Romanulu, septembrie 1880 (Anul 24)

1880-09-01

Refracțiinea și Adm­nin­strațiunea strada Pu­mnel, 14 ANULU POVE­PECI ȘI PATRU VOIESCE ȘI VEI PUTE ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto » » , pagina III — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea farului, LA PARIS, la Havas, Laffite et G­ne, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugéne Micoud et C-nie, 139— 140, Fleet Street, London K. O. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, LA HAMBURG, la d.g Adolf Steiner, pentru tótá Germania. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI ESEMFL­ARULU Bucuresci, ,1 Rapciune Constituțiunea reguleza ín modula cele mai precise cum se moștenesce tronulu României; ea prevede tote cazurile, și, întru­câtű nimeni nu se gândeșce a eși din prescrierile Con­stituțiunii, nu póte se fia vorba de uă lege sau de uă resoluțiune, votată de Camere. In adevera, Constituțiu­nea nu cere concursulu corpurilor­­legiuitare de cätü în trei anume cazuri, pe cari le vomă enumera în­dată, și din cari nici unulü nu se póte aplica la situațiunea, care a provocată desbaterile ce se urmeză astăzi în presă. Dacă casé ar­ fi vorba de a eși din disposițiunile Constituțiunii, a­­tunci că decisiune a Camerilorü or­dinare n’ar­ mai putea se fiă de ajunsă; numai nesce Camere de re­­vizuire, convocate ad-hoc, ară fi com­petente de a se rosti asupra unui asemenea casă. Putemă én se asi­gra pe organele oposițiunii că cestiunea moștenirii la tronă ară fi ultima din tôte pentru care Capul­ statului și gu­vern­ul ă scu s’ară gândi la uă revi­­zuire de Constituțiune. Și trebuința neapărată de stabilitate, și stinge­rea speranțeloră nebune, din cari ieșfi competițiunile la Domnie, și, ca consecință directă, nece­itatea întăririi Dinastiei domnitore, prin înrădăcinarea iei în moravurile na­ționale, ceră a nu se atinge nici­­uă­dată prin revizuire disposițiunile constituționale, relative la moșteni­rea tronului. Cândă­derii nu pate fi vorba de­uă revizuire a Constituțiunii, în ceea ce privesce moștenirea tronu­lui, nu pate să fie de­lacă vorba nici de a se face astă­ ț­i una apelă la Camere, sub ori­ce formă ară fi, pentru a regula cestiunea moște­nirii. Camerele n’aă căderi Constituțio­nale în ceea ce privesce moștenirea tronului, de cătă numai în trei ca­zuri și anume : „ Cândă tronulă rămâne vacantă prin lipsă de moștenitori în linie directă și prin încetarea din vieță a tutulor, fraților­ Domnului și a coborîtorilor ă loră, sau prin decla­rarea tutuloră că nu primescă tro­­nulâ. II La suirea unui m­oă Domnă pe tronă pentru a primi depune­rea jurământului prescrisă de art. 87 ală Constituțiunii. III Spre a numi­tă regență com­pusă din trei persone, pe timpul­ minorității moștenitorului. Afară din aceste trei cazuri, în cari ambele Camere lucreză totă­­d’a­una unite într’una singură, nu este locă de a se apela la Corpu­rile legiuitore în cestiunea moște­nirii tronului. Ei bine, în care din aceste trei cazuri ne­amă afla pre astăzi, pen­tru ca organele oposițiunii se țipe pe tote tonurile că cestiunea moșteni­rii este tratată pe supt mână, fără sch’pa națiunii, fără a se lua ain­­sură Corpurilor­ legiuitóre ? Nici vacanță la tronă nu este­­ nici un noué Domnie nu avemă, și sperămă că forte mulți ani voră trece pene se avemă una ; nici vorbă nu pate fi despre numirea unei re­gențe în timpul­ minorității unui moștenitoră. Pentru ce s’ară cere dejit­a insură Cameriloră ? Că asemenea cerere ară fi neconstituțională. Ceea­ ce ceră or­ganele oposițiunii este vă călcare de Constituțiune. De ce este vorba astăzi ? E vorba de a lua pe unul­ din cei mai juni membrii ai familiei Domnitare, cu dreptă la moștenirea tronului, și de a’să cresce ca română, pentru ca lipsa unui propriu fiu ală Domnului Car­ol I să fie câtă se pare mai puțină simțită pentru țară. Se citimă art. 82 și 83 ale Con­stituțiunii și vomă vedea déca în a­­cestă casă este permisă Domnului sau guvernului sau a apela la Ca­mere. Vomă vedea asemenea déca corpurile legiuitore aă calitate de a da vre­ună vor fi în asemenea oca­siune, fiă supt ori­ce formă să ară pu­tea imagina. „Art. 82. Puterile Constituționale ale Domnului sunt­ ereditare, în li­nie coborâtare directă și legitimă a Măriei Sale Principele Carol I de Hohenzolern Sigmaringen, din băr­­bată în bărbată, prin ordină de pri­­mogenitură și cu esclusiune perpe­tuă a femeilor­ și coborîtorilor­ lor”. „Coborîtorii Măriei Sale vom fi crescuți în religiunea ortodoxă a ră­săritului. „Art. 83. In lipsă de coborîtori în linie bărbătescă a Măriei Sale Carol I de Hohenzolern-Sigmaringen, succesiunea tronului se va cuveni celui mai în vârstă dintre frații săi sau coborîtorilor­ acestora, după re­­gulele statornicite în articolul­ pre­cedentă. „Déca nici unula dintre frații sau coborîtorii loră nu s’ară mai găsi în vieță, seă ară declara de mai nainte că nu primescă tronul ă, atunci Dom­­nitorul­ va putea numi succesorală seö, dintr’u­ dinastie suverană din Eu­ropa, cu primirea represintațiunii naționale, dată în forma prescrisă de art. 84.“ Ea se­­ jică, în lipsă de coborîtori în linie directă, tronul ă revine de dreptă celui mai în verstă dintre frații Domnitorului. Daca acestă frate nu s’ară găsi în vieță, seă ară refusa Domnia, tronulă revine, asemene de dreptă, celui mai în vârstă, din fii acestui frate; déca și acesta a încetată din vieță seă re­­fusă, tronulă revine fiului ală douile și așa mai departe. Déca nici fra­tele mai în verstă, nici vre­unulă din fii sei nu mai suntă în vieță s­ă refusă Domnia, atunci vine la moștenire ală doile frate, fiii sei, și așa mai nainte, până când­ nu mai remâne nimeni cu dreptă la tronul­ României. Numai în acestă ultimă casă, care nu este de­locă de prevăzută, de­ore­ce Domnitorul­ nostru are doui frați și cela mai în vârstă are deja trei fii, numai în acestă ul­timă casă,­­sh­emă. Domnitorul­ își pate numi ună succesoră dintr’oă altă dinastie suverană din Europa, și atunci este neapărată concursul­ ambeloră Camere întrunite. Pe câtă timpă casa succesorală este desemnată printre membrii în­săși familiei Domnitore, printre a­­ceea ce au dreptulu de a ajunge la tronă, este de ajunsă ca cei­l­alți membrii ce ară avea întîetatea se renunțe de mai nainte la dreptul ă loră, pentru ca nimeni să nu’i potă disputa Domnia, și pentru ca Cor­purile legiuitore să nu fiă chrămate a lua actă de acestă faptă, de câtă în z­iua cândă voră primi depune­rea jurământului prevăzută de art. 87 din Constituțiune, întocmai acesta este casulă de faciă. Domnulă n’are âncă fii, Domnulă vede cu uă îngrijire patriotică ve­­nindă (jiua în care s’ară urca pe tronulă României, ca moștenitoră ală­séa, ună principie străină de țară. Printr’uă cugetare în adevöra româ­­nescă, Domnitorulă s’a gândită dară a face ca de pe acumö să fiă cres­cută ca Română acela ce este me­nită a se urca pe tronul­ Româ­niei. In acestă scopă, cea mai bună a­­legere ce putea să facă, era de a a­­dopta ca moștenitoră pe celă mai june fiu ală principelui Leopold de Hohenzolern. Acestă fiă născută la 1­­ iü Septembre 1868, are astăzi 12 ani; elă este nepotulă și finală Dom­nitorului nostru, și se num­eșce Ca­­rol ca și Elă. Principele Carol, al­ treilea fiu ală principelui Leopold de Hohenzolern, este dejit din totă familia, acela care pare să se asi­mileze mai pe deplină cu națiunea asupra căreia este chiemată să dom­­nescă într’un ții. Renunțiarea la tronă a tatălui sâă și a fraților ă săi mai mari, îl­ lasă moștenitoră de dreptă, și nu este locă ca nici Camerele, nici nimeni, afară de fa­milia Domnescu, se aibă a se rosti și a decide în cestiune. Numai uă cugetare patriotică, u­­nită cu uă nobilă abnegațiune, con­ducă pe Domnitorul­ nostru în a­­cestă cestiune , și nu protestările ce­­loră interesați la nestabilitate voră putea opri severșirea acestui faptă și patriotică, și corectă din puntură de vedere constituțională. SERVIȚII: LA TELEGRAFIC­E ALE AGENȚIEI HAVAS. Constantinopole, 11 Septembre. — Se a­­sigură că Sultanul­ e­otărîtă a întrebuința torța în contra Albanesilor­. Lemberg, 11 Septembre. — Imperatura Austriei a sosită aici. Maiestatea Lea a fost­ primită la gară de către guvernato­­rul­ provinciei, d­e la porta orașului, supt ună arcă de triumfă, de către burgmeister care i-a presintată cheile orașului. Impe­­ratură a respinsă la discursul­ burgmeis­­terului prin espresiune de iubire și de de­­votamentu ; elă era adâncă mișcată. După aceea a intrată în orașă în sunetulă clo­­poteloră și în bubuitură tunuriloră; pretu­tindeni în trecerea sea isbucniaă ovațiuni intusiaste. Ragma, 11 Septembre. — Albanesil aă încercată a reluă posițiunile ocupate de trupele regulate turcesc, în apropiere de Dub­igno; cnse eî fură respinși, lăsândă mai mulți răniți. Londra, 11 Septembre. — Se asigură că Puterile, vedendă buna voință a Porței, ar­ fi­otărîtă a amâna dem­onstrațiunea navală. LUNI, MARȚI 1, 2 SEPTEMBRE 1880. LUMINEAZA-TE ȘI VEI PI. A­B­O­N­AM­ENTE.­­1 Capitală și districte: unți ană 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru teie torile Europei, trimestru 15 lei A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea farului LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleisch­mîi rk­t •­ IN ITALIA, la d. doctors Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Cenora. Scrisorile nefrancate se refusd, 20BANIESEMPLARULU Viena, 11 Septembre. — Se telegrafieza din Londra către Politische Correspondent: »Cabinetul­ britanică a primit o comunica­­țiunea că principele de Muntenegru renun­­ț­ă la posesiunea ținuturiloră Dinos și Gruda dé la Porta va preda formulă și în modă pacînică Dub­igno către Muntenegru. Madrid, 12 Septembre. — Regina Spa­niei a dobândită uă fetiță. Ambele sunt­ bine. Constantinopole, 12 Septembre. — Se a­­sigură că tote Puterile h­­otărîtă a lăsa Dinoș Turciei, daci Dub­igno va fi predată îndată Muntenegrului. Berlin, 12 Septembre. — Arh­iducele Rudolf, principele moștenitoră ală Austriei, a sosită astăzi de dimineță la 9 ore. El­ a fost­ primită la gară de către împeratură Wilhelm, de către principele moștenitoră al­ Germaniei, de către principii regali, cae îmbrăcaseră toți uniforma austriacă Arh­iducele Rudolf era în costumă pru­­siană ; împeratură și principii lu aă îmbrăți­șată cordială ; apoi a fostă însoțită de în­­suși împeratură pene la castelulă imperială. Uă mulțime imensă î­n aclamată forte via. Berlin, 12 Septembre. — Împeratură Germaniei a numită pe arh­iducele Rudolf majoră­ generală în armată germană, în­dată ce arh­iducele a sosita în apartamen­tele sale din palatură­ imperială, împeratură care­ să înscrise pâne acolo, i-a atârnată cu propriile sale mâni epoletele de maioră­­generală. Séra a fostă prândă mare la Pa­iață în onorea principelui moștenitoră al­ Austriei. M. M. L. L. Regale în străi­nătate. Duminică 24 Augustă, I. S. R. Domni­torul­ a primită în audiență pe trămisură extra­ordinară ală A. S. R. Duce stăpâni­­­toră de Saxa-Meiningen, d. baronă de I. Spessart, carele a remisă înălțime! Sele Regale să serisere din partea ducelui,­îm­preună cu insignele Marelui Cordonă ale ordinului Casei Ducale. Cu acesta ocasiune d. de Spessart a fost­ invitată de către A. S. Principele de Wied de a lua parte la pr­ânzură ce Altețea Sea da la castelul­ de la Mon­repos, in onorea suveranilor a Ro­mâniei, și la care, pe lângă curtea Altețe­­loră Lojă, a mai luat­ parte și președintele provinciei de Rhin, precum și alte persone de disfuncțiune ale localităței. A doua zi, Luni, 25 curentă, I. S. R. Domnitorulă, însoțită de adjutantul­ de ser­viciu, la 6 ore sera, a pornită la castelul­ de Vam­burg, în Schvițern, reședința de tomnă a A. S. R. Principelui de Hohenzol­­lern, I. S. R. Domna mai româindă încă pentru 8­­ zile la A. S. Principesa Mamă, după care asemenea va merge în Schiițern la Vam­burg pentru a se reîntâlni cu M. S. R. Domnitorul­. Ordinii de oi pe armată. D. ministru de resbelă adresândă în nu­mele armatei felicitări M. S. R. Domnito­rului pentru cjipa de 30 Augustă, care con­sacră prima victorie a Românilor, sub Plevna, prin luarea Griviței. Măria Sa Re­gală, cu acesta ocasiune, adresă D-lui ge­nerală Slânicenu, ministru de resbelă, ur­­mătorea telegramă : D-lui generală Slanicéna, ministru de resbelă. De­și departe de Țară, totă gândirea mea este astă­­ jî în mijloculă scumpei mele armate, care prin bravura mea a­sclută a rădica, în acesta memorabilă­­ Ji, prestigiulă României și ne gândimă astă­zi la bra­vii cădiuțî, care a pusă temelia indepen­­dinței Țerei. Vĕ rogă­siți interpretulă meu, pentru a arăta armatei ale mele mulțumiri și felicitări. CAROL. Neuembourg, 30 August­ 1880. Călătoria baronului de Hay­­merle la Friedrich­sruhe. Asupra scopului ce a avută călă­toria baronului de Haymerle la Fri­edrichsruhe, se scrie următorele din Berlin către Schlesischen Presse: „Cu câtă cei de prin cercurile geverna­­mentale ’și dar mai multă ostenelá d’a pre­­senta aparițiunea baronului de Haymerle în Friedrichsruhe ca ună simplu actă de politeță, cu atâta mai puțină se lasă lumea diplomatică a fi înșelată de nepăsarea ce se crede de cuviință a se arăta în privința acestei visite. Se sclă că anulă trecuta, pe timpulă presiunii principelui de Bismarck s’a stabilit a uă înțelegere cordială între Ger­mania și Austro-Ungaria, dară nu s’a supt­­semnată și sigilată totă­de uă dată între ambele State și una adevărată tractată de alianță ofensivă și defensivă, înțelegerea se raporta la omogenitatea scopurilor­ politice și intereseloră ambeloră imperii, cază pen­tru ore­cari cașuri positive ce s’ară ivi pe viitoră s’aă reservată aranjamente deosebite. Se pare case că acum s’a ivită ună ase­menea casă propriă pentru ună aranjamentă deosebită. Cei din Viena aă pre cum presiin­­timentulu că s’ară putea fórte lesne ca con­secința atitudinea luată de Englitera și Ru­sia față cu Porta să fiă trebuința pentru Austro-Ungaria d’a înainta péné din­colo de Mitrovitza. Pentru ună asemene casă, este naturalmente d’uă mare importanță pen­tru că diplomația prevériétare d’a îngriji la vreme d’uă acoperire a speteloră. De aceea baronulă Haymerle, astă­felă se vorbesce prin cercurile diplomatice, a fostă condusă la Friedrichsruhe pentru ca se discute a­­colo mai din nainte cu barbatulă de Stată conducătorii ală aliatei Germanii tote even­tualitățile care ară putea să se mai ivăscă cândă Austro-Ungaria ’șî ară urma acțiunea sea în peninsula balcanică. Acesta scrie, tradusă din limba diplomatică în cea vul­gară, insemneza că în Friedrichsruhe s’a discutata linia de conduită a Austro-Unga­­riei și Germaniei pentru cnsulă apropiată ală unei ciocniri în generale în peninsula balcanică, provocată de politica Engliteze și a Rusiei.* Die Presse, vorbindu și ea despre acestă scrie, scria următorele: »Contraria cu scrie că între baronul­ de Haymerle și principele de Bismarck s’a di­scutată oportunitatea unei ocupațiunî a în­tregului Sandia că Novibazar la casă de uă desbarcare de soldați ruși și englesi pe te­­ritoriulă turcescă, se pate afirma că guver­nului austriacă nu’î a trecută nici prin gândă măcară d’a maî întinde actuala sea posi­­țiune din peninsula balcanică.* ------—— Rusia și Germania. D. de Barnhel­er, deputată în Parlamen­­tulă germană, după cum afirmă Die Presse cunosce pre­cum misterele principelui de­ Bismarck, a reamintită acum câte­va zile, într’ună discursă electorală pe care ’le-a ținută în Ludwigsburg, neînțelegerile ruso­­germane de acum ună ană, justificându-șî astă­felă votulă scă dată pentru sporirea armatei germane. Eco prin ce cuvinte își desvoltă d-sea acesta justificare . Pe timpul­ presintării proiectului de lege pentru sporirea armatei, d. Gambetta nu'șî ținuse încă discursul ă seă la Cherbourg , pe atunci orizontală era multă mai paci­­nică, déra totuși ună altă pericolă era forte aprope Se probase în modă oficială că Rusia, la uă depărtare de două ore de frun­tariile germane, grămădise din­colo de dru­murile de feră uă armată gata de resbelă. Despre acesta s’a publicată de majorulă de Tröb­ch uă hartă din care se póte vedea cum suntă grămădite trupele și încă astă­­felă, că ele în trei dile­potă se fiă ca peste 300,000 omeni la Breslau peste fruntaria

Next