Romanulu, aprilie 1881 (Anul 25)

1881-04-01

ANUL VL THJU-DTJOl ST OINOILE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Oeto , , , pagina IU, — 2 lei — A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea cjiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ nie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la G­L. Daube et C­ nie, 130, Fleet Street, London E 0 LA VIENA , la d-nil Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S.­­ M.G. L. Daube et C­une, pentru Germania, Belgia, O­landa, Elveția și America. Articolele republicate se arda. 20 BANI ESEMPLARUL l­edacțimea și Ad r­mistrațî tinea, strada Domnei 14. MERCURI, 1 APRILIE 1881. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte : un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 16 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea­­ parului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA, la d. doctor Gustavo Croce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusă.­ 20 BANI ESEMPLARUL Publicul reflu cum vorbiră tóte organele opiniunii publice din străi­nătate nainte, și dupe proclamarea regatului. Arăt­arăm, vinerea trecută, cum vorbiră și iluștrii conservatori de la timpul când ț­­ra se pregătia d’a de­plini și acest mare act național și nu­mai național. Pressa străină—chiar ceia care nu ne iubesce—recunosce meritele româ­nilor, arată faptele lor cele frumóse și marea misiune ce ei al­. Pressa d’aci, ce se­­ fic e națională, se silesce, din resputeri, s’arate că financiele țstrei sunt ruinate, că po­porul este corupt, scuipă asupra tu­tor actelor eroice și naționale, și luptă ca se provoce disprețul lumii asupra națiunii, și chiamă ast­fel, interve­­nirea străină. Dureros este pentru ori­cine acest spectacol. Interesul național care ne impune datoria de a mai pune supt ochii națiunii scena României depinsă de străini și cea depinsă de acești pa­trioți conservatori mărginindu-ne nu­mai în a-i­­ zice . Privesce acea scenă și veții și pe a­­cesta. La 10 — 22 Martiri străinii, abun­dând că se va proclama Rigatul, <]ie prin Daily Telegraf: „România a meritat îndestul a­­cestă înaintare în posițiunea iui in­ternațională, prin înțelepciunea ,f ones­titatea ce­ a caracterisat totă purtarea iei.“ La 8 Martie Românii conservatori, vorbind de proclamarea Rigatului și de­ poporul român,­­fic prin Timpul : „Acești sălbatici, acestă rușine a civilisațiunii, acești omeni mai căzuți, mai vicioși, mai săraci de­cât în timpul vechilor fanarioți este maies­tatea poporului român supt nouii fanarioți.“ „România,­­Jice Daily Telegraf, a mănținut cu statornicie demnitatea iei; a ’nvins uă sumă de greutăți domestice ’ntr’un mod care probeză curagiul, tactul și stăruința bărba­ților de Stat carii o conduc astă­<Ji, de­și a fost silită se facă cheltuieli imense pentru reorganisarea și ’nar­­marea forț­elor sale militare națio­nale, ea a făcut faciă tutor îngagia­­mintelor sale pecuniare c’uă scrii pu­­losă esactitate; financiele iei sunt într’uă stare cu deosebire prosperă, comparate cu acelea ale imperiilor vecine cu densa, ea a desvoltat în mod energic resursele sale interne prin facere de drumuri,“ etc., etc. Timpur­ice : „Poporațiunile sărăcesc și mor; détorțele Statului se urcă ’n fie­care an, fără nici uă compensare pentru omenii cari le portă sarcina.“ Deutsche Zeitung <Jice: „Regele Carol I a dat probe de Domnitor capabile și de comandant brav; țara, în cești din urmă ani, a mers cu pași răpezi pe calea pro­­gre­sului. “ Patrioții de la Timpul die : « Dar nu există un vehin care se controleze, uă mână care se opresca nelegiuirile.“ Sremden-Blatt dlice : „Nu mai încape îndoila că Ro­mânia este chramată a juca un rol mult mai mare de­cât cea mai mare parte din cele­l­alte State din cen­trul Europei. Neue freie Presse­r zice : „Capul principelui german care, acum cinci­spre­izece ani se u­rca pe tron numai în cele mai grele și mai îndouiase împregiurări, portă acum uă coronă de rege. Acesta este uă desvoltare atât de răpede și de no­rocită, în­cât ea nu este acordată de­cât la puține popore. Ori­cât le aspru am combătut noi­titudinea României față cu ulti­a­­mul resbel, ar fi absurd astă­zl du privi cu neplăcere aventur­iei. Surprinsă și uimită audi lumea spirea că marea Rusie a fost nevoită să facă apel la ajutorul micei Românii și se privi cu ore­care bună-voință spre bravii luptători cari luară cu asalt reduta Grivița. „Sângele este un suc cu totul osebit,“ Românii ver­­sându-și sângele pentru independința lor căscigară stima Europei. Batjo­cura care urmărea necontenit armata română, fu năbușită d’Uă dată și congresul de la Berlin pronunțând independința României, îi acordă resplata pentru sforțările iei. „România pare în viitor să aducă mari servicii civilisațiunii și libertății. „Ridicarea României la rangul de Rigat va ajuta la întărirea consci­­inței naționale a Românilor.“ L'htalic­­ jice : „In România este viitorul Criintelui mai mult de­cât în Elada. Mai tardiv toți vor recunosce acest adevăr. “ Iluștrii bărbați de Stat și patrioți de la Timpul au ijis : „In dealminterea e chiar bine să se schimbe și titulari și tot............. I­eca e vorba de prăpastie între tre­cut și viitor, prăpastie să fie. „De ce urmașii — decií ’l vom mai avea — să fie în pericol d’a confunda vechile nóstre epoce gospo­dărești și spornice cu epoca în care Caradalele și Cariagdi­l au găsit ra­țiune d’a fi. „Jos vechiul nume românesc al li­nei instituț­iuni române, sus regalitatea Palestinei ș’a Greco-Bulgariei. „Lotăriele din Hamburg sĕ trăia­scă, cămătarii și TICHIA DE MĂR­GĂRITAR!...“ ^ In facia acestor două portrete, u­­nul depins de străini ș’altul de că­tre pretinșii patrioți conservatori, nu mai putem duce un singur cu­vânt. Acesta pretinsă partită conserva­toire ș’a făcut ense-și fotografia ide­­ielor și simțimintelor sale, ș’a pusu-o supt ochii națiunii ș’ai Europei. Pronunțându-și ast­fel ea înse­și sentința de morte politică și mo­rală, ne plecăm fruntea cu durere și lăsăm ca morții să-și îngrope morții, noștri la noi póte fi și ministru fără portofoliu. D. Al. Lahovari a­­ zis, și Timpul repetă că ’n tóte țările constituțio­nale nu s’ar găsi un președinte al consiliului care se nu flă tot-d’uă­­dată și ministru al unei admin­istra­­țiuni speciale. Nu desbatem astăzi cestiunea;­­zi­­cem numai că d. Al. Lahovari și Timpul se ’nceta. In tote țările con­stituționale au fost primi-miniștri fără portofoliu. Casimir-Perier supt guvernul lui Ludovic-Filip , d. Du­­faure mai taram, au fost președinți fără portofoliu. In Belgia, în Engli­­tera au fost asemene și se vorbeșce de a se numi un succesor la financié d-lui Gladstone, care ar rămâne mi­nistru fără portofoliu, precum fusese vorba când ilustrul sorbat de Stat primi­sé compună aftdsterul actual al Marei­ Britanii. * In sfârșit, Timpul, voind a merge mai departe în demonstrați­unea mea, grămădesce, ca toți cari susțin uă causă perdută d’inainte, erori peste erori. Nu vom releva de­cât pe cea mai grosolană. Ca se fiă cancelar, d. de Bismarck n’a avut nevoie să bată pe Francesc, nici să proclame imperiul, căci nu în urma eveni­mentelor de la 1870 a fost numit cancelar, ci la 1 iulie 1867, când fu organisată confederațiunea Nor­dului supt președința regelui Prusiei. Când nu este vorba de a se înființa la noi un cancelar, ci numai de a se permite ca primii-miniștri să n’aibă portofoliu, nimic nu silia pe Timpul și pe d. Al. Lahovari d’a înainta lu­cruri neexacte și afirmări greșite. »Francia n’are trebuință să facă comu­nicări oficiale către puteri asupra unei ges­tiuni care interesă numai pe Francia, pe beyul din Tunis și pe triburile resculate, guvernul francez putea să declare numai într’un chip oficios că operațiunile începute acum n’au alt­ceva de scop de­cât resta­bilirea ordinii la fruntaria algero-tunesiană. Dat fiind­ că el nu scie ce atitudine va lua beyul din Tunis, care este vecinul și amicul Franciei, apoi îi este peste putință se facă mai din-nainte declarațiuni precise despre ceea­ ce se va întâmpla; de aceea dar mi­nistrul de externe nu póte să ia asupră­ și față cu nici uă putere obligațiunile espuse de d. Cairoli. „Cât pentru ceea­ ce privesce pe Italia în special, apoi Francia scie că amidia Italiei pentru densa este d’o mare valore, dar și amidia Franciei pentru Italia este d’uă mare valore, mai ales în momentul de față, și acestă amid­ă n’ar fi fost compromisă de ca­­ barele și partitele ar fi cugetat, că măsu­rile luate actualminte în Algeria precum și reclamațiunile făcute de Francia contra Tu­nisului, nu sunt ceva m­ovi.* Tot în cestiunea Tunisului găsim în Neue freie Presse următorea telegramă din Paris cu data de 9 Aprilie : »La un atac al­­ Țarului le National con­tra ministrului de resbel, fiind-că pregăti­rile pentru espedițiunea contra drumirilor durăză așa mult, i se respunse citatului chiar, că la acesta espedițiune vor lua parte 20,000 omeni, dar că n’a fost trebuință de mobilisare. Decă mobilisarea ar fi fost tre­­buinciosa, apoi ea ar fi fost esecutată cu mult mai nainte. S’au t­rimis într’adins di­ferite trupe disponibile din Francia, spre a nu goli Algeria de totă garnisona iei. — Francia a primit de la puterile străine a­­sigurarea că ele privesc espedițiunea ca un apărare legitimă a intereselor franceze. Mai ales Germania și Austria au făcut declara­­țiuni în acest sens. Consulul englez din Tu­nis a priimit ordinul se se arate plin de considerațiune față cu consulul francez și se evite tot ce ar putea face să se credă că să vre­aă parte. Același dhiar ne spune că șeful cancela­riei militare a președintelui Republicei fran­cese, d. general Pittin, a fost primit în Ber­lin de împăratul Wilhelm cu cea mai mare atențiune. împăratul îl asigură că Germania vede cu mulțumire pe Francia apărându-și interesele în Tunis. Iar principele de Bis­marck dise generare lua, că espedițiunea din Tunis va fi uă garanțiă pentru pacea eu­ropeană. Englileza nu se va mișca, Italia va striga, dar nu va mai face nimic. ,Fiți și curi, dise principele de Bismarck, că n’a­­veți a vă teme de nici uă complicațiune. * In die Presse găsim în aceiași privință următorea telegramă din Constantinopole cu data de 8 Aprilie : »Ambasadorul francez a avut o­ lungă întrevorbire cu ministrul de externe asupra afacerei tunisiane, întrevorbire provocată în urma unei depeșe din Paris, primită de am­basador. Se­­ zice că el, după cererea ce a făcut, va fi primit adu­și de Sultan tot în acesta privință. Prin cercurile diplomatice se asigură că domnesce să vină schimbare, de depeși între Portă și guvernul beiului­. Că propunere pentru desarmarea generală D. de Bü­hler, deputat din Reichstagul german, cunoscut prin propunerile sale de desarmare generală, găsi ocasiunea ca, pe când se desbătea propunerea d-lui Windt­­h­orst în privința măsurilor coercitive con­tra socialiștilor, să prezinte un amenda­ment la acesta propunere, prin care cerea ca acest aranj­ament­ internațional să fie întrebuințat tot de un­ daja și pentru înțe­legeri asupra stabilirii unei Curți europeane arbitrale, asupra împedicării resbelelor pre­cum și asupra împuținării armatelor. In susținerea acestei propuneri d. de Bü­hler dise : »Condamn și urăsc mai mult ca ori­care omorul de principi, și voi fi adera la cele mai aspre măsuri care ar fi de natură a aduce împedicarea lor, respect pedepsirea lor. Dar, tot atât ca omorul principilor u­­rásc ca omorul popórelor, adică omorîrea omenilor prin nisce vesbele nedrepte, făcute cu ușurință, pe care atât lumea cea veche cât și cea nouă le-a vădut cu groză. Pro­punerea mea va­ servi dar de a împedica a­­tât omorîrea omenilor cât și pe aceea a principilor. Deca se încheie tratate interna­ționale pentru împedicarea și pedepsirea crimelor de Stat, apoi trebuie și pentru u­­nele cașuri, care nu trebuesc lăsate afară, să se înființeze curți internaționale care să ptărască, pentru ce are nu s’ar înființa și de acestea, de vreme ce tratatele dintre State sau stau în aer, sau dau naștere la resbele. Instituirea unui tribunal arbitrar și împuținarea armatelor sunt cel d’anteiü și mai bun mijloc, spre a asigurara Europei pacea. Ordinea socială și politică a conti­­nintelui nostru este scuduită, vieța monar­­h­ilor se află într’un pericol continuă. Dee­­se poporelor pacea și ele vor fi mulțumite, or suveranii vor fi prin acesta, dar numai prin acesta, asigurați contra omorurilor.* Propunerea d-lui de Bühler a fost énsé respinsă de președintele Reichstagului, supt curent că ea nu are nici cea mai mică le­gătură cu propunerea d-lui Windhorst. Procesul contra omorîtorilor Țarului Alexandru II. Foia oficială din Petersburg, Prachtels­­tweny Wesnik, de la 8 Aprilie, publică ur­mătorea dare de somn asupra acestui pro­ces : »Procesul începe cu citirea actului de a­­cusațiune. După acesta veni ascultarea lui Nicolae Bissacoff El este mic, blând și are o­ figură neînsemnată. Bissacoff vorbia așa de încet în­cât d’abia îl audeau cei d’ală­­turi cu dânsul. El mărturisi că a fost cu totul supt influința lui Seljakoff și că a lu­crat după instrucțiunea acestuia. După a­­cesta el mai făcu următorele mărturiri : "Aparțin partitei Narodnaja Volia, am intrat la 1880 în această partită, déra în curând trebui să recunosc, că singur numai, nu puteam să’mî ajung la scop. Făcui cu­noștința lui Șeljakoff acasă la studentul Ursinovici, care pe atunci se numia Saber son Zuher. Numai după ce făcui acestă cu­noștință ’mi fu cu putință a prelucra dife­rite planuri. N’am avut nici uă dată ambi­țiunea d’a deveni capul conspirațiunei. Plă­cerea mea pentru acestă afacere era atât de mare, în­cât eram mulțumit de a fi în­trebuințat ca un instrument folositor. Seb­­bajevo mă duse în locuința sea din Ismai­­lowsky Polk, No. 7; acolo făcui cunoștință cu un bărbat care mă informă asupra sco­purilor, mijlocelor și principielor nihiliștilor, și ’mi promise­ră lota lunară de 30 ruble. D’aci ’ncolo mă sforțai a forma un cerc de lucrători și a’î­­ndemna la uă revoluțiune pe față, spre a resturna ordinea socială. Asistam la tóte desbaterile partitei. Câte uă dată aceste desbaterî aveau loc chiar în casa mea. Fiind mai mult cu Seljaboff în relațiuni, mă convinsem în curând că, în fața indolenței poporului rus, era peste putință uă revoluțiune fără a forma maî ântâia un mare partit. Cercul de afiliați ce formarăm, se împărți într’uă grupă de agitatori și alta de teroriști. La cea d’anteia aparținem ea, Șeljakoff, d-ra. Perovskaja, un bărbat cu supranumele de Invalid și un altul cu su­pranumele de Kater. Misiunea grupei tero­riste era curățirea partitei de spioni, apoi esecutarea unui atentat în temeiul planului prelucrat de comitet. Spre acesta avură loc discuțiuni în locuința femeii Jesse Helfman. Cu uă săptămână maî nainte de esecutarea atentatului, Sellakoff convocă pe membrii conspirațiunei, și -i somă să se propună vo­luntari pentru esecutarea faptului. Mă ofe­rii eu ănsu­mî, fiiind-că partidul fusese îm­puținat prin arestări și numărul nostru nu mai era de­cât forte mic. Afară de mine se mai oferiră Mihail Ivanovici, Kater, pre­cum și alți doi anume Mihailoff și Timofei. Mihailoff făcuse cunoștința lui Seljakoff prin Perovskaia. Acesta este aceea care află despre drumul pe unde trebuia să ab­ergá împăratul în ziua atentatului și cars ’l a­­nunță conspiratorilor. In locuința Jessei Hei­f­­mann ne adunarăm noi voluntarii. Aci mai găsirăm afară de Helfmann încă pe un tec­nic și pe un ore­care Sahlin, care se împușcă mai târziiu. Acest teh­nic ne explică eficacitatea bom­belor esplosibile și ne puse în cunoștință despre compunerea și efectul lor la între­buințare. La 12 Martie încercarăm efectul bombelor la spatele monastirii Smolnik pe întinsa câmpie Smolnik. Când vădurăm­­ că Seljakoff nu asistă la acestă probă, Helf­man răspunse că a fost împedicat de a veni, dar el, după cum am aflat mai térziu, fu­sese arestat. La 13 Martie ne adunarăm la Hellman acasă, spre a lua în primire bom­bele esplosibile. Aci găsirăm pe Perovskaia care adusese cu sine două bombe esplosi­ D. Al. Lahovari în Cameră și ’n Timpul protesteza din tote puterile în contra legei ce s’a votat, și prin care pr­­­ședintele Consiliului de mi­ SERVICIUL T­E­L­E­G­R­A­F­I­C A­L AGENȚIEI HAVAS Petersburg, 11 Aprilie. — S’au luat pre­­cauțiuni pentru a păzi pe d. Gladstone, con­tra unui atentat eventual al Fenianilor. Intr’uă telegramă a marchizului de Sa­lisbury, de la 7 Iulie 1878, reprodusă as­­tăzi de diiare, vechiul șef al Foreign­ oficiu­lui, recunosce că a declarat d. Wadington, pe atunci ministru al afacerilor străine în Francia, că Englitera n’are nici un interes întru­cât priveșce Tunisul, și că ea nu va interveni decă Francia ar resturna pe Bein. Paris, 11 Aprilie. Camera deputaților.— D. Jules Ferry, președintele consiliului, răs­­pundând la oă interpelare asupra afaceri­lor tunisiane, etice: „Situațiunea e de ne­suferit la fruntaria tunisiană. Vom pedepsi pe autorii răutăților, și vom lua măsuri pentru a ’npedeca repetarea lor. »Republica francesă nu voesce cu’erirî, dar vom merge până unde va trebui, pen­tru a asigura viitorul Algeriei­. In urma acestei declarațiuni, uă ordine de (T de în­credere a fost adoptată cu 339 voturi con­tra 131. Camera a respins un ordine­ de zhi prin care se chlama Prefectul Poliției. Senatul a suspendat ședințele séle péné la 12 Maiü. Tiena, 11 Aprilie.—Zgomotele despre de­­misiunea baronului Pino de Friedenthal, noul ministru al comerciului, sunt desmin­­țite. Constantinople, 11 Aprilie. — Sultanul a primit în audiență solemnă pe d. Imertinski, ambasador estra­ordinar al împăratului Ru­siei, însărcinat a ’î anunța mortea Țarului și suirea pe tron a noului împărat. ’ —------------------------­POLITICA ESTEEM. Cestiunea Tunisului In privința întrevorbirii ce d. Barthălemy St. Hilaire a avut cu ambasadorul italian, d. general Cialdini, asupra cestiunii Tuni­sului, d. Barthélemy adreseză represintan­­ților Franciei în străinătate o circulară al cărei resumat este cam acesta:

Next