Romanulu, martie 1881 (Anul 25)

1881-03-01

A­NUL AL DOUĂ­ZECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea, ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani n0tr­ ti­ _ o 1„V » » > pagina ..., —­­ ^ —• A se adresa : IX ROMANIA, la administrațiunea ziarului. LA PARIS, la Havas, Lafitte et C­ nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M.G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARUL lledacțimiea și Administraținnea, strada Dtfinnel 14. DUMINECA, 1 MARTIE 1881. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului. LA PARIS, la Havas, Lafitte et C­une, 8 place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA, la d. doctor Gustavo Croce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusti. 20 BANI ESEMPLARUL fIU­PT TEüGPT 28 faur ar DUuUmb­ul, 12 MĂRȚIȘOR In ședința de eri a Camerei a s' făcut uă interpelare de către d. Gr. Vernescu, despre care trebue se vor­bim chiar aci. Cercetarăm în luna acesta valorea acusărilor ce ni s’au făcut și necur­mat ni se fac de către partita, a căreia cap este d. Vernescu. Intre multele acusări se văd­u că fu ș’aceia a călătoriei Domnului Ro­mânilor în străinătate. Priimirile regale ce se făcură su­veranului nostru fură acuzate de anti-constituționale. Se mai­­ fice încă, de către totă oposițiunea, cu acele onoruri se fac fiind că Imperatorii Germaniei și Aus­­tro-Ungariei sunt acum conducătorii de fapt ai politicei Statului român și ai averii publice. Nobilii, de la Tim­pul, Sieend, cu cei­l­alți, că se cer­­șiască titlul de Rege, amintiră, cu un mare simțiment de delicateță și de demnitate națională, și fabula cor­bului care se umflă în pene la lau­dele vulpei. In urma acestor nobile, sincere și patriotice acusări, d. Vernescu interpelă ieri, pe președintele Cabi­netului, dacă adevăr este că se cere proclamarea Statului român în Regat. Nu vom mai vorbi acum despre acele sincere și patriotice acusări , ne este de ajuns astăc­i să facem aci cunoscut publicului interpelarea d-lui Vernescu următorul și să-l punem supt och­i răspuns al d-lui preșe­dinte al ministerului. » I). președinte al consiliului. Eu credeam mai anui­l că on. d. Vernescu era preocu­pat­ de un sentiment care este general în totă țara, adică acela de a se da Româ­niei titlul care i se cuvine. , D-lor, să nu credeți că guvernul a fă­cut ceva demersuri pe lângă Puteri pentru ca să dobândim titlul de regat de la stră­ini, și acel agent cu drept cuvent a des­­mințit acest zgomot, fiind-că ar fi fost con­tra dreptului nostru să ne adresăm la Pu­teri ca să ne dea ceia­ ce este un drept al nostru. „Onor d. Vernescu vine cnsé și ridică u c cestiune constituțională déce trebuie să se facă acastă modificare în Constituțiune. »Domnilor, Constituțiunea nostră dice Domn. Domnul pare să fie și împărat.. (A­­plause). »D. D. Vernescu. D-lor deputați, am ce­rut un răspuns de la d. ministru ; răspun­sul mi s’a dat, este conform simțământului meu și’î mulțumesc. »Domnul nostru a purtat și portă titlul de Măria mea, Majestate, prin urmare, nu titlul din lim­bele străine ar schimba situa­­țiunea lui. Eu sunt dar mulțumit în acesta privință cu explicările cari le-a dat, și mai sunt prust mulțumit că, prin răspunsul d-lui prim-ministru țara nu va mai fi îngrijată de ceia­ ce mă preocupa pe mine ca ces­tiune constituțională. . .. președinte al consiliului. Nu cred că țara a putut vre­­ă dată să se îndoască că n'ar putea să dea Domnitorului orî-ce titlu va fi : rege, împărat, sau orî-ce va voi. (Aplause prelungite). »D. vicepreședinte. Trecem la ordinea dilei. D. raportor al proectului de lege pen­tru învățământul agricol are cuvântul sóne private în locul guvernelor în administrarea afacerilor comerciale sau industriale, al cărora monopol natural sau artificiale îl are guver­nele, este păgubitore din puntul de vedere al intereselor generale. Améndoué aceste sisteme aü fost sperimentate. Améndoué aü dat efecte mai mult séü mai puțin rele. Amendoué au provocat pretutin­deni cugetarea și munca bărbaților competenți d’a găsi alte mijlace prin care să s’ajungă mai sigur la uă bună administrare, la garantarea și prosperarea intereselor generale. La noi încă s’au sperimentat a­­ceste două sisteme și resultatele ce ne-au dat, numai pe cei ce nu voiesc se véiju nu i-au luminat. Am avut — ca să luăm un sin­gur exemplu — monopolul tutunu­rilor. La cea d’ánteia a lui înființare, Statul l’a administrat direct și nu numai n’a avut beneficiele, la care cu drept cuvent s’aștepta, ci a pro­vocat și nemulțumirea generală, ast­fel în­cât desființarea monopolului devenise nu numai uă dorință gene­rală, ci uă necesitate imperială. Când s’a ’nființat din nou, mono­polul a fost dat în sploatarea unei companii. Relele s’au vén­ut chiar de la ’n­­ceput. Compania — ca ori­ce sploatator — urmărind numai scopul d’a-’și crea cu orî­ce preț venituri mari, nu numai a sploatat pe consuma­tori și pe cultivatori, ci a iubit de morte chiar una din ramurile de cultură și d’avuțiă a țorei. Relele acestei sisteme s’au vădut cu atât mai mult și mai pipăit, cu cât compania de sploatare era com­pusă de străini care ’n orî­ce mo­ment își puteau <zice : „după noi, potopul“ și lucrau ast­fel în­cât n’au mai lăsat nimenui posibilitatea d’a se mai îndoui, că funestă este sistema arendării impositelor. In sfîrșit, dup’acestă amară și cos­­tătore spera­nță, se ’ncerca­ră a treia sistemă, administrarea acestui venit în numele statului de către u­ au­toritate întru­cât­va autonomă. Resultatele fură nu numai mulță­­mitare, ei trecură chiar peste aștep­tările tuturor. Monopolul tutunurilor deveni un mijloc de ’ncuragiare a unei ra­­mure de cultură și un însemnat ve­nit pentru bugetul statului. Cultura se ’ntrei. Venitul monopolului se ’ndoui a­­própe. Spera­nță făcută confirmă întru tote datele teoriei. Astăzi nu mai e permis nimănui a se ’ndoi că cel mai bun, mai si­gur și mai eficace mijloc pentru Stat, d’a splonta monopolurile ce are, este sistema administrării lor de către autorități întru­cât­va auto­nome, supt controlul lui direct și de totă­­ ziua. Monopolurile au un caracter e­­sențial minte comerciale, și solut este că comerciul — spre a putea pros­pera — are trebuință d’uă liber­tate de mișcare, ce nu se pute da nici vă dată unui ministru, ori­ care ar fi el. Ministrul are afaceri multiple și variate. Atențiunea lui e forte împărțită și competința mai tot­de­una limi­tată. Apoi — fiind-că e vorba de co­­mercia — nu e ori­ cine ’n stare d’a face comercia, nu ori­ cine pote face acele combinări, cari asigură reu­­șita unei întreprinderi și—i garan­­teză succesul. Pentru acesta nu e de ajuns nu­mai bună-voință; nu e de ajuns numai munca și studiul, e trebuință chiar și două libertate de mișcări în tot momentul. Aceste puține cuvinte dovedesc— credem—trebuința unor administra­­țiuni autonome pentru sploatarea monopolurilor ce și-a rezervat Statul. Proiectul pentru administrarea de către Stat a monopolului tutunuri­lor e inspirat de aceste idei și le re­­aliseza încredințând acea adminis­trare unui consiliu de administrare și unui directore. Competința amendoror acestor cre­­ațiuni este bine și clar stabilita. Pentru a lua că­otărîre se discută de ’ntreg consiliul, fie­care-și dă pă­rerea și din sfatul și desbaterile tu­turor esc adevărul, lumina. Pentru esecutare cnse este un sin­gură persona , directorele, căci acesta este singurul mic­ loc cunoscut până acum pentru a ajunge repide și mai sigur la un resultat dorit. Chiar practica, o repetăm, a do­vedit acesta. Problema ce se impune dar legiui­torului este aceea de a combina li­bertatea necesară unei asemenea ad­ministrații­ ni cu controlul care e tot atât de necesar, și a o ’ngrădi ast­fel în­cât să potă face tot binele și ’n acelaș timp să fie ferită de gre­șeli. Problema e grea, însă nu atât în­cât să se potă crede că e de nedes­­legat: spera­nță a resolvat-o și n’a­­vem de­cât a ne insufla de la ea pentru a nu cădea ’n erori. Proiectul pentru administrarea mo­nopolului, depus de guvern în Ca­meră, ține sem­ă — după părerea nostră — de aceste considerații­ ni și dă problemei soluțiunea cea mai lo­gică și mai potrivită cu caracterul comerciale al acestei întreprinderi. El mărginesce competința direc­­torului, punându-i supt controlul d ad­­ministrațiune, mărginesce și compe­tința acestuia, în limitele caracteru­lui comerciale al afacerii, și peste toți pune autoritatea ministrului de financie, care are cuvântul cel din urmă în cestiunile mari, cum are și respunderea înaintea Parlamentului și a țârii. Serviciul ast­fel organisat, fiind pus și supt controlul suprem al Curții de Compturi pentru regulată ’ntrebuințare a banilor, e probabil e că va aduce tot binele putincios și va fi ferit de greșeli. Se ’nțelege dar că ’n asemenea condițiuni e nu numai permis, ci și impus guvernului, d’a ’nzestra c’uă administrațiune identică și cel­alt monopol ce splvnteza: monopolul sării. Un proiect s’a și presintat oa­­menii. « El — inspirat de frumósa spera­­nță făcută cu monopolul tutunuri­lor — întinde ș’asupra serii compe­tința direcțiunii și consiliului de ad­­ministrațiune al tutunurilor. Identitatea de caracter a acestor done venituri impunea chiar uă a­­semenea soluțiune. Sperăm dar, că corpurile legiuitore se vor grăbi a studia ș’a aproba a­­ceste proiecte, pentru ca c’un mo­ment mai nainte cele două ramure ’nsemnate de venit să capete orga­­nisarea definitivă care le va asigura propășirea, și va mări veniturile Sta­tului. Este dovedit în teoria și practică n’a lipsit d’a confirma pe deplin — că guvernele sunt cei mai răi ne­guțători, cei mai răi industriali, cei mai răi agricultori. Pe d’altă parte, este asemenea dovedit că suprstituirea unor per­ SERVICIUL TELEGRAFIC A­L AGENȚIEI HAVAS Viena, 11 Marte. Camera Deputaților.— S’a dat citire unei scrisori a comitelui Co­­ronini, președintele Camerei, declarând că renund­ă la foncțiunile onorabile de preșe­dinte, pentru că i se pare că nu mai are încrederea colegilor sei­­oase pentru că regulamentul Camerei nu admite se re­­nund­e la președinția și că de altă parte nu e sigur că Adunarea ’î ar primi demisi­­unea s­a, ci. Coronini declară că a ales sin­gurul mijloc acela de a depune mandatul său de deputat. Citirea acestei scrisori provoca uă adâncă și lungă mișcare. In urma propunerii d-lui Slohenwart, Camera exprimă viile sale pă­reri de roü. Alegerea președintelui s’a fixat pe mâne. Belgrad, ] 1 Marte. — Majoritatea Co­­misiune a Scupcinei a adoptat a­ sprá până la cel din urmă articol convențiunea pri­­vitore la drumurile de fer. Raportul comi­­siunei se va redacta chiar astă seră. Constantinopole, ] 1 Marte. — Se crede că Porta va cere să se amâne pe Luni șe­dința ce era ficșată pe mâne. Sâmbătă, pen­tru negocierile turco-grece, ca să potă ter­mina studiarea traseului hotarelor ce va propune. Viena, 11 Marte. — Politische Corres­­pondenz primesce din Atena următorea de­peșă : »Eri, în Camera deputaților, d. Co­­manduros a cerut să se chieme supt dra­pele chiar și aceia cari sunt scutiți de ser­viciul militar după legile și regulamintele precedinte, declarând că acastă măsură nu însemnază uă amenințare sau uă demons­trare resboinică, dar că are numai de scop a pregăti la timp mijlocele fiă pentru ese­­cutarea­otărîrilor conferinței de la Berlin, fiă asemenea pentru ocuparea provincielor a căror ocupare va fi neapărat probabilă în curând, adică îndată după ce h­­otă­­rîre se va lua de câtre ambasadorii la Con­stantinopole în urma negocierilor actuale.“ Depeșa comercială. Paris, 11 Marte. — Situațiunea agricolă este satisfăcătore; afacerile în grâu și făină sunt linișcite, dar prețurile sunt susținute pe r »țelele francese, anglese și americane. .............­«mm*­—-------­ POLITICA ELTEIM. Francia și politica ici din afară. In ultimul sei numér, la Répu­Uique fri­n­­gaise vorbind despre ultimele desbateri care au avut loc asupra politicei din [afară a Franciei, face urmă­tarele reflesiuni: »Camera se teme cu drept cuvânt d’a se despărți de țară. Ea scie că țara voesce sé stă pe deplin stăpână­ pe sângele și bogățiile iei, și că nu va lua nici uă dată puțin partea unei politici ester­are prea cugetată, prea imprudintă spre a compromite acțiunea efectivă a Franciei în nisce aventuri periculose fără folos sau chiar în nisce negocieri fără avantaje apre­ciabile. Aci stă țara, spre a spune adevă­rul, cu acea faimosă cestiune a păcii sau a resbelului pe care partitele o agită într’un chip sgomotos și asupra căreia se sforțeză a creea­ză agitațiune cu totul tactice. Na­țiunea franceză n’a indicat și nu va indica nici uă dătă resbelul pentru resbel, ca po­litică finală a guvernului ief. Este chiar spre binele guvernului democrației d’a voi pacea, d’a tinde mereu spre ea și d’a face totul spre a depărta flagelul resbelului de țara nostră laboriosă și economă. Asupra acestui punt nu mai este nici uă îndoială în spi­ritul nimănui. Camera este în cel mai per­fect acord cu opiniunea publică. Cu insti­­tuțiunile care ne guvernă nu este putincios nu numai nici un resbel ofensiv, dar nici vezi dă aventură.“ Germania și Francia. Ziarul la France publică în număru’1 de la 8 Marte un lung articol în care arată că în zadar presa germană acusă pe Fran­cia că voesce resbelul, căci nimeni nu ’l doresce în realitate acum, dar că fie­care speră în reparațiunile viitorului. Apoi cita­tul chiar adaogă : »Déca, în 1871, Germania ne-ar fi ce­rut uă despăgubire de resbel de dece mi­liarde în loc de cinci, și déca nu ne-ar fi luat în schimb nici uă bucată de teritoriu, certa dintre cele două popore ar fi fost pentru multă vreme resolvată. »Rana de argint nu este mortală, dice bunul simț poporal. Francia, care este des­tul de bogată spre a-și plăti gloria reî, ar fi fost tot ast­fel și spre a-și salva înfrân­gerea... »Ei bine, este őre peste putință d’a ne închipui pentru viitor­uă combinațiune, care să readucă tote lucrurile în starea lor de mai nainte, care să suprime ori­ce causă de ură și care să ne permită a revizui din acest punt de vedere tratatul de la Frak­­furt ? »Este ore peste putință de a concepe uă remaniare a Europei, remaniare impusă de riscare­ va evenimente internaționale viitore și în care Francia ar găsi în fine ocasiu­­nea să facă a i se da dreptatea ? »Germanii zie că acesta este peste pu­tință astăza. »Ei ar fi mult mai buni, déca ar dice alt­fel. Gloria lor este cu totul prospătă și laurii lor sunt âncă verde. »Dar să asceptăm până când acești lauri, uscați, vor fi cădut frunză cu frundă. »Lă asceptăm ca miseria, provocată de înarmările forțate, să fi inspirat tutor su­pușilor împăratului Wilhelm ardetarea do­rință d’a pune cât mai curând un capăt acestei de nesuferit păci armate care’î a­­pasă și ’i ruinază. »Și până atunci, din parte-ne, nici uă provocare, nici un strigăt de ură, nici un gest de amenințăre. »Nu credeți proiectele nostre realizabile, domnilor Germani ? Nu face nimic , vom vedea cine se înșelă. Suntem deprinși a răbda. »Să nu diceți că speranțele nostre sunt că insultă, că încrederea nostru este un casus belli, că munca nostră zilnică este un semnal de luptă , n’aveți dreptul spre acesta, fiind-că noi lucrăm pur și simplu pentru a pregăti răscumpărarea nostră. »Răscumpărarea nostră va fi d’a ne afla într’uă complectă prosperitate, când veți fi într’uă deplină miseriă; și când, din tote forțele vostre naționale, nu va mai rămâne în piciure de­cât colosala vostră armată, pământul nostru va fi acoperit de fabrici reclădite, care sunt mai tari ca tunurile vostre.»! Apoi la France încheiă ast­fel: »A cui este vina deca tratatele pe care le-ați făcut sunt rele ! Schimbați-le." De altă parte National Zeitung, vorbind despre marele împrumut francez cu rentă, scrie următorele : "Oposițiunea politică din Francia, mai a­­les aceea a bonapartiștilor, impută guver­nului republican să­rea administrațiune fi­nanciară. Sporirea necontenită în venituri, ușurința cu care guvernul găsesce credit, pot fi privite ca semne că încordarea sfor­țărilor este forte mare, dar că ea rămâne încă în marginile suportabilului. Am putea lăsa acestă grijă cu totul Francesilor, daca necontenita sporire a înarmărilor francese, pentru care se cer acum nu vî­mi­ place, n’ar crea uă stare de lucruri durerosă pen­tru contribuabilii germani. Și acastă plân­gere nu vă facem pentru prima oră. Pen­tru noi, este vorba d’a proba aoi că nuoul împrumut de miliarde este justificat de si­tuațiunea financiară actuală, că sunt, deja

Next