Romanulu, ianuarie 1888 (Anul 32)
1888-01-02
4 I . M\jl al y MM—u— — ■ ji . mam ■■tw ■mmammmm-*•.:«& s To.yĂ , ‘ Vi-* A N U L O Rte v . '0 # 40 i :..io .if. go »itci•*, | "8i »»'»ui . ^ • • ; ,j_ .1 . 1 .. ' ’ i li' ■ , • ii .IV >•* ■ ■ I ~ ■’» i'rituii! 11 reci.»*! 1 A 6 ad1 üi , ' Í ■x': \ . I. IN FAR, - Havas. Lat»» et VIP .. 1» d-na Hawnatou «'» Și..nie. piL.tr LA FK .i.'OKT, 8. M . I .* eta__.. vis» Am« an [UNK]ghmmmíljsm risoriieto esemplarul II REDACȚIA STRADA DOMNEI 2, £ re: C. A. ROSETTI EDIȚIUNEA$ it TA IAȚIA STRADA NOUĂ, 10 JJ& M(eta) B.C.U. ,M EMINESCU“" Directore: VINTILĂ G. A nțFgQ^i %&Lumineza-te si vei fi. / ABONAMENTE In Capitală ,și districte, un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte firile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMÂNIA, la administrațiunea parului și oficiele poștale, LA PARIS, la Havas, Laffite et C nne, 8, Place de la Bourse LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15. Fleischmarkt. IN ITALIA, Ind. dott. Car. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. —• Articolele nepublicate se ard — .y ür, 1 gaí ii Verd , al juațiior BraHenl in pres!i* «: 1’íiffco Jor, ai ui nouri c vada ua independind și de drepta Justiția poporului epiine și de asf daia celor dp ],» ea»"aă cari sud a, virații vinovați, și pose gruilnk« f.a • v» acelora caii yca se răpt 'Vii i fii •. • ’i*Wl I de a ’și apĕra liferta ; drept» lor de alegétori n co •<" *> « organizați ier ce: P •t se poauă sti mare și mar energ a on țintelor ministruluiui , fi v -Adunarea deputaților, re. . gemeni de reuta tiv$ ti uitata de sine, ne- i si' mieste se resimți miniulu întra justiției po * viclul, Mâne se siducicu î ri..ereA țera instituțiunea .urat’ Ș. se hi ■ în prestigiul ei. Se scie î ! împ gjurăv' nascere procesul Gîrlățer.no.’, pe care servi de artă politcă îndreptată în contra <$iosițiunei gălățene, Șt . tjiru . -arc ,nu se cruță nimic spre a se falsifica confecința juraților și a se stdice un verdict de culpabilitate. Tote manoperile cele mai cond, ■nabilează întrebuințai.; de așa uniii apărători ai legei, al ordiniii moralei publice, nesându-se lloT n' ■ 1 ,tare în coi ' • '•< ' *.i cari r' l/Ct 1 îl a:; r’T 4 l 4 mvptb! iot cl>'.>r și ’fața, în contra unor ace stale fici, cari sculaseră un 8 regurs piciore, aducând fr5za făței I L ‘ ’b chiar în Capitala Reunt aceste bande și până ’ furia și cu turbarea r— x. pr. g. tea. de când ast if 1 ii pótel or?-cine îi puni bibhii unui ceia ce tocul în Jua dej Vl (23) !a?I _ ii. Foile üí. • :',ei>" aloul cr- ilor «capre cete Petrecu e în a tea di, și una di iele, chiar a mică spusținetori a guvernului, ei se s :tu opri de a nu’și arăta indignațianea se afic^-ul între altele; «ne isi Icneau tîmplele cu v tentință, maî putând contreieriejrea furiei ce simțim in a tra acek[(‘^e vestejesc artita ș guverna fl.hp.ral1» ]ainde p trecuseră alați, fapte rari propuseseră să vie ,rișca;e în spiritul public și făenă ca indignațiunea să fie la culme, organul gefermauî, Voința Nată, șei mitórele . »Autorii Seriali sunt: C. Ressu, profesoriu, hăirusul Sânge Alb și Xenlie, , al lui Robescu; autorii intelectuli sunt : Pobescu, Catargiu, Mihăilescu, pr.3 irul, și alții». Nu ne-am putu opri tind d’a nu ne ridica contra celor scrise de soia guverului, prosl îidir» contra lăcomiei acusurilor ei și așceptând, In liniște și cu încredere, sé se pronunțe justiția. K că, în adevăr,!>ce (jiceum a doua și chiar după cele potecile în Galați : , «Nepărtinitori față di amicii ca și cu protivnicii noștri, îi am înțeles și că vom înțelege nici póte ß iertat cumva so i-dată, că’îi rolul de acasa lor înaintea, opini inei publice, când î , stiția țetei , deplina și libera ei acțiune, este chiemată să se pronunțe asupra culpabilității , unei person:" «Faptele de la Galaț sunt de uă mare gravitate, căci ele vor lăsa în urma lor un trist adi:ere aminte iși nisce pete de unge ce tu greu ise mai pot: sterp «Datoria nóșt -i titurorded este streină • a iiși c. .-everațil .• b R Js*e: și pre-jupția, cu tóte în rîuri , pe pro- fiuință printr’un verdict t chitare. 1 Ea rîcinoscu în cdu . inain* ; iii..caro. ' V. . ci pe nisce nev Cum rănimt • cele petrecute în 11 ( ') Matu In Galați ? Io care ■ le fost adevărul și dreptatea ? '’i:i sun i: ii și cari nevinovații ? Cari sunt ''avei'-cil auu-aț; vicari seu. '+orii ? Lăsăm ca. . țărinților Brăile di i opiniunea publică voidiotui seu. CRISA LIA;‘ i rt . dA JIA Pentru cine judecă cd 'Art ' ste de netâităddii că, pe la in!cima' purlicu care ne b. .u. jg ca. l FOIT _ td LUI 2 fAMJPIL , ne-am născut, ca se jic astfel, ș de când esistăm ca Slat, mai aven uă altă crisă provenind dintr’un viito sistem monetar. înainte de 1868, tote transacțiunile se făceau la noi în aur. Pentu tote sineturile, tote veniturile de moși și întăririle de mezat avem, după cum ne spune d. Kogălniceanu, au «zimțați și pășiri, iar nu izbuci și ‘ firfirici» (Mon. of. 8 Dec. 8L.) Priv. legea din 1865, (art. 1), adoptau regimul uniunei latine. In acest timp situațiunea nostră economică progreseza, producțiunea crește și se creezi industrii și fabrici de cali nici că visam mai nainte. Cum se face că vă dată cu introducerea biletelor ipotecare s’a ivitt și agiul aurului ? Cum se face că cu schimbarea lor în bilete de bancă agiul cresce în așa proporțiune, încât pentru orcine e evident că există un crisg monetară, deosebit de cea economică și nesplicabilă prin balanța comercială ? Se studiăm deci cestiunea fără a o încurca cu alte cestiuni laterale. Argintul nu e abundent la noi, ci suficient, deci nu prea puțin, avene in vedere trebuințele circulațiunei ș marea cantitate a monetei de hârtii j din vre-uă 60 milione, 30 sunt imobilisate ca stoc al băncii. Remâne deci abia vre-uă 30 milione în circulațiune, din cari uă parte chiar, se duce în Orient. Deci acesta e situațiunea nostru financiară: aurul scump, cumpărându-se cu unagiu de 18 la sută, argint puțin, și la un franc argint, trei franci și ceva, în hârtie. Pe lângă acesta, principala operațiune a băncii este lombarda astfel că abusul de credit este isvoiul cel mare ascrise». au ü« mult Camera de comerciu din Focșani, intre alte păreri, tote ca nintă «chibzuire formulate, cerea împuținarea acestui fel de operațiuni din partea băncii adăogând că Lombardul e una din căușele Nigrului. Nu vom lua ca pildă aici, nici Banca Engliterii, nici aceia a Franciei, spre a arăta cum uă bancă bine organisată aduce avuția și încrederea peste tot, am fi înjușit către banca nostră. In adever, situațiunea nostră e cu totul deosebită. Suntem uă națiune ténera, necunoscută pe neerl, cu uă burghesie care abia se deprinde a mânui mai bine speculațiunea. Lé studiăm prin urmare starea nostră și se vedem deca bina s’a urmat ocrit acum.—Vom observa în trecut risbóiele vamale, pe cari le-am treprins ba cu Franc»2, ba cu Ausraustroü ne-au făcut, fără ai din acesta uă învinuire. In adevăr, la venirea actualului guvern, s’a găsit întocmită convențiunea co * ■ . ce u Austria, în care se făcea ncesiunî economice, nu mai afirma politicesce. Conîncheiată cu Turcia apucă mai bună pentru interesere... economice, și e de dorit . • și , ici înaite, se se aibe în esitățile țării spre a ajunge ca o.. Iil și esportul nostru să »éveli iovi' Acesta ar fi adevărata stare a țărei nostre. •iresce mai direct subiecții e n ocupă, s’a observat că că noi se desvoltă, măresce ■ monete, séie pentru un timp, ■ ' > care, instrumentele de d locul acelei mari cantitați specii metalice, se operă ,ns invers, uă reducțiuneaonelei metalice. Este un roi in;esansă, ca titlurile ce se creză in acesta a doua fașă, se va fi convertită în specii metalice detentorului și la ori-ce instrumentele de credit țin lei, nu sunt énse monetă, prin faptul că se enunță , ki."»; presupune dreptul creant cere ad libitum suma efeccile ce servesc de reservăment.»-i pLia posibilă a instrumenti Lri »: redit. E uă încercare de ki'.-kâ pui ie fiinanciară, a [se înfond îv.g. a, ca miijloc de schim, an ceva :e cât aur și argint, metale care se vor lua întotdeauna cazanei: comparațiune a titlurilor de credit. L'La făcut la noi? In 1880, se lanca națională ...,e emit părul la . sută de mi. Astfel uă primă operațiune: crea»’ "potscare ■ urivă în spe. tulul. Și în .șorarea acestei g. prin dotarea coronei și vei Raret». j.apoi, UtA a doua Operațiune, crearea biletelor de bancă, în sumă două sută de milione, căci acesta e cifra care resultă din raportul către adunarea generală a acionarilor, la 27 Aprilie 1886. (pg. 22). Am arătat în două articole precedente care este situațiunea monetară a alte părți, și cum în mod fatal urnea pornește spre monometalismul aur. Aurul este căutat, pe când argintul scade, tocmai din cauza distrroporțiunei între trebuințe și protecțiune. Aci nu este un lucru în Guplător, ci un fapt istoric. Din al XVI la al XVIII secol, argintul a scădut, în raport cu le la IOV* al 141/7. In secolul al mitrel scade la 141/2 la löl^. Consecința acestui fapt e dă marevoluțiune monetară : aurul tinde a deveni singurul etalon metalic. Pe când acesta e tendința generală, OÎ în 1879 «Phntpon rnLlpf.filfilaica monetisate monetă de argint, pe raportul de 1 la IB1/* adică pe acele din secolul al XVIII, pentru ca apoi să se creeze, monetă fiduciară într’uă enormă masă. Numerose sunt rețele provenind din acesta situațiune. Statul plătește anual străinătății vre-uă 8 milione, plata agiului anuităților, în plus de pentru tóte cumparurile’fsele din afără. Pe lângă acesta tóte transacțiunile particularilor în străinătate se lichidezá, grație agiului," cu dobândi de 15 la sută. Acesta se întâmplă chiar pentru țările vecine în care "asemenea abusul monetei fiduciare a produs agiu și de la cari forte mult importăm, și de la ele cumpărăm cu aceeași monetă scumpă, cu aur, produsele lor. E că una din cause, pentru care marfa adusă din străinătate o plătim atât de scumpă, lucru pe care trebue să bucure pe protecționiști. Din nenorocire, daci plătim scump marfa străină, plătim prea eftin producțiunea românescá. Trebue se producem astfel, încât să punem la birul anual pe care îl dăm în afară, și producțiunea nosta a devenit cu atât maieftină, cu cât monetă bună a devenit scumpă. In al doilea rând, agiul a mai făcut ca cel care posedă aur sau efecte plătibile în aur,să fie de 15 ori mai avut, pe când cel sărman, plătit în monetă deprețiată, să fie tot cu atât mai sărac. In plus, instrumentul de schimb nu mai e astă o nouă valore fixă .^invariabilitatea aurului produce nesiguranța afacerilor, mai cu semn a celor cu termen, în cari creditorii se acoper cu prime ' Cei cn tê tî contra ’ofimn .vr t>Y Care dor ar fi remediul Să așteptăm ca teleori1 tele se adopte etalonul aur, se absorba !" în circulațiune, ca atunci „kula^I decidem, cu sacrific îmiecitiii m rt și să luăm aurul ca etalon?? Retigându-se din circulațiune câteva milióne de hărtie și înlocuimi».i-se două treimi cel puțin, din, stocul ’aricii, cu aur, reorganisându-se acesta ■tituțiune, care trebue să i fie reg;torul circulațiunei și a scontului. încrederea ar renaște ;agiul, astă plagă a mierii nostre” industrii și a cosp^rândui, ar dispe în acelaș timp. U Prin disparițiunea lui, biletele de bancă n’ar mai fi un monetă cu curs scăzut, ci oă valore comodă, convertibilă fără pierdere în monetă 1) Vedi Cucheval-Clarigny Les fins^de l’Italie (1866—85), partea relativă la hârtie și la înlocuirea incașului băncii italiane, cu 2 3 ani. Ilicli . ...l... . cv - 7 • a- ncepe, di <. j /’ mină a . wmMmm -ce altă clădire se cere cau- j o în abondentă c&cî în scuut a I SUNT. 2 IANUARTU 1888. ® S53 bună, astfel că incașul băncii ar fi ferit de un asalt imprudent, căci nimeni n’ar avea interes, de plăcere, a schimba bilete cu monetă. Gr. Maniu SCIRI D’ALE DILE! Procesul dintre impresariul trupei franceze de la Bulevard și asociații lui, s’a amânat din nou. . ». * ** In procesul Gălățenilor după ce a vorbit d-nn Paladi, a replicat d. Procuror Orleanu. Apoi s’a ascultat pledoariile Gleva și P. Gradișteanu și în urmă s’a citit următorul verdict : 1. Acuzatul Xenti nu este vinovat ;•. cu voință a omorât pe Stanică ; 2. Nu este vinovat de asasinat neisbutit în contra comisarului Anghelache 3. Nu este vinovat că prin violenț » și amenințări a împedicat pe alegători de aVi esercita dreptul lor . 4. Nu este vinovat că a intrat cu arme în sala de alegeri. Sânge-Alb nu este vinovat etc. idem. întrebările de la Sec. 1, 3 și 4. De asemenea jurații răspund negativ in privință celorlalți acuzați: Resu, G. Mihăilescu, G. Robescu, Vlaicu etc. acuzați numai de punctele 3. și 4. * ** Zgomotul despre intrarea d-lui general Barozzi în cabinet persistă. Nu seim ânse decâ se va adeveri. * ** D. Curtopassi, noul ministru al Italiei este asceptat în Bucuresci. * ** Eri, renumitul pianist d. Grüenfeld, a fost primit de Al . P Jrt și cântat, la piano, înaintea mai multor persone, pe concediu de doue din * ** F * ** ,. obținut un D. prim-ministru n’a putut pleca erl la Florica, din cansă că circulațiunea era impedicata, prin marea cantitate de zăpadă ce a câțut. * ** Bucuresciul este acoperit de un gros si * de zapadă. Săniile au înlocuit trăi ii prin care s’a disolvat, erî, putați. .. d-vóstre, gâsindu-se in anul «ai 1 .Lalea, care este și ce» din urma ai «legislature sele, și un nou apel la țară « devenin nooocar. «Camera deputaților urmeza a fi disolvată.» CAROL * ** E că și raportul consiliului de miniștri către M. S. Regele. Sire. Având în vedere că Camera deputaților I '8 1 16 II I IVPRESIUN! DE CĂLĂTORIE . * VIANELE MELE. , 4 Era bine ip1'1 l căci au atta înlesnit* și M -mel'* a gazul le e <ftin, ăvindu Ip »ni -a-1 Trăsura tef, mc gta, iar noi icum neîngrijăm ea Ji nimfam drumu spre gura '»Glonțul» ’ le aveam de frecut un deal fie carsi P9l,t întrebam cărăușii, ce- ntîlneau de ni cumva am rătăcit dirul. _ sja ^^ai spript, mai mergeț, diept ! In jos, ș’apli dud ce sp zămi di Tul da!» la zilogi Pe «t drum îngust ce a-i șoșelui. De e ;1' fie ce merge la deal Ș te duce în asta ! dreP în Culoigl. Era pe WM no te; liniște perfectă, iar noi după f . msem ruaui ne suiam aci m H.oe'v; ' eaL firulei ! iar 0 -V* ț.n ' eu aer' ’ . ..ni ajuta întru cât va li vedetií, .. .... t nulul. Poposisem caii în vîrful dealuli pe0- ța a mai răsufla, iar noi Aie.l)n < - !<aiui jos pe iarbă vorbind tótre noi ața face de s’ar ivi acum iște tâțiari Ge i Se audea in vale cânii lî rând, trasatul Cura Solonțului. Ne uitam în d.Vâsgŭ ra din cotro veneam. Chiar ca cei n poveste, care suindu-se într’un copac s'a urat se vede de o vre-uă lumină p! V.:ide-va. Atuneric în tóte părțile. Ici și ce,jea c- tó un focușor mic pe câmp. în depă..tare se vetea casé tabloul frumos al lămpii 0, .sinj Manești. Era pare ceva care ardea> disc tasta era mare și trecuse 4 ecsuri qe Când plecasem din Moinescu, sfântul adica; frunzele se mișcau încet, dar zgomotul ce produceau ele fiind dulce, ca i pădurea era acolea In vale, nu mai îi fioră. — la, se aud niște glase. de dragi; jdă-1 vie, vin spre noi,iie unu, fija moi. •e In-r’uă clipă eram în tri ară, cu mina ver, ș; dă băete peu» ear ■a nimic Ni se păi Ijenoi ne mai luă cu voi n iaj ca dorea anec c ,461 și ■ - Plec; ~ ț mersese, dar nu putură să ajungă ?pene în sera în Iași, inoptase pe drum și avea a trece acum tocmai codrii Iașului de pe deasupra Repede! Erau acei 5 drumeți, unul cam tare de urechi, surd, arini chior, cu albuță pe ochiu; altul chier de tot în cap , altul șchiop, și altul calic ca val de capul lui, că-l curgeai sdrențele. . Mergeau el cu frică prin pădure tocmaia noî când suiaui dealul. De uă dată cel surd stă în loc și apariat (fise eu uă jumătate de gură câta ceilalți. Ia ! se aude cineva tâlharii. — Bine dLi, o bschiorul par’că l véd, iacatâi, el sunt. — Cum se póte întrerupse cielul. Mĕ vîrîți în bocale , mi-e așa de fricâ că mi s’a făcut părul măciucă în virful capului. —.Frică nefrică, citse cel de - al patrulea, șchiopul, noi rebue s- o luăm la sănătosa, nu-i de chip ne ajung tâlharii... —.Și atunci ne vor prada de tot ce aveam pe noi, ne vor lua haitele și ne vor Nisa golgoișori, cum ne-a făcut mama. Aveam fiecare de ces, se teamă, mai ales calicul. Noi eram întregi în tate, car vorba: «ia, se aude un voce de om, ne iuți ca fulgerul, vă jobărâm a» mu valea Solonț ,i toi A-i. Pe la 1 noi *ea ajungem în - t ■'.C Și 1~ Ol i »ilL» tu că dormea cineva acolo. Pace éase, nu respundea nimenea. Jidanul, proprietarul hanului, se vede că o pățise cu mulți mușterii de nopte și se deprinsese acum a nu mai răspunde noptea la nimenea. — Ca deschide jupune, că suntem omeni buni, cu trăsura nostră; am ajuns aci și căutăm a sta până Ia Jinâ. Se înduplecase jidanul a se sculă și a se uita așa pe ferestra ca se ne vedă și după haine, se convinsese că suntem ómeni de treb». Ne deschise ușa, dar înăuntru era un aer așa de infect, să nu puteai sta un minut fără să nu ți se aplece. Nevoiți fusem atunci a ne culca afară supt ceriul senin. Puțin fiu ,și un lăvicer erau de ajuns pentru așternut. Și aai dormit așa de bine acele 3 cecuri, că de multe ori aș dori să le dorm așa și acasă. Eram obosiți de drum și In asemenea și are nu se mai întreabă locul unde s - odihne,.». In flob de fină eram gata de plecare Abia se sculase găinele, rațele și gîștele găgăină prin baltă din apropiere, cânii, Sne puse se latre, iar omenii unu câte unu a-și duce v^ca la păscut. Eșise satul din fireasea mormântala din timpul nopței, 8 rele âncă nu resărise, căci ne sileam a pace pe drum, iar nu locului. Di de vară Până’n seră Cale lungă Să-I alungă. Așa și noi aveam și drum lung, dar și taina era de vero. Căutam sera să fim în Piatra. — Mină, Toadere, qliceam vizitiului. — Și mergeau caii, ajutați de timpul, care era destul de răcoros dimineța. Pe la 6 și jumătate dimineța eram in satul Balcani. M’a mirat mult acesta denumire. Un sat Balcani în Carpați ! Me gîndit atunci la poeziea eroică a d-lui Alexandri «Balcanul și Carpatul» și-mi fisei:» se uitau el vrășmași acești doui munți în timpul războiului, dar încrierii Carpaților este un Balcan, care veșnic stă în pace.» Ceia ce aș fi fost curios se aflu era, de unde a luat satul acesta denumire.. N’aveam casé de la cine se aflu, și m’am lăsat păgubaș. Trecem înainte la Schitul frumósa, numele unei cătune in apropiere de Balcani cu care formează uă comună. Singură albie a unui pârăuaș le despărtește. Iar drumul nostru era scula. Localul era tare, reu. Niște ferestre mici, sistem vechi, așa că duc lipsă de lumină și elevi și propin un local de sculă mai mult de joi vând a face cu cartea, pentru a putea ceti cu înlesnire trebuesc al lumină Denumirea satului de Schitul Frumose, după cât am aflat, vine de acolo că nainte vreme era un schit, care asta<fi nici locul nu se știe unde era. Se cunoște énse că a fost uă mănăstire, după faptul că și astăzi locuitorii acestui sat sunt în mare parte țigani. Mai sunt și Unguri forte mulți cari abia au început a rupe românește. Ceia ce am observat ca particularitate e că femeile de Ungur portă o îmbrobodeală specială cu un fel de chilie negru cu horbotele prin prejur pe are veșnic o poftă pe cap, ca și ebreic felul lor, întrebasem pe că unguroaie sĕ-mi spună cum se chiamă; din ceia ce mi-a spus cané nu am putut prinde decât cuvîntul fekete care însamnă negru. Românii ci le zic chitii. Pe de-asupra chitiilor portă lung, ca ue voal, pe care într’un me 'tebit îl înodă după ceafă, cifășură vădată gîtul, lăsând un cc..cestui ștergar se spînzure inain ti altul Inóda dinapoi. Decă ți ce întâmplase vedi , tare 4, 5 femei mergînd la drum părea că sunt niște mumii. (Va urma). G. Ghin. 1