Romanulu, octombrie 1883 (Anul 27)
1883-10-27
966 arătat cel mai mare interes pentru afacerile publice. El se prezintă cu curagiu și îndrăsnală și nu-și retrag cu sfială napoi părerile lor, și astfel ar trebui să facă oricine are uă opiniune a sea. D. Chamberlain, ministrul englez pentru comercia, s’a declarat fără nici uă reservă pentru votul universal. El avea curagiul convingerii sale, și același curagiu îl am și eu de a declara ca eu nu sunt de acord cu d. Chamberlain. Se pare cise câ țara este de partea d-lui Chamberlain și voința poporului va avea seotărască. Uă altă cestiune, care iese din di în di mai mult la iveală, este socialismul de Stat, care este chemat a juca un mare rol, dacă va fi ținut la uă parte de ura dintre clase, și este forte probabil a se ajunge aci față cu caracterul națiunii nóstre, și mai ales al claselor muncitore.. SGIRI D ALEDILEI Astăzi 27 Octombre termometru casei Menu (Succr. de Shuer), calea Victoriei, 75, arata grade Réaumur. La 12 ore nóptea -j- 1. La 7 ore dim. -j- 2.5 La amiéül 14. înălțimea barometrică —764 mm. Cerul senin. * * * Observațiuni meteorologice.—Ierin a ploat pe nicăiuri în țară. * * Se duce cu d. Panu, deputat de Iași, va interpela pe ministrul justiției asupra numirii d-lui Strămbeanu de președinte al tribunalului Dolj.* Diarele din Galați ne spun că Marți diminață, cu un vapor espres, comisiunea europenă a Dunării în corpore a plecat se visiteze lucrările de la Sulina. E vorba d’a tăia un nou cot, și în acest scop se explică presința d-lui ingenial Hartley. * * * , Uă tristă scrie ne sosesce, [a. Titulescu, represintantele colegiului III de Olt* a încetat din viață.# * * Asta-sera, luoi, la orele 8 jum., în sala tribunalului Ilfov secția I, se va judeca de consiliul de disciplină al baroului de Ilfov cererea d’a se șterge din tabloul advocaților d. Al. Băicoianu. Luni s’a terminat la tribunalul de Galați procesul d-lor Ilie Deciu, G. Popa și Drăgănescu în cestiunea distribuirii porumbului stricat la săteni. Pledoasele au urmat pene aprope de 8 ore sera, când tribunalul a intrat în deliberare. La redeschidere tribunalul a pronunțat sentința, prin care inculpații au fost achitați. * * * a Ni se scrie din Vaslnî, câ în acel județ se află mai mulți funcționari străini. Astfel, ni se spune câ d. Const. I. Botez, care ocupă funcțiunea de controlor fiscal, nu este român. Atragem atențiunea d-lui ministru de finance, asupra celor denunțate. * * * Se zice ca în locul d-lui C. Olănescu, demisionar, se va numi inspector-șef al căilor ferate d. Lupulescu, fostul directore al liniei Bucuresci-Giurgiu. * * închiderea esposițiunii Cooperatorilor s a amănat până la uă nuuă disposițiune. * * * Lopetmana trecută esposițiunea Cooperatorilor a fost visitată de 4274 persoane. * Eri la esposițiunea cooperatorilor, un grandarm a dat uă palmă unui băiat al lui Dinicu lăutaru. Un caporal era față și n’a dus nimic. Faptul denunțându-se unui sorginte dânsul a rămas nepăsător. Suntem deci nevoiți a cere prin publicitate se se ia măsuri ca cei însărcinați cu paza grădinei publice să nu mai comită asemene esces. * * * Romani află cu bilele trecute de doctor în medicină Constantin Iliescu, înturnându-se din plasă și pe când intrase în oraș, a fost resturnat de trăsură și i sa fracturat fluorul de la piciorul stâng. Pacientul se găsește în cura colegilor săi medici, și se speră la o vindecare completă, dar care va trebui să dureze vrouă după sau trei luni de zile. * ** S’a înaintat la gradul de administratori clasa III, subofițerii al căror nume urmeza : Duțulescu Ion, Gagiu Gheorghe, Popescu Gheorghe, Rădulescu Dobre, Hrisafi Gheorghe, și Sebastian Nicolae. * * * Mișcarea poporațiunei de Capitalei de la 16 Octombre până la 22 Octombre 1883, născuți: băieți 63, fete 62, total 125, din care 8 israelițî. Morți 87, din care 9 israelițî. * * * Revista lumii latine, ce a apărut în Paris, conține în primul său număr un basmu românesc, de Carmen, și poesia de V. Alecsandri. Acesta revistă va apare la 25 al fiecarei luni în broșură de 128 pagini cel puțin și în cinci ediții uni. Buletinul politic își diplomatic este scris în limba francesă, aromână, spaniolă, italiană sau portugesă.* *. * Un depeșă din Liverpool anunță un faliment de 16 milione și jumătate franci al I d-lui Morris Ranger, cumpărător de bumbac. Suspendarea plăților d-lui Morris Ranger a atras după ea p acea a altor negusțători sau speculatori de bumbac. Pe lângă falimentul d lor Foreman și C-ie, se semnalază falimentul d-lor Henri Pearce și C-ie, Mallor și Fenton, Joseph Taylor și C-ie și Hollinshed și Tetley, al câror pasiv nu se cunosce încă. Concursul pentru catedra de limba latină. D. Calloianu ne trimite oă scrisore, care conține acusațiuni forte grave, contra juriului concursului pentru ocuparea catedrei de limba și literatura latină la facultatea din Iași. D. Corioianu duce ca în cliua concursului procedându se la examinarea titlurilor de admisibilitate, d. Densușianu n’a presintat în acea zi nici un titlu, pe când d-lea a presintat diploma de doctor în litere și filosofie din Bruxelles, cu mențiunea grande distinction , certificatul special al scalei de Hautes-Etudes prin care se recunosce câ după trei ani de studii speciale este absolvent al secțiunii filologice, etc. Un membru din juriu a spus câ acele titluri n’au valore, sunt titluri cumpărate. Se admise ensâ ambii confrințî pe aceiași linie și se încheia un proces-verbal în care se citeză testimoniul de maturitate al d-lui Densușianu față cu diploma de bacalaureat a d-lui Calloianu, titluri cari atunci nu s’a fi presintat de loc și din cari pe al doilea bacalaureat din Paris, al d-lui Calloianu, comisiunea nu l-a vădut nici uă dată. D. Crăciunescu a formulat o opiniune separată pe care a motivat-o. In cica probei a IlI-a, un membru al juriului a cerut a se desigila plicurile, spre a lua compunerile, desfăcute, acasă. După vii protestări din partea unui candidat ele s’au închis. „Totuși case, Mercur a sera, (13 Octombre), când era convocarea pentru a se corecta scrisul, juriul, în număr de cinci numai, procede, fară veste, la tragerea biletelor orale, când scrisul era necunoscut încă, și pe dată ce s’a dat de lucru candidatului închieiat de sorta plicurilor, plicurile desfăcute s’au supus corectării circulare pe la locuințele profesorilor.“ D. Calloianu a adresat un protest, către d. ministru al instrucțiunii, cerând sĂ ROMANULU 28 OCTOMBRE 1883 se publice probele, conform legii, sau „să se facă uă probă de latinesce, case cu garanțiele cuvenite, și apoi să se trimită recomandată, cu rugăciunea de a se corecta, veri cărui mare latinist și cu renume european.“ Candidatul respins cere a se anula concursul supt cuvânt de: „călcare de lege, de regulamente (cel din 79), violare de întregul secret prin semnarea copielor, cu numele en toutes lettres, la urmă de d. Densușianu, ca să nu se facă erore în părtinirea otarîtă, și plimbarea igienică a probelor prin București.“ D. Caltoianu face apel la personele cari asistau la concurs, printre cari citeza pe dd. Pomponiu, Dem. Protopopescu, Emanuel David, Vitzu, etc., rugându-î a două desmințire, prin orice ziar, dacă cele ce spune nu sunt adevărate. Asemene face apel la unii din membrii juriului examinator. Scrisorea d lui Calloianu este publicată, în întreg, în Binele public de la 26 Octombre. Atragem atențiunea d-lui ministru asupra gravelor acusațiuni ce se aduc juriului examinator. Nicolae Xenopol, în numele Românului, a închinat în sănătatea muncitorilor români fără deosebire de partită. Au mai urmat multe alte toasturi, între cari ale d-lor Manóei , dr.Severeanu, M. D. Cornea, Atanasiade, etc. In tot timpul au căntat musica regimentului de dorobanți din capitală precum ș’uă bandă de lăutari. Banchetul nu s’a terminat decât fórte tarziv, în mijlocul unei veselii generale. BANCHETUL COOPERATORILOR Acest banchet, anunțat de multe zile, s’a dat orí în localul esposițiunii cooperatorilor din țară. Timpul era două frumuseță rară,, astfel ca de pe la 12 uă mulțime de persone veniseră la esposițiune ca să privescă acest banchet. Până la orele 1 mai toți invitații sunt adunați. Musica militară Intoneza mai multe marșuri. Pe la orele 1 și jum, sosesc e d. Ion Campinenu, ministru al agriculturei, industriei și comerciului. Imediat invitații ocupă locurile lor însemnate în jurul mai multor mese așezate în partea stângă a esposițiunii, unele în secțiunea olarilor, în clădirea de scânduri, altele afară supt cerul liber. La cele d’ăntei iau loc d. ministru al domenielor, d. președinte-administrator al societăților cooperative, ci nii arcitecți ai esposițiunii, și ’n genere personele distinse. La mesele aședate afară iau loc simplii cooperatori. Ar fi fost de dorit, după noi, ca kuă serbare a muncitorilor, serbare de înfrățire, de egalitate și de producere, să nu se păstreze acastă deosebire de clase, care ne amintesce pe acea a colegiilor electorale. Cel ăntâi toast a fost ținut de d.-fl. Butculescu, în sănătatea M. S. Regeluis’a Reginei, apoi a vorbit d. ministru al comerciului și al industriei și a arătat progresele ce a făcut România, grație principilor liberale; d-sea a felicitat pe cooperări nu pentru ceea ce au făcut până acum, ci mai cu sumă pentru ceea ce vor face de astă dinainte, d. ministru a încheiat închinând în sănătatea organisatorului esposițiunii, d. Dimitrie Butculescu. Au urmat apoi toastul d-lui C. Porumbaru pentru industrie și comerciu. D. Trotani a îndemnat pe toți să se pună pe lucru, în politică, în industrie, în diplomație, în comerciu, și cum fiind ca nu vom fi părăsiți de atotputernicul Creator. S’au mai ținut apoi căte-va toasturi, în cari s’a închinat pentru partita și pentru guvernul liberal, și pentru capii liberali supt cari țara a propășit din puntul de vedere economic. D. Ghiță Dimitrescu, templar, într’un toast care a fost mult aplaudat, a zis ca cooperatorii nu datoresc nimic nimenui, nici guvernului, nici Comunei, nici direcțiunii drumurilor de fer; tot ce s’a făcut, s’a făptuit prin propriele lor puteri. A mai vorbit d. I. Bibicescu , vice-președinte al esposițiunii cooperatorilor, arătând binefacerile inițiativei individuale; d.rii săteni, din diferitele comune ale județului, au fost în număr de 147. Ordinea păstrată de plugari a fost admirabilă; vitele lor erau cea mai mare parte slabe. Să scie ca supt raportul economiei vitelor stâm revensă lipsa de nutreț din causa secetei din astă vară a contribuit în deosebi la acest rol și va contribui încă mai mult peste iarnă. Plugurile sătenilor erau asemenea, cea mai mare parte, pluguri primitive de lemn, și 3 sau 4 ranițe. La orele 3 */2 a sosit M. S. Regele însoțit de dupî adjutanți și de d. Marghiloman. D. ministru Aurelian și d-nii prefecți al poliției și al județului primesc pe Suveran la locul de concurs al sătenilor. Președintele juriului, d. generale Manu, recomandă Regelui pe membrii juriului. La sunetul musicei tóte plugurile să pun în mișcare. După plecarea M. Sele, juriul continuă examinarea arăturei, a plugurilor și starea vitelor, care s’a sfîrșit uă dată cu murgitul, trecând apoi la chibzuirea distribuirii prejui mielor. Duminică în 23 Octombre, s’au distribuit j I premiere. La 2 ore a sosit M. S. Regele însoțit de casarea militară și civilă. D-nii miniștrii Cămpineanu, Aurelian, președintele I comițiului și al juriului, d-nii primar și prefapn Concursul între represintanții de machine agricole, și între plugarii săteni din județul Ilfov. Concursul între represintanții de mașine agricole și plugarii săteni din Ilfov s'a ținut în ziua de 21 și 22 Octombre. Vineri, la orele 2 p. m., s’a deschis esposiția de machine și instrumente agricole în presența d-lor miniștri ai agriculturei și al instrucțiunii publice, președintelui Senatului care este și președintele comiliului din Ilfov, d-luî prefect al județului, juriului concursului, și alte persone distinse cum și un numeros public format mai cu sumă din proprietari, arendași, săteni, elevii sculelor de agricultură, de meserii, scula veterinară, sculele normale și seminariele. Ideia de a face ca sculele, care au raporturi cu agricultura, se participe la aceste concursuri este escelenta, și îndemnăm și pe directorii celorlalte scóle de asemene categorie, din provincie, unde ele există, să urmeze exemplul capitalei. Elevii scólelor menționate nu pot, credem, decât se profite din vederea acestor concursuri. Să-i obicînuim a se interesa de agricultură și de săteni, în mijlocul cărora au să trăiască după eșirea din scoilă pentru a le da lumină. Vineri la 10 ore a. m., juriul a examinat în mod general machinele expuse în curtea scalei de agricultură. In aceeași zi, după prânz, a încercat pe teren instrumentele aratore, aprope de rondul al treilea Numărul plugurilor, grape, mușuruitore, care au concurat a fost de dece. De aci juriul a trecut la examinarea batoselor cu manegiu și a venturătorelor instalate la ferma sculei. Sâmbătă,nainte de prânz, cu același interes juriul a trecut supt studiu tote celelalte instrumente din curtea sculei, care nu au putut fi încărcate pe teren. Numărul total al machinelor și instrumentelor expuse a fost de 91 bucăți. Asupra modului de lucrare, a îmbunătățirilor aduse vechilor sisteme, cum și a machinelor de curând inventate, vom reveni într’un articol special. După prânz, la orele după, a început concursul de arătură între plugarii săteni. Sosiți pe moșia sculei de Jupi sora, ei au asistat la concursul între represintanții diferitelor case de machini agricole din America, Anglia, Elveția și Austro-Ungaria, și au văzut tóte instrumentele perfecționate. Sâmbătă de diminață și-au brăsdat fiecare parcela de 10 aruri ce i s’a desemnat de câtre comisarii concursului.—Fie jis în trecăt, dar parcelele de 10 aruri să par a fi secții capitalei și al județului au primit pe M. Lea la scara sculei, frumos decorată cu plante. 65 pluguri de fer și 32 grape diagonale, tot de fer, erau înșirate lângă observatorul meteorologic, și prevăzute cu etichete, purtând numele sătenilor câror erau destinate ca recompense. M. S. a bine-voit a inspecta aceste instrumente, cum și celelalte machine espuse, ascultând cu deosebit interes esplicațiunile represintanților fiecare case cum și părerile bărbaților de știință și ale proprietarilor cultivatori asupra valorei lor practice. După acesta se împart medaliile între diferitele case și fabricanți de machine agricole. S’a acordat medalia de aur casei Rudolf Sack din Leipzig, pentru plugurile sale sistem universal; casa Toatz din Halle pentru pluguri; casa Hoffherr și Schrantz din Viena pentru batase; casa Mayer Kruger, pentru machine perfecționate. Scala de arte și meserii din Bucuresci. Medalie de argint ; d-lui Carol Schause din Bucuresci pentru pluguri; casa Schuppiner 1 din Elveția pentru batase; casa Grossmann și Rauschembuch din Pesta; casa Narche din America; casa Hoffher și Schrantz din Viena; casa Clayton și Schuttelworth din Anglia. Medalia de bronz s’a dat casei Hoffher și Schrantz, casei Eckert din Berlin și casei Husev din Englitera. Se strigară apoi numele sătenilor recompensați cu pluguri și grape, și în fine recompensele bănesci, în număr de 6 a 30 lei, 15 a câte 20 lei, și 29 a câte 15 lei, pentru acei plugari cari n’au putut isbuti la concurs ca să obțină instrumente. Am audit pe unii proprietari criticândotărîrea comițiului d’a da recompense în bani sătenilor cari n’au putut obține instrumente. Noi însă o găsim forte drepte acum până suntem la început, pentru a nu descuragea pe plugarii mai slabi. Osebit de acestă considerațiune o mai găsim justificată și pentru alt cuvânt, anume : cei 15 ori 20 lei se pot considera ca un fel de despăgubire a săteanului pentru cele 3 sau 4 zile de muncă ce a perdut venind la concurs, dacă un plug sau grapă n’a putut obține. După săvărșirea distribuirii premiilor un horă frumósa s’a încins în curtea sculei. M. Lea, încungiurat de înalții demnitari și bărbați distinși din înalta societate, forma sîmburile horei de 200 flăcâi și fete de la țară. Pe de lături elevii sculelor, săteni și public din capitală în număr cât nu-î mai încăpea larga curte a scalei. M. Lea Regele a petrecut mai bine două ori în curte, vorbind cu sătenii și primarii care veniseră înadins pentru acestă serbare. După plecarea M. Sele, comitiul a dat un banchet de 50 tacâmuri la care au luat parte do. miniștrii Câmpineanu și Aurelian, președintele și membrii biuroului de administrațiune al comitiului, juriul cu președintele sef. d. generale Crețianu, d-niî prefecți ai județului și al capitalei, d. Cariagdi, represintanții presei, esposanții de machine, primarii săteni și un mare, sumer de fetițe de la țară. S’au răi ițe^SgVI^L^^fii^e. lui, a d-lor miniștrii pm^^^^^^^^Boarl au luat inițiativa d’a înfiri^^^^HPa cu stăruință la propășirea acestor^rocratice asociațiuni. Un primar a purtat un toast pentru „acei cari lucreză la înaintarea muncei câmpului,“ și uă fetiță pentru „acei ce încuragiază munca femeie!.“ Intr’un viitor articol vom publica uă dare de semă despre progresele realisate de câtre comițiul agricol din Ilfov, de la înființarea sea pene în presiune. Ei bine ! linișciți-vă buni patrioți, minunați republicani! Prosper Dumoutier nu făcea parte din acești bufoni salariați. La dreptul vorbind opiniunile sale politice nu erau tocmai bine otărîte și pentru nișce sume modeste el ar fi sărit, ca Paillasse, pentru totă lumea, dar în timpul celor din urmă ani ai imperiului, Dumoutier străbătuse mai multe regiuni depărtate și’n 1874 el făcea parte din trupa sedentară care juca la teatrul din Compiègne și’n cele două localități învecinate. Deci, nici uă bănuială, chiar vagă, nu pute plana asupra capului eroului nostru. Prosper Dumoutier nu era ceea ce se numeste un actor de rând, și avea un mare respect de sine. El umbla cu maiestate, vorbea încet, se oprea cu nobleță, mai cu stimă dinaintea sufletului, care, cele mai de multe ori, îi era un puternic auxiliar. Cariera teatrală a lui Dumoutier fusese mai mult lungă decât gloriosă. Cu tote aceste perci, pe colea, căteva punte strălucitore luminau acastă esistență obscură și nu fără a fi cuprins de emoțiune el povestea tinerilor ce jucase în Tour de Nesle cu Bocage și’n Dama cu Camelie cu Eugenie Dache. — Uite așa, copii, termina el în mod nevariabil, patruzeci de ani de teatru și mereu în piciore, mereu la locul meu, mereu cu ochiul neadormit. Cu ochiul neadormit, e drept, câci de după-deci de ani el nu avea decât un singur ochiu. Cel-lalt dispăruse în urma unei întămplâri misteriose și pe care bătrânul actor o făcea să tracă dreptă istorie de amor, în care jucase un rol însemnat un bărbat gelos. — Uă resbunare, murmura el, c’un fel de mândrie. Acastă nenorocită întâmplare m’a făcut să-mi schimb rolul. Fară de dânsa ași fi jucat rolurile de „jeune-premier“ toată viața mea. Pantalonii strimți mă prindeau mai bine decât pe Laferrière. Pentru a înlocui ochiul absent, Dumoutier își oferise un superb ochi și de sticlă, transparent și limpede ca un ochi de copil. A costase forte scump și adeseori spunea în glumă câ îngrijea de acest ochi, ca de „ochii din cap.“ In fiecare nopte, el îl așeza într’un pahar cu apă pe sobă și pentru a nu-l întrebuința în zadar, nu să servea de densul decât la ora repetițiunii Dimineța, când își îndeplinea micele lui ocupațiuni interiore, el își învalea cu uă cârpă orbitarea deșartă și iute ca să pasere se ducea să-și aducă laptele și tutunul. In acest an, ierna cu ierte , zăpadă îmbelșugată acoperi pământul în cea din urmă săptămână a anului și ’n naptea de 31 Decembre spre 1 Ianuarie, îngheța afară cumplit. Dumoutier se culca devreme pentru a cruța focul și luminarea. El se preumblase puțin prin casă și așezase ochiul în pahar ca de obicei își adormise mormăind rolul comitelui de Liniéres, Cele dupe Orfeline trebuind să fie jucate a doua zi din causa solemnității anului nou. Pe la opt ore dimineța, el fu deșteptat prin atmosfera înghețată a camerei, consultă vechiul seuornic de argint așezat la căpătâiul patului și se scula în grabă, socotind can’avea decât timpul trebuitor pentru a-șl așeza prin casă, pentru a se rade, a se îmbrăca și a merge la ora cuvenită, să prezinte felicitările sale directorului. Cea d’ăntei avea grijă fu d’a aprinde focul, dar nimic din cele trebuitóre pentru acesta nu se afla în casă. Nici jaratic, nici chibrituri, nici lemne subțiri, în sfîrșit uă nenorocire deplină ! — Trebue să mă scobor, e ca totul, își jise bietul om. Dér la dracu ! Ce eram să CRONICA La Ville de Paris publică urmărirea istorică . Prosper Dumoutier juca rolurile de „pere noble“ la teatrul din Compiègne. Ce ? cum ? Compiègne ? Negreșit ! Compiègne, celebră prin pădurea și prin vînaturile sale. Ah! înțeleg! ve închipuiți câ Prosper Dumoutier era unul din acel comediani stipendiați care-șî înjosesc meseria lor exercitând-o pe teatrul tiranului, usând de geniul lor tragic sau comic pentru a storce uă lacrimă sau un surîs de la cel din urmă J Cesar. FOITA ROMANULUI, 28 OCTOM-19 BIOGRAFIA MEA Roman de aventure de MARC-MONNIER XIX. (Urmare) O luarăm peste câmp și ajunserăm la un loc unde drumul se bifurca. Armata piemontesă venind de la Venatro defila spre Teano ; musica fiecarul regiment cânta ; la colțul unui drum se nălțau o casă rustică și un buchet de plopi. In giuru-i, erau tărâmuri cultivate și vii îngălbenite de tomnă. Peisagiu monoton și urîcios. Veni și Garibaldi — tot cu Laerte. Se dete jos de pe cal și privi defilând pe Piemontesi. Un generare apropiindu-se de densul, păru a-I spune lucruri plăcute. Cea mai mare parte din oficiali salutați cu indiferență. D’uă dată bătut de tobe și marș regal. — Regele ! zise generarele piemontes. — Regele ! regele ! strigă tota lumea. Mărturesc ca un fior îmi trecu prin tot trupul, dar fu scurt. Veniră mai ăntei carabinierii, apoi garjii, în fine, regele în uniformă; era călare pe un cal arab și urmat de generări, șambelani, miniștrii, toți decorați. Garibaldi avea pe supt pălărie un fulard, legat pe supt barbă spre a-și păzi tâmplele și urechile. El suferia deja de reumatism și-î era tema de frigul de dimineță. La apropierea regelui, își scose pălăria, dar fără a-și dezlega fulardul. Regele îi întinse mâna jieend : — Bună-sioa, scumpul meu Garibaldi, ce faci ? — Bine. Dar d-tea, sire ? — Pre bine. E că tata istoria. Unii au povestit-o altfel și au amestecat frase, dar aceia nu erau acolo. După ce se schimbară aceste cuvinte, Savoia (cum ficea Mario) se deterauă parte spre a lăsa să treca trupa care defila mereu, și vorbi un moment încetișor cu Nizza. Apoi suveranul la drepta, dictatorele la stânga, porniră călare unul lângă altul și dispărură în direcțiunea spre Teano. E că ce pot afirma de visa, și nimic mai mult. Laerte, care mergea călare după statul-major, îmi spuse mai apoi ca la început Piemontesii și garibaldienii mergeau amestecați, dar cu, puțin câte puțin, ei se despărțiseră în două șiruri, urmând fiecare centrul său de gravitate. La intrarea în Teano, pe podul unei gârle mici, Garibaldi apuca două parte,i regele de cealaltă. Dictatorele îi ceruse sonarea de a se bate încă la Carigliano suptă Victor-Emmanuel care, mai fin ca densul, j . se grăbise a-I respunde : — Soldații d telé sunt obosiți, lasă-me 1 pe mine și treci d-tea în reservă! — Mă pun la cada, mormăi Garibaldi înfuriat, dar fară a arăta nimic. El se reîntorse la Neapole în trăsură, pe oă plaie torențială, în scomptul unei aclamațiuni unanime, la stânga regelui muiat de plaie, dar radios; apoi pleca din țară luând cu densul 1.500 franci, planuri de arbori, un sac de mazăre, un sac de fasole și pe Laerte. Era să prostie ceea ce făcea el, dar asemene prostii nu fac nici un rea:l nimeni nu le imită. Nu mai aveam nimic de făcut la Neapole; totuși voiam, ma înainte d’a pleca, să fac uă visită la Pompeia , pe care n’o văzusem încă. Spre acesta cerui de la Dumas, care era inspectorele săpăturilor, uă scrisore de introducere pe lângă inferiorii lui; el mî-o și dete îndată ; dar, când ajunsei la ruine, nici un supaveghiător, nici uă călăuză nu cunoscea nugai din nume pe Alexandre Dumas; la schimb, unul din supraveghiătorii cei mici mă cunoscu și veni să-mi ofere serviciele sale, era vizitiul câruia tunul meu, esplodând, îi rupsese brațul. El datoria postii séü acestei râni gloriose. — D’altmintrelî, îmi dise el, vei mai ! ’ .I găsi pe aici și alți cunoscuți, Marchizul ! Sforia mare este colo, în tempul Isis. — Ce face? — El areta Pompeia unui generare piemontes, spre a căpăta un regiment în armata regulată. — Aide fisei fostului vizitiu, lucrul trebuie să fie amusant. Plecarăm deci, călcând maî ăntei peste lespezile largi ale Forului, spre a ne sui apoi pe trotoare nalte și înguste, legate unele de altele cu scóbe de pietre cari formau un fel de stâlpi de poduri. Admirai pavagiul, care era tot bun, deși vechi de optsprezece secole, când d’uă dată simții pe umărul meu uă lovitură cu umbreluța care ’mi păru mai mult ca familiară . Corina sau Italia! De astă dată eram prins peste putință să mai scap. îmi veni puse în minte un proiect sinistru. XX La Pompeia Intrarăm în templul Isis printr’u galerie laterală; templul e d’a drepta încongiurat de colane; marchisul spunea mereu din gură și arăta generarului un cuib boltit săpat supt altar. — Aci, zicea el, se ascundeau oracolii, și vorbiau în locul zeiței a câreî statue era d’asupra lor. Așa fac preoții întotdeauna. Vorbind astfel, marchisul credea ca vine în ajutorul afacerii regimentului său. Neapolitanii își închipuiau ca Piemontezii nu credeau nici în Dumnezeu nici în dracu. — Calomniezi pe preoți, respinse forte serios generarele. Ușa cuibului să vede fórte bine și trebuie să se fi văzut și mai bine altă dată, înșelătoria ar fi fost peste putință. Acest respuns făcu ca între vorbirea se se cam racesca. Marchisul păru forte încurcat ; generarele se depărtase de densul spre a examina purgatoriul, monument mic care trebuia să fi servit la ispășania preoților. Profitai de acestă ocasiune spre a mă apropia de fostul meu artilerist. — Marchise, îi sisei, sciî englezesce, nu îl așa? — Ba bine ca nu! Și întona God save the queen. — Atunci da-mi voie, adăogai ea, de a te presința unei nobile fiice a Albionului, care arde de dorința de a-ți face cunoșcința. Ea a compus un poemă și ar vrea să cunoscă în privință-i gustul d-tele. Corina se sui pe un seară și, rezimându-se pe un colonă, începu îndată . Mourn aot for Pompei; let her rest In ruin, mong those states unblest,. La al patrulea vers generarele fugi, făcui și eu ca densul, și fostul vizitiu mă conduse la teatrul cel mare, care era la duoî pași d’acolea. Găsii aci uă fată naltă care tot mai purta uă rochhe scurtă, deși era formată. Era tocmai sus de tot, d’asupra ruinei celei mai nalte; îndată ce mă văzu, se dete jos pe fugă, sărind din trepta în treptă cu uă ușurință de capră sălbatică, și mă lua de gât față cu tata, lumea; era lângă noi un grup de burghezi cari priviau scena cu curiositate. N’o recunoscut decât tocmai după ce mă sărutase de câteva ori : era Sylvaine, Sylvaine pe care n’o venisem de la plecarea mea în Germania, era fata arendașului meu de la Monlesulaz. — Hei!der ce cauți p’aici ? o întrebai eu. — Am venit cu d. Ravaudin... D. Ravaudin, care era de față cu soția și cu fata lui, făcuse afaceri bune cu produsele coloniale și și adunaseră avere măricică; el își cumpărase lângă Cheneuă vilă pe care oă numise „Cuibul meu.“ Pentru moment își preîmbia familia prin Italia. Nu voiam să scri mai mult, de vreme ce cunoscem deja că duzină de Rarandin, toți unul ca și altul; îndată ce el afla numele meu, care represinta orecari bani, își scose pălăria până la pământ și mă onora cu tata încrederea mea. — Oh! rămâi cu noi, îmi zise Sylvaine eu un ton rugător. Făcui cum voia dânsa, și-mi arăta Pompeia pe care o văzuse pentru ăatăiași dată; ar fi zis cineva ca și-a petrecut tata viața mea acolo. Intrând întruă casă, ea recunoscea îndată peristilul, salonul, camera de culcare. In privința picturelor, ea era mai puțin cunoscătare și-mi cerea explicațiuni care-mi era cu greu să i le dau. Ceea ce o făcea mai ales se se mire, fară a o revolta énsé, era faptul ca cea mai mare parte din figuri erau gale. — De ce ? mă întreba ea. — Fiindca, pe atunci, era mai cald pe aici ca pe la noi. Acest răspuns o satisfăcu. Ea mă duse astfel din casă’n casă, îmi arăta tot forul. Jț