Romanulu, octombrie 1883 (Anul 27)

1883-10-27

966 arătat cel mai mare interes pentru aface­rile publice. El se prezintă cu curagiu­ și îndrăsnală și nu-și retrag cu sfială napoi părerile lor, și ast­fel ar trebui să facă ori­cine are uă opiniune a sea. D. Chamberlain, ministrul englez pentru comercia, s’a declarat fără nici uă reservă pentru votul universal. El avea curagiul convingerii sale, și același curagiu­ îl am și eu­ de a declara ca eu nu sunt de acord cu d. Chamberlain. Se pare cise câ țara este de partea d-lui Chamberlain și voința poporului va avea se­otărască. Uă altă cestiune, care iese din di în di mai mult la iveală, este socialismul de Stat, care este chemat a juca un mare rol, dacă va fi ținut la uă parte de ura dintre cla­se, și este for­te probabil a se ajunge aci față cu caracterul națiunii nóstre, și mai ales al claselor muncitore.. SGIRI D ALE­DILEI Astă­zi 27 Octombre termometru casei Menu (Succr. de Shuer), calea Victoriei, 75, arata grade Réaumur. La 12 ore nóptea -j- 1. La 7 ore dim. -j- 2.5 La amiéül 14. înălțimea barometrică —764 mm. Cerul senin. * * * Observațiuni meteorologice.—Ieri­n a ploat pe nică­iuri în țară. * * Se duce cu d. Panu, deputat de Iași, va interpela pe ministrul justiției asupra nu­mirii d-lui­­ Strămbeanu de președinte al tribunalului Dolj.* Diarele din Galați ne spun că Marți diminață, cu un vapor espres, comisiunea europenă a Dunării în corpore a plecat se visiteze lucrările d­e la Sulina. E vorba d’a tăia un nou­ cot, și în acest scop se ex­plică presința d-lui ingenial Hartley. * * * , Uă tristă scrie ne sosesce, [a. Titulescu, represintantele colegiului III de Olt* a în­cetat din viață.# * * Asta-sera, luoi, la orele 8 jum., în sala tribunalului Ilfov secția I, se va judeca de consiliul de disciplină al baroului de Ilfov cererea d’a se șterge din tabloul advoca­ților d. Al. Băicoianu.­ Luni s’a terminat la tribunalul de Ga­lați procesul d-lor Ilie Deciu, G. Popa și Drăgănescu în cestiunea distribuirii porum­bului stricat la săteni. Pledoasele au ur­mat pene aprope de 8 ore sera, când tri­bunalul a intrat în deliberare. La redes­chidere tribunalul a pronunțat sentința, prin­ care inculpații au fost achitați. * * * a Ni se scrie din Vaslnî, câ în acel județ se află mai mulți funcționari străini. Ast­fel, ni se spune câ d. Const. I. Botez, care ocupă funcțiunea de controlor fiscal, nu este român. Atragem atențiunea d-lui ministru de finance, asupra celor denunțate. * * * Se zice ca în locul d-lui C. Olănescu, demisionar, se va numi inspector-șef al căi­lor ferate d. Lupulescu, fostul directore al liniei Bucuresci-Giurgiu. * * închiderea esposițiunii Cooperatorilor s a amănat până la uă nuuă disposițiune. * * * Lopetmana trecută esposițiunea Coopera­torilor a fost visitată de 4274 persoane. * Eri la esposițiunea cooperatorilor, un grandarm a dat uă palmă unui băiat al lui Dinicu lăutaru. Un caporal era față și n’a dus nimic. Faptul denunțându-se unui sor­­ginte dânsul a rămas nepăsător. Suntem deci nevoiți a cere prin publi­citate se se ia măsuri ca cei însărcinați cu paza grădinei publice să nu mai comită a­­semene esces. * * * Romani află cu b­ilele trecute de doctor în medicină Constantin Iliescu, înturnându-se din plasă și pe când intrase în oraș, a fost resturnat de trăsură și i sa fracturat fluo­­rul de la piciorul stâng. Pacientul se gă­­sește în cura colegilor săi medici, și se speră la o­ vindecare completă, dar care va trebui să dureze vrouă după sau trei luni de zile. *­ ** S’a înaintat la gradul de administratori clasa III, sub­ofițerii al căror nume urmeza : Duțulescu Ion, Gagiu Gheorghe, Popescu Gheorghe, Rădulescu Dobre, Hrisafi Gheor­ghe, și Sebastian Nicolae. * * * Mișcarea poporațiunei de Capitalei de la 16 Octombre până la 22 Octombre 1883, născuți: băieți 63, fete 62, total 125, din­­ care 8 israelițî. Morți 87, din care 9 israelițî. * * * Revista lumii latine, ce a apărut în Pa­ris, conține în primul său număr un basmu românesc, de Carmen, și poesia de V. A­­lecsandri. Acesta revistă va apare la 25 al fie­ca­­rei luni în broșură de 128 pagini cel pu­țin și în cinci ediții uni. Buletinul politic își diplomatic este scris în limba francesă, aromână, spaniolă, itali­ană sau portugesă.* *. * Un depeșă din Liverpool anunță un fa­liment de 16 milione și jumătate franci al I d-lui Morris Ranger, cumpărător de bum­­­­bac. Suspendarea plăților d-lui Morris Ran­­­­ger a atras după ea p­ acea a altor negu­­s­țători sau speculatori de bumbac. Pe lângă falimentul d lor Foreman și C-ie, se sem­­nalază falimentul d-lor Henri Pearce și C-ie, Mallor și Fenton, Joseph Taylor și C-ie și Hollinshed și Tetley, al câror pasiv nu se cunosce încă. Concursul pentru catedra de limba latină. D. Calloianu ne trimite oă scrisore, care conține acusațiuni forte grave, contra ju­riului concursului pentru ocuparea catedrei de limba și literatura latină la facultatea din Iași. D. Corioianu duce ca în cliua concursului procedându se la examinarea titlurilor de admisibilitate, d. Densușianu n’a presintat în acea zi nici un titlu, pe când d-lea a presintat diploma de doctor în litere și fi­­losofie din Bruxelles, cu mențiunea grande distinction , certificatul special al scalei de Hautes-Etudes prin care se recunosce câ după trei ani de studii speciale este ab­solvent al secțiunii filologice, etc. Un membru din juriu a spus câ acele titluri n’au­ valore, sunt titluri cumpărate. Se admise ensâ ambii con­­frințî pe aceia­și linie și se încheia un proces-verbal în care se citeză testimoniul de maturitate al d-lui Densușianu față cu diploma de bacalaureat a d-lui Calloianu, titluri cari atunci nu s’a fi presintat de loc și din cari pe al d­oilea bacalaureat din Paris, al d-lui Calloianu, comisiunea nu l-a văd­ut nici uă dată. D. Crăciunescu a formulat o­ opiniune separată pe care a motivat-o. In cica probei a IlI-a, un membru al juriului a cerut a se desigila plicurile, spre a lua compunerile, desfăcute, a­casă. După vii protestări din partea unui candidat ele s’au închis. „Totuși case, Mercur a sera, (13 Oc­­tombre), când era convocarea pentru a se corecta scrisul, juriul, în număr de cinci numai, procede, fară veste, la tragerea bi­letelor orale, când scrisul era necunoscut încă, și pe dată ce s’a dat de lucru can­didatului închieiat de sorta plicurilor, plicurile desfăcute s’au supus corectării circulare pe la locuințele profesorilor.“ D. Calloianu a adresat un protest, că­tre d. ministru al instrucțiunii, cerând sĂ ROMANULU 28 OCTOMBRE 1883 se publice probele, conform legii, sau „să se facă uă probă de latinesce, case cu ga­­ranțiele cuvenite, și apoi să se trimită re­comandată, cu rugăciunea de a se corecta, veri cărui mare latinist și cu renume euro­pean.“ Candidatul respins cere a se anula con­cursul supt cuvânt de: „călcare de lege, de regulamente (cel din 79), violare de între­gul secret prin semnarea copielor, cu nu­mele en toutes lettres, la urmă de d. Den­­sușianu, ca să nu se facă erore în părtini­rea otarîtă, și plimbarea igienică a probe­lor prin Bucure­ști.“ D. Caltoianu face apel la personele cari asistau la concurs, printre cari citeza pe dd. Pomponiu, Dem. Protopopescu, Ema­nuel David, Vitzu, etc., rugându-î a do­uă desmințire, prin ori­ce ziar, dacă cele ce spune nu sunt adevărate. Asemene face apel la unii din membrii juriului examina­­tor. Scrisorea d lui Calloianu este publi­cată, în întreg, în Binele public de la 26 Octombre. Atragem atențiunea d-lui ministru asu­pra gravelor acusațiuni ce se aduc juriului examinator. Nicolae Xenopol, în numele Românului, a închinat în sănătatea muncitorilor români fără deosebire de partită. Au mai urmat multe alte toasturi, între cari ale d-lor Manóei , dr.­­Severeanu, M. D. Cornea, Atanasiade, etc. In tot timpul au căntat musica regimen­tului de dorobanți din capitală precum ș’uă bandă de lăutari. Banchetul nu s’a terminat de­cât fórte tarziv, în mijlocul unei veselii generale. BANCHETUL COOPERATORILOR Acest banchet, anunțat de multe zile, s’a dat orí în localul esposițiunii coopera­torilor din țară. Timpul era două frumuseță rară,, ast­fel ca de pe la 12 uă mulțime de persone ve­niseră la esposițiune ca să privescă acest banchet. Până la orele 1 mai toți invitații sunt adunați. Musica militară Intoneza mai multe marșuri. Pe la orele 1 și jum, sosesc e d. Ion Campinenu, ministru al agriculturei, industriei și comerciului. Imediat invitații ocupă locurile lor însemnate în jurul mai multor mese așezate în partea stângă a esposițiunii, unele în secțiunea olarilor, în clădirea de scânduri, altele afară supt cerul liber. La cele d’ăntei iau loc d. ministru al domenielor, d. președinte-administrator al societăților cooperative, ci nii arcitecți ai esposițiunii, și ’n genere personele dis­tinse. La mesele aședate afară iau loc sim­plii cooperatori. Ar fi fost de dorit, după noi, ca k­uă serbare a muncitorilor, serbare de înfrățire, de egalitate și de producere, să nu se păstreze acastă deosebire de clase, care ne amintesce pe acea a colegiilor electorale. Cel ăntâi toast a fost ținut de d.-fl­.­ Butculescu, în sănătatea M. S. Regeluis’a Reginei, apoi a vorbit d. ministru al co­­merciului și al industriei și a arătat­­ progre­­sele ce a făcut România, grație principi­lor liberale; d-sea a felicitat pe cooperări nu pentru ceea ce au făcut până acum, ci mai cu sumă pentru ceea ce vor face de a­stă­ di­nainte, d. ministru a încheiat în­chinând în sănătatea organisatorului espo­sițiunii, d. Dimitrie Butculescu. Au urmat apoi toastul d-lui C. Porum­­baru pentru industrie și comerciu. D. Tro­­tani a îndemnat pe toți să se pună pe lucru, în politică, în industrie, în diplomație, în comerciu, și cum­ fiind ca nu vom fi părăsiți de atotputernicul Creator. S’au mai ținut apoi căte-va toasturi, în cari s’a închinat pentru partita și pentru guvernul liberal, și pentru capii liberali supt cari țara a propășit din puntul de vedere economic. D. Ghiță Dimitrescu, templar, într’un toast care a fost mult aplaudat, a zis ca cooperatorii nu datoresc nimic nimenui, nici guvernului, nici Comunei, nici direcțiunii drumurilor de fer; tot ce s’a făcut, s’a făptuit prin propriele lor puteri. A mai vorbit d. I. Bibicescu , vice-pre­­ședinte al esposițiunii cooperatorilor, ară­tând binefacerile inițiativei individuale; d.­rii săteni, din diferitele comune ale jude­țului, au fost în număr de 147. Ordinea păstrată de plugari a fost admirabilă; vi­tele lor erau cea mai mare parte slabe. Să scie ca supt raportul economiei vitelor stâm rev­­ensă lipsa de nutreț din causa secetei din astă vară a contribuit în deo­sebi la acest rol și va contribui încă mai mult peste iarnă. Plugurile sătenilor erau asemenea, cea mai mare parte, pluguri pri­mitive de lemn, și 3 sau 4 ranițe. La orele 3 */2 a sosit M. S. Regele în­soțit de dupî adjutanți și de d. Marghilo­man. D. ministru Aurelian și d-nii pre­fecți al poliției și al județului primesc pe Suveran la locul de concurs al sătenilor. Președintele juriului, d. generale Manu, recomandă Regelui pe membrii juriului. La sunetul musicei tóte plugurile să pun în mișcare. După plecarea M. Sele, juriul continuă examinarea arăturei, a plugurilor și starea vitelor, care s’a sfîrșit uă dată cu murgitul,­­ trecând apoi la chibzuirea distribuirii pre­j­ui mielor. Duminică în 23 Octombre, s’au distribuit j I premiere. La 2 ore a sosit M. S. Regele însoțit­­ de casa­rea militară și civilă. D-nii mi­­­niștrii Cămpineanu, Aurelian, președintele I comițiului și al juriului, d-nii primar și pre­fapn Concursul între represintanții de machine agricole, și între plugarii săteni din județul Ilfov. Concursul între represintanții de mașine agricole și plugarii săteni din Ilfov s'a ținut în ziua de 21 și 22 Octombre. Vineri, la orele 2 p. m., s’a deschis esposiția de machine și instrumente agricole în presența d-lor miniștri ai agriculturei și al instruc­țiunii publice, președintelui Senatului care este și președintele comiliului din Ilfov, d-luî prefect al județului, juriului concursului, și alte persone distinse cum și un numeros public format mai cu sumă din proprietari, arendași, săteni, elevii sculelor de agricul­tură, de meserii, scula veterinară, sculele normale și seminariele. Ideia de a face ca sculele, care au raporturi cu agricultura, se participe la aceste concursuri este esce­­lenta, și îndemnăm și pe directorii celor­­­l­alte scóle de asemene categorie, din pro­vincie, unde ele există, să urmeze exem­­plul capitalei. Elevii scólelor menționate nu pot, credem, de­cât se profite din vederea acestor concursuri. Să-i obicînuim a se in­teresa de agricultură și de săteni, în mij­locul cărora au să trăiască după eșirea din scoilă pentru a le da lumină. Vineri la 10 ore a. m., juriul a exami­­nat în mod general machinele expuse în curtea scalei de agricultură. In aceeași zi, după prânz, a încercat pe teren instru­mentele aratore, aprope de rondul al trei­lea Numărul plugurilor, grape, mușurui­­tore, care au concurat a fost de dece. De aci juriul a trecut la examinarea ba­­toselor cu manegiu și a venturătorelor in­stalate la ferma sculei. Sâmbătă,­nainte de prânz, cu acela­și interes juriul a trecut supt studiu tote cele­l­alte instrumente din curtea sculei, care nu au putut fi încărcate pe teren. Numărul total al machinelor și instrumentelor expuse a fost de 91 bucăți. Asupra modului de lucrare, a îmbunătățirilor aduse vechilor sisteme, cum și a machinelor de curând in­ventate, vom reveni într’un articol special. După prânz, la orele după, a început concursul de arătură între plugarii săteni. Sosiți pe moșia sculei de Jupi sora, ei au asistat la concursul între represintanții di­feritelor case de machini agricole din Ame­rica, Anglia, Elveția și Austro-Ungaria, și au vă­zut tóte instrumentele perfecționate. Sâmbătă de diminață și-au­ brăsdat fie­care parcela de 10 aruri ce i s’a desemnat de câtre comisarii concursului.—Fie jis în tre­­căt, dar parcelele de 10 aruri să par a fi secții capitalei și al județului au primit pe M. Lea la scara sculei, frumos decorată cu plante. 65 pluguri de fer și 32 grape diagonale, tot de fer, erau înșirate lângă observatorul meteorologic, și prevăzute cu­ etichete, purtând numele sătenilor câror erau destinate ca recompense. M. S. a bine-voit a inspecta aceste ins­trumente, cum și cele­l­alte machine espuse, ascultând cu deosebit interes esplicațiunile represintanților fie­care­ case cum și păre­rile bărbaților de știință și ale proprietarilor cultivatori asupra valorei lor practice. După acesta se împart medaliile între diferitele case și fabricanți de machine agri­cole. S’a acordat medalia de aur casei Rudolf Sack din Leipzig, pentru plugurile sale sis­tem universal; casa Toatz din Halle pen­tru pluguri; casa Hoffherr și Schrantz din Viena pentru batase; casa Mayer Kruger, pentru machine perfecționate. Scala de arte și meserii din Bucuresci. Medalie de argint ; d-lui Carol Schause din Bucuresci pentru pluguri; casa Schuppiner 1 din Elveția pentru batase; casa Grossmann și Rauschembuch din Pesta; casa Narche din America; casa Hoffher și Schrantz din Viena; casa Clayton și Schuttelworth din Anglia. Medalia de bronz s’a dat casei Hoffher și Schrantz, casei Eckert din Berlin și ca­sei Husev din Englitera. Se strigară apoi numele sătenilor recom­pensați cu pluguri și grape, și în fine re­compensele bănesci, în număr de 6 a 30 lei, 15 a câte 20 lei, și 29 a câte 15 lei, pentru acei plugari cari n’au putut isbuti la concurs ca să obțină instrumente. Am audit pe unii proprietari criticând­otărîrea comițiului d’a da recompense în bani sătenilor cari n’au putut obține ins­trumente. Noi însă o găsim forte drepte acum până suntem la început, pentru a nu descuragea pe plugarii mai slabi. Osebit de acestă considerațiune o mai găsim jus­­tificată și pentru alt cuvânt, anume : cei 15 ori 20 lei se pot considera ca un fel de despăgubire a săteanului pentru cele 3 sau 4 zile de muncă ce a perdut venind la concurs, dacă un plug sau grapă n’a putut obține. După săvărșirea distribuirii premiilor un horă frumósa s’a încins în curtea sculei. M. Lea, încungiurat de înalții demnitari și bărbați distinși din înalta societate, forma sîmburile horei de 200 flăcâi și fete de la țară. Pe de lături elevii sculelor, săteni și public din capitală în număr cât nu-î mai încăpea larga curte a scalei. M. Lea Regele a petrecut mai bine două ori în curte, vorbind cu sătenii și primarii care veniseră înadins pentru acestă serbare. După plecarea M. Sele, comitiul a dat un banchet de 50 tacâmuri la care au luat parte do. miniștrii Câmpineanu și Aurelian, președintele și membrii biuroului de admi­­nistrațiune al comitiului, juriul cu preșe­dintele sef. d. generale Crețianu, d-niî pre­fecți ai județului și al capitalei, d. Cariagdi, represintanții presei, esposanții de machine, primarii săteni și un mare, sumer de fe­tițe de la­ țară. S’au răi ițe^SgVI^L^^fii^e. lui, a d-lor miniștrii pm^^^^^^^^Boarl au­ luat inițiativa d’a înfiri^­^^^HPa cu stăruință la propășirea acestor^rocratice asociațiuni. Un primar a purtat un toast pentru „acei cari lucreză la înaintarea muncei câmpului,“ și uă fetiță pentru „acei ce încuragiază munca femeie!.“ Intr’un viitor articol vom publica uă dare de sem­ă despre progresele realisate de câtre comițiul agricol din Ilfov, de la înființarea sea pene în presiune. Ei bine ! linișciți-vă buni patrioți, minu­nați republicani! Prosper Dumoutier nu făcea parte din acești bufoni salariați. La dreptul vorbind opiniunile sale politice nu erau tocmai bine otărîte și pentru nișce sume modeste el ar fi sărit, ca Paillasse, pentru totă lumea, dar în timpul celor din urmă ani ai imperiului, Dumoutier străbă­tuse mai multe regiuni depărtate și’n 1874 el făcea parte din trupa sedentară care juca la teatrul din Compiègne și’n cele două localități învecinate. Deci, nici uă bănuială, chiar vagă, nu pute plana asupra capului eroului nostru. Prosper Dumoutier nu era ceea ce se numeste un actor de rând, și avea un mare respect de sine. El umbla cu maies­tate, vorbea încet, se oprea cu nobleță, mai cu stimă dinaintea sufletului, care, cele mai de multe ori, îi era un puternic auxi­­liar. Cariera teatrală a lui Dumoutier fusese mai mult lungă de­cât gloriosă. Cu tote aceste pe­rci, pe colea, căte­va punte stră­­lucitore luminau acastă esistență obscură și nu fără a fi cuprins de emoțiune el poves­tea tinerilor ce jucase în Tour de Nesle cu Bocage și’n Dama cu Camelie cu Eu­genie Dache. — Uite așa, copii, termina el în mod nevariabil, patru­zeci de ani de teatru și mereu în piciore, mereu la locul meu, me­­reu cu ochiul neadormit. Cu ochiul neadormit, e drept, câci de după-deci de ani el nu avea de­cât un singur ochiu. Cel-l­alt dispăruse în urma unei întămplâri misteriose și pe care bă­trânul actor o făcea să tracă drept­­ă isto­rie de amor, în care jucase un rol însemnat un bărbat gelos. — Uă resbunare, murmura el, c’un fel de mândrie. Acastă nenorocită întâm­plare m’a făcut să-mi schimb rolul. Fară de dânsa ași fi jucat rolurile de „jeune-pre­­mier“ toată viața mea. Pantalonii strimți mă prindeau mai bine de­cât pe Lafer­­rière. Pentru a înlocui ochiul absent, Dumoutier își oferise un superb ochi și de sticlă, trans­parent și limpede ca un ochi de copil. A costase forte scump și adese­ori spunea în glumă câ îngrijea de acest ochi, ca de „ochii din cap.“ In fie­care nopte, el îl a­­șe­za într’un pahar cu apă pe sobă și pen­tru a nu-l întrebuința în zadar, nu să servea de densul de­cât la ora repetițiunii Dimineța, când își îndeplinea micele lui ocupațiuni interiore, el își învalea cu uă cârpă orbita­rea deșartă și iute ca să pa­sere se ducea să-și aducă laptele și tu­tunul. In a­­cest an, ierna cu ierte , z­ăpadă îmbelșugată acoperi pământul în cea din urmă săptămână a anului și ’n naptea de 31 Decembre spre 1 Ianuarie, îngheța afară cumplit. Dumoutier se culca de­vreme pentru a cruța focul și lumina­rea. El se preumblase puțin prin casă și așezase ochiul în pahar ca de obicei își adormise mormăind rolul comitelui de Li­­niéres, Cele dupe Orfeline trebuind să fie jucate a doua zi din causa solemnității a­­nului nou. Pe la opt ore dimineța, el fu deșteptat prin atmosfera înghețată a camerei, con­sultă vechiul seu­ornic de argint așe­zat la căpătâiul patului și se scula în grabă, so­cotind ca­n’avea de­cât timpul trebuitor pentru a-șl așeza prin casă, pentru a se rade, a se îmbrăca și a merge la ora cu­venită, să prezinte felicitările sale directo­­rului. Cea d’ăntei a­vea grijă fu d’a aprinde focul, dar nimic din cele trebuitóre pentru acesta nu se afla în casă. Nici jaratic, nici chibrituri, nici lemne subțiri, în sfîrșit uă nenorocire deplină ! — Trebue să mă scobor, e ca totul, își jise bietul om. Dér la dracu ! Ce eram să CRONICA La Ville de Paris publică urmărirea is­­toric­ă . Prosper Dumoutier juca rolurile de „pere noble“ la teatrul din Compiègne. Ce ? cum ? Compiègne ? Negreșit ! Com­piègne, celebră prin pădurea și prin vîna­­turile sale. Ah! înțeleg! ve închipuiți câ Prosper Dumoutier era unul din acel comediani sti­pendiați care-șî înjosesc meseria lor exerci­­tând-o pe teatrul tiranului, usând de ge­niul lor tragic sau comic pentru a storce uă lacrimă sau un surîs de la cel din urmă J Cesar. FOITA ROMANULUI, 28 OCTOM-19 BIOGRAFIA MEA Roman de aventure de MAR­C-M­ONNIER XIX. (Urmare) O luarăm peste câmp și ajunserăm la un loc unde drumul se bifurca. Armata piemontesă venind de la Venatro defila spre Teano ; musica fie­carul regiment cân­ta ; la colțul unui drum se­­ nălța­u o casă rustică și un buchet de plopi. In giuru-i, erau tărâmuri cultivate și vii îngălbenite de tomnă. Peisagiu monoton și urîcios. Ve­ni și Garibaldi — tot cu Laerte. Se dete jos de pe cal și privi defilând pe Piemon­­tesi. Un generare apropiindu-se de densul, păru a-I spune lucruri plăcute. Cea mai mare parte din oficiali salutați cu indife­­rență. D’uă dată bătut de tobe și marș regal. — Regele ! zise generarele piemontes. — Regele ! regele ! strigă tota lumea. Mărturesc ca un fior îmi trecu prin tot trupul, dar fu scurt. Veniră mai ăntei ca­rabinierii, apoi garjii, în fine, regele în u­­niformă; era călare pe un cal arab și ur­mat de generări, șambelani, miniștrii, toți­­ decorați. Garibaldi avea pe supt pălărie un­­ fulard, legat pe supt barbă spre a-și păzi tâmplele și urechile. El suferia deja de reumatism și-î era tema de frigul de dimi­­neță. La apropierea regelui, își scose pă­lăria, dar fără a-și dezlega fulardul. Regele îi întinse mâna jieend : — Bună-sioa, scumpul meu Garibaldi, ce faci ? — Bine. Dar d-tea, sire ? — Pre bine. E că tata istoria. Unii au povestit-o alt­fel și au amestecat frase, dar aceia nu e­­rau acolo. După ce se schimbară aceste cu­vinte, Savoia (cum ficea Mario) se dete­ra­uă parte spre a lăsa să treca trupa care defila mereu, și vorbi un moment încetișor cu Nizza. Apoi suveranul la drepta, dicta­­torele la stânga, porniră călare unul lângă altul și dispărură în direcțiunea spre Teano. E că ce pot afirma de visa, și nimic mai mult. Laerte, care mergea călare după statul-major, îmi spuse mai apoi ca la început Piemontesii și garibaldienii mergeau amestecați, dar cu, puțin câte puțin, ei se despărțiseră în două șiruri, urmând fie­care centrul său de gravitate. La intrarea în Teano, pe podul unei gârle mici, Garibaldi apuca două parte,­­­­i regele de cea­l­altă. Dictatorele îi ceruse s­onarea de a se bate încă la Carigliano supt­ă Victor-Emmanuel care, mai fin ca densul, j . se grăbise a-I respunde : — Soldații d telé sunt obosiți, lasă-me 1 pe mine și treci d-tea în reservă! — Mă pun la cada, mormăi Garibaldi înfuriat, dar fară a arăta nimic. El se reîntorse la Neapole în trăsură, pe oă plaie torențială, în scomptul unei acla­mați­uni unanime, la stânga regelui muiat de plaie, dar radios; apoi pleca din­ țară luând cu densul 1.500 franci, planuri de arbori, un sac de mazăre, un sac de fasole și pe Laerte. Era să prostie ceea ce făcea­­ el, dar asemene prostii nu fac nici un rea:­l nimeni nu le imită. Nu mai aveam nimic de făcut la Nea­­­­pole; totuși voiam, ma î­nainte d’a pleca,­­ să fac uă visită la Pompeia , pe care n’o­­ văzusem încă. Spre acesta cerui de la Dumas, care era inspectorele săpăturilor, uă scrisore de introducere pe lângă infe­riorii lui; el mî-o și dete îndată ; dar, când­­ ajunsei la ruine, nici un supaveghiător, nici uă călăuză nu cunoscea nugai din nume pe Alexandre Dumas; la schimb, unul din supraveghiătorii cei mici mă cu­­­­noscu și veni să-mi ofere serviciele sale,­­ era vizitiul câruia tunul meu, esplodând, îi rupsese brațul. El datoria postii séü aces­tei râni gloriose. — D’altmintrelî, îmi dise el, vei mai ! ’ .I găsi pe aici și alți cunoscuți, Marchizul ! Sforia mare este colo, în tempul Isis. — Ce face? — El areta Pompeia unui generare pie­montes, spre a căpăta un regiment în ar­mata regulată. — Aide­ fisei fostului vizitiu, lucrul trebuie să fie amusant. Plecarăm deci, călcând maî ăntei peste lespezile largi ale Forului, spre a ne sui apoi pe trotoare nalte și înguste, legate unele de altele cu scóbe de pietre cari formau un fel de stâlpi de poduri. Admi­rai pavagiul, care era tot bun, de­și vechi de opt­spre­zece secole, când d’uă dată simții pe umărul meu uă lovitură cu um­breluța care ’mi păru mai mult ca fami­liară . Corina sau Italia! De astă dată eram prins­ peste putință să mai scap. îmi veni puse în minte un proiect sinistru. XX La Pompeia Intrarăm în templul Isis printr’u­ gale­rie laterală; templul e d’a drepta încon­­giurat de colane; marchisul spunea mereu din gură și arăta generarului un cuib boltit săpat supt altar. —­ Aci, zicea el, se ascundeau oracolii, și vorbiau în locul zeiței a câreî statue era d’asupra lor. Așa fac preoții în­tot­­dea­una. Vorbind ast­fel, marchisul credea ca vine în ajutorul afacerii regimentului său. Nea­­politanii își închipuiau ca Piemontezii nu credeau nici în Dumnezeu nici în dracu. — Calomniezi pe preoți, respinse forte serios generarele. Ușa cuibului să vede fórte bine și trebuie să se fi văzut și mai bine altă dată, înșelătoria ar fi fost peste putință. Acest respuns făcu ca între vorbirea se se cam racesca. Marchisul păru forte în­curcat ; generarele se depărtase de densul spre a examina purgatoriul, monument mic care trebuia să fi servit la ispășania preoților. Profitai de acestă ocasiune spre a mă apropia de fostul meu artilerist. — Marchise, îi sisei, sciî englezesce, nu îl așa? — Ba bine ca nu! Și întona God save the queen. — Atunci da-mi voie, adăogai ea, de a te presința unei nobile fiice a Albionului, care arde de dorința de a-ți face cunoșcin­­ța. Ea a compus un poemă și ar vrea să cunoscă în privință-i gustul d-tele. Corina se sui pe un seară și, rezimân­­du-se pe un colonă, începu îndată . Mourn aot for Pompei; let her rest In ruin, mong those states unblest,. La al patrulea vers generarele fugi, fă­cui și eu ca densul, și fostul vizitiu mă conduse la teatrul cel mare, care era la duoî pași d’acolea. Găsii aci uă fată naltă care tot mai purta uă rochhe scurtă, de­și era formată. Era tocmai sus de tot, d’a­supra ruinei celei mai nalte; îndată ce mă văzu, se dete jos pe fugă, sărind din trep­ta în treptă cu uă ușurință de capră sălba­tică, și mă lua de gât față cu tata, lumea; era lângă noi un grup de burghezi cari priviau scena cu curiositate. N’o recunos­cut de­cât tocmai după ce mă sărutase de câte­va ori : era Sylvaine, Sylvaine pe care n’o venisem de la plecarea mea în Germania, era fata arendașului meu de la Mon­lesulaz. — Hei!­der ce cauți p’aici ? o între­bai eu. — Am venit cu d. Ravaudin... D. Ravaudin, care era de față cu soția și cu fata lui, făcuse afaceri bune cu pro­dusele coloniale și și adunase­ră avere mă­­ricică; el își cumpărase lângă Chene­uă vilă pe care oă numise „Cuibul meu.“ Pen­tru moment își preîmbia familia prin Ita­lia. Nu voiam să scri mai mult, de vreme ce cunoscem deja că duzină de Rarandin, toți unul ca și altul; îndată ce el afla numele meu, care re­­presinta ore­cari bani, își scose pălăria până la pământ și mă onora cu tata încre­derea mea. — Oh! rămâi cu noi, îmi zise Sylvaine eu un ton rugător. Făcui cum voia dânsa, și-mi arăta Pom­peia pe care o vă­zuse pentru ăatăia­și dată; ar fi zis cine­va ca și-a petrecut tata viața mea acolo. Intrând într­uă casă, ea recu­­noscea îndată peristilul, salonul, camera de culcare. In privința picturelor, ea era mai puțin cunoscătare și-mi cerea explicațiuni care-mi era cu greu să i le dau. Ceea ce o făcea mai ales se se mire, fară a o re­volta énsé, era faptul ca cea mai mare parte din figuri erau gale. — De ce ? mă întreba ea. — Fiind­ca, pe atunci, era mai cald pe aici ca pe la noi. Acest răspuns o satisfăcu. Ea­­ mă duse ast­fel din casă’n casă, îmi arăta tot forul. Jț

Next