să facă spre a’și ajunge la scapă, adică spre a produce do­uă cam­dată că scădere a cursului prin respingere sau amânare, și în urmă uă urcare, prin revenirea cestiunii în Cameră și prin resolvare! Suntemű énse datori să spunemă chiară acestei speculațiuni,—de care n’ară trebui să avemă a ține se­ma, — că a apucată pe uă cale ră­tăcită, din cauză că n’a aprofun­dată cestiunea. Vomă da uă dușă rece aceloră imaginațiuni calde, care vedű atâtă de lesne câștiguri de mi­lióne. Amu arătatű într’unulu din nu­merele trecute că, déca rescumpe­­rarea nu se face acum, nu se mai face nici vă­ dată, de­ore­ce chiară de la anulă, societatea căieloră fe­rate póte să împartă uă dividendă de 4 i. Astăz­i vomă aminti că chiară proiectul­ de convențiune pentru rescumperare, presintată Camerei, conține la art. 14 disposițiunea ur­mătore : „Pentru drepturile concese guver­nului română și obligațiunile pe care ele le ie asupră’și prin convențiunea de faciă, Societatea căieloră ferate române se obligă a nu fixa pentr­u anulă 1879, în favorea acțiunilor­ primitive, uă dividendă mai mare de 3 ® g § și în favorea acțiunilor­ de prioritate uă dividendă mai mare de 8 g “ " . Acesta disposițiune spune lămu­rită că numai în considerațiunea o­­bligațiunilor­ luate de guvernulă română prin rescumperare, societa­tea nu va da acțiunilor­, pe anulă 1879, oă dividendă mai mare de 3,60 g. Cu alte cuvinte, déca res­­cumperarea nu s’ară face și socie­tatea n’ară mai fi obligată prin art. 14 citată mai susă, dividendă ară pute să fie și mai mare. Așa și este în realitate. Chiară pentru anulă 1879 societatea ară pute se împartă uă dividendă între 4 și 4­­ la sută. Ce resultă de aci ? Resultă în prima linie că acțio­narii s­ iită în totă casulă asigurați pentru anulă curentă de uă divi­dendă de 3,60 g, ceia ce va opri, în modulă celă mai sigură, acțiunile de a cădea supt cursulă de 36. Deru este încă uă împrejurare, care va face ca cursulă să nu scadă nici într’ună casă, nici la atâta. S’a întâmplată, și prin faptulă negocierilor­ de rescumpărare și din alte cause, că banchierii puternici, cari se află în capulă societății căie­loră ferate, suntă și cei mai mari detentori de acțiuni ai acestoră căi. Ei suntă doja directă interesați ca cursulă acțiuniloră să nu scadă, căci cu densulă scade și averea loră. Prin urmare, în z­iua cândă vară vede că cestiunea rescumperarii este în pericolă, și că cursul­ acțiuni­loră loră este amenințată să scadă, ei, cari du în mână corupturile și situațiunea societății, voră face să se publice prin organele loră de pu­blicitate că, rescumperarea fiindă părăsită, dividendă ce se va împăr­ți pe 1879, va fi de 4 $, sau de 4­4 * 4* Din acestă momentă, cursul­ ac­țiunilor­ nu va mai pute să scadă supt 43 sau 44. Astă­felă, și speculațiunea ce-și face atâtea ilusiuni astăț­i, se va fi amăgită. Și rescumperarea căieloră ferate ară fi póte perdută pentru Româ­nia, căci acționarii, după ce voră fi primită să dividendă de 4, nu voră mai voi se’și de acțiunile de 100 pe 60 cu 6 g, nu voră mai voi adică se schimbe 4 pe 3,60. Ama vorbită în mai multe rîn­­duri de inundațiunile ce au bântuită una din cele mai frumóse părți ale Spaniei, provincia Murcia. Desastrele au întrecută totă ce ne-amă pute închipui. Mai multă de trei mii persane aă pertin, sate numerose au fostă distruse, orașe sem­nate de ruine, țiecimi de mii de familii sunt­ reduse la cea mai mare miseriă, și vine iarna. In aceste împrejurări, presa fran­­ceză h­otărîtă a veni în ajutorul­ acestora nenorocite poporațiuni și a organisată uă serbare la Paris, serbare care va avea de complementă publicarea unui­­ fiară despre care vorbimă mai la vale. Recomandămă din tote puterile cititorilor­­ noștri scrisorea ce ne a­­dreseză d. Lebey, directorulă gene­rală al­ Agenției Havas. Suntem­ convinși că acestă apelă căldurosă va fi auț­ită de toți Românii care ’și voră aduce aminte că nenoroci­rile Spaniei nu ’i potă lăsa nepösa­­tori, că Spania ’și România sunt­ surori prin sânge, și că decă voimă se primimă și noi semne de iubire din partea celoră­l­alți membrii ai familiei Latine, trebuie să dănuiă și noi, în mărginile puteriloră ncțifere, dovedi de iubire celor din acésta familie care suferă. Cunoscânda mila Românilor, pen­tru tóte nenorocirile, și marile sa­crificii ce au făcută totă-dea­una în asemenea împrejurări, avemă deplina încredere că și de astă dată vor­ fi totă aceiași. (1) A vedea pentru aceste cifre și altele, arti­­colului nostru din „Românuhle de la 24 Octobre JOUI, 1 NOEMBRE, 1879. LUMINEAZA-TE ȘI VEI EI. A­B­O­N­A*M­ENTE. In Capitală și districte, um­­ană 48 lei; Rose luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru taie torile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea diarulul. LA PARIS, la d-n I Darras-Halegrain, 5 rue de Panciene comédie și Havas, Laffîte et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA, la d. doctoră Gustavo Croce, Via San Benigno, 17, Cenova. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI E SEMPLARULÜ A se vedea depeșire în pagina II. Diarulu Timpulu. E co articolulă organului partidei țiisă conservatóre despre care se vor­­besce în primul­ nostru Bucuresci de astăzih. BUCURESCI­­ 7S“° 1879. De Dumineca trecută și pené acui agenții secreți și cei publici ai roșiloră colporteza­tă curiosă scrie, că adică între d-nulu I. Brătianu și M. S. Domnitorulă ară fi a­­vută locă nișce explicațiuni de natura cea mai gravă. D. Brătianu a găsită de cuviință a a­­dresa M. Sele Domnului să scrisere, după cum­­ jică unii, ună discursă după cum a­­firmă alții, prin care impută că M. Sen ’I ară fi cerută pene acuma 1. cooperarea cu Rusia, 2. cesiunea Basarabiei, 3. e­­manciparea Evreilor­ și în fine 4. rescum­perarea drumurilor­ de foru și că, în schim­­bul­ acestoră concesiuni, roșii n’afi ajunsă de a fi susținuți de puteri — și în deosebi de Germania, ală cărei cancelarii, prin­cipele de Bismarck, continuă a persecuta pe d. Brătianu. Daca roșii și organulă foră de căpete­­niă, d. Brătianu, au ajunsă să formuleze acusări în contra coronei, ba­nă ajunsă să le colporteze în publică prin mulțimea de agenți plătiți și gratuiți de cari dispună, e evidenta că explicația n­­­evenită uă ame­nințare, amenințarea uă provocațiune la revoltă. Cu tote acestea ar­ fi uă naivitate de a crede că numai pericolului căderii roși­lor, de la putere a fostă în stare de a ‘I mâna la asemenea desperate mijloce de acțiune, încâtă esplicarea cată să fiă multă mai ascunsă de­c­âtă cum se presintă pri­mei vederi. Se vede mă dére, dacă atrăgendu în dis­cuție unele elemente ce ni s’aă dată pe neașteptate, nu vom­ fi în stare a explica noua atitudine a partidului roșu în genere, a d-lui Brătianu în deosebi. Nu numai in romanele și în dramele mo­derne, ci și în cronica judecătorescă și po­litică ne întîmpină câte ună persona­lă a­­supra originei și tendințelor, căruia e răs­pândită ună semnificativă întunerică. îlă vedemă pe acelă personagiă conducêndu cu isteț­ă țesături fine de intrigi, ’lă ve­demă contradicendu-se cu elă însușî prin vorbe și fapte. îlă vedemă protestândă una făcendă alta și ne vedemă în imposibili­tatea de a înțelege unitatea acțiunilor­ lui, pene ce nu dămă de cheia acestora. Din acelă momenta­ni se lămuresce înțelesul­ acțiuniloră, secretului tăriei și a slăbiciunii; interesantulă personagiă e uă enigmă des­­legată. Multe chei s’aă încercară pene acum pentru a înțelege pe d. Brătianu. Unii încercaă a ’să descrie prin mijlo­­cul­ ideei daco-române, a unității națio­nale, de­și cei mai pătrundători puteaă vede din capul­ locului că și acesta ideie nu era de­câtă ună protestă, nu era de­câtă uă trasă esploatată în folosulă unora interese străine ideei. Afară de astea, d. Brătianu urăște în realitate și Ardealul­ și pe Ar­deleni. Când­ hârtiele lui Vodă-Cuza voră vede lumina, se va vedea ce sentimente dușmănești avea d. Brătianu în contra Ar­­delenilor­, cum era în înțelegere cu revo­luționarii unguri de la 1848 pentru uniu­nea Transilvaniei cu Ungaria și trădarea elementului română pe mâni maghiare, pre­cum și pentru înlăturarea casei de Austria de la coróna ungară. Pe atunci Ardelenii erau numiți de d-sea frați falși, frați nea­­devărați, îndată după căderea lui Vodă- Cuza înse­h. Brătianu devine ună aprigă panromanistă în teorie, în câtă­ura prac­tică și iubirea sea teoretică pentru Daco-ro­­mânia trebuie să aibă una și aceiași cheie. Ciudată asemea remâne că în mom­en­­tul­ în care cucerirea Ardealului era la ordinea dilei, se formau în țară bande — nu ardelene—ci bulgare, pentru a pune în cursă cestiunea orientală. Și la acesta împrejurare trebuie să ne serve aceiași cheie. Prospera în mintea tutuloră e proceda­rea d-lui Brătianu în timpul­ cabinetului Catargiu. Se făceau mari adunări la Ma­­zar-pașa, în care liberalii se gerau în su­pușii credincioși ai înaltei Porți, erau mai turcofili de­câtă M. Lea Sultanulă. Lascar Catargiu cade. Cabinetul­ e dată în jude­cată și uă sumă de omeni însemnați sunt d escluși prin împrejurarea acesta de la con­­trolul­ vieții publice îi atacați personală într’ună modă atâtă de meschin, de tâlhă­­resefi și­ de m­ie în­câtă ei apucă desgus­­tată de afacerile publice. Aceste momente le folosesce d. Brătianu, pentru ca nepri­­veghiată de nimeni, să plece la Livadia și se puie acolo la cale planurile sale poli­tice. Convenția cu Rusia se încheie la spa­tele ministrului oficială de externe, a d-lui Niculae Ionescu, care fusese numai ună pa­­ravană de ochii Europei pentru d. Brătianu. Presa oposiției dă alarmă că Rușii voră sé ne ia Bosnia, domnu Brătianu se facă în gură că nu e adevărată (de­și se scie că cunoscea bine intenția Rusiei). Rușii sunt­ bătuți și în mare perico­ă, d. Brătianu trece Dunărea cu armata română fără tratată, fără zapisă și amanetă, fără nimică. In fine Rusia dă pe față dorința iei în privirea Basarabiei. Tonil­ guvernului și ală presei guvernamentale devine atâtă de­mnpertinentă, în­câtă îi dă Rusiei protes­­tul, de a pretinde, că nu pote ceda în cestiune, fiindă onorea ei angajată. Cu tote aceste opoziția guvernului era, după cum a­­ lisa marchizulă Salisbury, neseriosă, a­­ducă uă comedia de ochii lumii. Totă astă­­felă se întâmplă cu Arab-Tabia. Arendă încă Rusia, după tratatul­ de la Berlin, ună dreptă de apelă contra ho­­tărîrii comisiei de delimitare, trupele ro­mâne intră în Arab-Tabia, și Rusia are din nou pretestul­ de a pretinde că nu pote ceda în cestiune, de vreme ce onorea iei militară e angajată. Din tote aceste case se vede un­ lucru

Next