Romanulu, septembrie 1881 (Anul 25)

1881-09-12

ANUL AL DOUĂZECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto , , , pagina III, — 2 lei A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laute et C nie, 8 Placa de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London L. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler Wallischgasse 10. * LA FRANCFORT, S__M.G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARUL Eedacțiunea și Administrațiunea strada Domnei 14, SAMBATA, 12 SEPTEMBRE 1881. Luminează te și vei fi. ABONAMENTE: In Capiitală și districte: uri an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea parului. LA PARIS, la Havas, Lafitte et Cune, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. doctor Gustave Croce Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefruncate se refusd. 20 BANI ESEMPLARUL Administrațiunea Domenielor Statului mult pute face, atât pentru folosul fiscului, cât și mai cu osebire pentru interesele economice ale țarei, pentru mărirea avuției naționale. Acesta însemnată administrațiune ține în mânele sale sorta și viitorul unor domenii imense, înzestrate, deosebit de bogăția naturală a pământului, și de rîuri mari, de păduri vaste, de mine de tot felul, de ape minerale de tot felul. Tóte aceste sunt atâte sorginți de avuție aprope neesploatate. Sarcina ce și-ar impune administrațiunea domenielor de a desgropa aceste comori, de a face să se valoreze atâte venituri in mare parte neatinse, este, o recunoscem, grea și cere órecare timp pentru a se putea vedea și prețui efectul lucrării începute. Este însă un început la tote și e timp ca administrațiunea domenielor să se pună serios și sistematic pe lucru. Buna voință nu’i lipsesce, întru acesta bărbații ce se află în capul acestei administrațiuni ne sunt garanții cei mai șicuri. Activitatea suntem șiruri asemene că nu le va lipsi. Nu le remâne dor decât se nemerescă metoda cea mai priinciosă, de cât se alegă sistema cea mai potrivită, după care se începă și se urmeze opera, în condițiunile cele mai spornice. Pentru acesta un plan general de acțiune ar fi neapărat, și ar trebui să precedă orice lucrare. Acesta este singurul mijloc de a putea lucra cu sistemă, adică cu folos. După cum omul ce voiesce sé clădescă un edificiu, începe prin a ’și face programa de ceea ce ’i trebuiesce, și după ce a făcut și a studiat bine programa, se apucă de planuri și de studiul proiectelor în amănunte, asemene și administrațiunea domeniilor, mai nainte de a începe esecutarea unei noul sisteme de lucrări, va trebui neapărat sa-și facă programa și să studieze proiectele în tote amănuntele lor. Altfel se espune a -și chieltui activitatea și póte și banii in lucrări nereușite, se espune la ceea ce se numesce în lucrările teehnice, manopere greșite (fausses manoeuvres). Arătând acestă cale de urmat, nu înțelegem cise ca administrațiunea domeniilor se perdă ani întregi în studiul proiectelor în amănunte. Sa perdut deja destul timp, noi Românii, a căror viață politică și socială este forte repede, din cauză că prin puterea împrejurărilor remăseserăm în urma altor popore civilizate, trebue să ne folosim îndată de momentele favorabile, când nu se înfuțișeză. Nu se pote nega că acum este tocmai momentul favorabil pentru orice lucrare economică. Spiritul de întreprindere s’a desceptat în mare grad ; capitalele se găsesc cu înlesnire, în mare abundență și forte iefren. România se bucură în afară de un credit imens, astfel încât ori de câți bani ar avea trebuință pentru desvoltarea ma economică, decă nu ’i ar găsi pe toți în țară, ’i-ar găsi de bună semă cu cea mai mare înlesnire și în cele mai bune condițiuni în afară. Asemenea mai nainte cercul omenilor speciali și capabili era cu desăverșire restrâns la noi; astăi el s’a întins mult, și administrațiunea domenielor pote găsi chiar în țară mai toți bărbații speciali de cari are trebuință, spre a face să se valoreze bogățiele naturale ce le are în mânele sale. Pene acum singurele din aceste bogății, ce au fost mai mult sau mai puțin îngrijite de administrațiunea domeniilor, sunt esploatarea moșielor, numai în ceea ce privesce agricultura, și esploatarea unora din pădurile mai lesne de esploatat. Cât nu este însă de făcut, chiar în ceea ce privesce esploatarea agricolă a moșielor și esploatarea pădurilor ! I Mai intei moșiele statului urmeză : de a se esploata tot după sistemele primitive de uă dini oră, mai nici uă îmbunătățire sau chiar nici uă îmbunătățire, în cele mai multe locuri, în facerea agriculturei. Când vine cineva din străinătate, după ce a venit în tot lungul Europei, acea agricultură perfecționată, unde totă întinderea pământului e cultivată cu mai mare perfecțiune și îngrijire decât se cultivă chiar gradinele la noi, este penibil impresionat de imensele nóstre câmpii neculte, de porumburile nóstre magnifice, prin bogăția pământului și prin puterea sarelui, dar înecate în buruiană, de grâurile nóstre amestecate cu secară, cu neghină, pline de tot felul de buruiene. Numai singură Moldova, unde agricultura e mult mai înaintată decât dincolo de Milcov și dincolo de Olt, face în parte escepțiune din acest tablou al unei agriculturi aprope barbare. înțelegem că cineva, impresionat de acestă înfățișare a agriculturei nóstre, se susțină că, mai nainte de a ne arunca în industrie, mai nainte de a ne esploata pădurele, mai nainte de a ne afunda în căutarea bogățielor ascunse în adâncimele pământului nostru. Românii n’au decât a se consacra mai serios agriculture, n’au decât a-și pune tóte silințele și tóte resursele întru a face ca suprafața pământului lor să producă cât este în stare de a produce, pentru ca țara să fiă de patru ori mai bogată. Cine Onsé își dă ostenila de a aprofunda acest subiect, și studiază și condițiunile în cari statele civilizate ale Europei au ajuns a realisa tóte progresele ce se constată astăi la densele, vede că nu numai agricultura n’ar perde nimic prin desvoltarea și a altor ramure de producere ale țarei, dar că este natural ca însuși produsul desvoltării acestora să vină în ajutorul agriculturei. Este constatat astăi, în materie de economie politică, că agricultura n’a ajuns la cea mai înaltă stare de perfecțiune, decât în țarele în care și industria este desvoltată. In mersul poparelor spre progres, se constată la tote fără escepțiune, trei periode diferite. Perioda păstoritului: toți seim că România n’a eșit tocmai de mult timp din acestă periodă, în care păstoritul e totul și agricultura puțin lucru.j Dobrogea este încă în acesta periodă. A doua periodă este a agriculturei : păstoritul e redus la trebuințele cerute de agricultură și de consumarea interiora a carnei; agricultura e totul, fără a fi perfectă ; industria e în lașe. A treia periodă, cea mai înaintată : industria se desvoltă, agricultura se perfecționeză , ambele merg mână în mână nainte, ajutându-se reciproc și perfecționându-se din ce în ce mai mult. A venit momentul în care România trebuie să intre în acesta ultimă periodă. Intru acesta nu trebuie să ne ținem pas cu pas de calea urmată de alte popore, după cum s’a zis de atâte ori, România a fost nevoită să facă în puțini ani pași de uriași, supt pedepsă de a râmânea clasată între Statele barbare sau semi-barbare. Să nu se Jică dar că n’a venit dncă momentul să intrăm în periodă cea mai înaintată a desvoltării economice a poporelor, trebuie să intrăm în acestă periodă, supt pedepsa de a remânea într’uă stare de semibarbarie, de a nu retrage beneficiele ce trebuie să le dea resursele naturale ale țarei și aptitudinele națiunii române, adică de a ne opri pe loc, în ceea ce privesce desvoltarea avuției nóstre naționale. Câteva exemple vor proba oricui că întru nimic nu se vor împuțina îngrijirile ce trebuie să se dea agriculturei, prin faptul că vom deschide și esploata minele nóstre, că vom face nouă căi de comunicațiune, pe uscat și pe apă, pentru esploatarea sistematică a pădurilor nóstre, că vom înzestra locurile nóstre de ape minerale cu stabilimente bune și numerose, că vom înființa acele fabrice cari sunt mai apropriate cu miijlacele nóstre de producere, etc. Din tote produsele interiorului pământului nostru, petroleul este, după sare, acela a cărui esploatare s’a început mai de mult timp și s’a generalisat mai lesne. Ei bine, întrebăm ce a perdut agricultura prin esploatarea acestei bogate resurse a țarei ? Câți bani n’au intrat sau n’au rămas în țară, prin faptul esploatării petroleului; câți din acești bani n’au fost întrebuințați la cumpăruri de mașini agricole, la arendări și esploatări de moșii ? S’au creat două fabrice de zahar; ele au putut merge rea acum la început, din diferite împregiurări, între cari neesperiința și lipsa obiceiului trebue să fie puse în primul rând ; dar întru ce aceste fabrice au adus cel mai mic neajuns agriculture! ? Din contra, agricultura s’a folosit de numeroșii bani vărsați de capitaliști pentru procurarea sfeclelor și a altor materie, trebuinduse fabricării zahărului. Același lucru se pote fice despre înființarea fabricei de postav, și în fine despre orice fabrică. Orice industrie înființată în țară opresce esportarea banilor necesari pentru a plăti producerea acelei industrii în străinătate, deea acea producere s’ar importa, și orice ban rămas în țară este un ajutor mai mult pentru desvoltarea agriculturei, care nu pote prospera fără concursul capitalului. Este prin urmare absurd de a se crce că avem atât de făcut pentru desvoltarea agriculturii, încât totă activitatea nostră nu este de ajuns spre a o duce la unarecare perfecțiune, deci că orice parte din acastă activitate, îndreptată în altă parte, e perdută pentru agricultură. Agricultura are trebuință și de alte resurse decât activitatea intelectuală și fizică a omului; dacă nu i se vor procura și acele resurse, ea nu va prospera; trebuie deci ca activitatea națiunii să se împartă, astfel încât uă ramură a sea se ajute pe alta, și tóte se prospereze împreună. Revenind dér la administrațiunea domeniilor, vom zice că ea trebuie să se ocupe nu numai de a da în arendă și de a face să se cultive, binereu, moșiele Statului, dar și de a face anteiü să se cultive aceste moșii cât se pate mai bine, și apoi de a face să se esploateze tote resursele naturale ale acestor domenii, precum păduri, mine de tot felul, ape minerale etc. In alt articol vom reveni asupra modului cum ar trebui se procedă după noi, administrațiunea domeniilor, spre a ajunge la îndeplinirea acestei însărcinări, vom arăta și resursele de carnea pute dispune asta cât, spre a pune în plină activitate de producere, resurse încă neatinse, de 16 domni advocați în numele baroului din București. Dacă las lasă parte argumentele învechite pe care le a reprodus enormen adversar în contra electivităței, nu remâne decât un singură obiecțiune originală. D-sea, care de altmintrerea s’a contracts continuu, a zis în începutul discursului său că dacá ar fi de nevoie ca tóte puterile să emane de la națiune direct, ar trebui ca prefecții să fie aleși. Se înșală enormen adversar; prefecții nu esercită că puterea Statului, ci reprezintă numai pe miniștri cari, din voința Regelui, esercită puterea esecutivă. Regele dar singur are puterea esecutivă și dacă Regele nu ese direct din sufragiul național, acesta se datoresce unor considerante de ordine superioră. Dat fiind că avem un Rege, nu este un cuvent ca se mai avem încă uă mie, căci judecătorii inamovibili ar fi adevărați monarhi. In orice cas cnse, nu se póte conchide de la puterea executivă la puterea judiciară, puterea esecutivă este uă putere cu totul secundară care nu pate decât se suspende decisiunile puterei legislative, emanațiune directă a națiunei, căci în caz de conflict între puterea esecutivă și cea legislativă, tot la alegteori, tot la suveranitatea națională trebue să se facă apel; puterea judiciară énse este uă putere independintă, ea dă decisiune proprie și când este conflict între națiune și puterea judiciară nimeni, nu pate să intervie și să facă apel la altcineva. De aceea tote guvernele în Francia au fost silite să suspende inamovibilitatea unor magistrați cari se puseseră în luptă pe față cu constituțiunea țarei și cu voința națională. Am finit cu argumentele aduse de d. Ion Lahovary. Țin numai să înregistreză mărturire: enoramen adversar a cris că in orice cas tot guvernul va alege pe viitorii magistrați, căci alegătorii sunt guvernul. Dacă lucrul ar fi tocmai așa, la ce mai daț atâta importanță electivităței magistraturei , ministrul d’a dreptul sau ministrul prin alegători, lucrul remâne același XVIII Există înseuă obiecțiune seriosă în contra juriului civil. Este vorba de neputința sau mai bine dis de dificultatea de a impune cetățenilor uă sarcină atât de grea, uă sarcină care va fi probabil gratuită, căci nu scrü de că o se admitem sistemul de a plăti pe jurați ca în Anglia. Dificultatea există, este învederat că cetățenii au repugnanță la îndeplinirea drepturilor și datoriilor lor și că aciî chiar cu greu se găsesc jurați pentru procesele criminale. Nu trebue înse să ne exagerăm dificultățile. Cu timpul cetățenii se vor grăbi care mai de care la esercitarea funcțiuneî de jurat, căci mâne poimâne le póte veni rindul de a fi judecați de împricinatul de adi , și pe de altă parte juriul în materie civilă nu va întâmpina aceleași dificultăți ce întâmpină juriul în materie criminală. Și într’adever când vorbim de juriu, toți se gândesc la juriul ce cunosc aziî, compus din 12 persone, judecând într’un mod solemn și presidat d’un înalt magistrat ! De asemenea toți se gândesc la micul număr al juraților de adi, căci spre a fi jurat se cere un cens și bine, noi nu vom cere nici un cens, toți cetățenii cari se va scrie și citi vor fi înscriși pe listă, așa că rindul d’a judeca le va veni rar ; și pe de altă parte fiece causă nu va fi judecată decât de trei jurați fără nici uă solemnitate și sub președinta unui magistrat inferior, a unui judecător de ocol și se va putea ține ședințe chiar diminața și noptea. In asemenea condiții jurați se vor găsi totdeauna destui, pentru tote procesele, și dacă ne temem ca părțile să nu desemne mereu pe aceiași jurați, cari au căpătat reputația de buni judecători, s’ar putea ofărî prin lege un număr maximum de procese pe care orice jurat trebue să judece pe an. îndată ce acest număr ar fi împlinit, juratul ar putea să refuse de a mai judeca în acel an, oricât Far cere împricinatul. Așadar în fiece județ se va forma că SERVICIUL TELEGRAFIC AL ■AGENȚIEI HAVAS Vineția, 22 Septembre.— Congresul geografic internațional s’a închis a dl. Belgrad, 22 Septembre.— După primirea oficială a noului represintante al Italiei, cornitele Tosi, principele Milan va face uă călătorie în interiorul terei. Principele doresce să mențină la putere actualul cabinet fără modificare. Berlin, 22 Septembre.—Monitorul oficial al Imperiului anunță că Monseniorele Korum a fost recunoscut de către Stat ca episcop de Treva și că el va intra în funcțiune la 2B Septembre, când comisarul regal însărcinat cu administrarea bunurilor episcopatului va fi descărcat de funcțiunile sale. Reforma magistraturei. (Urmare) 1) XVII Tote acestea le aș fi spus adversarilor juriului civil, în a treia conferință a advocaților, dacă onor, mei colegi nu ar fi închis discuțiunea pe dată ce d. Ion Lahovary a descris de la tribună, deși cinci oratori în două ședințe consecutive combătuseră juriul civil și electivitatea, fără ca noî, partizanii acestor reforme se putem răspunde. Repet că enormei colegi au înțeles astfel libertatea cuvântului și me ved silit se revin pentru un moment la Gestiunea electivităței ca se răspund d-lui Ion Lahovary ale căruia păreri au fost admise 1) A se vedea ,Românul* de la 30, 31 August, 1,2, 3, 4, 5, 7, 8 9 și 10 Septembre.