Romanulu, noiembrie 1881 (Anul 25)
1881-11-08
ANCIL AL DOUĂZECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani veto » , » pagina III, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea fiețului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C nie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S__M. G. L. Daube et C nie, { »entru Germania, Belgia, O- anda, Elveția și America. Articolele nepublicate te ardü. 20 BANI ESEMPLARUL Redacțiunea și Administrațiunea strada Bőmnel 11 DUMINECA, 8 NOEMBRE 1881. Lumineazâ-te și vei fi. S ABONAMENTE: II In Capitală și districte: un an 48 lei; șase ffe luni 24 lei; trei luni 12 lei; un N? lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 Ioi ; se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea parului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8 place, de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, Ia d. doctor Gustave Croce Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLARUL BQGQRESGI, iî BRUMAR 1881 Epistola pe care M. S., Regina a bine-voit a o adresa la 31 Octombre d-lui ministru de interne, a produs asupra tuturor un adâncă impresiune de admirațiune și de recunoștință, atât în privirea fondului cât și în a formei. Scrisă, cum puțini Români mai scriCt astă ți, în limba lor strămoșască, simțită și cugetată ca un patriotism și 'n același timp c’un simț practic, care ar fi d’ajuns spre a transforma fața țârii, dée’ar dirige singure tóte actele fruntașilor României, acestă epistolă ar trebui să fie adoptată ca un programă de tote domnele române. Cugetarea fundamentală a epistolei regale e cuprinsă în urmatórele rînduri : „Precum in măreții nostril munți, în codrii nostril înverziți, culétorul întâmpină nenumărate pîraie și isvóre cari, întrunite ’n rîuri, dau vieță și bogățiă manaselor nóstre câmpii, tot astfel și activitatea și labarea poporațiunilor nóstre ’n genere, și ’n speciale gospodăria casnică a harnicelor nóstre țărance, dau na3cere la un mare număr de industrii, în cari istețimea minței se mărită, în modul cel mai surprinzător, cu gustul și simțul frumosului. Țesăturile nóstre țărănesc, velințele și plecaturile, portul nostru național e chiar, cu cusăturile sale gingașe, cu armonia artistică a culorilor sale, fac admirațiunea străinilor. „ Tóte aceste, mici isoare de producțiune, cari la mulți par neînsemnate, ar putea, întrunite și bine dirigiate, se sape un albiă adâncă și roditore din care s’ar adăpa ș’ar cresce ramuri de industrie puternice și pline de vieță.“ Nici uă dotálă ideie economică, mai salutară și mai sănătosă, n’a fost înfățișată supt uă formă mai fermecatóre. Carmen Sylva a ’mprumutat penalea seducétóre Reginei României, spre a esprime uă cugetare isvorîtă din adânca iubire a țării sale. Ce nu s'ar putea face ’n adevăr, pentru înavuțirea poporului și prin urmare pentru râdicarea României, déci partea cea mai luminată a societății nóstre, ajutată de tot ce este guvern și autoritate, supt tóte formele, ș’ar lua de misiune d’a face ca aptitudinele și talentele surprinsetare ale poporului român să se producă ne’ncetat și să dea tot folosul ce sunt în stare a da. Regina nostra ne aréta singura cale practică, spre a face începutul în îndeplinirea acestei frumóse misiuni. Ori ce ’nceput este greu, și, intr’uă lucrare care nu-și pote da rudele sale de cât cu condițiunea d’a se ’ntinde peste tota țara, în fiecare comună rurală, numai singur guvernul, cu ’ntinsele sale mijloce d’acțiune și cu marele trebuințe ce are de satisfăcut, este ’n stare a face un început pe care să se potă ’ntemeia opera viitorului. In ceea ce privesce țesăturile, pe cari le fac atât de frumóse și de solide țărancele nóstre, guvernul are trebuință, cum <zice Regina nóstra, a îmbrăca armata, a ’ndestula spitalele ș’alte așezăminte. Pentru ’ndestularea acestei trebuințe, guvernul face astăzi licitațiuni, la cari furniturile sunt dobândite mai totdeauna de aceia ce se întemeiază p’uă mai mare fraudă și falsificare, spre a lăsa prețul cel mai scăzut. Acesta nefericită scădere este însă amăgitore, mai ántéia țesăturile sunt aduse din fabricele cele mai inferiare de peste fruntarie; costul lor, în loc de a remânea în țară, este trimis în străinătate și avuția națională se reduce cu atâta. Apoi țesăturile ieftine, fabricate din materiale de prosta calitate, țin forte puțin timp și îmbracă forte reu pe cel ce le purta. Daca în loc de a urma astfel, guvernul ar voi se cugete și la interesul țărei, care este de a face să câștige poporul sau, în loc d’a îmbogăți pe speculatorii de rea credință și fabricele de ultima categorie din străinătate, cât nu s’ar da de lucru țărancelor nóstre, în timpul iernei, in lungile seri, când familia sătenului nu are nimic de făcut! Póte c’atunci guvernul și autoritățile ar plăti ceva mai scump furniturile sale. Scumpetea n’ar fi însă decât apariine, soliditatea țeseturilor ar asigura oă întrebuințare îndouit mai lungă, cei ce le-ar purta ar fi mult mai bine îmbrăcați și astfel, în realitate furnitura ar fi mult mai ieftină decât cea ieftină ce se intrebuințază astăzi. Dar apoi chiar daca scumperea ar fi reală, totuși țera și dreptatea ar câștiga de a se urma astfel: câștigul ar fi dobândit de acel popor, care contribuie la tote sarcinele, și toți banii întrebuințați în asemeni furnituri ar rămânea în țară. Ceea ce este adevărat pentru pânză, dată ca exemplu de epistola regală, tot atât de adevărat este pentru țesăturile de lână. Ce este are atât de solid și de bun la purtare ca țesătura din care se face sușmanul țăranului nostru ? Alte obiecte de îmbrăcăminte, obiecte casnice și de echipament se pot asemene procura, cu cel mai mare folos, tot din industria casnică a țăranului nostru. Este mult timp de când am propus, în colanele acestui ziar, ca guvernul să studieze modificarea îmbrăcămintei oștirei, în scop de a ajunge ca tote furniturele trebuinciuse iei să se pută procura din industria țărei. Astăzi, când însăși Regina se pune cu atâta patriotism în capul mișcării de reaidicare a industriei casnice române, reînnouim guvernului cererea nostru. Ceea ce credem că guvernul este dator să mai facă imediat, spre a dauă urmare propunerilor generóse din epistola Regală, este de a delega uă comisiune care, supt inspirațiunea și ordinele M. S. Reginei, să ia imediat măsurele cele mai nemerite, spre a nu se perde nici chiar timpul iernei, care ’ncepe pentru săteni de uă deta cu ’ncetarea lucrărilor câmpului. Un delegat al ministerului de interne, altul al ministerului de resbel, unul al eforiei spitalelor și un al patrulea al ministerului de industrie, comercii și lucrări publice, ar putea să alcătuiască, credem, că asemene comisiune. Vă dem lucrarea ’ncepută, suntem încredințați că comisiunea nu se va opri numai la produsele industriei casnice, pe cari le-am semnalat, ci va căuta să atragă tot folosul ce’i pot da țărei aptitudinele și talentele înăscute ale țărancelor nóstre. Astfel, spre exemplu,acesta comisiune, ajutată de acțiunea guvernului în totá țara, ar putea face să renască crescerea gândacilor de mătasă, industrie, care, în mâna femeielor române, a adus atâția ani țărei câștiguri de zecimi de milione. La lucru dur, domniile ministre de interne, spre a corespunde la apelul și așteptarea Reginei, și ’n curând efectele generósei Sale inițiative se vor simți ’n totă țara. Sunt disposițiuni d’acelea ’ntr’uă lege, cari privesc nu numai afacerile particularilor ci și interesele Statului. Asemeni disposițiuni le găsim mai cu semn în legile financiare, în acele legi de percepțiune și imposite cari sunt obligatore pentru toți. Una din acestei legi este ș’aceea a timbrului. Intre ’ndatoririle prescrise d’acesta lege, este ș’aceea privitóre la contractele de ’nchiriere ș’arendare. Art. 26 <]ice, că tóte aceste contracte sunt supuse la tacsa timbrului proporțional de 50 bani la suta de lei. Legea impositului fonciar prevede anume cât are să percepa Statul, când este vorba de un imobil rural sau urban. Prețuirea însă de ceea ce are să plutesca fiecare proprietar se face anume după venitul imobilului, care nu se pote constata cu mai multă siguranță decât prin contractele de închiriere sau arendare. înțelege oricine ce se întâmplă când lipsesc aceste contracte sau când ele nu sunt învestite de formele cerute de lege. Întâia condițiune la un contract, ca să pută servi ca instrument doveditor, este ca el să fie timbrat conform legii. Și déci este astfel, cu ce drept s’ar plânge proprietarul că i s’a pus un imposit funcar prea mare, când el nu este urmat d’un asemenea contract pentru a dovedi cu cât a închiriat séu arendat imobilul séu! Am văzut uă mulțime de coșuri d’asemene natură, și trebuie, să démá pentru totdeauna, să ’nțelegă proprietarii de imobile, că chiar interesul lor cere ca să aibă contracte în regulă, spre a ’nlătura orice neînțelegere sau estimațiune făcută în paguba lor. Déci este adevărat că guvernului nu’i este permis să s’ocupe de îngagiamintele luate între particulari, nu este mai puțin adevărat însă, că el e détor s’observe stricta aplicare a legilor de percepțiune și imposita, pentru ca Statul să nu fie frustrat în nici un mod și p’orice cale. E că tocmai ceea ce a otărît pe ministrul de finance să ’ndatoreze pe proprietari a’și timbra contractele lor. Astfel se explică acea circulară către agenții fiscali — împotriva căreia s’a rădicat cu atâta scomotă faia din oposițiune — prin care s’aduce la cunoștința publică, că ’nchirierile, oricum ar fi făcute, sunt supuse la tacia timbrului proporțional, conform art. 26 și 38 din lege. Din momentul ce Statul este ’n drept să percăpă un imposit funciar, oricine ’nțelege că este forte natural ca el să cunosca venitul imobilului, ceea ce nu se pote constata decât prin anume ’nscrisuri. Și daca este astfel, nu urmezi óre ’ndatorirea pentru fiecare proprietar, ca el să poseda asemeni înscrisuri ? Și posedându-le, cum se pote el sustrage de la prescripțiunile legii, care cere ca aceste contracte să fie timbrate ? Precum In dreptul comun nu sunt permise stipulațiunile ’n paguba unei a treia persone, tot asemene nu este permis proprietarului unui imobil ca, în unire cu cel ce ’nchiriază séu arendeza, să frustreze Statul pe două căi diferite : anteia prin neplata timbrului; ș’al doilea, prin declarațiunea ’n mai puțin de ceea ce este venitul ’imobilului. Oricum s’ar privi prin urmare cestiunea, asigurarea reciprocă și buna dreptate cere, atât pentru proprietarul imobilului cât și pentru Stat, ca orice ’nchiriere să se facă, conform legii, prin anume ’nscrisuri timbrate. Acolo unde nu există asemeni înscrisuri, nu este nici bună credință; guvernul e dator să ia tóte măsurile, spre a face să ’nceteze orice abatere care pate s’aducă uă pagubă fiscului mente grave ce s’ar fi petrecut la Rocche di Cattaro în Dalmația; numai districtul Crivesolo a fost neliniștit de nișce bande de briganzi venite din Herzegovina, dar guvernatorele a luat măsuri spre a protege acest ținut. Afară de acestea comunicatul mai constată că recrutația Landwehrului în districtul Cattaro, cu tóte abținerile d’altmintrelî puțin numerose, s’a terminat fără nici uă tulburare și că contingentul este chiar mai mare decât cel prevăzut. Organisarea Landwehrului, în Dalmația meridională, pate fi dar privită ca terminată, chiar fără participarea puținilor recruți din districtul Crivosole. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Viena, 18 Noembre. După ce cele două Delegațiuni se ’nțeleseră asupra bugetului monarhiei, delegațiunea austriacă a ținut ședința iei de închidere. Ministrul de resbel, în numele împăratului, a mulțumit delegaților pentru voturile asupra creditelor cerute pentru armată. D. Schmerling, președintele Delegațiunii, a mulțămit guvernului și a exprimat încrederea sa în menținerea păcii. Sera, Delegațiunea ungară a fost de asemene închisă, după ce împăratul a promulgatotărîrile luate de cele două adunări. D. de Szlavy, ministrul monarhiei, a exprimat Delegațiunii ungare mulțămirile împăratului pentru lucrările iei. Roma, 18 Noembre. — In ultimul consistoriu, Papa a preconizat pe arhiepiscopul din Sarajevo, pe episcopii din Mostar, Tréves și Fulda. Paris, 18 Noembre. — D. Ribot, deputat din centrul stâng, va face oă interpelare asupra politicii interiore și estemore a Cabinetului. Se desminte scomptul despre numirea d-lui Léon Renault în postul de ambasadore la Petersburg, Berlin, 18 Noembre. — împăratul a făcut la amiazi uă preumblare în trăsură. M. Len a primit apoi în audiență privată pe principele-cardinal de Hohenlohe, care a venit acum două cjise de la Roma. Viena, 18 Noembre. — Politische Correspondenz publică un comunicat prin care se constată că au fost forte exagerate scomptele împrăștiate de ziare asupra unor eveni Adunarea estra-ordinară a acționarilor Băncei Naționale Jour sera s’a ținut Adunarea generală estra-ordinară a acționarilor acestei instituțiuni. Erau presiați vr’aă 270 acționari, represintând aprope 14.000 acțiuni. Adunarea avea un aspect în adevăr impunător. Ordinea Zilei era următorea : Modificările statutelor cerute de un număr de 25 acționari, posedând la Bancă 962 acțiuni La art. 25 să se adaoge un aliniat prin care să se permită Băncei a scumpta, sau a face avansuri pe recipise și varante. Art. 26 să se modifice, lăsându-se Băncei, facultatea de a putea cumpăra și scrisuri funciare rurale sau alte valori garantate de Stat și acesta pănă la concurența capitalului social vărsat. La finele articolului 26 să se adaoge un aliniat prin care să se lase facultatea ministerului de finance d’a putea prelungi autoritarea dată pentru cumpărare după espirarea termenului două lună. Ultimul aliniat al art. 29 să se modifice astfel: „uă simplă semnătură va fi de ajuns când se va scumpta un warant”. Asemenea art. 49, aliniatul din urmă, să se modifice, lăsându-se la aprecierea Băncei d’a publica situațiile și prin alte ziare, daca se va crede util. La art. 54 să se suprime prohibițiunea impusă Guvernatorului d’a nu putea fi în același timp membru în vr’unul din Corpurile legiuitore. Continuarea modificării statutelor propuse de 25 acționari, având 353 acțiuni Facerea unei a doua emisiuni de 9,000,000 lei. Modificarea art. 25 se adoptă cu un adaos propus de un acționar, d. Bagdat. Acest adaos are de scop a precisa că recipisele și varantele vor fi conforme legii dolurilor. Modificarea art. 26 se aprobă cu suprimarea cuvântului „rurale“ ; acesta modificare, propusă de d. Al. Lupașcu, are de scop a întinde și asupra scrisurilor funciare urbane, cumpărările de efecte publice. Celelalte modificări se aprobă întocmai, până la art. 54, asupra căruia se nasce să vină discnsiune ; mai mulți acționari nu vor ca guvernatorul Băncii Naționale să se potă distrage de la sarcinele sale, ocupând și scaunul de deputat sau senator. Se procede la votul secret și modificarea este totuși adoptată cu mare majoritate. Discnsiunea cea mai vină se face asupra unei a doua emisiuni de 9,000,000. Administrațiunea Băncei, care se abținuse de a se rosti asupra celorlalte modificări, declară, în privirea acesteia, că Banca nu are necesitate două nouă emisiune. Acesta opiniune, basată pe evidență, este susținută de mai mulți acționari, între cari și de d. Ion Brătianu. Cei cari susțin noua emisiune recunosc lipsa de necesitate pentru Bancă, voiesc însă emisiunea pentru ca să câștige acționarii actuali. Noua emisiune este in fine respinsă cu un forte mare majoritate. Adunarea se termină la 12 ore noptea.