Romanulu, iunie 1885 (Anul 29)
1885-06-03
ANUL AL XXIX-LE Voiesce și veT putea: ANUNCIURI Linia de 30 litere petit, pagina IV............................ » » in DI...................2 lei Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . . 2 . — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et Cuie, 8. Place de la Renrse. LA VIENA, la d-nii Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCPORT, S. M. — la G. L. Daabe et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă — 20 BANI ESEMPLARUL Diferite scompte s’au răspândit în privința Românului de către amicii guvernului. Spre a înlătura orice neînțegeri de chiarâm cu nici uă schimbare nu s’a făcut în redacțiune și câ partea materială este din ce în ce mai prosperă. Astfel venitul Românului care era în 1871 de 96,644 lei 39 bani, a ajuns a fi : In 1880 de 102,203 lei 46 bani. In 1881 de 105,187 lei 47 bani. In 1882 de 111,927 lei 54 bani. In 1883 de 109,565 lei 25 bani. In 1884 de 112,576 lei 24 bani. Beneficiul net a fost în 1882 mai mare decât în 1881 cu 5338 lei. în 1883 mai mare cu 8180 lei 10 bani și în anul trecut a fost mai mare cu 12,656 lei 85 bani. Până adî nu se vede nici uă scădere în renoirea abonamentelor aspirate în anul curent, cu tóte scirile neîntemeiate împrăștiate de cei cari erau și se pretind și astăzi amicii lui C. A. Rosetti, cu tóte lovirile ce se aduc, de câtre guvern, diarelor independinte. Ne vedem nevoiți a spune cu acestă ocasiune câ d-nii prefecți ai poliției Capitalei și județului Ilfov au adresat ministerului cultelor un relațiune relativă la carele care să citesc prin comune și cu acestă administrațiune se ocupă acum cu facerea statisticei credințelor politice ale învățătorilor rurali. Libertatea conșciinței fiecâruia este atât de mult respectată astă încât ministerul a cerut să listă de numele locuitorilor abonați la Turele... neofiiciase! Dăcă d-l ministru al cultelor are dorința să desmintă spirea nostru, îl rugam să număscă mai antenisă anchetă și să consulte puțin actele din dosarele administrației d-sale. Nici unul din colaboratorii lui C. A. Rosetti n’a părăsit redacțiunea Românului la care lucreda acum cu mai mult zel spre a satisface dorințele publicului. Noua direcțiune a luat tote disposițiunile spre a avea schrile cele mai exacte și a organisat un serviciu regulat de corespondențe spre a fi în curent cu cele ce se petrec în străinătate și în județe. Grație concursului vechilor colaboratori și în special al d-lui I. G. Bibicescu, care a lucrat mai mult și mai de aprope supt direcțiunea lui C. A. Rosetti și care a primit acum sarcina de prim-redactare, Românul pate și astă-Ț satisface dorințele cititorilor săi. Acestea spuse, oricine vede ce temem pute pune pe cuvintele celor cari vorbesc de situațiunea vădetă prosperă a Românului și de colaboratorii cari l’au părăsit. Direcțiunea putea face în acel moment și apoi părăsind-o cu totul în voia întâmplării, am trecut la altele său ne-am pus pe odină. O singură ramură a administrațiunii publice, armata, a fost mai d’aprope și mai în continuă îngrijită și nu se pute tăgădui cu progrese însemnate s’au realisat, ca avem uă armată bine și cu de tóte înzestrată și de care ne putem mândri, de vreme ce avem cu toții asigurarea câ, în orice moment, va putea și va sei a-și face onore sieși și țârei. Când atât s’a făcut pentru armată, în cei din urmă ani, cât nu s’ar fi putut face și pentru celelalte ramure ale administrațiunii publice, dăcă peste tot s’ar fi pus zel, solință și consciință și s’ar fi lucrat cu neobosire spre înlăturarea relelor esistenți, pentru stîrpirea obiceiurilor trecutului și pentru realisarea ideilor nouei situațiuni ce și-a creat țăra prin constituțiunea de la 1866 ! E timp să nu ne mai înșelăm cu vorbe și să nu ne mai facem zadarnice ilusiuni. Cei din giuru ne lucrăză și în timp de ani cu multă activitate au lucrat. Cel puțin exemplul lor să ne inspire și să ne îmbărbăteze. Ungurii—ca să-i luăm pe ei de exemplu—abia de la 1868 și-au căpătat independința relativă de Austria. Și astăzi, mulțămită activitâții pe care o dam de model, ei să găsesc aprope pe aceeași linie, în multe privințe, cu celelalte națiuni din apus. Pe când neé... dar să nu anticipăm. Dacă am compara instituțiunile de cultură ale Ungurilor cu ale nóstre; dăcă am compara literatura lor cu a nóstru; dăcă am compara întocmirile lor economice cu ale nóstre; dăcă, într’un cuvânt, am cerceta ce au făcut ei și ce am făcut noi pentru organisarea statului în vederea satisfacerii trebuințelor naționale, ne-am convinge ca ei au avut un plan bine întocmit pe care în parte l’aț și esecutat, pe când noi am trăit , cum, în voia întâmplării și mai totdeuna aprópe fară grijă de ce pate fi mâne. Rudele acestei procederi sunt forte amare și cu durere le culegem. A voit un ministru să înzestreze țăra cu uă administrațiune instruită, civilizată și prin urmare onestă, umană și cu respect și cunostință de lege; el a numit șupt prefecți tineri licențiați în drept și a început a învesti cu prefectura bărbați de merit, cu șolință și cu onestitate recunoscută. El voia ca acei funcționari nu numai să-și înțelegă, ci și să-și facă datoria. Și de aceea le-a întreit aprope legile. Era un început forte fericit. Țăra să putea aștepta, își putea permite să spere câ va avea în sfârșit uă administrațiune conșcientă și onestă. Și, cu bucurie, a primit a face sacrificiele ce i se ceruseră de C. A. Rosetti. Din nefericire, sacrificiele s’au făcut și se fac, ăi administrațiunea a rămas tot ce era mai nainte compusă de aceeași omeni, cu același obiceiuri și apucături. Nici unul din tinerii învățați ce intraseră în administrațiune n’au mai rămas ; și cu dânșii d’uă dată au dispărut și obiceiurile ce începuseră d’a se introduce, obiceiul d a inspecta comunele, d’a le cerceta socotelele și d’a face ca legalitatea și ordinea să domnescă în tote și în totul. Cu alte cuvinte, miniștrii urmași lui C. A. Rosetti s’au silit din tote puterile—așa cel puțin rezultă din faptele lor —ca să strice puținul bun ce C. A. Rosetti putuse face în timpul cât a trecut pe la ministerul de interne. Citim acest exemplu spre a dovedi cu câtă ușurință și neprevedere să procedeză la noi chiar în cestiuni de cea mai mare însemnătate, cum e administrațiunea țârii. Sunt multe alte exemple care dovedesc să neprevedere și nepricepere și mai mare. Citâm numai unul, care însă e tipic. Se votase legea pentru construire de drumuri de fer. Șosele însă n’aveam și câile ferate ce începuseră a se construi erau amenințate d’a fi isolate de centrele de producere și deci d’a nu satisface interesele în vederea cârora să construiam Se voia atunci uă lege prin care să impuse sătenilor munca în natură pentru construirea de șosele. Abusuri mari să produseră, dar să făcură șosele. Și acestă muncă, răpită poporului —câci dreptate nu era în legea drumurilor—s’a risipit în urmă, din cauză ca nu s’a îngrijit de întreținerea lor. Am citat aceste două exemple spre a dovedi de câtă nepăsare și neprevedere au fost capabili cei ce au avut onerea și sarcina d’a administra Statul român. Nu e ramură de administrațiune publică în care exemple de felul acesta să nu se pota cita cu sutele. In numele celor mai mari și mai vădite interese naționale, aceste obiceiuri administrative trebuie să înceteze. Noi ne vom face datoria d’a supune treptat guvernului și țării părerile ce avem în acestă privință. HU i? GIREȘAR 1885 Cestiunea ce trebue să ocupe locul de căpetenia în preocuparea bărbaților chiemați a guvernată țară este administrațiunea iei. Și când avem administrațiune, înțelegem întreg aparatul prin care Statul își dovedesce viața, adică administrațiunea propriu zsă, justiția, finanțele, instrucțiunea, armata. Tóte aceste ramure merită uă d’uă potrivă atențiune și interes, pentru ca fiecare — nefiind decât să părticică din machina Statului — răua funcționare a unei ramure aduce stînjinire celorlalte și împedică mersul regulat al întregei machine. Intr’adevăr, progresul real și necontenit nu pote resulta decât din lucrarea concordantă și simultaneă a tutor ramurelor administrațiunii publice într’un scop comun: binele public. Acest mare și nestrămutat adevăr a fost pururea scăpat din vedere la noi. Ne-am ocupat intermitent când cu una, când cu cealaltă—când ne-am ocupat de vreuna—am făcut ce s’ar SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Londra. 13 Iunie—Mardusul Salisbury primeste însărcinarea de a forma cabinetul. Viena, 13 Iuniü.—Se anunță din Londra Corespondintei politice, câ guvernul conservator nu va schimba status-quo în cestiunile interiore și străine, și ca el va ascepta resultatul alegerilor pentru a vedea daca țăra se pronunță în favorea sea séa în favorea liberalilor. Viena, 13 Iuniü.—Acjí s’a inaugurat linia Mostar Metcovici, față fiind și ministrul de finance d. Kallay. Pe tot percursul trenului, poporațiunea a făcut mari ovațiuni comitetului de organisare, care a fost primit la Metcovici într’un chip entusiast. Canea, 14 Iuniü. — S’a stabilit înțelegerea între Adunarea cretană și noul guvern al lui Sawas-Pașa. Constantinopole, 14 Iunie.—Sawas-Pașa, întrunind pe consuli, le-a făgăduit formal că va respecta firmanele imperiale și regulamentele internaționale privitore la Creta. Cu totă acțiunea împăciuitore a lui Sawas-Pașa, linistea pare aparinte. Porta ar avea de gând să întărescă garnisana insulei, precum și de a trimite pe Gazi-Mudar-Pașa ca comisar cu puterea de a înlocui eventual pe Sawas-Pașa Arsenalul din Tofan, pregătesce 150 de torpile pentru Tripolitania. Constantinopole, 14 Iuniu. — Se scrie din Salonic cfiarului Farul Bosforului, cu data de 12 Iuniu . V bandă de 80 Bulgari, cari trecuse granița, a fost cu totul nimicită între Lrumnița și Demir- Capu. 30 Bulgari, între cari și colonelul rus Kolniov, fură omorîți. Mai mulți alții au fost prisonieri, între cari și cavassul consulatului Rusiei de la Monastir Asemenea s’a confiscat corespondențe de uă înaltă însemnătate. Berlin, 14 Iunie. — Principele Frederic Carol a fost isbit de un atac de apoplexie. Doctorii au constatat simptome de hemiplegie. LUNI, MARȚI, g. 4 IUNIU 1885 Luminézate și veî fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; sese luni 24 lei; trei , luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea farului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt.. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. c.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — DIN AFARA ENGLITERA Insărcinându-se cu formarea cabinetului, capii partitei conservatore englesă se vor afla într’uă posițiune forte anevoiasa, déca va fi exactă scirea adusă d’uă depeșă din Petersburg, ca în aceste din urmă Ție guvernul rus a sporit forte mult pretențiunile săle în privința cestianei afgane. Se Țce ca Mercurea trecută a sosit în Londra un depeșă din partea cabinetului rus, prin care acesta cere din nou să i se cedeze Rusiei localitatea Merușak și trecăterea Zulficar. Răspunsul englez n’a fost un refus categoric, ci acea numai ca în acestă privință se pute lua uotărîre numai la fața locului când se va stabili linia de fruntarie. De altă parte chiarul polon Przegland, care apare în Lemberg, primeste urmatorea telegramă din Petersburg : Căderea d-lui Gladstone a produs uă adâncă impresiune prin cercurile guvernamentale ruse. D. de Giers s’a dus îndată să vădă pe Țar. Se aștepta în adevăr căderea d-lui Gladstone, dar nu așa curând, și d’aceea au fost amânate negocierile cu Englitera. Times afirmă ca Gladstone a voit într’adins să provoce căderea cabinetului seneriță depeșă din Berlin, adresată Țarului Exchange Telegraph anunță urmatorele : Guvernul englez aotărît să-și provoce singur căderea, de vreme ce din raportul lordului Rosebery rezultă ca este peste putință uă înțelegere între principele de Bismarck și d Gladstone, și de vreme ce d. C4.I.nfcertain-rek.to din Paris cd Francia cere și ea să aibă în Egipet același drepturi ca Englitera. AUSTRO UNGARIA Ministrul ungar de culte și instrucțiune, d. Trefort, a trimis la tote autoritățile bisericesce și comitetele municipale un ordin privitor la articolul 18 al legei din 1879, prin care se impune instrucțiunea obligatore a limbei maghiare în scale. Ordinul acesta ace conspirând deja termenul acordat prin lege, tóte acele puteri didactice, cari ’și-ați primit diploma în 30 iuniu 1882, vor fi alungate din postul lor, dăcă n’au învățat până acum limba maghiară astfel ca să puta fi în stare a o propune. Tot aceea dispune și’n privința acelor învățători, cari au fost numiți între 1872 și 1881 și d’atunci încece n’au învățat âncă unguresce. Acest or din urmă ânsă se va mai acorda încă un termen de un an. Vorbind despre acest ordin, Tribuna scrie urmatorele : In limba poporului astfel de ordine se numesc plăcinte, și cu astfel de plăcinte ne trateza mereu guvernul ungur. Acolo e exmisul ministerial în cestiunea milei împărătesei, aci e ordinul în privința învățătorilor, câte și mai câte au premers acestora și Dumnezb scie câte vor mai urma de aci nainte. TURCIA Scirile ce sosesc din Creta spun ca starea lucrurilor de acolo s’a îndreptat cu totul. Elementele resvrătitore, Ți pe una din aceste sciri, negăsind ,un sprijin de nicăiri, s’au convins ca cu atât mai puțin nu trebuie să se gândesca pentru moment sa uă acțiune cu cât comandantele militar Edem-pașa, în temeiul instrucțiunilor ce i s’au dat, a fost împedicat d’a procede într’un chip energic. Că parte a poporațiunei a început deja se se împace cu Savas-pașa, după ce acesta a declarat necurmat ca este însărcinat de Porta să satisfacă tote dreptele cereri ale poporațiunii. tră a semnala publicului pericolul ce l amenință, am cercat a dovedi ca proiectul, privitor la organisarea poliției moravurilor, este vătămător libertății individuale și contrariu moravurilor secolului nostru. Nădejduiam însă, câ cele ce se spunea nu se vor adeveri, și câ vom fi cruțați a reveni asupra acestui subiect. Din nenorocire vedem câ bine furăm informați; proiectul există și tinde a lua un început de esecuțiune; el s’a înaintat d-lui ministru, este dat publicității. Datoria nóstra este, acuí, a face tot ce ne va sta în putință spre a împedică ca el să devie fapt împlinit, ca societatea română să fie scutită de astă umilință. Solone și Colbert au fost spăimântați, ca și d. Radu Mihai, de primejdia ce amenință societatea, fiecare a născocit un proiect de lege spre a reglementa desfrânarea. C. prefect al capitalei n’a voit a merge până a înființa legile marelui ministru francez, ceea ce se putea practica în secolul XVII, nu convine secolului XIX și de acela d-sea nu ceru reînfințarea unui sistem prin care femeia bolnavă este biciuită la intrarea sa în spital, dar găsi potrivit cu civilisațiunea actuală, cu moravurile nóstre, a se adopta proiectul făcut, acum vr’uă 2450 de ani, de marele legislator care cel d’autără, la Greci, regulamenta prostituțiunea și înființă case de toleranță. Ideia părți bună și raportul lui Solone au înaintat d-lui ministru. Câteva modificări se introduseră într’ensul, ele fură împrumutate de la Africani. Se scie ca la conchista Algeriei Francesti găsiră acolo un dregător ce purta titlul de Mezuar) acesta, pe lângă slujba de gîde, câne era înărcinat cu spânzurarea și înecarea osăndiților, era intendinte general al poliției și administrator, supraveghiător al prostituțiunii, acest cumul părând nemerit se ceru înființarea unui mezuar, în România, care pe lângă funcțiunea de prefect ar fi și administratorele caselor de toleranță și al prostituțiunii din capitală. Până aci femeia era lipsită de tóte drepturile sale, avea însă un privilegiu asupra nostru, ea nu mai putea administra oă casă de prostituțiune , regulamentul nostru privitor la acest comerciu opresee bărbaților de a deschide și dirige asemene stabilimente, acum prin înființarea mezuaratului, bărbații reintră în tote drepturile lor. Cu vechiul sistem al organisațiunii nóstre sociale, prefectul poliției era însărcinat cu siguranța cetățianilor, era datora veghia ca hoții să nu se facă, ca averea particularilor să fie respectată; marele mezuar va fi și păzitorul moralei și sănătății publice; el singur se va pricepe în ale medicinei, va face să nu ne mai îmbolnăvim, va examina prin aginții sei, femeile care va voi și ne va spune unde putem merge, spre a satisface pasiunile nóstre, fără nici uă primejdie. Póte, spre mai multă siguranță, se vor primi obiceiurile ce gásea în unele țâri, se va pune uă sgardă cu sigilul poliției, la gâtul nenorocitelor ce sunt nesănătose, spre a recunosce cu înlesnire cu cine avem a face, se va da, fiecărei prostituate, vă licenția stupri, ca în vechia Romă, spre a putea profesa meseria sa; și în interesul moral, se va introduce sistemul vechilor edili, femeia ■înscrisă nu va avea drept de a testa, drept de tutelă, de mărturie în justiție ; va fi vă partă în societatea nóstra; și cum este de credut ca cel ce a luat regulamentul lui Solone va studia îndeamănunt acea instituțiune la Greci, cum pare a ține ca marfa ce ne va vinde să fie bună, este de bănuit ca va înființa oa școlă ca cea din Lesbos, ce era renumită pentru formarea tinerelor fete ce se destinau acestei carieri. Gimnastica juca un mare rol în acea educațiune, servind a desvolta frumusețea femei; și se pretindea ca prin studiul musicei s’ar inspira cugetări voluptose celor menite a fi obiectul desfrănărilor nóstre. Așteptând cu nerăbdare „sistemul complet administrativ și sanitar“ ce ni se făgăduiesce, vedem în raportul d-lui prefect, câtre d. ministru, publicat în Telegraful din 2 Aug. 1883, câ „mai multe adrese făcute de diferiți șefi de corpuri din garnisóna Bucuresci arătând câtă mare mulțime de soldați suferă de buli venerice, precum și un număr imens de bolnavi civili“ au atras de mult atențiunea sea asupra organisârii serviciului de supraveghere al prostituțiunii din Capitală, er „motivul puteric și decisiv ce militeza în favorea acestei cereri este ca aceste nenorocite sunt cele mai adese ori gasde de făcători de rele. In astfel de circumstanțe sarcina poliției este imposibilă, când gazdele acestea nu le pute avea supt controlul său direct. Unde putema găsi elementele și indiciile necesare pentru descoperirea criminalilor?“ Acesta era și părerea vechei republice Venețiane, care privea prostituțiunea ca un mijloc de guvernământ. Mărturim câ noi nu putem înțelege aceste teorii și cu cât cercăm a pătrunde în misterele organizării poliției cu atât ne găsim mai mirați, cu atât ne ridicăm mai mult contra celor ce voiesc a se servi de femeie pentru un atare scop. Credem, pate să fim amăgiți dar stăruim în a privi lucrul cel mai funestită societate a cărei siguranță este basatâ pe instituțiuni imorale. Am gândit, și rămânem în credința nóstrá, câtă națiune , cele mai mai vîrtos, spre a păși câtre progres trebuie să săvărșască binele prin bine. Instituțiunile sale să fie conforme cu civilisațiunea secolului, cr cei ce au dobândit orecare instrucțiune sunt datori să cerce a servi de pildă celorlalțî, nu ensă a-I îmboldi câtre desfrânare. Suntem convinși câ îndată ce poporul va vedea câ cei cari sunt însărcinați cu paza siguranței publice întrebuințăză corupțiunea și arbitrariul, supt cuvânt d’a săvârși binele, el nu va mai respecta acea autoritate privind-o ca dușmană. Daci acesta este scopul nostru, lesne îl vom ajunge dând că putere absolută unui impiegat administrativ, tolerând ca un simplu regulament polițienesc să fie îndeajuns spre a sfărâma totă legislațiunea nostrá, a interpreta și chiar călca pactul nostru fundamental. Este ore cu putință ca uă parte a societății, supt cuvânt ca ea pare să fie gasdă de boți, să fie pusă supt „controlul direct al unei persone ?“ Este ore de crescut ca, într’uă țară ce se pretinde liberă și democratică, poliția nu póte avea alt mijloc de a descoperi tâlhăriile decât cu ajutorul femeilor publice ? Nu, acesta nu pote fi și credem ca un bărbat ca d prefect va renunța a face din prostituate agenți al poliției secrete. D-sea scie ca nu încercând a corumpe pe semenii noștri vom îmbunătăți moravurile societății române, și acel „argument puteric și decisiv“ va cădea în facia bunului simț și a moralei și cu dânsul se va surpa tota clădirea poliției moravurilor. Singura parte ce pare mai seriosă, în expunerea argumentelor ce militeza în favorea noului proiect, este cea privitore la sănătatea publică. Este adevăr, ca unul din flagelele cele mai spăimântătore ce bântue societatea consta în contagiunea morbului ce rede uă mare parte a omenirii. Vindecarea răului însă nu trebuie căutată în măsuri coercitive, speranța dovedind câ, ori cât de aspre ar fi ele, resultatul este nul. Încă de pe timpul lui Domițian se vădu cu cu cât se luau măsuri mai aspre contra prostituțiunii, cu atât ea devenea mai mare. Bâile, cârciumile, bărbieriile, până și brutăriile deveniră lupanare. Carol VIII, făcând să se ardă, viul, femeile ce se dedeau prostituțiunii, nu dobăndi un mai bun resultat decât avu codul lui Alphonse IX, regele Castiliei, ce mergea până a osândi la marte pe cei ce contribuiseră ca uă femeia să cadă în desfrânare. Nu mai puțin zadarnice fură măsurile luate supt Ludovic XV, de a se aresta acele nenorocite, spre a fi pornite în colonii. Când Prusia cerea a desființa prostituțiunea, ea deveni mai mare. Englezeza constată, în părțile unde stabili restricțiuni, ineficacitatea lor, și aȚ vedem în multe State domnind cel mai mare arbitrariu al poliției, fără a dobăndi alt folos decât a întinde mai mult plaga, lucru recunoscut de personele cele mai competente. Dr. Armand Despré, medic, în timp de 30 de ani, al spitalului Louraine, unde, după cum se scie, sunt 300 de paturi reservate femeilor atinse de buli sifilitice, spune în Traité théorique et pratique sur la syphilis vorbind de legile privitóre la prostituțiune: „Sunt legi polițienesci cari au de scop a regula libertinagiul ; astfel s’a PROSTITUȚIUNEA N budiind ca este vorba a se lua măsuri contra libertății femeiei, a se da nuoi puteri aginților polițieneșci, puteri cari fatalminte conduc la abuzurile cele mai spâimântătore, am crecut de détoria nós