Romanulu, octombrie 1880 (Anul 24)

1880-10-26

984 care în cele din urmă a fostă rechemată, nu arată de câtă uă simpatie platonică pentru afacerea grecă. Atâtă d. Cairoli câtă și cornițele Maffei ar­ fi declarată destulă de lămurită regelui George, cu o­­casiunea ultimei sale călătorii, că Italia va merge cu majoritatea puterilor­ europeane atâtă în cestiunea grecă câtă și în cele­l­­alte afaceri orientale. SOIRI D’ALE IDILEI Din Capitală. Monitorulű Oficială de adî, publică ur­m­ă­torulu decretă domnescu : D. I. C. Brătianu, președintele consiliu­lui de miniștri, ministru al­ lucrărilor­ pu­blice și ad-interim la finance, va trece de­finitivă la ministerul­ financelară , conser­­vândă președinția consiliului. D. colonelă N. Dabija este numită mini­stru secretară de Stată la departamental l­ucrărilor ei publice. D. A. M. Șendra a fost­ numită în pos­tură de advocată publică clasa I, pe lângă curtea și tribunalele din Iași, în locul­ d-lui Tăcu, demisionată. M. S. R. Domnulă, a bine-voită a da e­­secuatorulă, în virtutea căruia D. Panaiotis Psimulis, doctoră în drept și, se potă eser­­cita funcțiunile de vice-consulă ale Majes­­tăței Séle Regale Greciei, la Bârlad.­­D. locotenentă Lahovari Nicolae, din arma cavaleriei, aflată în disponibilitate de la 16 Februarie 1880, renunciândă la res­­tul­ concediului, s’a chiamată, în activitate de serviciu, la vacanța ce este în regimen­­tală 10 de călărași, pe dioa de 18 Oc­­tombre 1880. D.S Ioan Șoltiș s’a numita în funcțiunea de șefă de musică clasa III, în regimen­tul­ 8 de linie, la vacanța ce este. —S’a aprobată ună,concediu de ună ană în țără și în străinătate, sub-locotenentului Trenk Alphred, din regimentulu­i de ro­șiori, pentru interese de familie, trecându­­se, totă de uă­dată, în posiție de disponi­bilitate, pentru concedia mai mare de șose Janî, conformă alină. 5 de sub art. 8, din legea posițieî oficiărilor­. Din Județe. 1 Aflămă, scrie Vocea Teleormanului din Măgurele, că în sînulă consiliului­­ generală ală acestui județă, s’ară fi produsă propu­nerea înființărei unei scale de meserii în orașul­ de reședință. Se mai adaugă că s’ară fi urmată deja în acestă privință ore­­cari discuțiunî în sînul­ comisiunei pentru întocmirea bugetului județiană. Orî­care va fi resultatului acestei propu­neri, noi nu putem­ de­câtă să felicitămă pe inițiatorii iei, căci înființarea scólelor și de meserii, în tóte județele, în perioda eco­nomică prin care treceme, este indispensa­bile. Ar&mai dora isbenda celorfi care dă dată acesta folositóre inițiativă. — S’a suprimata circumscripția VI ac­tuală, și județul­ Covurlui, se alipesce la județele : Bacău­, Tecuciu și Putna, cu cari va forma, pe viitoră, o­ singură circumscrip­­țiune cu reședința la­­ Bacău, și purtând o numărul­ de ordine VI și VII, circumscrip­ție de poduri și șosele Din străinătate Neue freie Freise publică urmatorea te­legramă din Londra cu data de­ 3 Noembre: »Se zice că d. Gambetta, vorbindă ieri cu m­ă ambasadorii care ’s- a visitată, ’f­ară fi disă . In acestă momentă este peste putință de a se reîncepe cu cestiunea grésá. Grecii trebuie să aibă răbdare și se aștepte Afacerea nu pote fi părăsită, darü totuși ea nu póte să fiă vîrîtă în fața unei ac­țiuni imediate. — Un telegramă din Berlin, publicată de die Presse, fiice că Principele de Bis­marck a încredințată provisoriă afacerile mi­­nisteriului de comerciă — derfi numai pen­tru puține septemâni — [secretarului de Stată la interne ală imperiului, ministrului de Bötticher. Principele a făcută acesta a­­tâtă din causa stării sănătății sale câtă și pentru că politica externă [îlă ocupă forte multă acum. Acesta transmitere s’a efec­tuată deja încă de acum câte­va zie. Cancelarul­ nu voiesce ânse prin acesta se renunțe nici la planurile sale politico-so­­ciale nici la conducerea ministeriului de comerciă. —­ Redifin din provincia Ianina au fost­ chemați supt arme. — Se anunță din Teherană că genera­­lul­ Tej­mur a bătută completamente pe Kurd­ în unire cu Hasan­ Ali Khan și His­­met Eddaulet. — Diarul­ le Gaulois publică următorea glumă telegrafică ce i se trimite din Ber­lin : »Baronul­ de Haymerle nu va mai conduce multă vreme afacerile­ estem­ore ale Austro-Ungariei, fiind-că politica orien­tală austro-ungară nu mai este în armoniă cu cea germană. Cornițele Andrassy ar­ fi fostă întrebată deca voes ce se reia condu­cerea afacerilor­ exteriore." AFELIJ "pentru sprijinirea Asociațiunea din Brașovu pentru promovarea meseriiloru între Români. Astăzi nu se mai pute contesta, că una din căușele principale, că noî Românii ne aflămă pretutindenea în­să stare econo­mică cu multă mai inferioră de­câtă străi­nii, ce ne înconjură, este de s­cur și lipsi­rea totală din mijlocul­ nostru a clasei de meseriași și de industriași. Urmarea natu­­rală a unei asemenea stări este ca totă ce agoniseșce, întru sudarea feței sale po­porală română merge să umple buzunarele străinului și se­ lă înavuiască pe acesta. Golulă, ce esistă este forte mare și greă de umplută. Pentru a umplea în parte celă puțină acestă golă simțită s’a înființată încă V anulă 1869 în Brașovă uă asoci­­ațiune cu scopul­ de a așcda copii de Ro­mână, câtă se voră putea de mulți, pe la diversele meserii, a sprijini perfecționarea sculelor­ române și a crea cu modulă a­­cesta meseriașii români. Acesta Asociațiune începândă de la înființarea iei a avută să se lupte necontenita pe ne astă­zi cu multe și mari greutăți. In loculă prim­a avută să se lupte cu sărăcia generală de care suntemă isbiți noi Românii de dincole de Carpațî cu toții, în urma asupririlor­ de totă fe­­lulă, atâtă morale câtă și materiale, ce a­ ROMANULU 26 OCTOMBRE 1880 veniă să îndurămă din partea dușmaniloră nemului românescă, în ală douilea locă a avută să se lupte cu adâncă înrădăcinatură prejudițiă ală poporului românescă, cum­­că meseriile micșoreză vrednicia și carac­­terulă personală ală omului. Acestă preju­dițiă a dispărută astăzî mai cu totulă... să­răcia însă merge totă crescândă. Puțină încă și cu toți vom­ fi reduși la sapă de lemnă. Uă scăpare de ruină totală mai póte afla poporulă română numai în îmbrățișa­rea meserielor­ și a industriei. Pentru a’i înlesni în parte celă puțină acesta îmbră­țișare. Asociațiunea nostră a căutată în tóte modurile posibile se câștige mijlocele ma­teriale, fără de cari îî este cu neputință a s atinge scopurile ce are în vedere. Modestele venituri de cari dispune Aso­ciațiunea însă, nu-i permită a subveni la tote trebuințele și lipsele, ce le au copii, așezați pe la diversele meserii și cari în cele mai multe cazuri sunt­ forte mari. Este bine în adevără, a se sei, că copiii așezați din tote părțile Transilvaniei pe la meserii de asociațiune fiindă copii de ță­rani, pe lângă aceea, că suntă forte seracî nu poseda nici chiară cele mai indispen­sabile elemente de cultură. Astă­felă aso­ciațiunea pe lângă îmbrăcăminte și încăl­țăminte, trebue sĕ îngrijéscu, ca se li se dea și cultura neapărată de trebuință u­­nui meseriașă. Spre acestă scopă trebuie să întrețină oă școlă de Dumineca sé se provédá pe învățăcel cu tóte rebuisitele necesarii de școlă. Numărul­ acestor­ copii mer­­găndă din apă în ană crescândă, crd venitu­rile asociațiunea semănând staționare, ea nu’și mai pote atinge scopulă precum ară voi . Pentru aceea, Asociațiunea se află con­strânsă se apeleze la toți frații Români de inimă din România independentă, ca se bine-voiască a aduce fie­care micuță săă­obd­ă pe altarul înaltelor­ scopuri românesc!, ce­ea caută să atingă. Suntemă siguri, că spri­­jinul­ va fi cu atâtă mai grabnică, cu câtă fra­ții noștri români trebue să sciă că uă mare parte din meseriașii formați supt auspiciele Asociațiunii trecă in România , ast­felă, că de resultatele câștigate de ea beneficiéza întregulă nem­d românescă. Celă mai puternică sprijină ni l’ară da banii noștri­ frați, cândă n’ară pregeta a se face membrii fundatori al Asociațiunii depunendă un-deta pentru totfi-de-una mo­dica sumă de 20 fiorini v. a. séu 45 de franci, membrii ordinari plătind fi tacșa a­­nuală de 2 fl. v. a. séu 4.50 fr., sefi în fine membrii ajutători, dândă fle­care câtă îlă­tra inima. Sclindă, că Românulă este totu-de­ una gata a aduce sacrificie pentru atingerea de sco­puri naționale­ românescî nu ne îndraimă­m­ă singură momenta, că acestă apelă ală nostru va afla cuvenitură resunetă în tóte inimile g­eneróse și gelose de progresulă poporului românescă ! Președinte: Bartolomeiu Baiulescu. Secretară: Ioan Botoceanu. -----------------------—-----­ Albu­mitru Macedo-r­­­omânii ”. Litera D începe prin uă scrisore­a d-lui Ludovic Drapeyron, directorul­ Revistei Geo­grafiei. Fiindă în franțuzesce să tradu­­cemă : Paris, 20 Martie­ 1880. Domnule: „Amu primită apelulă ce ați adresată a­­miciloră Româniloră. Mă grăbescă a res­­punde. Simpatiseză din totă anima ca o­­peră patriotică­ și civilisatere ce urmăresce, Societatea de Cultură Macedo Română. »Uă națiune latină care profeseză creș­­tinismul ă grecă și care, (a ce titre) for­­meza ca trăsura de unire între două mari civilisațiunî, cărora datorită civilisațiunea nostră francesă, astă­felă e acelă curiosă, acestă nobilă poporă română , aședată la avant-gardă ală poporelor­ neo-lat­ine, în Carpațî și pe țermurile Dunărei și ale Mă­rei Negre. Câtă energiă ’I a trebuită să desfâșiară ca se șî păstreze limba și na­ționalitatea! Astăzî ea formeza totalitatea sau cea mai mare partea din locuitorii Transilvaniei, Bucovinei , Banatului , pro­vincie ale imperiului Austro-Ungară, a Mol­dovei, a Valahiei, de curendă emancipate de domnirea turcescă, a Basarabiei, care e supt stăpânirea Rusiei. Suntă Români în forte mare numără în Bulgaria, în Mace­donia și în Tesalia. S’ară putea număra­ în Orientul­ Europei, aprópe șapte milione de Români. »Iată ce trebue să nu uită , în calitatea mea de directoră al­ Revistei Geografiei. De aceea colaboratorii mei și eu amă fă­cută, chiar de la începută, m­ă mare locă, în chiarulă nostru unei naționalități atâtă de însemnate supt tóte privințele. »Inserate în preciosală d­v., albumă, a­­ceste rânduri voră înșciința pe compatrioții d-v. că aă în noi amici devotați , fericiți de a transmite cititorilor­ noștri­ tóte co­municările geografice ce voră bine voi să ne adreseze. A face pe Apuseni să cuno­­scă din ce în ce mai multă România și pe Români este a le insufla iubirea loră. »Primiți, domnule Președinte, omagiulă devotamentului med pentru causa vostră, și ală înaltei mele considerațiuni pentru persona d-vostră. Ludovic Drapeyron. Acestá scrisore este urmată de uă nu­velă originală La maison du perdu (casa spânzuratului) de d. Frédéric Damă, uă vomă publica în românesce în curendă. Ancă ună francesă, — trei pe rândă, din care două naturalisați, — d. generală C. Davila care scrie următorele rânduri : »Eminentală autoră ală Spiritului legi­­loră, Montesquieu,­­ficea că nici uă dată nu a avută uă mai mare ideă de patria lui de­câtă atunci cândă a văzută ideile, obiceiurile și instituțiunile iei adoptate și într’uă altă țară. ,Fie-mî permisă și mie de a esprima astárji același simțimentă. Găsind și pe ma­lurile Dunărei uă nouă patriă, România, uă Frand­ă a Orientelui, în ideile, tradițiu­­nile și aspirațiunile de civilisațiune ale su­­rorei celei mari, amă devenită cu inima și în faptă cetățănă Română cu uă îndoită iubire pentru patria de origină.* Vă frumușică poesiă fără titlu a poetului Negrindei, d. Aron Densușianu, care se sferșesce prin aceste versuri : »Ună poporă singură prin datini, limbă, Simte, trăiesce și înfloresce, Și cândă prin ele nu mai simțesce Î ncetă cu ’ncetulă pere, să schimbă Ii fratele poetului, d. Nic. Densușianu a dată Albumului ună studiă destulă de lungă și forte interesantă asupra Macedo-Româ­­nilor­ din Croația și Slavonia. Apoi vină trei poesii iscălite T. Georges Djuvara : Harpa minunosă, Romanță și Imortalitatea, și o­ lungă epistolă a d-nei Constanța de Dunca-Schiau asupra învăță­mântului. Și vine uă mică, mititicuță scrisore, re­produsă autograficesce, și iscălită de un­­nume ilustru, E. Egger, vestitură elinistă francesă, insemnatură profesoră ală Sor­­bonei, membrulă al­ institutului Franciei. Nu zice nimică acesta scrisóre, doru­dice multă, și bine a făcută d. V. A. Urechia că a reprodusă-o așa cum este, așa cum a fostă scrisă, căci numai așa ’șî are în­semnătatea iei. Gândiți-vă, iubiți cititori, că d. E. Egger, are astăzi 67 de ani, că munca ’lă-a sdro­­bită, că, totă citind și, lucrândă, scriindă, învățândă mereu, elă, atâtă de învățată, compulsândă tóte resturile grece, latine, francese antice și moderne, ilustrulă pro­fesoră a văzută într’uă di că vederea lui slăbesce. Nu a încetată să lucreze, și din ce în ce vederea sea slăbesce mai multă. Astăzi i se citesce cărțile lui iubite, și cândă vrea să scrie dicteza unul secre­tară. Și cu tote acestea, cândă primesce apelulă Societății de cultură­ macedo-română, îndată le condeiată și aplecată pe hârtie, silindu-se, oprindu-se la fie­care vorbă, a­­bia vegénda, per cândă rândută începută și urmândă mai departe nesfârșind­­ tate cu­vintele, ele scrie acestá scrisore pe care o reproduce Albumul­ . Monsieur, Paris, 8 Aprilie 1880, J’applaudis et je m’ associe de coeur ă l’oeuvre de patriotisme et d'humanité que vous paursuivez pour la fondation et pour Ventretien des écoles roumanes. Si je ne vous réponds pas plus longue­­ment, deșt que la faiblesse de ma vue ne me permet pas de le faire. Agréez Vassurance de me regrets et de ma haute consideration. JE. Egger. membre de Hnstitut, professeur á la faculté de Lettres. Acesta scrisoare va rămâne ca cea mai frumosa dovădă de vina simpatiă a unui francesă ilustru pentru România, și ca cea mai însemnată parte a Albumului. Trecemă peste două poesii ale d-lui Dim. Eliescu, Florea și Reîntorcerea, și peste poesia provansală a d-lui E. Espagne de la Montpellier, au popie de Roumania, și gă­­sim­ două articole iscălite de două medici români cunoscuți: Țăranula română de d­­rum­ I. Felix și uă scrisore a d-rului A. Fătu. Urmără două articulețe ale d-lui I. P. Florantin : Congresă pedagogică pan-român­ă și Uă reformă pedagogică. In articolul­ d’ântâiă d. I. P. Florantin propune întrunirea unui congresă ală re­­presintanțiloră învățătorilor­ din tote țările FOSTA ROMANULUI 26 Octombre EGAII MMTKILu­l Scrisore către d. Al. Dumas fiul membru al­ academiei francese. Tradusă de Fr. Damé. N­. (Urmare.) Ce a se cred­i, iubite Dumas, de acesta mărturie și de bilulü care declară pe fe­mei apte a îndeplini funcțiunile de jurați și a face parte din curțile supreme de jus­tiții? Președenția Statelor­­ Unite s’a oferită d-nei Victoria Woodhall, fără ca acesta propunere să fi fostă luată de nimeni în dezidere. D-na Victoria Woodhall are u­­nul­ din cele mai frumose talente de a vorbi. Mai multe mii de auditori, la Lon­dra, se ducă la conferințele iei de la S. James Hall și de la Mecanic’s Hall, unde ea expune și discută condițiunile politice și sociale ale Statelor­­ Unite. Drepturile și datoriile maternității nu ad­ună apărătură mai elociale. Femeile administrezá biserici, celebrază ceremoniile culturei, căsătoriile, botezurile, înmormântările. Sistema de învățământ­ă în comună pen­tru ambele secse este aplicată în 50 gim­­nasii; superioritatea acestui modă de în­­vățământă nu mai face obiectul­ nici unei îndoeli. Numărul­ femeilor­ întrebuințate în ser­­viciul­ poștelară este de peste 4,000. In Statulă New-York, marea majoritate a membrilor­ corpului învățătură din șco­­lele publice sunt­ femei. Numărul ă loră este de peste 22,000. Femeile voteză cu bărbății pentru candidații la funcțiunile de directori și inspectori al școlelor­ publice. Ele voteza cu grabă și rațiune. Multe fe­mei, primite doctori, eserciteza cu succesă medicina, multe sunt ă bibliotecare, căci forte mare e numărulă biblioteceloră co­munale. In Statulă Massachussetts, universitatea femeilor­ din Wellesley numără mai bine de 300 studente și mai bine de 8 institu­­tore pentru ună institutoră. In Statulă Wisconsin, ună Uliu a recu­noscută femeiloră măritate dreptulă de a­alegătăre și de alegibile pentru funcțiunile publice. Acestă Ulia este supusă ratificării popo­rului. D-ra Mavinia Goodfell, forte învățată și oratoră distinsă, a fost­ primită ca ad­vocată la tribunalulă superioră. La Milwau­­kee, d-na Kate Kene a fostă admisă a pleda în calitate de advocată. In Statul­ Ohio, d-ra Agnes Scott, din Tiflin, după ce și-a dobândită diploma, a fost­ primită ca judecătoră ală curții su­preme (National Citizen). In Statulă Iowa, Academia sciințeloră din Davenport a dată președenția sea d-nei Putman, și acesta alegere a fostă acla­mată. In Statulă Ilinois, Simpson College din Indianapolă , numită ca o profesoră de limba gréca pe d-ra Iosie Baker care , afară de limba gréca pe care vă cunosce și să vor­­besce, scie și latinesce, franțuzesce și nem­­țesce. La vârsta de opt­ ani, ea tradusese pe Omer și alți autori greci; nu are de câte șase­spre­zece ani și e forte tare în matematici. In teritoriulă Wasingtonului , numărul­ femeiloră întrebuințate în funcțiunile pu­blice e de peste 1,300. In California, la San Francisco , amfi spusă-o deja, d-na Gordon, apelându îna­intea curții cu jurați pe ună bărbată acu­­sată de omoră, a dobândita achitarea lui în aplauzele auditoriului. Acesta silință a fem­eei ca să ajungă a fi egală cu bărbatul, ceea ce e dreptul ă eî, nu are locă numai în Statele­ Unite. In Englitera , Camera comuneloră este sesizată în fie­care ană cu uă moțiune în scopă de a re­stitui femeiloră acelașă dreptă de alegere ca și bărbaților­. Nu mai este de­câtă oă cestiune de oportunitate, în favorea căreia s’a pronunciată, în 1877, sir Stafford Nor­­thcate, pe atunci ministru de financie. Pe a­­tunci, ună oratoră pretinsese la tribună că femeile, și mai alesă acelea care contribui­seră la înființarea colegiului Girton (pentru fete) la Cambridge, punea o puțină preță pe dreptul­ de sufragiui femeescă. Acestă a­­serțiune a fost­ relevată cu energia și elo­­ciată de către d-na William Grey, care, prin silințele ei spre a rădica din ce în ce mai multă nivelul­ învățământului fetelor­, a dobândită că mare autoritate. întrunirea, care era numerosă, avu locă în salonele Domnei Anna Gore-Langton. »De cândă mă ocupă de condițiunile de esistență ale femeilor­, a zisă în substanță d-na Wil­liams Grey, amă recunoscută din ce în ce mai multă, câtă de neapărată e ca ele să fie investite cu dreptură de votă pentru a putea ajunge la oă educațiune mai î­­naltă.* In virtutea lui Married K­omen’s Property act, votată în 1870, femeile englese se bu­cură de mai multe drepturi care le suntă refusate în Francia. Astă­felă, salariile și profitele unei fe­mei măritate, câștigate de densa într’unfi poștă séu în negoțiură ce ’să face fără băr­batulă seă, trebuie să­­ fiă privite ca pro­prietatea femeei și destinată la usură săă personală, fără întervenirea bărbatului. E totă astă felă pentru ori ce avere și ori­ce proprietate dobândită [de densa în litera­tură, în sciință seu în arte. Plasarea aces­tora beneficii este asemenea proprietatea ei personală. Chitanțele ce femeia le dă pentru proprietățile ei personale asigură li­berarea debitorilor ei. Depositele făcute la uă casă de econo­mia de câtre uă femeiă, înaintea căsătoriei ei, rămână proprietatea femeei ; e totă așa pentru depositele făcute de femeia mări­tată, afară numai cândă au fostă făcute [cu banii bărbatului și fără consimțământ,ulă­săă, în care casă curtea pate să ordone ca banii să se residue acestuia. Femeia pate subscrie un poliță de asi­gurare în folosulă său asupra vieții sale sau asupra aceleia a bărbatului său. Femeia măritată are dreptul­ de a se

Next