Romanulu, decembrie 1885 (Anul 29)
1885-12-04
1078 lați, 1601 fete înscrise și 679 asidue. In județul Brăila sculele cari au funcționat au fost în număr de 79, din cari 57 de băeți și 22 fete, cu o populațiune de 2719 băeți înscriși și 1906 regulați, fete 910 înscrise și 515 asidue. Absolvenți a 6 clasă au fost 7 în județul Brăila și 7 în județul Ialomița, total 14.*XL’Indépendance anunță că, în urma atacurilor îndreptate de la tribuna Camerei de d. Nacu, ministrul justiției, în contra avocaților, membrii baroului capitalei vor ține oă întrunire. * * *• Poimâne, 6 Decembre, liceul Sf. Sava serbeza diua patronului său. Va fi un serviciu religios; se vor ține câteva discursuri, între cari uă dizertațiune literară; la fine un banchet. Ministrul instrucțiunei va asiste la acesta serbare didactică, însoțit de directorul ministerului. * * * Dintr’un corespondință amănunțită trimisă de dr. Andronescu, șeful ambulanței române de la Belgrad, și publicată în revista Spitalul din Bucuresci, reiese că Crucea Roșie Română a adus și aduce însemnate servicii răniților șerbi. Ne pare forte bine. * * * Din isprăvile furtunei și zâpegei de mai cjilese trecute : Din causa viscolului care a nemețit zăpada pe linia ferată, spune Gazeta Buxeului, ori trenul de la Brăila a sosit cu un întarcinare de 3 ore. Asemenea e întârpdat și trenul mixt de 41 ce trebuie să vină de la Focșani, astfel că a venit în combinație cu trenul de la 3:33 p. m. Ei Gutații adaug : Din causa marei furtuni de Vineri nopta vă eâțiva pe calea Basarabiei patru stîlpi de telegraf și mai multe garduri. SENALTUL (Urmarea ședinței de la 2 Decembre 1885) D. G. Mârzescu declarăa că va vota contra adresei pentru cuvintele tă: Mesagiul conține neexactitați și al 2) pentru că guvernul și a făcut uă dogmă de itat din călcarea legilor și a Constituțiunei. Cu privire la Mesagift, d-sea zice, că nu este adevărat că suntem în relațiuni amicale cu tote Puterile și drept dovadă cităză faptul că Austro-Ungaria nu aplică convențiunea comercială ce avem cu densa, în ceea ce privesce exportul vitelor nóstre. Ce ați făcut, întrebărrea, de la 20 Martie, pentru aplicarea acestei convențiuni ? Ne-ați regalat cu uă disposițiune luată de guvernul maghiar, pe care ați publicat’o în Monitor. Dar conflictul cu Francia? întrebă oratorul, însemnază că suntem în cele mai amicale relațiuni cu Francia ? Cu privire la paragraful din răspuns privitor la conflictul de peste Dunăre, d. Mârzescu crice că toți Românii vor fi uniți pentru a apăra țara, când va fi amenințată. Critică asemene pe guvern că a suspendat legile, fără aprobarea Camerelor; legile pentru esecutarea lucrărilor acele mari nu să puteați suspenda, căci se opune categoric art. 99 din Constituțiune. In urmă jice că legile pentru lucrările publice se calcă și miniștrii se abat de la densele; astfel nu s’au esecutat tóte liniile ferate ce erau a se face. Venind la departamentul resbelului, după ce arată că armata este a țărei, întreba ce însemneza raportul ministrului de resbel către Rege, prin care lovea în demnitatea sub intendantului Thorand ? D. Mârzescu zice că prin acel raport a lovit în onorea acelor militari, în demnitatea lor,—ceea ce n’are drept. Ce respect, mai întreba d-sea, vor avea acești militari în armată? Cum ai putut aresta, d-le ministru de resbel, pe d. căpitan Mavrodin, care era în disponibilitate, el era îmbrăcat civil. D. generare Fălcoianu. Cu telefonul, l’ați văzut ? D. G. Mârzescu. Cu telefonul nu se vede se aude. De aceea, de ministru deresbei, printr’aceste acte arbitrare, n’aveți amici nici în rândurile oficialilor superiori nici printre cei inferiori! In urmă ședința se suspendă la orele 5, pentru 5 minute. La redeschidere, d. Mârzescu, vorbesce despre magistratură și de promisiunile făcute prin mesagii, asupra acestei cestiuni. Cestiunea magistraturei s’a agitat de mai mult timp, încă de pe când era d. Ferichi de ministru de justiție. Rău influenței guvernamentale asupra magistraturei l’am constatat și sub conservatori și sub liberali ! Ei bine, nu trebue să reformăm magistratura ? Eu am multe punte comune cu d. Nacu, căci și eu sunt pentru concurs. Cu tote aceste nu se zice nimic în Mesagiă despre acel proiect. Bă, cjice d. Mârzescu, am propus modificarea legei asupra tutelei. Nu s’a făcut nimic, ânsă sole d ministru de justiție ce s’au făcut minorii lui Ion Strat ? Cu ce voie s’află acei minori în America ? Trec acum la d. ministru al instrucțiunei, și vor arăta călcările sale de legi. Oratorul zice că Divanul ad-hoc a proclamat independința bisericei române, și acest principiu s’află înscris și în Constituție la art. 21. Astfel fiind, ce însemneza demersul făcut de Mitropolitul Primat pentru a dobândi recunoscerea independenței acestei biserici ? Și ce devine acest art. 21 din Constituțiune ? (Zgomot pe banca prelaților). Em. S. Mitropolitul Moldovei. Cer cuvântul. Em. S. Episcopul de Roman Cer cuvântul. D. G. Mârzescu. Vă rog, domnule Președinte să mă înscrieți după fiecare înalt Prelat. (Ilaritate). Trec, dice d. Mârzescu, lasă altă violare a Constituțiunei. — Este vorba de compunerea Sinodului, unde trebue să intre și represintanții preoților de mir. Ei bine preoții de mir s’au încercat să facă ceva pentru îmbunătățirea sortei lor, la Focșani, dar ei au fost somați să se retragă din ordinul Episcopului de Roman. Voci. Pe mâne să continuăm. D. colonel Bibicu. S’a decis să discutăm până la 7 ore sera. D. G. Mârzescu continuând 4 CB că art. 226 al legei instrucțiunei, arată categoric că inspecțiunea scólelor ș’a seminarelor se face de minister. Cu tóte acestea, astăzi seminarele au inspectorii lor. Dar altceva : Cu ce lege s’a creat facultatea de teologie ? Cine sunt profesorii ? ce carte sciii ? D-sea doresce desființarea acestei facultăți. D. Mârzescu combate apoi măsura luată de ministrul instrucțiunei, care a pus tacșe de 20 și 5 lei pentru copii cari dau esamene la sculele publice, ca tacșe nelegale, afară din legea instrucțiunei publice. Ce articolul îndrituesce pe d-sea a face două esamene ? după cum o cere printr’un regulament făcut cu de la sine putere și în contra testului legei instrucțiunei publice. Ce l’a îndrituit pe d. ministru al instrucțiunei, a supune pe elevii cari termină cl. 4 primară la un nou esamen ? Deci avea trebuință de asemene măsuri să vie cu un lege, dar să nu facă legi cu de la sine putere. D. Mârzescu declară că este obosit și va mai vorbi și la paragrafe. Ședința se ridică la orele 7 serasarea numelor comunelor germane de mai jos din comitatul Eisenburg : Sulzrieger în Sóshegy, Hochard în Dorabbffo, Wiessleck în Rétfalu, Oberdorf în DiAlos, Willesfor în Villamos, Sahmiedrei Sif în Határtö și altele vr’uă douăzeci. Incă fnnia de maghiarizare ! Déca acum va veni soldatul cu mapa sea de orienare, în zadar va căuta după comuna Schmiedreich, căci nu va mai afla. Zadarnică e ânsă și acesta muncă de maghiarizare : sate, ape, munți, șesuri vor rămâne ceea ce au fost. Furia elementelor le-a lăsat aceeași și vă și caldă saură apă bună va spăla iarăși nămolul. DIN TRANSILVANIA Citim în Tribuna din Sibii : „In memoria marelui arhiereu Andrei Șaguna s’a celebrat astăzi în biserica gr.or. catedrală din loc, după sevârșirea sfintei liturghii, un parastas solemn de către Preacuvioșia Sea arhimandritul și vicarul arhiepiscopesc Nicolai Popea cu asistența preoțescă numerasă și între cartările duiose ale corului tinerimei seminariale. Inteligență și popor în număr forte frumos au luat parte la acesta rugăciune pentru odihna sufletului neuitatului binefăcător al bisericei gr.-or. și al nemului nostru peste tot.“ * Gazeta Transilvaniei scrie după Eggertertes că în luna trecută, vr’uă câțiva țărani români din Lucica mare au fost prinși și închiși în Muncaciu, bănuiți fiind că au furat. In diminața următore ânsă unul din ei, Vasile Sanca, s’a găsit mort în închisore din cauza brutalității gendarmilor, cari cu pușca l’au bătut de morte. — Comentar nu credem că mai e de lipsă. Tisza și deputații din oposițiune . Jupî, în 10 Decembre s. n., pe când ministrul Tisza eșia din cameră cu tatăl sau și voia să se suiă în trăsură, se lovi de deputatul Csanady. Acesta-i uige aspru : „Nu mă împinge !“ Ministrul Tisza ceru scuse, dar Csanady îi răspunse : „Păzesce te !“ Tisza, speriat, sări repede în trăsură și p’aci ți-e drumul. Fuga, 4*ce Gazeta, e rușinosă dar sănătosă și-a fimis ministrul-președinte. * Tisza și deputații guvernamentali, așa numiți Mameluci sau suitarii, adică din suita ministerială . La Budapesta s’a deschis era casina clubului cercului al VI și VII cu mare solemnitate. Era de față și ministrulpreședinte Tisza. După alte multe toaste, a toastat Ștefan Mendel în sănătatea ministrului Tisza. Reproducem: Tribuna, numai începutul toastului : „Proverbul maghiar“, începe Ștefan Mendel, „zice că Maghiarul bea de trei ori, dar daci e vorba ca să trăiască ministrul-președinte Coloman Tisza, atunci Maghiarul bea de trei-ocă de mii de ori..A * In 4*orele maghiare aflăm, 4*°. Luminătorul, că ministrul a dispus maghiari ROMANULUI DECEMBRE 1885 ---- «na minft,npTcnTîZT»iJîitimvTn'*f*—....... D’ALE ARMATEI In Românul de la 21-22 Octomvre, am reprodus după Corespondența Provincială resumatul unui raport făcut de d. general Ipătescu asupra stărei regimentului 15 de dorobanți, colonel Fotea. Corespondința Provincială spunea atunci că generalul Ipătescu s-ar fi arătat nemulțumit de starea în care găsise regimentul. Țineria reproduce acum după Vocea Botoșanilor, din ordinul general al inspecțiunei făcută regimentului 16 ""dorobanți în ziua de 3 Octombre 1885 de d. general Racovița, următorele rânduri : In general constat că regimentul în părțile sale administrative a fost neglijat de fostul comandant și am încredere că colonelul Fotea cărui esprim viile mele mulțumiri de starea în care am găsit regimentul 15 de dorobanți, va pune tot zelul de care e capabil, a aduce în scurt timp în aceeași stare și pe al 16 dorobanți, atât în ceea ce privesce instrucția cât și administrația corpului. CRONICA Louis Despred L’am cunoscut și ’1 am iubit. Era uă biată ființă, slobá néga, încovoiată pe care vă bala o óselor șoldului îi pironise în pat întrega-i tinerețe. Umbla cu greutate într’o cârje, sirea suptă coada de păr roșiă una din acele fețe gălbejite și spângiuite a celor osândiți de viață. Dar în acest trup slab de infirm ardea ua credință puternică. Credea în literatura lucru care devine tot mai rar. Avea cel mai mare dintre curagiuri, curagiul intelectul, câți omeni de mare talent sunt lași în ordinea ideilor.Am început să-l iubesc simțindu-l brav și om cu o credință. Fiul unui profesor de universitate, a trebuit să rupărelațiile cu familia sa și trăia retras dintr’un mic venit; și acest copil de douăzeci și câțiva de ani, atât de slab, visa la lupte mari, muncea până cădea, era deja însemnat pentru martiriu. Când a publicat cartea Autor d'un docher (în jurul unei clopotnițe), și după ce i s’a făcut acel proces flobitocesc din pricina căruia trebuia se aferă, fui cuprins de o milă neliniștită în fața acestei slăbiciuni, îmi ceruse sfatul, și ea il povățuia ca se și plece spinarea ca să implore iertarea printr’o atitudine supusă. El nu mă ascultă și lumea își amintește pate că a voit să-și pledeze singur pricina, să ceară cu glasul tare libertatea literilor, ceea ce firește, îi atraseră lună de uncltiare. Nu e óre lucru fatal? Legea ineptă care a fost votată pentru a împiedica traficul necurat al unei duzini de ștrengari nu trebuia are ca să ucidă un sărman copil, care făcâdui se să devie un scriitor de rasă ? Intotdeuna spaima da libertate acăstă spaimă care într’uă bună diminâță, ne va pune de găt arcanul unui dictator. Stă pe nenorocitul la Sainte-Pelagie, 1) căci nu voi încă o dată să mă asculte, când îl rugai să solicite voia de ași face închisorea într’o casa da sănătate , el ținea cu incapaținarea ca să-și îndure pedepsa, în numele literaturei batjocorită jîntr’însui. Și martirul îi întrecu speranțele, căci fu pus la un loc cu hoții, în iadul dreptului comun, da, pentru că a scris o carte pentru câteva pagini libere precum se găsesc cu sutele în vechi noștri! autori Merserăm ca să-l vedem, Daudet și cu mine, și îmi vom aduce întotdeuna aminte de intrarea sa în mica odaie de convorbire : zăpăcit, sorbád cu perii săi roșii ridicați pe fruntea sa lividă, fără să se fi putut spăla de cinci zile, atât de murdar, încât nu vor să ne dea mâna. D. Camescasse, atuncea prefect de poliție, a fost cu deosebire odios în acea afacere. In zadar omenii de litere se amestecară, a trebuit ca un om politic, Clemenceau să mijlocesca. Era în firea lucrurilor acești omeni nu ne mai bagă în somn dar nu atât pe cât îi disprețuim noi. Ei bine! îl asasinaseră curat. Când își veni să mă vadă, târâada și piciora cu mai multă greutate, și îmi zise : „Mi se pare că m’am gătit, mă voiu înmormânta la țară, pentru a încerca să mă însănănătoșesc“. Sosind acolo, în căsuța care e tocmită în Paris, poseda în fundul Champaniei, a trebuit , să se pue în pat, și nu’l a mai părăsit , niște suferințe îngrozitore, piciorul imobilisat într’un aparat, și un guturai agravat prin închisore care se prefăcu într’uă bronșită acută. Eri a murit. Mărturisesc că ’mi aara pierdut sângele rece. Adineori aflând știrea m’am simțit coprins pe mânie. Mâinile îmi tremură încă, sunt turbat de indignare. Și sărmanul copil nu mă părăsește, el apare neîncetat înaintea ochilor mei și pare că așteptă ceva de la mine. Ca am de îndeplinit ultima lui voință și ași avea o vecnică remușcare decâ nu ași protesta cu glasul tare, din puterea durerei mele . Datorez acesta lui, mie ânsumi, literature! care este viața mea. In acest momemnt, nu mai vreau să știă dacă, în acest asasinat a fost un tribunal, niște jurați, un prefect de poliție , am unica și nebiruita trebuința de a friga . Acei ce au ucis pe acest copil sunt niște miserabili. Emile Zola, Le Figaro. AMBULANȚELE ROMANE în răsboiul Bulgaro-Serb. Prin inițiativa societăței Crucea Roșie din România, aflată supt preșddința principelui Dim. Ghica, s’au trimis în luna acesta două ambulanțe, una în Bulgaria și alta în Serbia, înzestrate amândouă cu instrumente, medicamente și tot matrialul necesar pentru căutarea răniților. Ele au ca personal medical: cea din Bulgaria, pe domnii doctori Nanu și Georgescu și pe domnii doctoranți N. Marinescu, N. Vicol, I. Mondonide și I. Margulius , cea din Serbia pe domnii doctori C. Andronescu și Rădulescu, iar ca ajutori de d-nii Pomp. Popescu, P. Silva, Gr. Ninoveanu și C. Ionide. S’a mai trimis încă în Bulgaria, din inițiativa Bulgarilor Brăileni, uă ambulanță condusă de d-nii doctor Șt. Possa, care are ca ajutor pe d-nii I. Mihalcea și Em. Filquier, și care e stabilită la Lom Palanca. In privința acelor ambulanțe Spitalul primesce urmatorea corespondință. I Belgrad, 17 Noembre. Domnule redactare. In vederea multiplelor și importantelor considerațiuni scuțiice ce un medic are ocaziune a faci» pe câmpul de rasboiu, care, din punctul de vedere medical, a fost, pe dreptu, numită mare epidemie traumatică, vă am făgăduit la plecare să vă trimit din când în când câte uă corespondență de Jfel, în care să resumez observațiile mai importante ce le-ași putea face, fie asupra unor cazuri în particular, fie ca considerrațiuni generale. Deprins cu practica obicinuită de spital, credeam atunci că sarcina mea va fi ușoră; d’abia ajuns ânsă aici, a trebuit să’mi aduc îndată aminte că „socoteala din târg nu se potrivesce cu cea de acasă“, și veți vedea și d-vóstra pentru ce. In puținele rânduri ce vă voiu trimite astăzi, mă voiü mărgini a vă da în fugă câteva notițe asupra modului primirei și al instalărei nóstre aici, precum și vă descriere forte pe scurt a stărei în care am găsit serviciu medical al răniților. La sosirea nostră în Belgrad, Vineri sera, 13 Noembre, am fost întâmpinați de autoritățile locale care fuseseră înștințate dinainte de către amabilul nostru ministru plenipotențiar pe lângă guvernul Sârb, d. Emil Ghica. Fiecare din noi am fost apoi conduși la câte uă gazdă, unde am fost forte bine primiți și unde suntem instalați cât se pote de bine. A doua zi ne-am presintat ministrului nostru, care a avut bunăvoința a ne conduce la președintele societăței „Crucea Roșie“ locală, d. Volovici, și prin mijlocirea d-lui vice-președinte G. Simici, ni s’a destinat localurile unde avem să facem serviciul. Ne-am dus apoi la palat pentru a ne înscrie; acolo am întâlnit pe d. mareșal al curții regale, Iancovici, care, deși știe românesce, ne-a vorbit franțuzesce, sculându-se că din causa împregiurărilor actuale așa de critice, nu ne-a putut face tote onorurile ce se datoresc unor străini ce vin cu atâta bună-voință să-și pue cunoștințele lor în serviciul națiunei sârbe. Am căutat pe temă : „a la guarre comme à la guârre“ să-l convingem, că nu putem avea nici cea mai mică pretențiune și că din contră ne simțim fórte măguliți de modul primirei ce ni s’a făcut. Am plecat după aceia să luăm în primire spitalul ce ni se destinase. Aici ne aștepta cea mai mare din decepțiuni, mizeria sub formele cele mai neașteptate. Până la venirea nostră, acesti spital era pus sub îngrijirea unui singur student în medicină, care pentru căutarea a 75 de răniți, nu avea ca instrumente decât uă biată pensă și uă pereche de fórfeci ! Serviciul de infirmieri se făcea de nișce actori, cărora le ședea destul de bine cu șorțurile lor spitalicești. Să nu se crede ânsă că numai acest spital era în o asemenea stare, în tote celelalte este uă lipsă aprope complectă de personal medical și de material necesar pentru pansamente. In spitalul instalat în gimnasiul, care a fost dat municipalităței de către maiorul Mișu, care locuia în Bucurescu, se găseau răniți nepansați de câte ! opt zile! Aci serviciul se făcea de un medic numi, Lazarovici, care avea ca ajutore câțiva seminariști și studenți în litere; instrumentele îi lipseau cu totul. Vă puteți dar face uă ideia cât de simțită era aici lipsa personalului medical și cât a fost de bine-venită ambulanța nostră. Instrumentele și materialul nostru de pansament ne a atras admirațiunea și mulțămirea tuturor. Aristocrația de aici lucreza pe capete pentru folosul răniților, cari sosesc în tot momentul; ceia ce nu se vede însă sosind este personalul medical. Am slujit că azi ar fi sosit și uă ambulanță austriacă. Pe când vorbiam cu administratorii spitalului, așa numit Casino des officiers, a sosit și Regina care a cerut să-i fim presintați. Maiestatea Sia ne-a mulțămit în nișce termeni forte călduroși pentru ajutorul ce am venit să-l dăm răniților în nișe ® împreguurări atât de grele pentru Serbia. Mâhnirea adâncă ce era întipărită pe figura mea de uă frumusețe rară, blândețea espresiunii și duioșia glasului său, făcea din ea, în ochii răniților cărora le vorbea, nă ființă supranaturală, un anger venit înadins ca să le aline suferințele. Sâmbătă sera am fost invitați ca toții la masă la d. ministru al României, care ne-a pus la disposițiune tóta bună-voința d-sere pentru ori ce am avea necesitate și care ne a fost în tot timpul de un mare ajutor onorându-ne cu solicitudinea cea mai atentivă. La d-sea am întâlnit și pe ministrul francez, cu care ne-am întreținut mult timp asupra multor cestiuni de actualitate; domnului ne-a comunicat spirea despre încheierea armistițiului. Esprimându-și temerea de a aduce familia în Belgrad din causa soomotului ce se răspândise prin oraș, că ar fi bântuit tifosul, l-am dat asigurarea că, după cele ce am putut constata, acesta versiune nu este întemeiată, și că chiar dacá ar exista în realitate tifosul, ei respectă clasele înalte, unde regulile igienice sunt cu strictețe păzite. O sea între altele a făcut apologia medicinei care are în sine cel puțin un umbră de positivism, în vreme ce diplomația n’are nici nă bază sigură și umblă cele mai multe ori pedibuite, așa că nu scie a4i ce va fi mâne. Până acum nu vă pot da amănunte despre cele observate prin spital, pe care d’abia l’am luat în primire. Ceea ce pot spune este că munca nostră este din cele mai I grele și nu se potrivesce nici decum cu practica obicinuită, normală, din serviciile de chirurgie, avându-se în vedere numerosele pansamente ce trebue să facem și solicitudinea ce fiecare caz reclamă în parte. Avem pe lângă acestea dificultate mare cu limba, de vreme ce nu putem avea totdeuna câte un interpret la îndemână. Cam greu o ducem și cu banii românesci la cari perdem 15 la sută. Vom căuta totuși din tote puterile să ținem drapelul „Crucea Roșie Române“ la înălțimea unde a fost pus de predecesorii noștri în ultimul rasboiu; dorința nostra a tuturor este de a’l ridica chiar și mai sus, în tot cașul nu 1 vom coborâ. In ceea ce priveșce Belgradul, vă pot spune că este un oraș forte frumos, așezat între Sava și Dunăre și posedând oă mulțime de coline ce-i dau un aspect cât se pate de pitoresc. Edificiile frumóse nu lipsesc și Estradele sunt largi și drepte. Poporațiunea este pacinică, deși la prima vedere,chiar se póte ușor citi nemulțumirea și îngrijirea asupra loviturei neașteptate suferite de Serbia prin evenimentele din urmă de pe câmpul de resbel. Pentru moment, aceste notițe disparate sunt singurele pe care vi le pot da, nici chiar nu vi le ași fi trimis, deci nu ași fi voit prin acesta să vă dovedesc că nu am uitat promisiunea dată; ele sunt dar mai multă asigurare pentru viitor. Primiți să frăiască strângere de mână de la prietenul d-vostră. Dr. C. Andronescu. Sofia, 20 Noembre 18S5. Domnule redactare. Plecați, după cum scrți, în sera de 11 Noembre din Bucuresci, noptea o petrecarăm la Giurgiu; acolo am fost întâmpinați de d-nilfarm. Angeloff(fost student al scalei din Bucurescu) și doctor în drept Ivanof.Ziua a doua a fost ocupată cu trecerea Dunărei : personalul medical la orele 10, pe un mic vapor bulgar pus la disposițiune, cr căruțele de ambulanță și material, la orele 3, pe un șlep reîncărcat de vaporul circulațiunei Giurgiu-Rusciuk. Cu acesta ocasiune constatându-se că căruța de material va fi prea grea pentru a putea să-și continue drumul (7500 kilom.) a fost nevoi a se angagia încă alte două căruțe mai mici. La Rusciuk am fost primiți prea bine de autoritățile bulgare: ni s’a dat adresă deschisă de specială recomandațiune și am fost vestiți prin telegraf tuturor autorităților orașelor prin care să aveam să trecem. Intinerarul cel mai mai nemerit, deși forte lung—s’a socotit a fi șoseaua Ruseiuk Sofia prin Plevna (380 kilom.) deorece mersul cu vaporul până la Lom și apoi de acolo direct la Sofia nu era practicabilă din causa prezenței armatelor sârbe. Notăm în trecut marele entusiasm și activitatea atât în Ruseiuk cât și pe tot parcursul nostru din partea Bulgarilor ; sute de voluntari mergeau spre Sofia ; ajunge să vă spunem că la Tasisev am întâlnit pe directorul gimnaziului din Gabrova, care cu profesorii și vruă 300 elevi ai săi plecase la luptă. Drumul nostru fusese împărțit în 8 etape, deci 8 dile de drum, prima etapă era Biela, fostul cuartier al împăratului Rusiei, drumul destul de bun pe văi și înălțimi dar forte bun, d timpul neoros, sate de loc, pete erau în depărtare dar nevăzute din causa ceței, sosiți la Biela pe la ora 7 noptea după ultimele 9 kilometri parcurse la pas cu felinarul. Bji sat mare, murdar, pe una din vi^Bei dau într’un basm. Primiți forte bin de nacemic, încuartirați la preoții Petru și Ivan, cari ne-au și pomenit la bisericele lor (!) A doua sora popas la Bulgăreni după 10 ore de drum nu prea bun , cuartir prost, dar nu era un altul; er a treia zi după 6 și jun. ore, sosirăm la ora 2 în vestita Plevnă, trecând pe dinaintea Griviței și Opanezului. Nu vom cerca a vă descrie aci nici aceste localități de neponture amintire, nici impresiunile sădite în noi de ele; nu e nici timpul nici locul în atare corespondență. Repaos cailor osteniți restul zilei. Noptea (ora 1) vestea luărei Pirotului a dat foc Plevnenilor cari parcurau stradele cântând imnul național, am fost chemnați, ridicându-se (ca și la Ruseiuk de studenții bulgari din Rusia voluntarii ce i-am întâlnit acolo) toaste din ambele părți pentru Bulgaria și România. Tote localitățile vestite de la asediu sunt împodobite cu monumente comemorative, românesci pe Grivița, rusești în fostele lor posiții; unul rusesc la podul unde s’a predat Osman, „în amintirea comandei marelui Duce N. Nicolaievici, a principelui Carol și a generalului Totleben. Plecați din Plevna, se oferă domnilor doctori Manu și Georgescu să trăsură aparte, deorece căruța de ambulanță, fostă și în trecuta campanie, nu presinta multă soliditate. Trecurăm prin Dolni-Dubnic, Gorni-Dubnic renumit prin măcelărirea a 4000 ruși (4 morminte colosale și alte 4 monumente), Teliș (alte 2 mari morminte și un monument) etc. întâlnim câțiva prizonieri sârbi (220), mulți soldați bulgari răniți ușor, evacuați pe la case. Ora 5 sosiți Lucovitz. Aci constatăm deplină lipsă de serviciu medical, pe când în marele Rusciuc sunt acum numai 2 medici—deși aci vin răniți despre Vidin—la Plevna alți 2, deși aci asemenea e bolnița (spital) temporară; în Lucovitz bolnița (25 paturi) soldaților de aci răniți în lupte, e supt îngrijirea unui bărbier, care face pansamentele cu unt în lipsa acidului fenic. Primirea prea bună. Suntem ajunși de 2 medici vienezi, pe cât bulgarii simpatisau pentru noi, pe atât pe aceia nu-i puteau vedea. Se văd Balcanii în apropiere. Plecăm diminața la ora 6 și jumătate; intrăm între Balcani, mergând pe rîul Placica vr’uă 10 chilem. locuri mai populate ca până aci. Urcăm vr’uă 3 deluri; suirea frumosă, ușără dar lungă (4 chil. și jum.) a Orutrei; frig, se văd piscurile Balcanilor mari cu zăpadă. Sosim 11 și un sfert Iablanița, menită a fi al 5-lea al nostru popas. Primire escelentă de gospodin Nicsalnic Lazarof. Deorece era încă de vreme, la ora 1 continuăm drumul. Urcând rîpa de pe Iscar încep Balcanii mijlocii; apoi pe vale, sosim la Orhania (așezată pe vastă câmpie) la ora 7 p. m. Doctorii nemți sosiseră înainte și înșelând pe necelnic, au profitat de telegrama ce ne vestia și au ocupat o parte din oamenile preparate pentru noi așa că abia d-nii doctori Georgescu și Nanu au putut avea un bun cuartir. Totuși la ora 5 dim. plecarăm. La ora 9 sosim la un pas al Balcanilor, care a fost cel mai greu din tot drumul nostru. Un del de urcat pe costă; urcarea tuturor căruțelor cu bivoli, de jos de la hanul general Scobelet ține numai 2 kil. + și nu e așa abruptă, dar încurcătura adusă de mulțimea carelor ce mergeau cu rechiziții spre Sofia, un noroiu cleios, fără exagerare de uă jumătate metru au luat 2 ore și jumătate, de ostenela, scoborînd apoi și staționând la hanul general Gnrko, deorece caii nu mâncaseră mult, continuarâm drumul după uă jum. oră. Câteva monumente. Ajunși la Tasssen ora 2 (3 case) furăm sfătuiți, a continua drumul, care merge spre Sofia tot pe vale. Noptea ne ajunge 20 chil. înaintea Sofiei. La podul de pe rîul Dolnibogrod o aventură neplăcută, era să ne propádesca când treceam cu ambulanța îngustul și înaltul pod urmând trăsura doctorilor ; din causa ne- dibăciei vizitiului, un cal s’a aruncat alături căzând de pe pod (care n’aveau parapet); ambulanța din norocire nu s’a YA4 IWh * ~