Romanulu, martie 1886 (Anul 30)
1886-03-26
ANUL AL XXX-LE Voiesce și vei putea. anunciuri Lini» de 80 Uter» petit, pagina IV.............................40 ban! Deto , > n * 111...................2 reî— , bnerționi d reclame pagina III și IV Buia . . 2 » — a A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea derulai. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bears#. LA VIENA, la d-a» Haaaenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. II. — la 0. L. Danbe et C-nie, pentr« Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. —. Scrisorile nefrancaze se refusă — 20 BANI EXEMPLARUL REDACȚIUNEA ȘI ADMINISTRAȚIUNEA, CALEA VICTORIEI, 10. Fondator«: C. A. ROSETTI EIDIXXTTI^Il'A. ( 13 ) Direrfore: YIKTILi 0. ROSETTI 9 BUCURESCI 25 MĂRȚIȘOR Atraserăm într’una atențiunea guvernului asupra greșitei sale sisteme financiare și prevetsuram tóte relele aplicării ei. Timpul dovedi că cu noi este dreptatea și adevărul. Guvernul astăzi, întrebuința ce are d’a acoperi deficitele budgetare, alerga la înființarea a tot felul de imposite, cars de carl mai nedrepte și mai apasatóre, mai cu semn pentru poporațiunea săracă, pentru marea și întinsa clasă a poporațiunei rurale, căria i s’a făgăduit întotdeauna «marea cu sarea,» și acum este amenințată să i se dea și sarea, prin proiectul de lege depus în Cameră, care urcă prețul asupra sărei, pentru consumațiunea internă. In acest proiect de lege, prețul sărei pentru consumațiunea internă se ficșeza precum urméza: de la gura salinelor, 9 lei suta de chilograme ; din deposite, 10 lei 50 bani suta de chilograme. Până acum, conform legilor din 1882 și 1884, prețul sărei pentru consumațiunea internă era astfel fiisat: a) de la gura salinelor, cu prețurile urmatore : sarea de Slănic (Prahova) 8 lei suta de chilograme ; sarea de Telega, Târgul-Ocna și Ocnele-Mari, precum și aceia din salinele ce s’ar mai fi putut pune în esploatare, 7 lei suta de chilograme. b) din deposite, cu prețurile urmatóre sarea de Slănic, 10 lei 50 bani pata de chilograme sare alesa, și 9 lei 50 bani suta de chilograme sare ordinară; sarea de Telega, Târgul- Ocna și Ocnele-Mari, precum și aceea din salinele ce s’ar mai fi putut pune în esploatare, 9 lei și 50 bani suta de chilograme. Noul proiect deci, pe două parte face să înceteze orice deosebire de preț între cele două calități ale« sărei »de Slănic și între sarea din celelalte saline, iar pe de alta urcă prețul sărei. Astfel, sarea care se plătea la gura salinelor cu 7 și 8 lei suta de chilograme, are să se platesca cu 9 lei, iar sarea din deposite, cu 10 lei, 50 bani. E că un mou imposit indirect asupra contribuabililor, și’n special asupra poporațiunei sărace, asupra clasei țaranilor, cărora li s’a luat și li se iea într’una tot ce agonisesc cu sudoarea muncei lor, prin tot felul de dări și de angarale, fără ca în schimb sĕ li se fi dat ceva, sĕ li se fi făcut vr’uă îmbunătățire în starea lor materială. Nu admitem, nu putem admite acest mod imposit prin urcarea prețului sărei, căci el lovesce tocmai pe clasa cea mai săracă și mai impovorată. Sarea este un articol în consumațiune de cea mai neapărată trebuință, de care nimeni nu póte trece și mai cu semn țăranul, care nu trăeșce de cât cu peșcele lui sărat și cu pastrama lui, cu fiertura lui de șteviă și urzici în care bagă câte un pumn de sare, cu cépa cu sare și cu mămăliga lui. Sarea este pentru țăran acel ,,sau ce relevée“ al bucătăriei celor avuți, care îi ,,mai deschide animal —cum fice el—și’l face să’șî înghită cu poftă mămăliga. Scumpiți sarea și veți vedea că se scumpesce totá hrana țăranului, pe care ar fi cu mare greutate ’și o póte agonisi. Apoi, pe lângă hrana lui, țăranul mai are mare trebuință de sare și pentru vite, cărora le este de mare folos și ajută la îngrășarea și împuternicirea lor. Nu este țăran care se ție la vitele lui, și să n’aibă în bătătură câte un bulgăre mare de sare pentru ele. Guvernnt N . I rn ". tr.... acostccl séa în necunoscință aflându-se de viața țăranului și neobicinuiți fiind să se îngrijesca de starea lui materială—pot fi nepăsători la tot ce li se spune și privi lucrurile fără nici un interes. Cestiunea ensé este de mare însemnătate, și roți vor face daca vor stărui în susținerea și votarea noului proiect de lege prin care se urcă prețul sării pentru consumațiunea internă. Sarea și pânea au însemnat întotdeauna îmbelșugarea casei. Cu pane și cu sare s’au primit domnii țărei, casă vechiă datină și uă tradițiune a poporului de a’șî manifesta urările sale de bună venire prin pâine și sare, ca simbol al îmbelșugării țărei, încheind, aducem aminte vechia ficătore: «nu mai mâncăm pâine și sare împreună » Bage bine de soma stăpânirea ca nu într’uă bună diminua poporul, apăsat de atâtea sarcini, să’i repete în indignarea lui acesta ficatóre. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS St.-Petersburg, 24 Marte. — „Journal de St.-Petersbourg“ emite părerea că afară de cestiunea privitore la forma după care principele Bulgariei, va fi numit guvernator general al Rumeliei Orientale este vorba de a se seideca e admisibil ca principele să se pota opune contra voinței unanime a Europei. Același fiar face să reiasă influența supăratore ce pute avea asupra Greciei exemplul principelui Bulgariei. Viena, 24 Marte.—Camera deputaților. —Camera a hotărît, cu un imensă majoritate, se începe discuțiunea pe articole a proiectului de budget. Clubul Austro-German a votat în sensul acestei hotărîri, numai stânga extremă a votat contra. Capitolul privitor la fondurile secrete a făcut obiectul unei viul discuțiuni. Aceste disposițiuni au fost adoptate în urma unui discurs al comitelui Taafe, care a respins atacurile diriginte contra presei guvernamentale. Berlin, 24 Marte.— Gazetta Germaniei de Nord desminte știrea ce atribue principelui Bismark intențiunea de a suprima legea electorală în vigore pentru Reichstag, fără a fi obținut în prealabil consimțimentul acestei adunări. Bruxelles, 24. Marte.—Greva se propagă în minele de huilă din basinul Sieiului. Situațiunea se agraveză din fi în fi. Paris, 24 Marte.—Știri primite din Birmania anunță că poporațiunea întragă s’a resculat contra Englesilor. Constantinopol, 23 Marte.—Cale indirectă.—Principele Bulgariei notificând într’un mod verbal lui Galdan Effendi, refusul său privitor la clausa numirii pe 5 ani, ar fi lăsat să se înțelagă că décá Forta, nu’i va da satisfacțiune, se va considera ca liberal de tote legaturile către șiArtă. Se asigură că Porta a supus d-lui de Nelidorf oă nouă redacțiune parțială a învoielei turco-bulgare, spuind că principele Bulgariei va fi «de acum înainte sau totdeauna» guvernatore general al Rumeliei Orientale adăugând, într’u altă mrasă separată, că puterile principelui vor fi reînoite în fiecare 5 ani, pe cât va fi fidel Sultanului. D. de Nelidoff ar fi supus numai acesta redacțiune la Petersburg, dar acceptarea Rusiei e cam îndoiasa. Porta va emite în curând uă notă privitore la noua fașă rumefiată. Vn iadea va autoriza împrumutul de 250.000 lire, pentru care toți funcționarii vor lăsa lefurile lor pe un lună. ---------- - --------—_ DIN AFARA GERMANIA Principele Bismarck a primit mal filele precuLeuă adresă din Halle, prin care este rugat să înființeze monopolul rachiului. E că acum și răspunsul principelui la acesta adresă: Vă mulțămesc din toată inima dv. VINERI, 26 MARTE 1886 Luminezate și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; șise luni 24 lei; trei luni 12 lei; nu lnai 4 lei. Pentru tote țerile Europei, trimestrul 15 lei se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea clarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Beursa- LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, FleischmarkL. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Franc»»» * de Paola (N. O.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — și tuturor meseriașilor și lucrătorilor pentru adresă. Convingerile d-vostră despre efectele bine-facătare, ce le ar avea înființarea monopolului rachiului, supt raportul economic și moral, sunt în acord cu ale mele. Bonopolul ar oferi oă băutură mai lună de cum se vinde acum în cârciumi. Ar mai ușura tot vădată și sarcinile cele grele ale comunelor și sculelor. De aceea cu drept cuvent doriți înființarea lui. Din nenorocire ,speranța este puțină, deorece, după cum se vede, monopolul nu va dobândi aprobarea Reichstagului. Semnat : Bismarck. AUSTRO-UNGARIA In Reichsrathul austriac se urmeza de mai multe file discuțiunea generală asupra budgetului. Cu acesta ocasiune deputatul bucovinean Tomasciuc, Dziedusiczky, a atins și cestiunea convențiunei cu România. Censul Jise . Cornitele Dziedusiczky a recomandat guvernului, cu tostă serioșitatea, să nu mai reînoiască convențiunea comercială cu România. Se vede că densul sĕu nu scie séu n’a voit să scie că este vorba de încheierea unei convențiuni cu uă țară, în care noi esportăm mărfuri pentru 4,4 milione de fiorini și numai fabricate pentru 38 de milione. Acesta oposițiune, care nu se manifestă pentru prima dată pe băncile Polonilor, ne dă precum și esplicațiunea faptului de altmintrelea neînțeles, că guvernul, în ce privește reînoirea convențiunei comerciale, procedeza cu uă pasivitate, care produce mare neliniște în cercurile comerciale forte importante. Mai avem două luni până la espirarea convențiunei și încă tot mai continuă certa d’a se sei deca negocierile aü se se facă la Viena, la Budapesta sau la Bucuresci. Unul din articolele cele mai principale pentru esportul în Romania este ínűusula de ^unscontuixc. S’i au ridicat plângeri că uă mulțime de comande, care mai nainte se faceau în Viena, acum se efectuiază în Berlin și mi se afirmă, de către ómeni vrednici de tota credința, că mai multe firme de confecțiune voiesc cu tot dinadinsul să se strămute în Germania, pentru ca să nu piardă iarăși piața, pe care au dobândit’o pe uă scară întinsă de când cu isbucnirea conflictului vamal între România și Francia. Trebue să se mai aibă case și lemnăria, care n’are altă piață decât pe cea română, și care de când cu urcare tacselor în Germania și tarifurile căilor nostre ferate au făcut imposibil exportul nostru spre apus. BULGARIA Organul oficios al guvernului bulgar consacra un articol de fond ideii unei confederațiuni balcanice. Punem supt ochii cititorilor următorele pasaje mai importante: Austro-Ungaria, în tóte cestiunile, cari ne privesc, a căutat sĕ păgubescá statul nostru sau se lovescä în interesele nostre naționale. La congresul din Berlin, în unire cu lordul Beaconsfield, a făcut să ni se ia districtele Pirot și Vranja și să se incorporeze la Serbia. In cestiunea Dunărei s’a străduit și se străduiesce încă d’a ne lua tóte drepturile firesce și incontestabile, pe cari le avem la Dunărea de mijloc. In conferința celor patru, Austro-Ungaria, în contradicțiune cu art. IX din tratatul de Berlin, a stăruit ca rețeaua căilor ferate austro-ungare să se lege cu linia de fer macedoneană pe la Vranja și nu pe la Sofia-Küstendil. De la 18 Septembre anul trecut, guvernul austro-ungar în unire cu Rusia, a lucrat ca să se restabilească statusquo ante și totde-nădată a intervenit în favorul Serbiei pentru ca să se restabilească echilibrul în peninsula balcanică. In acest scop Serbia a început resbelul contra Bulgariei, bineînțeles, cu scirea și cu sprijinul guvernului austro-ungar. După ce armele au decis în favorul nostru, Austro-Ungaria s’a hotărît să oprească la Pirot trupele nóstre biruitore, amenințându-ne că daci vom mai înainta, vom avea să dăm peptru trupele austro-ungare. Este evident că Austro-Ungaria, în planul său politic privitor la peninsula balcanică, privește pe Serbia ca pe un provincia a sea, prin care speră să se întindă până la Salonic. In orice caz politica austro-ungară în peninsula balcanică, astfel după cum este impusă de alianța austro-germană și de interesele economice ale Austro- Ungariei, este îndreptată în fond contra drepturilor și intereselor nóstre naționale. Acesta politică este pentru noi cu atât mai periculosa cu cât ar fiîmâne, Austro-Ungaria și Rusia se pot tot așa de bine înțelege în privința împărțirii formeilor peninsulei balcanice, după cum s’au unit mai nainte în privința fresării sferei lor de influență. Mijjlocele spre a putea resista unui amestec străin trebue să le căutăm în activitatea nóstră și în apropierea de astfel de elemente, cari au aceleași interese ca și noi și cari nu ne pot strica. Drept un asemenea miijloc noi am privit totdeauna confederațiunea balcanică, care éase, în urma atitudinei Serbiei și Greciei cu ocasiunea încurcăturilor din urmă, nu mai póte fi întocmită pe basa care am avut mai nainte în vedere. Primul pas pentru realizarea unei asemenea confederațiuni este alianța nóstrá cu Turcia, în care, pe baza intereselor reciproce, pate intra și România, direct sau indirect. Condițiunile principale ale unei asemenea alianțe ar fi: Procedarea militară comună contra oricărei invasiuni dușmane pe teritoriul menționatelor trei state și măsuri comune pentru asigurarea intereselor comerciale și economice, desființându-se privilegiile străine și zădărnicindu-se orice amestec strein, care ar putea jigni interesele unuia dintre aceste trei state. Afară de acesta, apropierea și înțelegerea nóstru cu slavii din Austro-Ungaria, cari din ce în ce devin un element tot mai influent în administrațiunea acestei monarhii, va îngreuna calea politicei de penă acum a Austro-Ungariei în peninsula balcanică. ADUNAREA DEPUTAȚILOR (Urmarea ședinței de la 24 Marte 1886). D. G. Pallade combate legea asupra poliției vânatului arătând că este un lege feudală care cată a introduce obiceiuri necunoscute în țara nóstra. Oratorul relevă oă mulțime de absurdități și lucruri ridicole introduse în acesta lege precum disposițiunea ca sé fie opriți de a vîna aceia cari au fost condamnați pentru delictul de asociațiuni ilicite. Orice domnul Palla de acestá disposițiune a fost tradusă din legea francesa fără nici uă socotela deorece în legea nostra penală nu se prevede nici uă pedeapsă pentru acest delict. D. Pallade mai observă că, după acesta lege, dreptul de a vîna se reserva exclusiv marilor proprietari, iar țăranilor le este interzis cu totul , ba ceva mai mult, când se vor face vînători din oficiu de către autoritate sau vînători de către proprietari, atunci țăranii sunt obligați de a lua parte la aceste vînători. Și tot astfel este alcătuită legea de sus și pene jos. Art. final apoi, prevede disposițiunea că domeniile regelui sunt scutite de tote disposițiunile legii de față. D. Pallade protestă în contra acestui articol care tinde a face Corona odresa înaintea poporului lăsând a se înțelege că regele face legi rele pentru toza de la care dânsul are grija de a se sustrage. Oratorul sfârșeșce cerând respingerea legii. D. ministru de externe declară că nu actualul guvern va susține oă lege neliberală și feodală. Totuși acesta lege are multe părți bune și de aceea cere ca ea să fie amânată, retrimisă la comitetul delegaților și acolo studiată din nou și amendată. Voci. S’o respingem cu totul ! D. N. Ionescu constată ca și d. Pallade că legea de față e să lege odiosa și reacționară. D-sea spune că înainte de a veni în cameră ca s’o combată a vorbit cu mai mulți vînători de valore și toți s’au pronunțat în contra et. Așa, un bătrân vînător ’i-a spus că legea este rea fiindcă pe sburátóre le face státátóre iar pe stătătore le face sburátóre. (Aplause, ilaritate mare). Iar un vînător senor ’l-a spus că legea e făcută ca de aci înainte vînatul să fie adus la vînător iar nu vînătorul să se ducă după vînat (ilaritate, aplause). D. Cantilli. Așa e, pentru ăl cari se duc cu scaunu la vînatóre. CRONICA TEATRALA XXV. Când se va hotărî vădată pentru totdeuna la noi, în astă bună și blajină Țară Românască, relațiunile ce trebue sc esiste între presă și Teatrul Național, sau mai general vorbind, între presă și Teatre ? Când Teatrul rasel are cari sunt serviciile ce are dreptul să aștepte de la ziariștii însărcinați a’l urmări, studia și buciuma efectele activitaței sale? Și când presa va ajunge a fi sigură că aceste servicii ea le datoresce Teatrului, și că ele sunt recunoscute de Teatru ? Când în fine ambele părți, ve fi la noi în stare de continuă și obositare hărțuială, se vor convinge că, numai trăind în bună și afabilă armonie, arta română va putea să ’și primescá laudele ce merită și sfaturile ce i sunt de trebuință ? Când ? Când ? Și arăși când ? Că acest timp va veni vădată, nu mai încape nici uă îndoială; că '1 vom apuca chiar noi, putem să afirmăm, că va veni cât mai răpede decâ presa rasei se și=l aducă, lucrul e sigur. Péné atunci énsé, trebue sé mărturim că asta posițiune nu bine definită, nesigură, supusă la caprițiul schimbător al curentelor filnice face ca nenumérate neajunsuri și manióse incidente să nască între presă și Teatru represintat ici del direcțiunea generală a Teatrelor, dincolo de un impresario din țară, mai departe de un impresario străin care veglindu-ne puși pe cartele geografice la marginele orientului europen se crede mai mult decât în drept a ne tracta ca un fel de presă turcescá ori armenescá, ori mal nu sciü cum,— cerându-ne casé în schimb, cu un impertinență care nu ’și are potriva decât în ignoranța și ’n incorecțiunea lui, cerendune,fie, a buciuma pe fie-eare și bușumflate laude la adresa stelelor ori fenomenelor ce esploată pe scenele internaționale ale lumii. Dreptul și datoria de a face să se definescá bine și să se păzască cu stricteță considerațiunea ce se cuvine presei din partea artiștilor cu domicilii stabil ori temporar, aparțin Direcțiunei generale a Teatrelor române a cărei putere se întinde prin legea constitutivă a Teatrelor asupra tuturor scenelor din Regatul României. Luați, bunióri, drept exemplu pentru a lămuri mai bine cestiunea, cele petrecute când cu impresa Patti, și acum cu impresa Theodorini. Ambele dive și-aui dat represintațiunile lor pe scena Teatrului Național din Bucuresci. Primal avea drept coriac pe d. Schürmann care putea pretinde că nu cunosce relațiunile ce există între presa bucurescéná și Teatrul Național, care putea să tasă de nădată tóte sfatele ce sunt date de Direcțiunea fiarelor din capitală, și care, deși cu septemâni înainte umblase prin secretarii săi pe la redacțiunile fiarelor nóstre rugându-se a ține publicul en balerne și gâfâind pentru represintațiunile d-nei Patti, n’ar fi trimis la urma urmelor nici un bilet redacțiunilor din Bucuresci și ar fi dat cum s’a și făcut uă cutiă numită logia în care fiaristii s’ar fi înțesat ca sardelele pentru a vedea fenomenul d-lui Schürmann, adică pe d-na Patti. Cine, în astfel de împregiurări, avea dreptul să aducă aminte domnului Schürmann că în Țera Românesca, și în specie în Bucuresci se datoresce presei orecare considerațiune , mică, modestă, nu ca aceia care îl forțase cu câteva săptemâni înainte să se cociulesca criticilor vienesi pene la pământ și se’l röge în diferite moduri și cu deosebite elocințe, ca nu cumva el se intone după represintațiunile Divei pe ironicul și p’alocurea justul addio del passato al vocei de odiniora ? Cine ar fi trebuit să spună d-lui Schürmann că sala Teatrului Național din Bucuresci, ca și sălile tuturor Teatrelor din lume, își are servituțile sale graciose și folositare pentru orice stelă, fie ea chiar Patti, servituți pe care toți impresarii, numescu-se ei chiar d. Schürmann, sunt ținuți să le păzască luând sala cu chirie ? Cine ? Nimeni altul n’ar fi avut acest drept și acestă datoriă decât onor. Direcțiune generală a Teatrelor din România, supt cârmuirea directă și imediată a căreia stă frumosa sală a Teatrului nostru național. Acesta reamintire nu s’a făcut d-lui Schürmann, servitutea graciasa și folositóre a câtorva din scaunele Teatrului Național nu i s’a pus în vedere, și d. Schürmann a dispus de sală că de un fel de clădire de scânduri pe care el ar fi ridicat-o în câteva fiile pentru a cânta d-na Patti în ea și asupra căreia ar fi avut absolutul drept de nemărginită proprietate. Efectele le cunoscem și a reveni asupră-le nu credem nici necesaria, nici oportuni. Tempi passati ne faceam noi după plecarea impresei musicalo-financiare Patti- Schürmann și după liniscirea nemulțumirilor ce escitase incidentul, tempi passatil cari nu se vor mai întorce spre binele și satisfacțiunea tuturor. Ne-am încetat în așteptările nóstre. Neajunsul și încurcătura s’au întors acum cu represintațiunile d-rei Theodorini și, ca orice zeu, s’au întors agravându-se. Pe biletele permanente ale fiarelor— și suntem în contra biletelor permanente pentru motive ce vom espune aci mai târziiu, cerând desființarea lor cu anumite condițiuni și împărtășind în acesta privință credințele ce ne espunea mai lunile trecute anor. d. Stănescu, directorul ad interim al Teatrelor,—pe biletele nente ale fiarelor, trimise lor de permadirecțiunea Teatrelor la începutul stagiune!, spune că fotoliul No.... este al fiiarului cutare pentru tóte represintațiunile societății dramatice pe stagiunea 1885 și 1886. Pe afișele Teatrului de Vinerea și de Lunia trecută stă scris că «societatea dramatică cu concursul d-sorel Elena Theodorini va da cutare și cutare operă».Este deci bine stabilit, cel puțin formal, căci nu ținem aici cele ce se petrec în fapt și după cortină, că societatea dramatică da representațiunile sale obicinuite, cu deosebirea numai că și-a asigurat admirabilul și atrăgătorul concurs al d-șorei Elena Theodorini. Astfel fiind, pentru ce societatea dramatică tată, pentru prima represintațiune dată cu concursul d-șorei Theodorini, biletele permanente ale unora din fiare și schimbă serviciul altora, mutându-le numerile aiurea ? Décá tăiare n’ar fi existat, décâ vro câteva din biletele permanente nu ar fi fost tăiate, schimbările, adică perimarea provisorră a biletelor permanente le-am fi crescut cerute de eșigintele serviciului și am fi continuat a crede în dorința ce are societatea dramatică a fi corectă față cu presa capitalei. Românul și-a avut biletul permanent perimat și înlocuit cu un altul, dar alte fiare au rămas numai cu biletul permanent perimat și-ncolo cu nimic. Era logic ăst mod de a vedea și de a lucra ? Nu, de loc, ba încă atât de ilogic a părut și d-ș0rei Theodorini încât pentru a doua represintațiune, serviciul presei s’a făcut cu atâta abundență încât nu numai fiarele cu bilete permanente, ci și altele cari fără cuvânt nu posed asemenea bilete au primit din partea corectei primadone biletele ce li se datoriau în schimbul incontestabilelor servicii ce ele fac stelelor, și mai cu sema stelelor calétare. De aceea dar, și pentru a sfâși că dată cu acesta fastidiosa cestiune, nimeni altul, nimeni fără pic de escepțiune, nu are mai incontestat dreptul și datoria de a aduce aminte tuturor, fia străini, fiă pămenteni cari iéü sălile, ori a Teatrului Național, ori a oricărui Teatru, că esistă în Bucuresci fiare al căror cititori merg la Teatru și cărora se datoresce, ca ’n tóte țârile, un anumită considerațiune. Căci, décà zapacela și incorecțiunea nu s’ar fi petrecut la represintațiunile d-sorei Theodorini precum s’au petrecut la represintațiunile d-nei Patti, credeți d-vóstru că ar fi rĕmas un singur fiar în Bucuresci care, neasurțit de zgomotasele aplause ale galeriei la a doua represintațiune, nu ar fi admirat atât vocea cât și fascinanta, nervosa putere dramatica a talentului d-sorel Theodorini ? Nu, desigur, ci toți cei ce țin un pena de critic în mână ar fi pus pe hârtia atât espresiunea admirațiunii lor cât și observațiunile ce avea să le suggere vocea și jocul dramatic al d-ștrei Theodorini căruia — jocului — nu’i mai lipsesce decât.... cum ași zice?!... mâsura francesă, mersul pe acea linie dificilă care desparte scala dramatică francesă de scala dramatică italiană. Cei cari au vânut pe Krauss, clasica represintantă a scelei liricodramatica francesă, și de altă parte pe Maria Durand și Theodorini, ambele focóse represintante ale scelei lirico-dramatică francesă, vor găsi póte justă observațiunea ce întruparăm în cuvintele de «măsura, sobrietatea francesă» a jocului de scenă, împreuna cu nenumăratele accesorii ce țin de el, și ajută pe artista lirica a scote în luminasa ivela tóte calitățile vocei sale, și-i permite a da rolului săule dernier fini al artei, înzestrată cu un bogățiă de mijlace artistice pe cari natura și studiul i le-au grămădit cu escepțională dărniciă, Elena Theodorini va ave sa’și primescá definitiva și imutabila ei comparațiune pe una din marile scene parisiene — visul suprem, culmea dorită de orice personalitate cu adevărat temperament artistic, astfel cum este cu minunată intensitate acela al celebrei Craiovence. Gion,