Romanulu, octombrie 1887 (Anul 31)

1887-10-01

Y \ ANIL AL XXXI-LE Yoiesce și vel putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IY .........................40 bani Detti) „ „ „ „ III...............2 leî „ Inserjium â reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului. IN PAIRIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d-nii Haasenstein et Vogler, (Otto Maass), LA FRANCFORt" S. M. la — G. L. Daube et C-nie, pentru Germnia, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusst — ESEMPLARUL lg BANI REDACȚIA STRADA DÓMNEI 2, ADMINISTRAȚIA STRADA NOUĂ, 10 Fundatore: C. A. ROSETTI Directore: VINTILi C. A. ROSETTI Ldiminéza-te si vei fi. / ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 leî;­nă lună 4 lei. Pentru tote țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Ziarului și oficiile poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — BUCURESCI, 30 BRUMAREL Comisiunea numită de Consiliul general al Instrucțiunei publice, pen­­­tru a studia Planul de înv­ăt­ămint al­­ Scolei normale de institutori, a pre­­sintat consiliului prin d. Aron Pen­­sușianu, raportorul séu, raportul e­­­­laborat asupra acestei cestiuni, adică asupra organisărei scolei nomal/ de institutoti^^ L’am ca^^HpiT. când lua mesurî pentru a­­zi^^^^Enc­epli ifice desiderate­■ apentru organisarea sca­de institutori caută în ra^^^Bscü alumina consciința mi­­nții în privința precauțiunilor c^B­ louesc luate în folosul acelora careP se consacră carierei de insti­tutor.­­ Péné astăzi, institutorul urban, cu modestele-I cunoscințe nu impunea și nu impune de­cât forte puțină considerațiune părinților care -i în­­credințază prima instruire a copilu­lui. Acesta puțină considerațiune a părintelui are efect și asupra respec­tului ce copilul e dator să aibă pen­tru dascăl. Comisiunea constată acesta stare de lucruri păgubitore și indică drept remediu un mai mare sumă de cu­noscințe la viitorul institutor, pen­tru «campania intelectuală, morală și națională ce el nu să facă pe a­­cest teren plin de piedice.» In acest scop comisiunea cere pentru admiterea în scdlă normală de institutori un nivel ridicat de cu­noscințe numerase, prevăd­ute într’un anume program anexat pe lângă ra­port. Vă dată admis în scdlă, viito­rul institutor va lucra trei ani sub conducerea profesorilor pentru a fi apt să profeseze la rândul său. Tocmai pentru desvoltarea aptitu­dinilor viitorului institutor și pentru seriositatea studiilor sale, comisiunea cere cu drept cuvent ca aceia cari vor fi profesori la scala normală de institutori să nu flă «luați dintre cei d’ântâiți ce ne cad în mână cu uă cultură pre­ care și cari vor fi adul­mecat puțintel prin școle și ei prac­tica învățământului primar», ci din­­­­tre licențiații facultăților respective, având în același timp un seriosă f ( pregătire pedagogică, nu numai teo­­dică ci mai cu deosebire practică. , După aceste lămuriri prealabile,­­ privitore la profesorii școllei și la­­ candidații cari vor forma popula­­țiunea școlară în cursul celor trei ani ai școlei, raportul comisiunei dă­­ diferite deslușiri asupra programelor­­ de admisiune și de studie ale școlei, asupra cărora nu credem de folos a stărui. Necomunicându-se presei discu­­­­siunile ce se fac în consiliu asupra raportelor ce i se presintă de comi­­siuni, nu putem sei în mod o­ficial­­ de­cât forte târziu schimbările ce se­­ aduc propunerilor făcute în raportele comisiunilor. Ori­cum ar fi și ori­câte ar fi­­ schimbările ce se vor face celor două raporte ce ni s’au comunicat,­­ cu privire, cel d’ântâiu, resumat de noi­­ filele trecute, la organisarea în­ ] ț vetimêntului rural, și acesta, al doi­­l­iea, la organisarea scolei normale de­­ institutori,—rĕmâne bine hotărît și­­ de toți recunoscut că aceste două cestiuni corespund într’adevăr la a­­­­devérate și simțite trebuința ale în­­­­vâțămentului nostru.­­ Astăzi, ministerul póte să aducă ‘ la îndeplinire prin regulamente și de­ ‘ cisiuni ministeriale, prescripțiunile și indicațiunile ce rees din aceste stu­­­­­­die și raporte ale consiliului general­­ al instrucțiune!. ‘ " ' a primit și mențiune !;; k­ B Proposițiunile principelui de Bismarck, în vedere de a aplana acest conflict nu sunt încă cunoscute, dar ceia ce este si­guri este că va acorda satisfacțiune recla­­mațiunilor Franciei. Pentru a menaja susceptibilitatea Ger­maniei, Francia se va raporta la cabine­tul din Berlin, asupra subiectului soluțiunei de dat acestui conflict. Belgrad, 29 Septembre. Cei doui candidați ai partitei guverna­mentale coalisată, d. Krsmanovitsch, liberal și d. Milenkovitsch, radical, au fost aleși în unanimitate. Agenția Liberă. AGITAȚIUNILE RUSESCI IN BULGARIA Cu privire la agitațiunile rusesc­ în Bul­garia ziarului Neue Freie Presse i se co­munica din Bucuresci, că Rusia își a în­dreptat totă atenț­iunea asupra armatei bul­gare. Din Galați și Giurgiu s’a râspândi­t uă procl ynațiune revoluționară printre trupele bulgare, în care se­­ fice între altele . Sângele vărsat pentru liberarea Bulgariei, tu­sei bine soldatule bul­gar că a fost sânge rusesc. Erois­mul pe care Tai dovedit,față cu duș­­manul, ți-a fost insuflat de Ruși. Astăzi este victima nenorocită a in­trigilor englesesci, șvăbesci și ma­ghiare. Acum, locotenentul maghiar, Fer­­dinand de Coburg, voiesce se re­du­că în contra armatelor Țarului. In momentul, în care marele protector al Bulgariei se va hotărî să libereze încă vă­dată pe iubitul său popor de sub tirania șvabo-maghiară, a­­tunci, soldatul bulgar, vei merge îna­intea liberatorilor tăi, nu ca dușman, ci cu brațele deschise­ și cu lacrime de bucurie în ochi. •­­ Acestă proclamațiune este semna­tă de: Comitetul de la 19 Februarie. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Berlin, 29 Septembre. Principele de Bismarck ar dori ca d. Miguel, membrul Reichstagului sa facă parte din minister. Pesta, 29 Septembre. Dieta s’a deschis era la orele 12. Discursul tronului, accentuând necesi­­i­tatea unei economii absolute, dice că­re­­i rațiunile cu tote puterile străine sunt es­­t celente; cu tote acestea, situațiunea poli­tică a continentului nu este de natură a­­ ne face sa uităm cu totul de a concentra atențiunea nostră asupra înarmării și asu­­­­­­pra întărire! puterei nóstre militare. Gu­­­­vernul va urma­­ de a lucra cu zel, ast­fel­­ ca se isbutesca a menține pacea, după­­ cum a putut fi menținută pâna acuma. I Paris, 29 Septembre. 1 Cabinetul german a manifestat intențiu­­nea sea de a închide ,cât se va putea de ] curând incidentul de la frontieră. C Conflictul de la granița franco germană In acesta privință Neuse freie Presse primesce cu data de 27 Septembre urmă­toarea telegramă : Astăzi înainte de amiazii s’a ținut un consiliu de miniștrii, despre care o­ notă oficioasă raportează urmă­­torele : Ministrul de externe, d. Flourens, a comunicat consiliului de miniștrii resultatul conferințelor sale cu am­basadorul german, com­itele Münster, precum și scirile pe care le-a pri­mit de la Berlin în privința inciden­tului de la granița franco-germană... Din aceste informațiuni reiese că gu­vernul german a declarat că nu pa­te în­destul regreta nenorocita în­tâmplare din Sâmbăta trecută și, în­dată ce faptele ce se impută vor fi recunoscute ca juste, va da ori­ce săisfacțiune, care se pote cere în nod real. Tot din Paris se mai comunică urmă­­toele : U­n funcționar german a trecut dincolo de graniță și a visitat, în pnsința procuratorului general fran­­cis, locul unde petele de sânge a­­flau că au fost nemeriți locotenen­ți de dragoni Wangen și gonaciul Bignon de glonțul vânătorului Ka­ufmann; Biațele francese spun că însuși Kauffmann s’ar fi esprimat : «Am împușcat doui francesî». Se crede că afacerea în două sau tre)­­fie va fi respirată cel puțin în prin­­cpiu. Ministrul de externe s’a es­­trimat către ambasadorul francez la Berlin, d. Herbette. Impregiurările sunt de așa natură, în­cât cred că fam nevoie de a vă mai ruga ca să vă reîntoarceți la post mai nainte de "015 sr­ar­ea"­ concediului. UN DISCURS AL D-LUI CHAMBERLAIN D. Chamberlain, șeful aripei radi­ale a uniunei liberale, a ținut mai acumt câte­va fiile un discurs la Bir­­mingham. Conducătorul radicalilor a vorbit ca președinte al meetingului, pe care l-a convocat consiliul efecu­­iv, instituit de uniunea națională a cuhurilor radicale. Dânsul a aprobat pe deplin politica energică irlandeză a cabinetului și mai cu sumă supri­marea adunărilor populare din Ennis și­ Mitchellstown, acesta fiiind uă ne­cesitate în interesul menținerea legei. Ori­care radical adevarat, în lupta dintre ligă și guvern, trebue să se dea de partea guvernului. D. Cham­­lain a declarat în fine că guver­­nul conservator cât timp va men­­ține legea și ordinea, se va bucura cu sprijinul sau. SCIRI D’ALE PILEI D. Statescu, ministru justiției a plecat abia la Paris în concediu de 15­­ file. Procesul d-lui Balș s’a amânat pe moti­­vul că citațiile nu s’au înmânat cu 3 file înainte de termen. * * * Consiliul comunal al capitalei este con­­vicat­ pentru disera. * * * Alaltăieri nopte s’a spart în gara de Nord un lada de fier transportabila din­­tnn vagon de bagaj după linia Câmpu­­l­­ung-Bu­curesci și s’a furat suma de 2000 lei Lada a fost aruncata în dosul garei de Nord. * * * Președintele curței cu jurați a condam­­nat la câte 1700 lei amendă pe jurații Gogu Ștefanescu și Petrescu, cari nu s’au presentat nici la al treilea apel nominal. * * * M. S. Regele a conferit medalia Servi­ciul Credincios clasa I, d-lor Duduică Ni­­colae, Negruți Vasile și Tironovici Teodor, comercianți din Iași. Clasa II : d-lui Călin Ion, comercianți din Iași. * ♦ * La 19 Octombre st. r., se va ține lici­tație la eforie pentru darea în întreprin­dere a esploatărei stabilimentului de băi de pe bulevardul Elisabeta , cuprim­ând băile calde și baile de vapori în timp de iarnă și vară, precum și piscina pentru bai reci numai în timp de vari. * * * La 10 Octombre st. v., se va ține lici­tație la eforie pentru dărîmarea clădirilor vechi ce au mai rămas în ființă la spita­lul Colțea, precum și a casei din colțul stradei Pensionatul, dependințe tot de a­­cest spital. * * * Consiliul județului Brăila voea ce să în­ființeze u­ scolă practică de agricultură, pentru care scop a și cerut ministerului agriculturei să-i vie într’ajutor. * * * D-na Nelidoff, soția ambasadorului rus la Constantinopole, care a petrecut câte­va zile printre noi, a plecat la Constanti­nopole. * * * Cele 8 baterii nouă de artilerie, prevă­­dute în bugetul anului acestuia, se vor în­ființa la 1 (13) Octombre. * * * * D. N. Donici, sub-prefectul plășilor în­trunite Șomuz-Moldova din județul Sucéva, este autorizat sé indeplinesca funcțiunea de director al prefecturei acelui județ pe tot timpul absenței de la post a titularu­lui, în concediul ce i s’a acordat pentru cântarea sânătatei. * * * D. Octavian I. Nacianu a susținut cu succes la 17 (29) Septembre tesa­rea de licență, despre adopțiune în dreptul roman și român. ♦ * * Duminecă se va celebra, la Sinaia, că­sătoria d-sorei Balacenu, copila ministru­lui plenipotențiar din Constantinopole, cu d. dr. Romalo. Diséra la ora 6, toți rezerviștii cari sunt concentrați, trebuesc sa se afle la regimen­tele lor unde vor sta concentrați două­zeci de zile. * * * In­e­lele de 4 și 5 Octombre st. v. va avea loc în localul comandamentului flo­tilei din Galați examenul pentru admitere de elevi în școla copiilor de marină. Con­­dițiunile de admitere se pot vedea la co­mandamentul flotilei.* * * Statua lui Miron Costin se va ridica în Iași. Pentru acest scop la redacțiunea Zia­rului piberalul se afla depusă pă listă de subscriere. * * * SAMBATA, 1 OCTOMBRE 1887 ficarul grec Efimeris din Atena spune că domnul Dragomir Dimitrescu, profesor la tribunalul din Iași, care este trimis de ministerul de culte în Germania spre a studia diferitele sisteme de învățământ, s-a dus și pe la Atena unde a obținut titlul de doctor în teologie pentru diferitele lu­crări în acesta ramură. * ♦ * Cu privire la domenul Brailei, care este luat în arendă de domnii G. Basarabeanu, P. Alecsandrescu, Zamfirescu deputatul și alții, deși în fața statului este recunoscut ca arendaș numai d. Basarabeanu, cea ce citim în Lampa din Braila . Când statul este în suferința cu încasa­rea ratelor arendei nu póte urmări de­cât un singur om, pe d. Basarabeanu care are grija sa fie tot­deuna casa gale. Ce face oase guvernul cel iubitor de țărani și de sorta lor ? Scrți ce face ? l­a de la domnul Basarabeanu liste de datorii și urmaresce pe țărani cu legea de urmă­rire prin pesceptorii de circumscripțiuni ! Cu modul acesta, guvernul se face sluga arendașului și’l scutesce pe acesta de ori­ce ch­eltueli de administrațiune, iar țăra­nii, datori ori nu, li se vinde căldarea de mămăligă. Și sunt mii de țărani de pe do­­meniu care suferă urgia acestei măsuri. * * • Relativ la mostenirea după Ion Dorea brăileanul, mai citim în România libera : D. procuror Costescu a fost la casa de­cedatului, unde chemând pe rudele aflate în capitală, le-a interogat în privința moș­tenirii rămase. A constatat ca casa de bani s’a deschis nu numai de două ori după cum am 7is» ci de patru ori. Moștenitorii, două frați, care au fost la mortea fratelui lor, au de­clarat ca ei nu sciu să existe alte rude, și pe când declarau acesta, d. procuror se pomenesce ca sosesc alți doul din frații mortului venind din­­ Transilvania și cari pretind și ei parte din moștenire. De alta parte un frate al răposatului declară în numitul Z^r că este în posițiu­­ne a afirma și a desminți pe reul infor­mator ca fratele său n’a avut nici un co­pil, și ca singuri moștenitori sunt două frați și două surori. Averea rămasa de la decedatul stă ast­fel : 29,000 lei în efecte, 2.800 lei în numerar și imobilul din stra­da Basarab. * * * Unirea Inregistreza următorul scandal întâmplat pe strada Oțetari : Pe când două tineri, d. T... și d. M... acest din urma student în drept, vorbeau împreuna se pomeniră de­ja­dată cu d. C..., sub-locotenent ín­ eg. 6 de dorobanți, ca da un pumn d-lui M... Acesta ridica, spre a se apara, un bastonaș subțire ce avea în mână. Sub-locotenentul G... scose sabia și începu să dea cu densa în tână­rul M. facându’l mai multe râni pe figură, tahidul chiar la cap și la mână. Cu intervențiunea sergentului de stradă, d. M... a fost scăpat din mâinele furiosu­lui sub-locotenent, care nădăjduim că va fi destul de aspru pedepsit. FOIȚA ROMANULUI 1 OCTOMBRE DUMINICELE RISETTE ȘI NUVELA DE Pierre Zaccone — D-tea nu scil, urmă el cu foc, ei bine eu, Risetto, ea din dina în care te-am vâ­­dut, din diua în care privirea d-tele a în­tâlnit pe a mea, te-am iubit... Imaginea d-tele e săpată adânc în inima mea, și as­­ta­zi, o simt, că daca ar trebui sâ renunț­a d-tea, ași remâne singur pe lume și viața mi-ar fi amară. Risetta era și ea tot atît de mișcată ca și între vorbitorul ei, și nu scia ce respuns sâ’î dea. După puțină gîndire ânsa ridică ochii în sus și­ s pironi asupra tânârului parînd că voesce a’l ghici gîndirea. — Demersul d-tele atestă amorul de care vorbesci, respinse ea atunci, dar eram departe d’a ma aștepta la acesta și deci nu’ți pot respunde acum, fără ca mai ân­­tei se ma gîndesc. Eu, domnule Octav, n’am nici tată și nici mamă, am puțini prieteni, n’am cine sé ma sfătuiască, am trăit singură pîn’acum căci nu cunosc pe nimeni în lume. Acest respuns ce’mi ceri,­­ este viața mea întragă, și cine­va nu se hotărăște așa repede asupra punctului a­­cesta.,­ Nu die­m­, nu die ânsâ nici da­r vreau sâ mâ sfătuesc cu rațiunea și inima mea, și ’ți făgâduesc că voi face cum mâ vor sfătui ele. Așa­dar nu te voi supăra de timpul ce’ți cer, înțelegi motivele cari mâ fac sâ procedez ast­fel și vei aștepta... S’acum d-le Octav, lasă-mâ , am obiceiul d’a mâ duce acasă fără tovarăș de drum. Peste câte­va d*le ne vom întîlni și pr care va fi hotărîrea mea ’ți-o voi spune, spe­rând că d-tea ’mi vei păstra prieteșugul ce’mi arăți și de care sunt mândră. Ju­când aceste vorbe, Risetta salută pe Octav, și dispăru repede , lâsându-l cam încurcat de efectul ce produsese demer­sul său. După cinci minute, Risetta sosi acasă dar nu ajunse la capătul surprinderilor sale, căci în momentul în care pusese pi­ciorul pe scara ce conducea la mansarda ei, audi­că voce bine cunoscută, aceia a portarului ei, strigând-o, și alergând după ea pentru a-i da un bilețel ce-l primise în timpul bilei. Risetta desfăcu biletul repede și-l citi ; el era subscris : Marcel. Marcel nu îndrăsnise a-i vorbi și-l scria. Risetta citi scrisorica lui cu duioșie . Marcel reproducea în alți termeni cererea deja făcuta a lui Octav. Scia bine, dicea el, că demersul lui era nebunesc, căci Ri­setta nu-l putea iubi, ca dânsa nici nu se gândea măcar la el etc... dar că era prea nefericit din causa nesiguranței în care îl ținea ilusiunile sale și ast­fel voia sâ iasă din acea situațiune. Era hotărît la totul : a pleca, a se face soldat, mai bine de­cât a sta la Paris, dăcă Risetta ar trebui să fie a altuia... Când Risetta se depărta, în dimineța ur­­mătore, avea scrisorea lui Marcel în bu­zunar și suvenirea cuvintelor lui Octav în cap. Ea era și mai nehotârîta de­cât în ajun ; era palidă , îngrijită , preocupată. Fericirea, este lucru grav, a fis un poet din timpul nostru. Risetta én se afla acesta pentru prima oră pe socotăla veseliei și nepasărei sale. Ea luă trenul de Versailles și pleca la Viile d’Avray, unde se opri. Acolo se ducea în tóte Duminicele, fiica era superbă ; cerul își întindea d’a­­supra capului sau strâlucitorea­sea mantie albastră, presărată de norișori albi. Sorele eșea scânteitor de după înălțimele vecine, și adierea răcorosâ a dimineței scutura rouă după frunzele arborilor și o presăra, pe drumuri. Acest spectacol păru că înveselesce i­­nima Risettei, făcând să apară seninătatea pe fruntea ei palidă. Ea se apropia de gar­dul viu înflorit ce se întindea pe laturea drumurilor, smulgând ua ramură de ghior-jhine roșii, apoi își reluă drumul, grăbin­­tu’și pasul. Ea era atât de preocupată în­cât ple­ase din gară fără ca să se mai uite décâ ea urmaritâ de cine­va. Cel mai mare e­­vniment ține adesea de cele mai mici cruse. Décà, Risetta ș’ar fi întors numai pivirea în momentul când se departă, ar fi putut recunosce pe Octav și Marcel, cari se scoborîseră din tren în același timp cu dresa , recunoscându’i i-ar fi oprit, cerân­­du-le esplicațiune ș’apoi obligându’i se plice. Risetta énsé nu se uită și nu se în­­tânplă nimic din tóte acestea. Cei două tineri cari nu se văzuse nici ur dată, luară același drum, fără ca să see c’aveau același scop, și mersera timp deâ jumătate de ces, unul înaintea celui­ c­it, asemenea îngrijați și turburați, mer­­gind la voia întâmplărei, ici colea, și cău­­tând un drum ce cine­va le arătase réa de sigur. Cu tote acestea, cu cât s’apro­­pria de termenul cursei lor, că aceiași bă­­nuiala se mărea în capul lor. Marcel se gândea c’acest tener elegant care’l preceda era fără îndoială acela care atrăgea în tote Duminicele pe Risetta la Vile d’Avray, pe când Octav crezu, din parie’l, c’acest lucrător care o urmărea erl pate secretul ce fetița ascundea cu a­­tât grije. Apoi, cum ei se crezura jucați unul și albi, aceiași idei, le veni în cap și vă­­z^id uă fermă la uă mică depărtare, în mijlocul unui buchet de arbori, iuțiră pa­sul și ajunseră aprope în același moment pe pragul ușei. Octav, cel d’ântâi; Marcel la câți­va pași pe urmă. Atunci un spectacol singular isbi privi­rea amândurora.—Risetta sta acolo pe un scaun, aprope de ferestra deschisă, legă­nând pe genuchii săi un copilași mic fru­mușel desfășat care’i întindea, surîZând, mânușițele sale grăsceane. împrejurul cer­­cevelor de­­ ferestra se agățau câte­va plante vii, și razele sorelui, strecurându­­se printre frunzișul verde al lor, forma un fel de aureolă împrejurul capetelor lor în­­cântatore. Acest tablou se prezintă înfă­șurat d’un atmosferă de pace și liniște, de care cine­va se simțea pătruns fără voie’s. Aerul era încărcat de mirosuri parfu­mate pe care le aducea vântul din­ vale ,J iar pasurile zgomotase sburau cu veselie în giurul acelei ferestre. Risetta vâzuse venind pe cei două a­­morezi, dar nu se mișca din loc. Atât numai că atunci când zări pe Oc­tav în piciore și surprins pe pragul ușei, și întreveau în dosul lui, chipul trist și desconcentrat al lui Marcel, ea ridică frun­tea și salută silindu-se a zîmbi. Octav făcu câți­va pași. — Iartă-mâ, Risetta, bolborosi el cău­tând a-și face curagiu, nu voiam să fiu importun. — Nu ești nici de cum, precum ase­menea nici Marcel, răspunse Risetta. — Speram să te găsesc singură, insistă Octav. — Ei bine! cine te supără ? — Copilul acela. Risetta începu a rîde cu hohote. — Oh! cât despre copilul acesta, Z'se ea, e d’abia de opt-spre­zece­ luni, este frumos nu e așa? și vioi și deștept. Se pote spune ori­ce în fața lui, nu e pericol cât și va trâda pe mama-mea. Și vorbind ast­fel obrazii săi se roșiră, — Mama lui! Zise Octav îngâlbenin­­du-se. — Fără îndoială. — Copilul acesta e al d-tale ? — Al cui vrei să fie ? — Te calomniezi! — Pentru ce ? — Oh! Risetta! Risetta! fi-va őre po­sibil ca se mă fi înșelat ast­fel ? Risetta nu răspunse, dar lua pe copil în brațele sale, și’l săruta cu duioșie, iar Oc­tav se lasă se cada pe un scaun ce era lângă el. Secretul Risettei era cunoscut; îl măr­turisise singură; copilul acela pe care-l de­vora cu mângâierile era al ei. (Va urma),

Next