Romanulu, martie 1881 (Anul 25)
1881-03-01
ANUL AL DOUĂZECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea, ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani n0tr ti _ o 1„V » » > pagina ..., — ^ —• A se adresa : IX ROMANIA, la administrațiunea ziarului. LA PARIS, la Havas, Lafitte et C nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M.G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARUL lledacțimiea și Administraținnea, strada Dtfinnel 14. DUMINECA, 1 MARTIE 1881. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului. LA PARIS, la Havas, Lafitte et Cune, 8 place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. doctor Gustavo Croce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusti. 20 BANI ESEMPLARUL fIUPT TEüGPT 28 faur ar DUuUmbul, 12 MĂRȚIȘOR In ședința de eri a Camerei a s' făcut uă interpelare de către d. Gr. Vernescu, despre care trebue se vorbim chiar aci. Cercetarăm în luna acesta valorea acusărilor ce ni s’au făcut și necurmat ni se fac de către partita, a căreia cap este d. Vernescu. Intre multele acusări se vădu că fu ș’aceia a călătoriei Domnului Românilor în străinătate. Priimirile regale ce se făcură suveranului nostru fură acuzate de anti-constituționale. Se mai fice încă, de către totă oposițiunea, cu acele onoruri se fac fiind că Imperatorii Germaniei și Austro-Ungariei sunt acum conducătorii de fapt ai politicei Statului român și ai averii publice. Nobilii, de la Timpul, Sieend, cu ceilalți, că se cerșiască titlul de Rege, amintiră, cu un mare simțiment de delicateță și de demnitate națională, și fabula corbului care se umflă în pene la laudele vulpei. In urma acestor nobile, sincere și patriotice acusări, d. Vernescu interpelă ieri, pe președintele Cabinetului, dacă adevăr este că se cere proclamarea Statului român în Regat. Nu vom mai vorbi acum despre acele sincere și patriotice acusări , ne este de ajuns astăci să facem aci cunoscut publicului interpelarea d-lui Vernescu următorul și să-l punem supt ochi răspuns al d-lui președinte al ministerului. » I). președinte al consiliului. Eu credeam mai anuil că on. d. Vernescu era preocupat de un sentiment care este general în totă țara, adică acela de a se da României titlul care i se cuvine. , D-lor, să nu credeți că guvernul a făcut ceva demersuri pe lângă Puteri pentru ca să dobândim titlul de regat de la străini, și acel agent cu drept cuvent a desmințit acest zgomot, fiind-că ar fi fost contra dreptului nostru să ne adresăm la Puteri ca să ne dea ceia ce este un drept al nostru. „Onor d. Vernescu vine cnsé și ridică u c cestiune constituțională déce trebuie să se facă acastă modificare în Constituțiune. »Domnilor, Constituțiunea nostră dice Domn. Domnul pare să fie și împărat.. (Aplause). »D. D. Vernescu. D-lor deputați, am cerut un răspuns de la d. ministru ; răspunsul mi s’a dat, este conform simțământului meu și’î mulțumesc. »Domnul nostru a purtat și portă titlul de Măria mea, Majestate, prin urmare, nu titlul din limbele străine ar schimba situațiunea lui. Eu sunt dar mulțumit în acesta privință cu explicările cari le-a dat, și mai sunt prust mulțumit că, prin răspunsul d-lui prim-ministru țara nu va mai fi îngrijată de ceia ce mă preocupa pe mine ca cestiune constituțională. . .. președinte al consiliului. Nu cred că țara a putut vreă dată să se îndoască că n'ar putea să dea Domnitorului orî-ce titlu va fi : rege, împărat, sau orî-ce va voi. (Aplause prelungite). »D. vicepreședinte. Trecem la ordinea dilei. D. raportor al proectului de lege pentru învățământul agricol are cuvântul sóne private în locul guvernelor în administrarea afacerilor comerciale sau industriale, al cărora monopol natural sau artificiale îl are guvernele, este păgubitore din puntul de vedere al intereselor generale. Améndoué aceste sisteme aü fost sperimentate. Améndoué aü dat efecte mai mult séü mai puțin rele. Amendoué au provocat pretutindeni cugetarea și munca bărbaților competenți d’a găsi alte mijlace prin care să s’ajungă mai sigur la uă bună administrare, la garantarea și prosperarea intereselor generale. La noi încă s’au sperimentat aceste două sisteme și resultatele ce ne-au dat, numai pe cei ce nu voiesc se véiju nu i-au luminat. Am avut — ca să luăm un singur exemplu — monopolul tutunurilor. La cea d’ánteia a lui înființare, Statul l’a administrat direct și nu numai n’a avut beneficiele, la care cu drept cuvent s’aștepta, ci a provocat și nemulțumirea generală, astfel încât desființarea monopolului devenise nu numai uă dorință generală, ci uă necesitate imperială. Când s’a ’nființat din nou, monopolul a fost dat în sploatarea unei companii. Relele s’au vénut chiar de la ’nceput. Compania — ca orice sploatator — urmărind numai scopul d’a-’și crea cu orîce preț venituri mari, nu numai a sploatat pe consumatori și pe cultivatori, ci a iubit de morte chiar una din ramurile de cultură și d’avuțiă a țorei. Relele acestei sisteme s’au vădut cu atât mai mult și mai pipăit, cu cât compania de sploatare era compusă de străini care ’n orîce moment își puteau <zice : „după noi, potopul“ și lucrau astfel încât n’au mai lăsat nimenui posibilitatea d’a se mai îndoui, că funestă este sistema arendării impositelor. In sfîrșit, dup’acestă amară și costătore speranță, se ’ncercară a treia sistemă, administrarea acestui venit în numele statului de către u autoritate întrucâtva autonomă. Resultatele fură nu numai mulțămitare, ei trecură chiar peste așteptările tuturor. Monopolul tutunurilor deveni un mijloc de ’ncuragiare a unei ramure de cultură și un însemnat venit pentru bugetul statului. Cultura se ’ntrei. Venitul monopolului se ’ndoui aprópe. Speranță făcută confirmă întru tote datele teoriei. Astăzi nu mai e permis nimănui a se ’ndoi că cel mai bun, mai sigur și mai eficace mijloc pentru Stat, d’a splonta monopolurile ce are, este sistema administrării lor de către autorități întrucâtva autonome, supt controlul lui direct și de totă ziua. Monopolurile au un caracter esențial minte comerciale, și solut este că comerciul — spre a putea prospera — are trebuință d’uă libertate de mișcare, ce nu se pute da nici vă dată unui ministru, ori care ar fi el. Ministrul are afaceri multiple și variate. Atențiunea lui e forte împărțită și competința mai totdeuna limitată. Apoi — fiind-că e vorba de comercia — nu e ori cine ’n stare d’a face comercia, nu ori cine pote face acele combinări, cari asigură reușita unei întreprinderi și—i garanteză succesul. Pentru acesta nu e de ajuns numai bună-voință; nu e de ajuns numai munca și studiul, e trebuință chiar și două libertate de mișcări în tot momentul. Aceste puține cuvinte dovedesc— credem—trebuința unor administrațiuni autonome pentru sploatarea monopolurilor ce și-a rezervat Statul. Proiectul pentru administrarea de către Stat a monopolului tutunurilor e inspirat de aceste idei și le realiseza încredințând acea administrare unui consiliu de administrare și unui directore. Competința amendoror acestor creațiuni este bine și clar stabilita. Pentru a lua căotărîre se discută de ’ntreg consiliul, fiecare-și dă părerea și din sfatul și desbaterile tuturor esc adevărul, lumina. Pentru esecutare cnse este un singură persona , directorele, căci acesta este singurul mic loc cunoscut până acum pentru a ajunge repide și mai sigur la un resultat dorit. Chiar practica, o repetăm, a dovedit acesta. Problema ce se impune dar legiuitorului este aceea de a combina libertatea necesară unei asemenea administrații ni cu controlul care e tot atât de necesar, și a o ’ngrădi astfel încât să potă face tot binele și ’n acelaș timp să fie ferită de greșeli. Problema e grea, însă nu atât încât să se potă crede că e de nedeslegat: speranță a resolvat-o și n’avem decât a ne insufla de la ea pentru a nu cădea ’n erori. Proiectul pentru administrarea monopolului, depus de guvern în Cameră, ține semă — după părerea nostră — de aceste considerații ni și dă problemei soluțiunea cea mai logică și mai potrivită cu caracterul comerciale al acestei întreprinderi. El mărginesce competința directorului, punându-i supt controlul d administrațiune, mărginesce și competința acestuia, în limitele caracterului comerciale al afacerii, și peste toți pune autoritatea ministrului de financie, care are cuvântul cel din urmă în cestiunile mari, cum are și respunderea înaintea Parlamentului și a țârii. Serviciul astfel organisat, fiind pus și supt controlul suprem al Curții de Compturi pentru regulată ’ntrebuințare a banilor, e probabil e că va aduce tot binele putincios și va fi ferit de greșeli. Se ’nțelege dar că ’n asemenea condițiuni e nu numai permis, ci și impus guvernului, d’a ’nzestra c’uă administrațiune identică și celalt monopol ce splvnteza: monopolul sării. Un proiect s’a și presintat oamenii. « El — inspirat de frumósa speranță făcută cu monopolul tutunurilor — întinde ș’asupra serii competința direcțiunii și consiliului de administrațiune al tutunurilor. Identitatea de caracter a acestor done venituri impunea chiar uă asemenea soluțiune. Sperăm dar, că corpurile legiuitore se vor grăbi a studia ș’a aproba aceste proiecte, pentru ca c’un moment mai nainte cele două ramure ’nsemnate de venit să capete organisarea definitivă care le va asigura propășirea, și va mări veniturile Statului. Este dovedit în teoria și practică n’a lipsit d’a confirma pe deplin — că guvernele sunt cei mai răi neguțători, cei mai răi industriali, cei mai răi agricultori. Pe d’altă parte, este asemenea dovedit că suprstituirea unor per SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Viena, 11 Marte. Camera Deputaților.— S’a dat citire unei scrisori a comitelui Coronini, președintele Camerei, declarând că renundă la foncțiunile onorabile de președinte, pentru că i se pare că nu mai are încrederea colegilor seioase pentru că regulamentul Camerei nu admite se renunde la președinția și că de altă parte nu e sigur că Adunarea ’î ar primi demisiunea sa, ci. Coronini declară că a ales singurul mijloc acela de a depune mandatul său de deputat. Citirea acestei scrisori provoca uă adâncă și lungă mișcare. In urma propunerii d-lui Slohenwart, Camera exprimă viile sale păreri de roü. Alegerea președintelui s’a fixat pe mâne. Belgrad, ] 1 Marte. — Majoritatea Comisiune a Scupcinei a adoptat a sprá până la cel din urmă articol convențiunea privitore la drumurile de fer. Raportul comisiunei se va redacta chiar astă seră. Constantinopole, ] 1 Marte. — Se crede că Porta va cere să se amâne pe Luni ședința ce era ficșată pe mâne. Sâmbătă, pentru negocierile turco-grece, ca să potă termina studiarea traseului hotarelor ce va propune. Viena, 11 Marte. — Politische Correspondenz primesce din Atena următorea depeșă : »Eri, în Camera deputaților, d. Comanduros a cerut să se chieme supt drapele chiar și aceia cari sunt scutiți de serviciul militar după legile și regulamintele precedinte, declarând că acastă măsură nu însemnază uă amenințare sau uă demonstrare resboinică, dar că are numai de scop a pregăti la timp mijlocele fiă pentru esecutareaotărîrilor conferinței de la Berlin, fiă asemenea pentru ocuparea provincielor a căror ocupare va fi neapărat probabilă în curând, adică îndată după ce hotărîre se va lua de câtre ambasadorii la Constantinopole în urma negocierilor actuale.“ Depeșa comercială. Paris, 11 Marte. — Situațiunea agricolă este satisfăcătore; afacerile în grâu și făină sunt linișcite, dar prețurile sunt susținute pe r »țelele francese, anglese și americane. .............«mm*—------- POLITICA ELTEIM. Francia și politica ici din afară. In ultimul sei numér, la RépuUique fringaise vorbind despre ultimele desbateri care au avut loc asupra politicei din [afară a Franciei, face următarele reflesiuni: »Camera se teme cu drept cuvânt d’a se despărți de țară. Ea scie că țara voesce sé stă pe deplin stăpână pe sângele și bogățiile iei, și că nu va lua nici uă dată puțin partea unei politici esterare prea cugetată, prea imprudintă spre a compromite acțiunea efectivă a Franciei în nisce aventuri periculose fără folos sau chiar în nisce negocieri fără avantaje apreciabile. Aci stă țara, spre a spune adevărul, cu acea faimosă cestiune a păcii sau a resbelului pe care partitele o agită într’un chip sgomotos și asupra căreia se sforțeză a creează agitațiune cu totul tactice. Națiunea franceză n’a indicat și nu va indica nici uă dătă resbelul pentru resbel, ca politică finală a guvernului ief. Este chiar spre binele guvernului democrației d’a voi pacea, d’a tinde mereu spre ea și d’a face totul spre a depărta flagelul resbelului de țara nostră laboriosă și economă. Asupra acestui punt nu mai este nici uă îndoială în spiritul nimănui. Camera este în cel mai perfect acord cu opiniunea publică. Cu instituțiunile care ne guvernă nu este putincios nu numai nici un resbel ofensiv, dar nici vezi dă aventură.“ Germania și Francia. Ziarul la France publică în număru’1 de la 8 Marte un lung articol în care arată că în zadar presa germană acusă pe Francia că voesce resbelul, căci nimeni nu ’l doresce în realitate acum, dar că fiecare speră în reparațiunile viitorului. Apoi citatul chiar adaogă : »Déca, în 1871, Germania ne-ar fi cerut uă despăgubire de resbel de dece miliarde în loc de cinci, și déca nu ne-ar fi luat în schimb nici uă bucată de teritoriu, certa dintre cele două popore ar fi fost pentru multă vreme resolvată. »Rana de argint nu este mortală, dice bunul simț poporal. Francia, care este destul de bogată spre a-și plăti gloria reî, ar fi fost tot astfel și spre a-și salva înfrângerea... »Ei bine, este őre peste putință d’a ne închipui pentru viitoruă combinațiune, care să readucă tote lucrurile în starea lor de mai nainte, care să suprime orice causă de ură și care să ne permită a revizui din acest punt de vedere tratatul de la Frakfurt ? »Este ore peste putință de a concepe uă remaniare a Europei, remaniare impusă de riscare va evenimente internaționale viitore și în care Francia ar găsi în fine ocasiunea să facă a i se da dreptatea ? »Germanii zie că acesta este peste putință astăza. »Ei ar fi mult mai buni, déca ar dice altfel. Gloria lor este cu totul prospătă și laurii lor sunt âncă verde. »Dar să asceptăm până când acești lauri, uscați, vor fi cădut frunză cu frundă. »Lă asceptăm ca miseria, provocată de înarmările forțate, să fi inspirat tutor supușilor împăratului Wilhelm ardetarea dorință d’a pune cât mai curând un capăt acestei de nesuferit păci armate care’î apasă și ’i ruinază. »Și până atunci, din parte-ne, nici uă provocare, nici un strigăt de ură, nici un gest de amenințăre. »Nu credeți proiectele nostre realizabile, domnilor Germani ? Nu face nimic , vom vedea cine se înșelă. Suntem deprinși a răbda. »Să nu diceți că speranțele nostre sunt că insultă, că încrederea nostru este un casus belli, că munca nostră zilnică este un semnal de luptă , n’aveți dreptul spre acesta, fiind-că noi lucrăm pur și simplu pentru a pregăti răscumpărarea nostră. »Răscumpărarea nostră va fi d’a ne afla într’uă complectă prosperitate, când veți fi într’uă deplină miseriă; și când, din tote forțele vostre naționale, nu va mai rămâne în piciure decât colosala vostră armată, pământul nostru va fi acoperit de fabrici reclădite, care sunt mai tari ca tunurile vostre.»! Apoi la France încheiă astfel: »A cui este vina deca tratatele pe care le-ați făcut sunt rele ! Schimbați-le." De altă parte National Zeitung, vorbind despre marele împrumut francez cu rentă, scrie următorele : "Oposițiunea politică din Francia, mai ales aceea a bonapartiștilor, impută guvernului republican sărea administrațiune financiară. Sporirea necontenită în venituri, ușurința cu care guvernul găsesce credit, pot fi privite ca semne că încordarea sforțărilor este forte mare, dar că ea rămâne încă în marginile suportabilului. Am putea lăsa acestă grijă cu totul Francesilor, daca necontenita sporire a înarmărilor francese, pentru care se cer acum nu vîmi place, n’ar crea uă stare de lucruri durerosă pentru contribuabilii germani. Și acastă plângere nu vă facem pentru prima oră. Pentru noi, este vorba d’a proba aoi că nuoul împrumut de miliarde este justificat de situațiunea financiară actuală, că sunt, deja