Romanulu, septembrie 1880 (Anul 24)

1880-09-12

ANULU DOVEPECI ȘI PATRU VOIESCE ȘI TEI PUTEANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 ban Deto » , » pagina III — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Țarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugéne Micoud et C-nie, 189— 140, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tótá Germania. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI EXEMPLARULU Redacțiunea Administrațiunea strada Dóni noi, 14 _________________VINERI, 12 SEPTEMBRE 1880. LUMINEAZA-TE ȘI VEI FIJ. ABONAMENTE.D Capitală și districte, ține and 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tăie țările Europei, trimestru 15 lei A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea Țarului LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. doctorö Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Cenova. Scrisorile nefrancate se refusä. 20BANIESEMPLARULU că numai că politică greșită ară putea se îndemne pe Austro-Ungaria de a stărui în dorințele ce a manifestată. Avemă înseuă pre înaltă opiniune despre perspicacitatea omenilor politici ai Austro-Ungariei, ca se admitemă că ei voră stărui pe calea pe care ună momentă de ispită le-a putută-o arăta. Reproducemă mai la vale în întregul ă săă importantulă Memoriu despre care vorbirămă mai susă, și atragemă asupră’i seriosa luare aminte a cititorilor". Bucuresci," Rapciune la Viena a aparut filele din urmă uă mică broșură în limba francesă întitulată : Memoire sur V exécution de particle 55 du trăite de Berlin, ou la libre navigation du bas-Danube. Acestă broșură trateză, după cum titlul e séű o aretă, cestiunea navigațiunei Dunării între Porțile de Fier I și Galați, pe tărâmulü pe care a pus-o dorința manifestată de guvernul austro-ungurescă de a dobândi „unü felu de dictatură de influență asupra navigațiunei fluviului.“ Memoriali apărută la Viena nu ese de bună semă dintr’un penă ordinară; el este întemeiată pe ună studiă aprofundată ală cestiunii. Autorul pare a fi ună bărbată politică, cunoscăndă de aprope , și cestiunea ce trateză în specială, și afacerile de politică generale ale Europei. Vederile sale sunt conforme cu justiția și cu testele tratatelor privitore la libertatea Dunărei; ele sunt prin urmare favorabile causei României. Partea cea mai interesantă memoriului este aceea în care aua torală probeză într’ună modă admirabilă în ce flagrantă contrazicere se află Ante-proiectulu de regulamente pentru navigațiunea Dunărei între Porțile de Ferst și Galați cu restalul precisă al tratatului de Berlin, ală trăitului de Paris, și cu principiile generale de navigațiune fluvială, consacrate de congresul de la Viena la 1815. Spre a găsi ună mică defectă în acestă lucrare, care are și meritulă prețiosă în asemene sesiiuni de a fi concisă, trebuie să ne punemă dintr’ană puntă de vedere esclusivă românescă. Autorul, tratândă cestiunea mai multă și cu mai multă competință din punctul de vedere ală intereselor Europei Occidentale, și mai cu osebire ale Franciei, Italiei și Englitezei, le pune aprope numai pe acestea fadă în fadă cu interesele austro-unguresci; el se aplică a arăta mai cu osebire neajunsurile pe cari împlinirea dorințelor, manifestate de guvernul austro-ungurescă le ară aduce intereselor comerciale și politice ale puterilor Occidentale. Negreșită acestă înfățișare a cestiunii este din cele mai importante și merită a fi studiată, după cum o face autorul Memoriului de la Viena. Decă énse, vorbindă dintr’ună puntă de vedere esclusivă românescă s’ară discuta cestiunea punendă numai interesele românesc! faciă că cele austriace, atunci va fi forte lesne de demonstrată că dorințele aretate de guvernulă austro-ungurescă nu suntă numai contrarie intereselor, puterilor Occidentale și intereselor României, ci suntă încă vătămătore proprielor interese economice și prin urmare politice ale Austro-Ungariei. Acestă înfuțișare a cestiunii ne propunemă a o analiza într’uă numără viitoră, și sperămă a dovedi Multe reforme să impună națiunii române de necruțătorea trebuință a propășireaiei economice și a asigurării viitorului. Suntemă ună Stată relativă civilisată și necesitatea imperiosă a păstrării situațiunii de care ne bucurămă ne îndatoreză imperiosă a rescumpăra printr’uă muncă inteligență și de totă Ziua nepăsarea, care ne ține într’uă situațiune economică plină de pericole. E greă negreșită, dacă nu și peste putință de a face bine ceea ce nu s’a făcută în cursă de zecimi de ani, e greă a umple răpede tóte lacunele organisării nóstre economice, însă tocmai greutatea netăgăduită a acestei lucrări va face să resară și mai multă meritulă iei necontestabilă, va mări onórea celoră ce o voră întreprinde și făptui. Amă espusă în mai multe rânduri ideile nóstre în privința organisării economice a țărei ; nu mai revenimă asupra loră, celă puțină pentru momentă , ci ne mărginimă astăzi a semnala una din simptomele prin care să manifestă nu de azi, nu de ieri, ci de ună șiră de zecimi de ani, slăbiciunea organisării economice, boia sărăciei de care sufere mare parte din poporațiunea orașeloră și mai totă poporațiunea rurală.La 1864, clăcașii au fostă împroprietăriți, deri n’aă trecută 14 ani de atunci și mai multă de jumătate din ei ajunseră a rămâne fără pământu și într’uă posițiune mai rea în unele privințe de câtă eraă înainte de desființarea clăcii. Pământurile s’aă înapoiată aceloră ce aveaă dreptă asupră-le după lege, lucrurile s’au restabilită în posițiunea loră legală , însă acestă răpede înstrăinare făcută de țăranii, cari iubescă cu pasiune pămentală, apare ca uă simtomă forte bătători la ochi, ca ună puternica avertismentă pentru orice omă care se intereseză de viitor și ține ca țara să potă îndeplini marețele destinate. Altă faptă. In orașe, numărul proprietarilor mici de clădiri se împuțineză, din cauză că numărul micilor industriali, scăpendă Zi cu Zi din causa năvălirei industriei străine, poporațiunea mai săracă se vede din ce în ce mai lipsită de mijlocele de trasă. De aceea, căsuțele din mahalale se vândă cu zecimile pentru plata de imposite și familii întregi per Zându-și adăpostul, suntă îmbrâncite de asprele trebuințe ale vieței la miseriă, la proletăriată. Nimeni din cei ce voră fi observații cu atențiune și interesă starea lucrurilor nu va putea tăgădui deplina exactitate a tabloului ce schițămă. Uă îmbunătățire are care trebuie deci adusă și nu multă timpă amă mai putea-o întârzia, fără mari neajunsuri. De micșorarea impoziteloră nu pate să fie vorba ; necesitățile statului sunt mari și împuținarea mijloceloru lui pecuniare ară are de efectă imediată de a stânjini mersul ănainte ală națiunii; trebuie deră a căuta ună altă mijlocă, pentru a produce orecare ușurare. Ună asemenea mijlocă, care ară pute fi adoptată îndată, ară fi regularea plății impositeloră într’altă modă, adecă pe lună, eră nu pe trimestru, cum e astăzi. Cu modulă acesta, micuță meseriașă ară pute mai lesne să încropescă suma ce are să plătescă ca imposită și n’ară fi silită de a’și fi vede familia fără adăpostă pentru că n’a putută strânge și plăti de nădetă. Acestă mijlocă este ună forte ușoră paliativă, o recunoscemű;derii până să ajungemă la uă reformă mai însemnată a impositeloră, reformă ce nu mai pote fi multă amânată, elăară aduce orecare ușurare. Supunemă deră acestă mijlocă studiului d-lui ministru de finance, declarândă că amă fi fericiți cândă s’ară găsi altulă mai eficace, derătotă de uă aplicațiune imediată, fără țnă consilia de resbetu pe vnsulă amiralului Seymour, comandantulă-șefă ală escadrei. SERVIȚIULI TELEGRAFICÜ ALE AGENȚIEI HAVAS. Pesta, 22 Septembre. — Ună Consilia ală ministriloră comuni ai monarciei s’a întrunită la amicui supt președenția împăratului. Paris, 22 Septembre. — 8 ore 15 m. săr a. — Cabinetul s’a constituita în modă definitivă astăfelă : Dr. Jules Fery, președintele ale Consiliului și ministru de instrucțiune publică . » Barthelemy St. Hilaire, ministru al afaceriloră streine ; , Viceamiralulă Clouă, ministru al marinei. » Sadi-Carnot, ministru al lucrărilor publice. Ceî l’alțî miniștri îșî păstreză portofoliurile. Cetinje, 22 Septembre. — Muntenegrenii, încurajeațî la acțiune de câteva puteri înaintează spre Dubigno. Ragusa, 22 Septembre.—3’a ținută astă D. primă-ministru a adresată urmatorea telegramă, din Galați, d-lui ministru de interne , D-lui ministru de interne, Berheci. Repausatulă Manolaki Kostaki, care a fostă mai de multe ori președinte al Camerei, șefă ală guvernului și mai presusă de tóte unulă din cei d’întâiă care a desceptată consciința națională și a contribuită la constituirea Statului Română, a’î da tóte onorurile cuvenite, de la intrarea corpului în țără, este a îndeplini dorința națiunei. Incumbă d-tăle. d-le ministru, a lua tóte disposițiunile ca se ne împlinimă acestă sacră datorie. I. C. Bruți,mu. ........—to" ■ MEMORIU asupra esecutării articolului 55 alti tratatului din Berlin sau libera navigațiune a Dunării de Jos. Dunărea este tăiată în două, în fosă de pastilă Kasan între România și Serbia, prin Porțile de Feră, lângă bancă de stânci până aprape de suprafația apei care opreșce trecerea vaporeloră de tonagră mare și fregateleră de resbelă. De la Porțile de Feră până la Galați ea curge lungă și adâncă și pate purta vase de comerciă și corăbii. Pe câtă timpă acestă barieră se va ridica între țările Dunării de Sus și acelea ale Dunării de Jos, traficulă maritimă celă mai importantă se va face pe partea inferioră a fluviului și nu pe la Porțile de Feră, care în timpul când apele sunt scăzute nu pot fi trecute decâtă în ajutorul unor vapore ușore lătărețe cu patru rote,ără cândă apele sunt mari ele nu pot fi trecute fără pericolă de câtă diua. Austro- Ungaria se preocupă a face să se dereme aceste stânci, spre a fi în comunicațiune directă și ușoră cu Marea Negră, pentru traficul săă dunăreană și escadrarea fluvială, fără a vorbi de pericolele de inundațiune din susă de iasulă Kasan, pericole pe care le-ar micșora derîmarea Porților de Feră. Însă până să se săvărșăscă aceste lucrări mari, Austro-Ungaria va fi întrucâtăva în comunicațiune mai puțină apropiată și mai puțină imediată cu Dunărea de Jos, decâtă Statele din Occidentă. Industria și comercială Franciei, Engliterei, Italiei transportă pe Marea Mediterană, Marea Negră și Dunărea de Jos, productele loră în România, în Serbia, în Bulgaria cu ună pieță mai puțină urcată decâtă Austro-Ungaria de la Pesta și mai alesă din Austria de Jos, centrală săă industrială, de vreme ce vaporele din occidentă, în loc de a se întorce cu lest, săă cu chiriă produsele acestor țări de la Dunărea de Jos, ele înlesnescă astăfelă, în condițiuni încă și mai avantagiase, traficulă schimbărilor între Dunărea de Jos și Occidentă. Industria austriacă care nu e încă în situațiune, cu tote progresele sale din timpurile din urmă, de a lupta cu succes și în contra industriei occidentale, se vede astăfelă îndouită întrecută în privința concurenței. Occidentală liberă schimbistă are celă mai mare interesă la libertatea navigațiunii Dunării, pe care trebuie să o apere în contra Statelor protecționiste, căci este vorba nu numai de bogăția țărilor de la Dunărea de Jos, ci și de prosperitatea traficului intermaritimst. Interesele comerciale sunt legate de obicei de interesele politice, căci influența politică a unui Stat, este în legătură cu acțiunea sa industrială și comercială. De aceea, încă dintr’uă epocă anterioră primei convențiuni de liberă schimbă (1860) care a produsă uă revoluțiune în Europa și a deschisă calea sistemei de concurență fără pedeci, marile puteri au proclamată prin tratatului de la Paris (30 Marte 1856, art. 15—19) acesta libertate de navigațiune; ele au declarată că libertatea Dunării este de dreptă europenă și au pus'o supt garanția soră colectivă. Austro-Ungaria pare a fi mai interesată la acesta libertate a Dunării decâtă oricare altă putere, deorece în Orienta se deschidă adevăratele debușeuri pentru industria și comercială sau și deorece tate silințele acțiunii sale politice sunt îndreptate spre Peninsula Balcanică Enso, în orice casă, suntă interesele Occidentului și mai alesă acelea ale Statelor riverane de la Dunărea de Jos, a căroră cale de schimbă aprope unică este acestă duvă, care ceră, înainte de tote, ca acesta libertate să fie ocrotită. Pentru a o ocroti trebue dere a o regulamenta așa ca să împace tote aceste interese și să nu vatăme nici interesele principatelor riverane din josă de Porțile de Feră și în particulară ale României, riverana principală, nici ale Statelor din Occident, pentru care Dunărea de Josă a devenită uă mare cale de trafică internațională, pusă de tratatul din Berlin supt garanția colectivă a Europei și supt unor comisiuni amintite de art. 55 (*) ală tratatului din Berlin din 1878, care a prevădută modulă practică ală regulamentării libertății navigațiunii, de la Porțile de Feră până la Galați. Cestiunea se pune într’ună modă forte lămurită. Scopul disposițiuniloră actului din Berlin este de a nu lăsa traficul dunăreană între mânile uneia său a două puteri. Principiul libertății esclude în adevără monopolulă comercială ca și monopolulă politică. Acesta libertate este aici cu atâta mai importantă deorece acela care ară esercita dictatura la Dunărea de Jos, ară esercita-o și în Peninsula balcanică, ale cărei State ară fi puse la bunură ei placă. Europa a voită deja și voesce ca interesele comerciale să nu fie delocă acaparate de una singură din puterile cele mari. Ea a vrută deja și voesce ca fiecare din Statele semnatare să păstreze partea sea proporțională de influență la Dunărea de Jos și în Peninsula Balcanică. In acestă scopă, ea a dată notă deliberativă României, Bulgariei și Serbiei pentru regulamentul de elaborata, spre a ocroti interesele mai apropiate de riveranii Dunării de Jos. Ultimulă resbelă a dovedită până la evidența după cum făcuseră dealmintrele crisele precedente ale conflictului orientală, că este necesară a asigura viitorul ă. Congresul din Berlin a recunoscută acesta. Însă fiecare din puterile semnatare ale tratatului din Berlin n’are interese indentice la Dunărea de Josă și divergintă intereseloră nu permite delocă de a încredința în acestă parte a fluviului, unei singure dintre ele, paza și apărarea exclusive ale navigațiunii și intereselor generale. D. principe de Bismarck a declarată însuși în ședința de la 4 iul a congresului, că opiniunea care represintă Dunărea ca marea arteră a comercialui germană cu Orientulă se întemeiază pe uă ficțiune. ( Protocolul XII). Germania e doja afară din cauză. Rusia nu pute ave la liberală trafică ală Dunării ună mare interesă comercială, de la Galați până la Porțile de Feră. Esportațiunea cea mai considerabilă a produselor sale se face pe la Odessa și acesta esportațiune n’ară pute decâtă să câștige de la potecile aduse libertății navigațiunii pe Dunărea de Jos..