Romanulu, septembrie 1884 (Anul 28)

1884-09-15

826 de telegrafiadă din St. Petersburg diarului Le Temps, cu data de la 21 Septembre, câ Țarul a dat principelui de Bismarck portretul său în mărime naturală, înconjurat de uă ramă forte frumosă și bogat sculptată. Un funcționar al curtei a fost însărcinat se mergă la Berlin pentru a duce acest dar cancelarului. ROMANUL F iß SEPTEMBRE 1884 tinde în facia monastirei și unde se făceau mai nainte hore, și îi arăta priveliscea frumosă ce se vede de aci precum și înălțimele castelului Peleș. In tot timpul cât Maiestățile Lor visitară, cu Augustis călători, monastirea, chiliile și scula, fură însoțite două mulțime de lume. In urmă, Regele, împreună cu arhiducele Rudolf în trăsură descoperiți, se preumblară în Sinaia, apoi se retraseră asemenea în castel. La orele 6 și jumătate s’a dat un prând la care au luat parte mai aceleași persone. Din causa ploiii care continuă, retragerea cu torțe și lampióne a fost amânată. Tot asemenea a fost amânată și vânătorea proiectată. ARCHIDUCELE RUDOLF LA SINAIA Corespondență particulară a ROMANULUI Sinaia 13 Septembre 1884. Reședința regală are un aspect feeric. Tóte casele sunt împodobite cu drapele române, austriace și belgiane. La otelul Eduard se vede cifrele regale. Gara este împodobită asemenea cu aceleași drapele, verduță, panglice tricolore, și cifrele AA. II, arhiducele Rudolf și principesa Stefania, atrage mulțimea din Sinaia. MM. II. Regele și Regina, însoțiți de casa lor militară și de d. Sturza, ministrul afacerilor străine, generalele Cernat, R. Mihai, generalele Theodory, au plecat la orele 4 la Predeal, unde avea să întâmpine pe Augustin Lorospețî. Trenul regal cu Maiestățile Lor ajunge în gara Predeal la orele 4 și 45 minute. Acesta gară este de asemenea frumos împodobită: drapelele române și austriace stau alături ca și cifrele Suveranilor României și ai ospeților Lor. O companie din regimentul al 7 de dorobanți, cu d. colonel Gorjan și musica regimentului, este înșirată pe peronul gării. La orele 5 trenul special care aducea pe moștenitorul tronului Austriei cu sociatea intră în gara Predeal, în sunetul musicel, care cânta imnul austriac. A.A. L.L. I.I. R.R. arhiducele Rudolf și principesa Stefania, însoțiți de d. comite Bombelles, amiral, comitesa Sylva Taroca, maiorul comite Nostez, adjutant, comitesa Nostiz, comitesa Palffy, căpitanul de corvetă baronul Nohlgemuth—se dau jos din tren și se imbrățișază cu Maiestățile Lor. Apoi M.M. L.L. Regele și Regina prezintă Altețelor Lor suita Lor, printre care se mai aflau d. Burduescu, prefectul de Prahova, G. Ionescu, primarul din Sinaia și supt-prefectul acestei plăși. La rândul Lor, arhiducele Rudolf și principesa Ștefania prezintă Maiestăților Lor suita Lor. D. baron de Mayr, însoțea pe Augustil călători de la Brașov, unde fusese a-i întâmpina. In urma presintirilor, Maiestățile Lor cu Augustil ospeți se suiră în trenul rigar și, la orele 5 și 45, sosiră în gara Sinaia. Pe totă linia ferată de la Predeal la Sinaia, se aflau înșirați, la distanțe egale geandarmî călări cu săbiile scase, cari salutau trecerea trenului rngar. In gara Sinaia, d companie din batalionul 2 vânători, cu d. maior Ionescu și musica regimentului al 6-lea de dorobanți, salută sosirea Auguștilor ospeți. Peronul garei este înțesat de notabilitățile și cetățianii din Sinaia. Baronul de Hertz este în uniformă de oficial de reservă austriac. După ce se făcu și în acesta gară căteva presvitarî, M. S. Regina lua loc într’uă trăsură cu principesa Stefania și M. S. Regele cu arhiducele Rudolf și, în mijlocul urărilor de bună venire și i 1 ale strigătelor mulțimii, trăsurile Curții porniră la castelul Peleș. Uă poesie de ocasiune: 13 Septembre 1884 — în care se urează bună sosire Augustilor călători — circula prin mulțime. La orele 7, urma prânzul la care luară parte, pe lângă suitele MM. II. Regele și Regina și ale Altețelor Lor, d. Dim. Sturdza cu d-na Zoe Sturdza, d-nii baron de Mayr, baron Saurma, împreună cu fratele său, d-nii generări Cernat, Theodory, Cretzeanu, R. Mihai, d-nii G. Cantacuzin, directorele drumurilor de fer, care fusese asemenea la Predeal, d. colonel Pastia, directorele pyrotehnici, d. baron de Hertz, d-nii Furduescu, colonel Gorjan, maior Ionescu, comandantul batalionului 2 de vânători și locotenentele Cătuneanu. M. S. Regele purta uniforma regimentului austriac, al cărui comandant este arhiducele Rudolf purta uniformă de general. In tot timpul mesei, care a ținut până la orele 8 și jum., musicele regimentului 6 de dorobanți și 4 de infanterie cântau pe rînd. După ce se sfârși masa, Augustil mesens eșiră pe terasa castelului Peleș ca se privesc la focurile de artificii, cari se trăgeau din valea Peleșului. La un semnal dat de musică, lumina electrică încetă de a mai fi comunicată atât castelului cât și șoselei ce duce în Sinaia, și focurile de artificii începură a juca în aer, la o înălțime de 2 și 3 kilometre. Munții cu înălțimile lor duceau ecoul în depărtare, anunțând sărbătorea din Sinaia. Sori rotitori, salve de bombe cu 100 rachete, cascade, salve uriașe cu stele galbene, palmieri, evantaliuri, buchete de 100 rachete atrǎgeau privirile Augustilor ospețî și ale mulțimii imense aflate în curtea castelului și în fația lui. Ceea ce însă atrase și mai mult admirațiunea Maiestăților Lor și a Augustilor ospeți au fost : uă figură care represinta armele austro-ungare cu inscripția : Vivat AA. II. 1. 1. Rudolf și Stefania, Carol I. și Elisabeta; uă canonadă de artilerie represintată prin două tunuri și inscripția Trăiască Carol I, și’n sfîrșit, frontul cu inscripția următore: La nuit, tout eit de feu : Les étoiles, les pense'es et les larmes. „Carmen Sjiva.“ După terminarea artificiilor, Maiestățile Lor Regele și Regina și Augustinor ospețî mulțumiră d-lui colonel Pastia pentru reușita lor. Apoi intrară în castel și la orele 10 și jumătate se servi ceaiul, după care Maiestățile Lor și Altețele Lor se retraseră în apartamentele Lor. 14 Septembre. Timpul astăzî este urît să ploie măruntă și dejá cade asupra Sinaia. Vârfurile munților nu se văd din causa norilor. MM. II. Regele și Regina, pe la orele 10, arătară Altețelor Lor Arhiducele Rudolf și principesei Stefania frumosul castel Peleș. La orele 12 se servi dejunul la care luară parte: d-ni: D. Sturdza, general Cernat, dr. Theodory, R. Mihai, maior Grămăticescu, din artilerie, precum și suitele Maiestăților și Altețelor Lor. După dejun, pe la orele 3, M. S. Regina și cu principesa Ștefania, MS. Regele cu arhhiducele Rudolf, singuri și neînsoțiți de nimeni, veniră în două trăsuri ale curții, și deși ploua, visitară pe rând biserica cea mică (paraclisul), chiliile călugărilor, unde MM. N. cu Augustin Lorospețî] au fost întâmpinați de starețul mănăstire, apoi visitară mănăstirea și în urmă scula. In urmă, M. S. Regina și cu principesa Stefania au fost nevoite a se retrage în castel, din causa ploii. M. S. Regina era îmbrăcată în costum național. M. S. Regele, deși ploua, duse pe arhiducele Rudolf pe platoul care se în Consiliul general al instrucțiunii publice. Ședința de la 13 Septembre 1884." Ședința s’a deschis la orele 8 și jum. supt președinția Em. S. episcopul de Argeș, asistat de Crăciunescu. Disensiunea generală asupra raportului comisiunii pentru învățământul primar din comunele rurale este dese: D. Leonescu esprime mai multe rințe. I. Canea (Galați) dice ca părerea sea este câ aceste desiderate nu se pot lua în considerare decât la disensiunea pe articole a unei programe pentru Scalele rurale, și nu pot servi la desbaterea raportului comisiunii consiliului. D. Leonardescu arătá ca consiliul ar trebui să dea totă atențiunea ideilor ce se află în proiectul ministerului și în raportul eruditului d. Hasdeu; el conține idei forte bune, câci tinde o deprindere copil încă de tineri cu învățătura. Ceea ce preocupă însă pe orator este cestiunea de a se seideca sistemul acesta de învățământ se póte aplica mai inteia în comunele rurale, deorece el nu corespunde cu ocupațiunile țăranului In Elveția el a putut da mari resultate, dar d-sea crede ca nici acolo n’a fost practicat mai intena la țară. Afară de acesta, Elveția este uă țară industrială; la noi țăranul este agricultor și în acest sens el își îndrepteza munca. De aceea este de părere a se adopta sistemul d-lui Haydeu mai intena pentru sculele primare urbane. In privința programei sculelor rurale d-seti itice ca acesta programă—volanul trecut—abia a fost pusă în aplicare, asa ca crede ca n’ar trebui a discuta din 1 moü ci a observa lacunele, déca densa are, câci, după cum repetă, abia a fost pusă în practică. D. dr. Severin crede ca consiliul ar trebui să se ocupe numai de conclusiunile raportului, sau cu alte cuvinte a arăta dacâ să asociază sau nu cu ideile raportului, fie chiar numai în comunele urbane. Uădată ideia admisă, atunci consiliul se cere autorității superiore un proiect de lege care să conțină ideile raportului, și care se se discute apoi. In privința programei scólelor rurale, d. dr. Severin crede ca este bine a se studia programa acestor scoli și a se vedea lacunele ce conține. D. Capeleanu răspunde ca consiliul nu s’ar putea ocupa cu programa scalelor rurale, deorece nu se arată în ce anume programa acestor școli nu este bună. Afară de acesta d-sea scie ca ministerul instrucțiunei publice a cerut revisorilor a i se relata de la institutori în ce programele nu sunt bune, ca astfel ministerul având avizul institutorilor să-l supue consiliului permanente al instrucțiunei. Până acum nu se vede răspunsul institutorilor. In privința scalei de, adulți, d-sea dice ca acesta părere este a tutor institutorilor din țară; toți sunt de părere ca în bilele de sărbători, copil cari frecventeza scala și ceilalți, cari nu pot, să se adune în localul scalei și se învețe. D-sea vede cu mirare ca s’a cerut creare de grădini de copii, pe când noi nu avem astăzi localuri de șcală; de aceea este de părere a se pune în aplicare treptat programa votată anul trecut și după ce se va realisa, atunci numai se ne gândim la ideile din raport. D.ianea observă ca consiliul general, în loc să aibă, după cum chiar legea cere, în faca lui un proiect pentru crearea de grădini de copii, scoli de adulți, n’are decât un raport în care se arată numai importanța unor asemenea creațiuni. De aceea d-sea crede ca nu pote urma discusiune asupra acestui raport, și cere a se formula un proiect. D. Maisner respundând cestiunei puse de d. dr. Severin, crede ca nimeni nu va putea recunosce necesitatea crearea grădinelor de copil și astfel fiind nimeni nu va fi contra condusiunilor raportului. In privința aplicarei acestor condusiuni, d-sea observă ca nu există unire de vederi nici chiar între cererile d-lui Hăsdeu și raportul comisiunea consiliului. D-sea împărtășesce părerea comisiunei, câci se pare ca nu putem crea de uă dată atâtea grădini de copii și nu se pot improvisa atâtea conducătore de grădini. De aceea este de părere a se însărcina de uă camdată câte-va profesore distinge care să viziteze grădini din străinătate, și apoi cu ajutorul lor, guvernul să aviseze la crearea unor asemenea grădini, căci nu este bine a se discredita de la început asemenea creațiuni. D' Leonardes u crede din nou a se pronunța consiliul decă ia saa nu în considerare raportul. D. B. P. Ilasdeu crede câ consiliul nu este chramat a se ocupa deca sunt sau nu proiecte de legi. El este dator a răspunde numai la întrebările ministerului. Astfel , a răspunde deca este de părere a crea grădini de copil în comunele rurale și a-și da părerea asupra programei scalei primare. Nu crede asemenea ca era de datoria consiliului a se preocupa de personalul acestor grădini, mai cu semă când chiar raportul nu propune decât crearea a trei grădini, pentru care se vor găsi trei conducătore bune. In privința programelor scalelor primare, observă ca există în ele lacune , astfel în privința desemnului, care lipsesce mai de tot din programa votată anul trecut. D-sea rogă consiliul, care, după cum vede, împărtășeste în principiu părerea sea, a decide masimul de grădini de copii , ba ceva mai mult, a arăta chiar regiunile în care se se înființeze. Tot asemenea consiliul să ceară a se prevedea, în programul scalei primare, desemnul. In privința scalei de adulți, d. Hasdeu crede ca comisiunea consiliului a schițat chiar un programă. D. G. Dem. Theodorescu susține raportul säu, dicând ca este bine a se înființa câteva grădini de copil, ânse numai câteva, câci îi este tema ca pentru mai multe vor lipsi și fonduri și materialurî. In privința scalelor primare, crede ca programul acestora este destul de redus și comisiunea n’a credut ca este bine a’l modifica, câci desemnul, despre care vorbea d. Hasdeu, există. Este de părere însă a se înființa acele școli de adulți în orașe mai întei, ș’apoi în sate, câci din orașe începe a dispare chiar industriile ce le mai avem. Disensiunea generală este închisă. Se suspendă ședința pentru câteva minute. La redeschidere se citesce uă propunere a d-lui Leonardescu, pentru votarea conclusiunilor din raport. Urmeza că mică discnsiune asupra cestiunei d’a se seidecá trebue séa nu pusă la vot acesta propunere, care conține conclusiunile din raport simplificate. Propunerea se respinge. Se pune la vot conclusiunile raportului pe paragrafe. La paragraful grădinele de copii se admite numai următorea conclusiune: „Décá ensă autoritatea superioră a învățământului doresce cât mai curând un început în acesta direcțiune, atunci comisiunea se crede datore a o ruga: 1) Se esperimenteze grădinele de copii malantei la orașe, într’un număr forte restrâns, și treptat să le introducă în comunele rurale, până se va realisa votarea legii respective, pregătirea personalului, instalarea localelor și procurarea materialului trebuitor. La paragraful scalelor primare rurale se admite după u neînsemnată discnsiune, conclusiunea raportului de a nu se modifica programa acestor scale. Se admite pe lângă acesta însă ca orașul să fie celficsat de consiliul permanente al instrucției și se va introduce desemnul de la clasa 2 primară. La paragraful sculelor de adulți se admite crearea acestor scoli, după cum prevede raportul. Ședința se ridică la orele 12, anunțându-se cea viitare pe Luni sera. RAPORTUL COMISIUNII pentru învățământul primar din comunele rurale Comisiunea alesă de consiliul general al instrucțiunii publice, compusă din doi. I. T. Pârvulescu, I. Bombăcilă, A. Lupa Antonescu, Al. Venescu și G. Dem. Teodorescu, numit raportare, a prezintat consiliului următorul raport: „ Grădinile de copii Se scie cu învățământul nostru primar, începând a funcționa cu orecare regularitate de pe la 1838—40, a esperimentat câtva timp, de la 1858, sistema lancasteriană. Elevii, conduși de „sebator“ sau „monitori,“ învățau citirea după tabele anume imprimate și aflate pe ziduri, scrierea mai întâiă pe nisip, apoi pe placă, i** toritele OYGkt#ânî pentru intrarea în bancă și eșirea la semi-cercuri; lăsarea și rădicarea acestora; întorcerea așa numitelor „telegrafe“ din capetele bancelor; studiul sedentar, alternat cu cel în piciore; comandele cu voce tare, pentru esecutarea mișcărilor; lucrările practice de acasă și eșirea la câmp cu învățătorul, în zilele de sărbătore, pentru aplicarea cunoștințelor teoretice: tote acestea ofeerau copiilor și tinerilor să continuă distracțiune care, pe lângă avantagjele igienice, îi faceau să învețe jucându-se în ordine. Pentru epoca de atunci, sistema lancasteriană, patronată de eforia sculelor, constituia un progres și, de fapt, n’a rămas fără resultate. Cu tote acestea, în setea de reforme ce ne cuprinsese de pe la 1859, schimbarăm ceu mai bine părăsirăm acea direcțiune, puindu-i învățământului baie cu totul deosebite, prin legea de la 1864. In loc să începem a esperimenta nnele sisteme, desființarăm ceea ce există, pate și pentru motivul ca metoda Lancaster necesita mari spese cu materialul didactic. Pe când însă noi rămâneam staționari, în ultimii 20 de ani, occidentul și centrul Europei găsea mijloce apropiate ca să ia pe copil din cea mai fragedă etate, să-l instruiască pe nesimțite, atrăgându-i prin jocuri și petreceri; apoi, după ce inteligința i-a fost treptat desvoltată, să l-o nutrescă prin cunoșcințe solide, în fine la uă etate mai naintată, să-l prepare spre cariere onorabile, procurându-Iuă viață fericită prin muncă și prin împlinirea datorielor. Astfel au luat naștere instituțiunile numite „grădini de copii“ {Kindergarten, école enfantine), „scule de copii mici“ (Kleinkinderschule), „complimentare, de adulți, poporare, etc.,“ forme ce se pot considera ca uă continuare perfecționată a sistemei lancasteriane. Intrucât ne privesce, de vr’uă 3-4 ani avem și noi, prin Centrurile principale, căteva începuturi imitate după străini, însă numai în aședăminte particulare; oficial, statul nu le-a admis până astăzî. Comisiunea d-vostră, discutând puntele ce suscită uă asemene inovațiune, a întâmpinat mai multe dificultăți, pe care avem și dreptul și datoria de a vi le împărtăși cu acesta ocasiune. Recunoscând utilitatea sculelor infantile și admițând în principiu a lor înființare, ea crede ca mai anteia trebuesc modificate disposițiunile cuprinse în partea I, capitolul II (art. 31—92) și în partea II, capitolul II, din legea instrucțiunii publice de la 1864. Astăzl, părinții nu sunt obligați a-și trimite copii la șcală decât la etatea de 7 ani împliniți. Va trebui dorită legiuire, trecută prin tote formalitățile constituționale, prin care pe două parte se se întemeeze atari scale de un nou gen, neprevăzute în organisarea învățământului de 20 de ani, pe de altă parte să se reguleze posițiunea corpului didactic, care va conduce atât gradinele de copil, cât și sculele de adulți. Până când înselegea se va vota și pune în lucrare, preocupațiunea de căpetenie a tuturor autorităților (centrale, județene și comunale) urmeza a se îndrepta spre clădirea de localuri proprii și permanente. Daca majoritatea sculelor rurale esistente suferă în primul grad de neajunsul acesta, apoi nu se póte concepe instituirea de scule infantile fară sale igienice, fără curți și grădini spațiose. In același interval, trebue pregătit și personalul învățător. Negreșit ca institutorii și institutorele vor fi recompensați în raport cu munca ce vor depune; negreșit câ vor avea stabilitate și drept la gradațiune; dar, mai presus de tóte, caută să fi bine pregătiți, căci cele mai frumóse instituțiuni sau se compromit, sau dau resultate contrare așteptării, când cei chemați a le pune în practică nu sunt la nălțimea misiunii ce li se încredințază. Și fiindca, în cazul nostru, personalul învățământului primar se formezá în scalele normale, de aceea e arginte să dam acestora organisațiunea și desvoltârile corespunzătore, avisând totdouă dată și la înființarea unei bune scóle normale de fete. După învățător și local, domni consiliari, materialul didactic e al treilea factor indispensabil scólelor, și mai cu sema grădinelor de copil. Comisiunea d-vostră găseste necesar ca acest material, cel puțin în comunele rurale, să fie procurat gratis de câtre Stat. Va fi de ajuns să se realiseze obligativitatea ca sătenii se-șî trămita fetele și bieții la șcală; când ânsă va mai trebui ca părinții să le cumpere obiectele de joc, materialul de lucru, aparatele numerose și felurite, ce constituesc atracțiunea și eficacitatea grădinilor de copii mici, atunci ar fi inutil să ne mai gândim la crearea lor, câci — în situațiunea de astâ<ji — sătenii n’ar FORȚA ROMANULUI 16 SEPTEM. 3 OSPELE MORT de Heinrich Zschokke Tradus din limba germană. Ospețe mort. (Urmare) Efectul acestui basm și al credinței sau superstiționii nu’l putea aprecia nimeni mai bine decât bătrânul preot, caci tóte miresele din oraș se grabiau a face nunta naintea ăntâiului advent, și acelea care nu puteau spera că așa grabnică căsătorie preferau a rupe desevărșit orice relațiune, chiar cu pericolul de a-și sfâșia inima. Se explică dar forte lesne ce înțelegeau frumusele orașului supt pericol, când în contra voinței lor le plăcea comandantul Waldrich. In înțelesul propriu al cuvântului le erau tema de gâtul lor și de visita aspețul mort. Trebue se le iertăm der jurământul tăcut și destul de nenatural d’a nu iubi naintea și’n tot timpul adventului, și chiar décá s’ar coborî un înger din cer a nu se uita la densul c’un ochiu mai bine-voitor decât la orice alt bărbat. Fericire casnică. Nu pot să scia decâ frumosa Frederica Bantes făcuse și ea un asemene jurământ ca celelalte călugărițe pentru timpul adventului , dar scia ca nu se uita la Waldrich cu mai multă amabilitate ca la oricare altul, câci era amabilă câtre toți. Comandantul trăia în casa d-lui Bantes că vera încântătore. Era considerat ca un fiu al familiei. Cu încetul se restabiliseră vecinele relațiuni ale copilăriei sale, însă modificate spre bine, astfel câ di. Bantes nu se sfia a’l spune din timp în timp câte un adevar, sau a’i da câte uă povață bună ; cu domna Bantes oricând estau din casă examina mai nainte îmbrăcămintea lui, îngrijea de rufele lui și’I procura ceea ce’I lipsea întocmai ca uă diniară când s’aflase supt epitropia soclului iei; ținea și compt de banii lui de cheltuială și punea adesea bani în punga lui neținând compt de protestările lui. Waldrich comanda nu numai în oraș dar și în casă ; era consultat la tote afacerile și trebuia adesea se facă pe arbitru când se ivea vr’uă divergință de opiniuni. Și’ntre el și Friderica se restabilea încet tonul familiar al copilăriei; ca atunci, träiau în intimitate, făcându-ș reciproc mici servicii și certându-se câte uă dată. Femeile și chiar fetele bătrâne sau tinere ale orașului nu lipseau a face comentariile lor femeiesci asupra relațiunilor lui Waldrich. Locuitorele orășelului aveau oă superstițiune care nu se găsesce la sensul femeiesc în alte orașe, aceea ca un tener de două-decî și opt de ani și oă fată frumosă de două deci de ani nu pot locui supt același acoperiș în timp de patru săptămâni, fără a simți un mare palpitațiune a inimel oricând se î ntălnesc. Dar supt acoperișul casei domnului Bantes nu era nici vorbă de palpitațiune. Tinerii puteau fi împreună sau despărțiți oile întregi fără să simtă unde le bate inima. Acesta era atât de învederat încât însuși frumusele de la Herbesheim trebuiau să se convingă cândi există că escepțiune a regulei, nici uă privire, nici uă mișcare, nici uă intonare a vocii, c’un cuvânt nici uă literă din alfabetul ce’l are amorul în disposițiunea sa, nu dovedea nimic mai mult decât uă iubire frățască, resultatul timpului copilăriei comune. Nu încape îndoială cu pătrunderea d-nei Bantes ar fi descoperit îndată vr’uă înclinațiune amorósa, déci ar fi existat, câci femeile au în acesta privință un simț deosebit, care lipsesce bărbaților; dar nedescoperind nimic, rămânea liniștită. D. Bantes nici nu se gândea ca asemene lucruri ar putea fi cu putință , în totă viața lui n’avusese nici uă ideie de ceia ce se numesce amor, tot atât de lesne ș’ar fi putut închipui ca fiica lui ar deveni smintită de cât câ se va amoresa d’un june. își aduse aminte ca d-na Bantes era logodită cu dânsul mai nainte d’a fi ve<jut-o cu ochii și câ el detese consimțimentul său îndată ce aflase câ miresa lui este că féta onestă, d’uă familie onestă cât aduce în căsătorie trei deci mii taleri și câ are s’aștepte și mai mult prin moștenire. Acesta procedare în afacerile de logodire și de căsătorie, despre a câreî bunătate propria lui experiență îl servia de dovadă netăgăduită (câci era unul din cei mai fericiți părinți de familie) îi părea singura metodă raționabilă. Ar fi putut de mult se cásatorescu pe feta sea, cǎci pețitorii nu lipseau. Dar, pe do uă parte îl venea cu greu a se despărți de dânsa, că iubea mai mult decât scia însăși, și pe de altă parte condițiunile pecuniare și sociale ale pețitorilor nu corespundeau cu asceptârile și pretențiunile sale. Era de părere, câ lumea nu există decât prin equilibrul părților sale, altfel ar fi trebuit să piară de secol, și în consecință privea perfecta egalitate a stărilor reciproce ca o condițiune indispensabilă unei bune căsătorii. Atât d-na Bantes cât și Frederica găsiseră până acum acesta apreciere a lucrului forte raționabilă. Acum însă Frederica ajunsese aprope la vârstă de douăzeci de ani. Tatăl ei își aducea aminte ca, când se căsătorise, socia lui era mult mai jună și de aceia se gândea mult mai serios de a căsători pe fiica lui. D-na Bantes consimțise și Friderica nu se opuse, câci numărul douăzeci are pentru că jună fată un sunet neplăcut. Că femeie jună de după deci de ani este o d espresiune plăcută, dorită fată de după deci de ani, acesta nu se pute pronuncia, fâră să se ivesca ideia cât timp are de gând să rămâe jună ? D. Bantes simțea acesta și luă disposițiunile sale în consecință. Aniversarea nascerei In casa d-lui Bantes există obiceiul a serba multe aniversări, însă numai între membrii familiei. Aniversarea nuntei între d-nul și d-na Bantes era singura la care fură invitați și străini. Bătrânul țiitor de registre, factorul fabricei și casierul care se bucurau de onórea a mânca la masa d-lui Bantes erau considerați ca membrii familiei și de aceia se serbau și aniversările lor. Nu e dor de mirare ca și aniversarea nașcerii primului locotenente Waldrich să serbătorea cu solemnitate. La un asemenei era lege câ nimeni în casă n’avea voie a supăra pe sărbătoritul, fie prin fapte, fie prin vorbe, nici a-i refuza uă rugăciune raționabilă. Fiecare trebuia să-i facă câte un dar, fie mare, fie mic. La aceea di masa era mai opulentă și mai alesá, și numai în acea di serviciul era de argint sora se aprindeau mai multe candelambre și sărbătoritul ocupa la masă locul de onore, adică locul ce-l avea obicinuit capul familiei. Darurile se faceau înaintea prânzului și la masă se bea numai în sănătatea sărbătoritului cu pahare pline, oi după masă fiecare trebuia să-l îmbrățișeze și să-l sărute. Domnul Bantes strămutase acest obicei din casa lui parintescu și-l păstrase. Tóte acestea avură loc după programul obicinuit și bine cunoscut și la aniversarea naștere! lui Waldrich. In momentul intrarei lui în sala de mâncare, găsi adunați toți comesenii. D. Bantes îl felicita cel d’ănteî și-l prezintă uă mică foiță de hârtie; era uă poliță trasă de el asupra lui ânsuși și plătibilă a vista. După dânsul urma domna Bantes, ea îl presinta că complectă uniformă de căpitan cu tóte trebuinciósele sale. Apoi veni Frederica cu un tavă de argint pe care s’afla uă jumătate de duzină de batiste brodate de mâna iei și să scrisóre cu marele sigiliu al regimentului, adresată domnului căpitan George Waldrich deschidând plicul găsită patentă de căpitan pe numele lui. De mult așteptase aceea înaintare, fără a spera realizarea atât de curând. Rămase căpitanul companiei sale, câci predecesorul se avansase la grad de maior.