Romanulu, decembrie 1882 (Anul 26)
1882-12-14
20 BANI ESEMPLARUL ANUL AL XXVI-LE Voiesco și vei putea ANUNCIUBI. Linia de 30 litere petit, pagina IV....................... 40 bani Dato „ 71 „ pagina III............................8 lei — A se adresa: N ROMANIA, la administrațiunea (Jiarulnl. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8 Place de la Bonrse LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street E. C LA VIENA, la domnii Haasenstein și Vogler, Walfiscbgasse 10. LA FRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și A- merica. —Scrisorile nefrancate se refasă — LUNI, MARȚI, 13, Luminează-tur ABONAMENTE: In Capitală fi districte, un an 48 lei; șase luni 24 , trei luni 12 lei; nn lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 16 A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea (iarului și oficiile pontai, la paris, la Havas-Laffite et C-nie, 8, place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. PopovicI, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Croce, Via San Francesco da Paola (N. 0.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — BUCDRESGI, 25 UNDREA 1882 Mai tote diarele care consideră câ e de neapărată trebuință uă revizuire a Constituțiunii nóstre, și numărul lor e forte mare, recunosc necesitatea înființării unui consiliu de Stat, sau mai bine clisa reînființării unei instituțiuni însărcinată cu studiarea și pregătirea legilor și regulamentelor de administrațiune publică. Suprimarea vechiului consiliu de Stat s’a făcut pote și supt înrîurirea reacțiunii ce se produsese în 1866 în contra tot ce se atingea de regimul de la 1864, dar causa principală a acestei suprimări trebuie sé se caute în puțina trebuință ce se simțea pe atunci două asemene instituțiune, față cu simplitatea relativă a aparatului nostru legislativ din acele timpuri, precum și ’n puținele folose ce s’ar fi tras de la densa din causa lipsei de bărbați luminați și cu cunostințe de legi, în care se găsea țara, ș’a cărora loc era mai potrivit în Camerele legiuitore. La dreptul vorbind, energia și activitatea omenilor noștri de Stat precum și a națiunii în genere, n’a fost îndreptată până mai în timpurile din urmă decât spre unul și același scop, regularea situațiunii Romăniei ca Stat neatârnat. Pentru câștigarea acestui suprem bine, pentru asigurarea situațiunii nóstre la Dunărea de jos, ne-am încordat întru atât silințele, încât am scăpat din vedere lucruri care ne atin pe an d’aprope în viața nóstra de tóte dilele. Pe cât timp un stat nu și-a lămurit încă situațiunea sea politică, pe cât timp situațiunea sa față cu celelalte state nu e încă stabilită, nu mai încape îndoială câ cu greu pute da tota luarea aminte ce li se cuvine, amănuntelor de organisare internă. Astăi lucrurile s’au schimbat. Națiunea română și-a ajuns ținta la care a aspirat atâta timp. Statul nostru a fost înălțat la rangul ce i se cuvinea printre celelalte state europene; nimeni nu se mai îndoesce astăPtiL despre misiunea ce suntem meniți a îndeplini în acestă parte a Orientelui, atât ca cestiune de echilibru cât și ca element de ordine și de civilisațiune. Dar tocmai pentru aceste cuvinte acum să începe pentru nouă epocă în care privirile nóstre ca să se fie ațintite și asupra situațiunii interiore a țerei, asupra lipsurilor, asupra defectelor care se resimțesc în tote așezămintele și în tote ramurile activității nóstre. Aceste defecte și lipsuri pe două parte, provenind din puțina îngrijire ce s’a dat cestiunilor de organisare internă, ne impun datoria d’a urma pe tote câtle marea operă de organisare și de regenerare, pe care partita liberală a întreprins-o de la venirea iei la putere. O mare parte din legile țerei au trebuință a fi revedate. Cea mai mare parte din legile nóstre, copiate dupe ale străinilor, au fost introduse în pripă, și au înlocuit vechile legiuiri ale țerei, fără ca în multe cazuri să ținem câtuși de puțin sema de tradițiunile, de moravurile poporului nostru. Defectele acestor legi, cu timpul s’au accentuat astfel, încât astăzi nu mai corespund de loc nevoilor țarei; ele trebuesc neapărat revăzute și puse în armonie cu moravurile și cu gradul nostru de cultură. In multe ramuri ale activității nóstre am rămas cu totul îndărătul națiunilor civilisate și’n acesta privință avem nevoe de lungi studii, de cercetări amănunțite pentru a afla căușele inferiorității nóstre și a găsi mijlocele de îndreptare. Statul va fi chemat adese ori să intervină cu puternica sa acțiune de câte ori va fi vorba de a rădica vreuna din acele ramuri și fiind ca intervenirea statului se face prin legi, acele legi au nevoie de a fi bine studiate, bine întocmite și corespundetare scopului lor. Afară de acesta, un mecanism atât de complicat și de variat ca acela al legislațiunii nóstre, este supus prin chiar firea lucrurilor la necurmate schimbări întru cât privesc c cestiunile de amănunt. Oricât de mare ar fi bună-voința miniștrilor și a deputaților și senatorilor, putem lesne să înțelegem câ ei nu au nici timpul, nici tote miticele trebuinciuse unei bune studieri și întocmiri a legilor. E greu, lucru ca aceiași omeni cari au să delibereze asupra unui proiect de lege, să fie eiensiși însărcinați cu întocmirea lor. . Din acesta cauză, cea mai mare parte din legile nóstre sunt făcute în pripă, fără uă matură cugetare a împregiurarilor care le-au motivat și fără calcularea deplină a efectelor lor; de aceea legile se schimbă la noi atât de des, căci defectele lor ies în aplicare îndată la ivală și cer peste puțin timp grabnice îndreptări. Pentru ca timpul Adunărilor să nu mai fie răpit cu întocmirea unor legi nestudiate, este de cea mai neapărată trebuință a se înființa un așezământ, însărcinat într-un mod special cu studiarea și cu întocmirea legilor. Membrii unui asemene așezământ, având tot timpul necesar pentru a studia vecinele legi, pentru a cerceta defectele lor, pentru a culege informațiuni atât în țară cât și în străinătate, nu mai încape îndoială cu legile pe care le vor studia și întocmi nu vor mai avea defectele pe care le înfățișază astăzi mai tote legile nóstre. Cu acest mitjloc, desbaterile Adunărilor legiuitore vor fi întemeiate pe base mai solide. De aci ar resulta ca sesiunile Corpurilor legiuitore ar fi mult mai scurte decât acum, când ele durază câte cinci, șase și adeseori șapte luni pe an. Economia ce se va realiza astfel din scurtarea sesiunilor Corpurilor nostre legiuitore, va compensa pe deplin, credem, cheltuielile ce va ocasiona întemeiarea unui Consiliu de Stat. E că uă reformă neapărată în stadiul de desvoltare în care am ajuns, când, până la orecare punt, nu ne mai putem plânge ca la 1866, câ țara n’are încă destui bărbați capabili spre a se putea înființa cu folos și un consiliu de Stat. Din cele ce am spus mai sus, oricine se va putea convinge ca rudele acestei reforme, care nu ne va costa nici un sacrificii, vor fi din cele mai binefăcătore pentru țară. SERVICIUL TELEGRAFIC AIL. VAGIILINTIKI HAVAS Paris, 23 Decembre, — Scomptele apropiatei numiri a d-lui Feraud în postul de consul general al Franciei la Cair și de înlocuirea sa la Tripoli prin d. Clavery, sunt desmințite. Roma, 23 Decembre. — Informațiunile publicate ieri de Ziarul Germania, în privința resultatului negociațiunilor Rusiei cu Vaticanul, sunt considerate chiar în lumea clericală ca însemnate de un optimism escesiv. Paris, 23 Decembre. — Diarul Le memorial diplomatique dice cu mai multe puteri au sugerat ideia ca conferința, ce are să se întrunescă la Londra spre a regula cestiunea Dunării, va putea, să dată ordinea sea de zi sfîrșită asupra acestei cestiuni, să urmeze ședințele sale spre a regula afacerile Egipetului. Roma, 23 Decembre. — D. Bălăceanu, ministrul României la Roma, a presintat aici scrisorile sale de încredere regelui Humbert. D. de Giero a sosit la Palermo. Roma, 24 Decembre. — Regele Humbert a primit pe d. Băligeanu, noul ministru al României, c’un deosebit cordializate. S-a reamintit ca l’a cunoscut iniîantei la Viena, când s’a dus ca principe regale, apoi la Roma într’uă tristă împregiurare, a fost cu ocasiunea morții regelui Victor Emanuel, apoi încă la Viena anul trecut, pe timpul călătoriei sale cu regina. Tribunalul corecționale a condamnat la o lună de închisore și la chieltuieli de judecată un singur individ arestat Joul sara în urma manifestării pentru Oberdank; ceîlalți au fost achitați. Se vor judeca Marți alți patru individi arestați ieri fără pentru desordine asemenea cu cele de Jou în Viena, 24 Decembre. — împăratul a numit pe arhiducele Rudolff generare de divisie și vice-amiral; maiestatea Lea a înălțat asemenea la gradul de generare de divisie pe maiorul-generare comite de Wessersheimb, ministru de resbel al Austriei și pe baronul de Tejervary, secretar de Stat la ministerul de resbel al Ungariei. Berlin, 24 Decembre. — împăratul Wilhelm a primit ieri după amiazi pe principele de Bismarck.Sofia, 24 Decembre. — Starea de asediu ce fusese proclamată în unele districte turcesc din causa tîlhăriei, s’a rădicat. Adunarea națională a ținut ieri prima sei ședință. Deputații, după ce au depus jurământ, și-au constituit biuroul și au numit două comisiuni, una spre a pregăti răspunsul la discursul Tronului, cealalta spre a elabora regulamentul interior al Adunării. Madrid,24 Decembre. — Camera a respins, cu 221 voturi contra 18, cererea de revizuire a Constituțiunii. CESTIUNEA DUNAREANA Citim în Neue freie Presse de la 22 Decembre . După uă relațiune din Londra, guvernul englez a adresat puterilor, în privința afaceri dunărene, nu uă singură Notă, ci două. In prima Notă, cabinetele sunt invitate a lua parte la Conferință, éi prin cea d’a doua se aduce la cunoscința puterilor intențiunea guvernului englez de a propune ca și România să fie admisă la Conferință. In privința participării României la Conferință, au început deja negocierile între cabinete și se pare ca resolverea acestei cestiuni întâmpină greutăți cam seriose. Se obiecteza mai cu sema ca, daca România va menține și în privința cestiunii prelungirii mandatului comisiunii internaționale de la Sulina același punt de vedere de Non possumus, pe care l-a observat în cestiunea comisiunii mieste, tota lucrarea Conferinței ar deveni ilustrie. De altă parte Orășî s’a împrăștiat scomptul cu România este decisă a nu se supune la nici o hotărîre luată fară conlucrarea sea. De altmintrelî, guvernul din Bucurescî a trimis în aceste din urmă de, după cum ni se comunică, uă nouă propunere pentru resolverea cestiunii comisiunii mieste. Este prea adevărat ca în cestiunile de amănunte se fac în acesta propunere tóte concesiunile putinciose, dar întru ceea ce privesce admiterea iei în comisiunea miestă . Austria este pusă pe același picior cu celelalte puteri. Acestă propunere trebuie să fie însă cu atât mai mult respinsă, cu cât tote cabinetele se consideră ca legate prin primirea propunerii Barrère și orice concesiune față cu România nu se pote face decât în temeiul acelei propuneri. In acest sens, deși urmeza negocierile cu cabinetul, se crede ca ele vor conduce la un resultat satisfăcător pentru tote părțile, astfel ca în acest caz Conferința de la Londra nu va avea altă misiune decât a trece în protocol arangeamintele dintre cabinete și a le sancționa. Se zice ca Conferința va avea oă durată pe cât se pate de scurtă și ca va ține cel mult două sau trei ședințe, spre a împedica de a se aduce fară veste la ordinea Zilei și alte cestiuni. De altă parte se telegrafieză următorele din Viena oiarului Nemzet , care apare în Pesta : Aici nu există nici o îngrijire în privința admiterii României în Conferința de la Londra a ambasadorilor. Este probabil ca România va fi represintată printr-un trimis extraordinar. ------------- -----DIN AFARA AUSTRO-UNGARIA In edițiunea de serii a ziarului Neue freie Presse de la 21 Decembre, găsim urmatorele rînduri : Capitolul influențelor și intrigilor panslavistilor austriaci față cu politica esterioră a monarhiei, care au fost tratate Zilele acestea într’un chip atât de amănunțit de presa germană, a dobăndit oă nouă ilustrațiune prin cele petrecute de curând în lagărul ceh. In clubul partitei Juna Cehă a fost discutată cestiunea limbei devenită încordată, și cu acesta ocasiune d. Herold, conducătorul acestei partite, a accentuat ca caracterul german al politicei exterióre austriace este contrariu cu simțimintele slave ale Cehilor și cu prosperitatea Austriei nu se póte dobăndi decât prin întărirea naționalităților slave și în unire cu Rusia. Este lesne de înțeles ca organul partitei Juno-Cehă să pledeze pe față pentru alianța slavă. Dar oficiosele nóstre se vor presinta îndată cu declarațiunea ca partita Juna-Cehă nu este un factor politic serios, întrucât privesce însă cestiunile naționale; partitele Juna-Cehă și Betrâna-Cehă sunt una, și deosebirea constă numai în aceea ca Bătrâna-Cehă face pe diplomata, lăsând pe sema Junei-Cehe să dea pe față secretele naționale de inimă. Soboloff, care, după ce-î ascultă plângerea, îî ordona să se reîntorca imediat acasă, eace va fi din nou arestată. Ultimele alegeri au fost făcute în chipul cel mai neregulat de autoritățile din Vraza, Plevna, Sevlievo și Rasgrad. Se zice ca în aceste localități alegătorii refuiară d’a lua parte la vot și câ atunci autoritățile puseră mâna pe patruzeci din cei d’inter veniți în localul alegerilor și-i siliră a vota pentru candidatul guvernului. In Gabrova s’a făcut aceeașî încercare, dar n’a reușit. BULGARIA Deutsche Zeitung scrie urmatorele în numerul de la 22 Decembre : Uă scrie din Sofia spune ca uă deputațiune de douăzeci persone, care fusese trimisă de alegătorii din Vraza în capitala bulgară, spre a protesta contra legii electorale, primi îndată după sosirea sa acolo ordinul să se împrăștie, și, fiind cu refusa d’a se supune acestui ordin, ea fu arestată. In cele din urmă însă, deputațiunea fu primită de ministrul președinte, generarele GERMANIA, AUSTRIA SI RUSIA ziațele liberale vienese se aretă forte îngrijate de articolii publicați în aceste din urmă dile de Kölnische Zeitung, care trece drept organ inspirat. Astfel, unul din aceste diare, Deutsche Zeitung, se întrabă : „Există ore între principele de Bismarck și cornițele Kalnocky vă divergință de păreri? Nu cumva ore, cu tóta alianța austro-germană, ne aflam în fața îngrijitorei împregiurari, ca cel din Viena se ved á lucrurile europene astfel ca cei din Berlin , piațele germane care sunt în legătură cu guvernul imperial german, exprimă acesta temere cam pe față ; ele fac alusiune la cuvintele slav mereu crescând în Austria și care pare a fi chiar acum atât de puternic, încât Rusia se simte încuragiată la uă apropiare de cabinetul vienez.“ După ce face aceste reflecțiuni, apoi citatul organ reproduce în întregul lor articolii din Kölnische Zeitung, cari, părându-ni-se de cel mai mare interes, îi dam aci. Unul fel de politici din Austria și Ungaria nu le place alianța austro-germană. Acesta este un mister public. Panslaviștii din Austria, cari sunt destul la număr, ved în ea uă pedică pentru ambia austro-rusă privată, care ar avea de rod înbucătățirea Turciei și împărțirea iei între cele două imperii, și ca consecință uă strânsă alianță a celor două imperii declarate slave supt conducerea Țarului alb uă alianță, care și-ar întorce în curând vârful iei contra teutonismului. Al douilea fel de protivnicî al alianței austro-germane și cari se află în interiorul monarhiei habsburgice, sunt acei cosmopoliți crescuți în ideile liberale francese, cari acasă la fei sunt Maghiari, éi afară amici ai întregei lumi, cari cred câ uă Ungarie independinte este uă trebuință europenă și cari consideră pe tota lumea obligată să creeze acesta Ungaria independinte , dar cari, în de afară de Ungaria, ei nu mai cred nimic trebuincios, nici integritatea Germaniei, nici pe aceia a Austriei, nici pe a vreunui alt state. Acesta este partita republicană egoistă condusă de emigranții de altă dată, cari în 1870, supt conducerea comitelui Andrassy chiar, se încerca a face prin organul pestan Refonia popolară ideia : daca Ungaria va trage vr’aă dată sabia, apoi ea va trebui atunci să facă acesta trecând de partea Franciei contra Germaniei. FOITA ROMANULUI 14 DECEMBRE l DOMNIȘOARA DE SCDDERY de HOFFMANN — Tradus din limba germană. — In strada St. Honoré s’afla mica casă, locuită de Madeleine de Scudery, cunoscută prin frumosele sale poesii și prin favorea lui Ludovic XIV și a domnei de Maintenon. Pe la miezul nopții — era în tomna anului 1680 — se bătu la pofta casei astfel ca resuna tare până în anticamera de sus. Baptiste, care împlinea funcțiunile de bucătar, de fecior și portar, se dusese cu voia stăpânei sale la țară, ca să asiste la nunta surorii sale ; nu era în casă decât Martinière, slujnica domnișorei de Scudery. Auzind repetată batere la porta,și aduse aminte ca Baptiste lipsesce, și câ a rămas cu domnișora fâră nici uă protecțiune bărbatesca ; îî veni în gând mulțimea de infracțiuni, de tâlhării și de omoruri cari să se verșiseră de câtva timp la Paris și-șî închipui câtă câtă de făcători de rele, având cunostința de singurătatea casei, vine cu intențiuni criminale, de aceea remase în camera sea tremurând și blestemând pe Baptiste. La porta se audia un mare scomot și uă voce striga : Deschideți, pentru Dumnezeu! deschideți în numele Domnului! In sfîrșit, cuprinsă de groza, Martiniere luână luminare și alerga în sală; acolo au și deslușit vocea care se ruga. — In numele lui Dumnezeu, deschideți vădată ! Slujnica își zise în sine . Nu vorbesc tâlharii astfel; cine scie daca nu e vreun prigonit care caută un adăpost la stăpâna mea, a carei inimă compatimitare e atât de cunoscută; dar să fim cu prevedere. De aceea deschisern ferestră și striga jos : — Cine face acest scompt în mijlocul nopții și bate la poftă deșteptând tota lumea din somn ? Biata femeia ’șî dete ostenela a vorbi cu un glas răgușit, ca să semene cu uă voce bărbătescă. La lumina lunei, care eșise de supt non. • Martiniére zări pe un om învălit într’uă manta, vă pălărie mare ’I acoperea fața. Atunci ea striga tare, ca să puta fi auzită de cel de lângă porta: — Baptiste, Claude, Pierre, sculați-vă și vedeți cine o fi acela care bate astfel! Dar de jos vă voce dulce și plăngătore respinse : — Ah! Martiniére, scii cu ești tu de și ’ți prefaci vocea; sciü cu Baptiste s’a dus la țară și ca esti singură cu stăpânarea acasă. Nu te teme și deschide-mi, te rog. Trebuie să vorbesc chiar acum cu domnișora de Seudery. — Ce ’ți închipuiesci, respinse Martiniére, vrei să vorbesci cu domnișara în mijlocul nopții ? Nu știi cu dorme de mult și cu cu nici un preț n’ași deștepta-o din somnul dulce de care atâta are trebuință în vârsta mea înaintată? Sciü, replică cel de jos, câ domnișara a pus abia la uă parte manuscrisul romanului seu Clelia, la care lucreza acum și câ acum maî compune câte-va versuri pe care le va citi mâne marehisel de Maintenon. Te conjur, Martiniére, aibî milă de mine și deschide-mî porta. Află câ e vorba d’a scăpa p’un nenorocit de peisanie; află câ onórea, libertatea, viața chiar a unui om este în joc. Gândeșce-te cu mănia stăpânei téle va apăsa în veci asupră-ți, daca va afla câ d-tea a gonit fară compătimire de la porta iei un nenorocit, care a venit să î cera ajutor. — Dar pentru ce reclami compătimirea domnișorei în mijlocul nopții ? Vino mâne dimineță; acum e prea tăiziu. Dar omul de jos replică : Serta, când lovesce, ca fulgerul, nu întreba de timp sau deces! Daca un singur moment mai pute procura scăpare, se pute amăna atunci ajutorul ? Deschide-mi porta nu te teme d’un biet nenorocit, care, părăsit de lumea întregă, persecutat, fără apărare, împins d’uă ursită îngrozitóre, a venit să cera ajutorul domnișorei de Scudery care ’i pute scăpa de primejdia ce-l amenință ! Martiniére audia ofturile necunoscutului; vocea lui era tânără, dulce și pătrunzătoare. Biata femelă se simți mișcată până în adâncul inimei și se duse să ia cheile. Abia deschisese porta, cu omul învălit în manta intra repede și, precedând pe Martiniére în sală, striga : Du-mă la domnișora, curând, îți spuiu ! Martiniére își închipui cu stăpânarea e în cea mai mare primejdie, dar iubirea iei pentru d-ra de Seudery, care era pentru dânsa ca uă mamă venerată, îl dete un curagiu de care ea însuși nu s’ar fi crezut capabilă; închise răpede ușa și punendu-se înaintea eî, de cu otărîre : — In adevâr, purtarea d-tele aici în casă nu se potrivesce cu cuvintele plăngetore ce le au rostit afară și care m’au înduioșiat. Iți spui acum ca nu vei vedea pe domnișora. Déca n’aî cugete rele, n’a’ a te teme de lumina Zilei Și poți se te întorci mâne; acum du-te, ieși din casă ! Omul scose un suspin adânc, se uita crunt la Martiniére și scose un pumnal. Martiniére își recomandă sufletul lui Dumnezeu, dar se uita drept în ochii omului și nu se mișca de la ușa camerii prin care trebuia omul să treca ca să ajungă la domnișara de Sudhery. — Lasă-me să mă duc la domnișara, striga omul din nou. — Fa ce vrei, respinse Martiniére, nu mă duc d’aci, numai peste cadavrul meu vei putea să intri la stăpâna mea, se verșesce fapta rea ce ai început-o, nu vei scăpa de mortea rușinosă pe piața Grevei care te aștepta ca pe blestemații mei complici. — Ah ! striga omul, ai dreptate Martiniere, am înfățișarea unui tîlhar și sunt armat ca un ucigaș,” dar complicii mei nu sunt judecați nici esecutați! Și, aruncându-I uă privire îngrozitore, o amenință cu pumnalul. Dumne ! striga femeia înfricoșată, așteptând lovitura de morte. Dar, în acest moment, se auzi pe stradă un scomot de arme și de cai. —Jandarmeria! Jandarmeria! ajutor,ajutor ! țipa Martiniére. — Femeiă blestemată, vrei peitea mea ! Acum s’au sfîrșit tóte !—Ia, ține! da acesta domnișore, télé chiar astă-Zî âncă, séu mâne déca vrei, picând aceste cuvinte, omul smulse sfeșnicul din mâna femeie!, stinse luminarea și-i puse în mână uă mică casetă. — Te conjur pe salutul sufletului teu, se dai caseta d-șpreț, repeta omul , care fugi. Martiniére căzuse jos pe scânduri. După ce se asigura ca omul a fugit, ea se scula cu greutate și, pipăind în întuneric, intra în camera sa, unde căzu orbită și fură suflare pe un scaun. Atunci auzi ca să închide porta casei. Ea lăsase cheia în bruscă. Nișce pași greci care s’apropiau de cameră. Neputând să facă nici oă mișcare, Martiniére aștepta în tăcere săvărșirea vr’unei fapte îngrozitore ; dar, când se deschise ușa, ea văzu c’uă nespusă bucurie, la slaba lumină a unui felinar, pe cinstitul Baptiste, care, galben ca mortea și fórte tulburat, îî adresa cuvântul : — In numele tuturor sfinților, spune-mi Martiniére, ce s’a întămplat ? A temerea mea! Nu sciü ce era ; dar uă presimțire m’a cuprins asprá și m’a gonit de la nuntă! Și acum, ajungând în strada nóstra, mă gândeam . Martiniére are somnul ușor, ea mă va auzi când voiu bate ușurel la portă și ’mi va deschide. E că ca mă întâlnesc eu uă patrulă de călăreți și ómeni pe jos, toți armați din cap până în piciore, care mă opresce și nu voesce să mă lase să trec. Din fericire, s’află cu dânșii d. Desgrais , locotenentele jandarmeriei, care mă cunosce ; el îmi ZCG : El, Baptiste, de unde vii așa lui vin la miezul nopții ? Trebuie să rămâi acasă s’o păzesc. Aici nu e sigur, și speram ca în noptea acesta îl vom prinde în sfîrșit. Nu poți să-țî închipuesc, Martiniere, ce greu mi-a venit. Și când am trecut pragul ușel, se prevălesce din casă un om învelit într’un manta, c’un pumnal în mână, care mă trănteșce la pământ;— casa e deschisă, cheia e în brosca,— spune-mi, pentru D-Zeu, ce va să zic& acesta, ce s’a întămplat? Martiniére, care se liniștise puțin, îî povești cele întămplate. După acesta merseră amăndouă în sală, unde găsiră sfeșnicul ce-i aruncase străinul fugând. — Nu încape îndoială, Zise Baptiste, câ omul acesta a voit să jăfuiescă sau să omore pe d-șura nóstra ; precum mi-au zis» el scia ca erai singură cu d-șura, scia chiar câ d-șura mai este deșteptă, ocupată cu scrierile sale; de sicur era unul din acei hoți, cari pătrund în case, spionând și pândind ocasiunea d’a săvărși relele lor fapte. Ei cât despre mica casetă, Martiniere, socotesc ca am face bine s’o aruncăm în Senna acolo unde e mai adâncă. Cine scredeca un blestemat de ucigași nu voeace a răpi vieța stăpânei nóstre ; déca, deschizând caseta, ea nu va cădea fulgerată ca bătrânul Marches de Tournay când a deschis scrisórea ce primise d’uă mână necunoscută! Discutând mult timp împregiurările, slugele credinciose chibzuiră câ vor face mai bine să povestescă a doua zi tóte d-e trei și a-i înmâna misteriosa casetă, care se va putea deschide cu tóte precauțiunile trebuinciose.Í j Urmarea în numerul viitor.