Romanulu, august 1888 (Anul 32)
1888-08-01
yr v ANUL AL XXXII-LE Yoiesce și vei putea. a nunciuri Linia de 30 litere, petit pagina IV ...... . 40 ba Detto „ „ » n 111 lea ~ ’ Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — 1. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-une, 8. Place de la Bourse. LA VIENA, la d-nî Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nne, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refasă — EXEMPLARU jt 15 BaNI REDACȚIA STRADA DOAMNEI 2, ADMINISTRAȚIA STRADA NOUA, 7 Fundatore: C. A. ROSETTI Directore: VINTILĂ C. A. ROSFTTT BUGURESCI, 31 CUPTOR E vorba de a se schimba sistema impositelor comunale. După noua sistemă, propusă de actualul primar al capitalei, accisele se împart în două : accisele care privesc mărfurile coloniale și cele venite din străinătate, și accisele cari vor privi producțiunile țarei. Cu percepțiunea acestor accise, proiectul d-lui Protopopescu-Pake,— după ce propune desființarea tuturor perceptorilor, controlorilor și inspectorilor comunali, —■ cu percepțiunea acestor accise însărcinază: pentru mărfurile coloniale și pentru cele venite din străinătate, pe actualii impiegați vamali cari vor percepe în același timp facsa către stat și facsa către comună; oi pentru producțiunile țarei, pe perceptorii din fiecare comună. Vă dată facsele comunale plătite, mărfurile și tóte producțiunile vor putea cutreera țara în lung și ’n lat, fără să mai aibă trebuință a sta pe la bariere și pe la gările drumurilor de fer, pentru perceperea uă dată și de două ori a facselor comunale. Suma ce s’ar incasa în tot regatul cu acastă nouă sistemă de percepțiune a tuturor taxelor comunale, s’ar putea repartiza proporțional cu numărul populațiunel și deci al consumatorilor pentru fiecare oraș. Bucurescii ar avea mult mai mult decât au astăzi. Pene acum astfel se cunosce proiectul actualului primar. Liniele sunt prea mari. Estractul ce s’a dat este prea concis pentru ca discuțiunea să se postă începe asupra întregei economii a proiectului, și mai cu sumă a părței practice, a părței de aplicațiune a acestei schimbări ce s’ar aduce în întrega gospodăria comunală a regatului. Ni se spune că ministerul de interne a primit cu multă căldură proiectul d-lui Protopopescu-Pache, și că s’a dat ordine pentru ca în scurtă vreme să se strîngă datele statistice și elementele necesare pentru a se pune în piciore întrega reformă. Discuțiune în presă nu s’a făcut, căci expunerea de motive în întregul ei nu a fost dată Rarelor. După liniele generale care arătă conturul reformei, schimbarea acesta în prescripțiunea taxelor comunale surîde forte la prima vedere. Nu cutezăm înse a emite nici uă părere, căci și la noi, ca și’n orice țară, unde serviciile administrative trăesc mulțămită unei serii de complicațiuni meșteșugite, se poate ca uă reformă bună în teoriă, se devină nepractică sau chiar imposibilă în aplicațiune. De ceia, credem necesar a semnala numai existența acestei reforme ce se proiectază și a aștepta timpul când va fi dat să o cunoscem în tote părțile ei. E vorba de asemeni a se face însemnate reforme de către unele departamente în mai multe din serviciile administrative ale țârii. Trebuința reformelor toți o simțim. Că toți voim binele, pene acum promis de mulți, dar de puțini făcut, este un adevăr. Dar ceia ce nu ’nțelegem este taina nepatrunsă care se păstrazâ asupra tuturor acestor reforme ce se proiectază. De ce are nu s’ar spune, cu un el de datorită condescendență, de ce nu s’ar spune și opiniunei publice măcar în linii mari, în schițe chiar nesigure, ce ^a hotărît a se face ? Căci, cum cRce Românul, mai spu de unde sare iepurile ? ! Uă ideiă luminosă, că inspirațiune fericită pare să țîșnască și din profanum vulgus, pe care, ne place a crede, actualul guvern nici nu ’i «urăsce,» nici nu ’1 «gonesce.» Desigur că guvernul actual crede că și Monsieur Tout-le-monde, adică: «a lume» are un pic de spirit și de bun simț. Prin urmare, pentru iubirea ce, ca Români, guvernanții noștri au pentru țară, de ce să nu pună la reditare contribuțiune acest pic de spirit și de bun simț ? Nu e vorba să conlucrăm împreună, țară și guvern, la binele și spre binele și unora și altora ? Se pare că guvernul voiesce a face opiniunea publice, adică țârei, surprinderea de a lucra el singur și de a aduce binele de-a gata. Surprinderea ar fi plăcută, dar în materie de guvernământ constituțional, surprinderile fie chiar plăcute nu sunt practice nici pentru cei ce le fac nici pentru cei cărora sunt făcute. Aceștia din urmă primesc surprinderea plăcută ca un fel de «pică pară mâlăiață în gura lui nătăflâță,« ceia ce e departe de a fi măgulitor pentru destinatar, iar mandatarului, când va simți trebuința să facă apel la destinatar, acesta pate, cu drept cuvânt, să-i răspundă: descurcă-te singur. A te descurca singur e cam greu; un pom più di luce,—ceva mai puțină taină și ceva mai multă lumină nu strică și nu va strica nici uă dată. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI Constantinopol, 28 Iunie. Via Atena.—Porta a supus acel la sancțiunea Sultanului un proiect de circulara de telegrafiat ambasadorilor otomani. Acesta circulara după ce e spune cu de amănuntul faptul luârii în posesiune a liniei Vakarel de către Bulgaria, conchide însărcinând pe ambasadorii să sondeze puterile pentru a invita într’un acord comun și într’un chip eficace, pe miniștrii bulgari să reintre pe calea ajutata de tratatul de la Berlin și în cazul când acest demers n’ar produce nici un efect, să se desemneze, până la numirea unui principe capabil pentru Bulgari, și până la revizuirea statutului organic al Rumeliei, câ personă convenabilă pentru a gera într’un mod provisoriu cârmuirea generală a Rumeliei Orientale. Constantinopol, 29 iulie. Via Varna.Sultanul n’a decis încă nimic în privința unei circulari relativă la linia Vakarei. Eșuările Sultanului ar proveni de la criticele făcute asupra acestei circulari de către d. de Nelidorf care ar găsi inoportun ca Porta să facă a fi pentru uă cestiune relativ t secondară ceia ce ar fi trebuit să facă în timpul revoluțiunei din Rumelia, riscând astfel să sporescă tulburarea în Europa. Ceia ce mai sporește eșuările Sultanului sunt divergințele puterilor în cestiunea Vakarel. Intr’adevĕr, Rusia, Francia și Germania desaproba actul de jefuire făptuit de Bulgaria, pe când Englitera, Austria și Italia consideră acesta ca un fapt împlinit asupra căruia este nefolositor de a reveni. Constantinopol, 29 Iulie. Via Vama.Porta a încheiat luoi cu Banca Otomană și cu alte bănci din Galata un împrumut de 1,500,009 lire garantat prin escedentul veniturilor pescăriei, mâtasă și ale timbrului de perces de administrația internațională a Datoriei Otomane. Dublin, 30 Iunie. Noul omorumi se semnaleza în Irlanda. Londra, 30 Iulie. Temerile pricinuite în Engliteza de apropierea Rusiei și a Germaniei sporesc. Niarele englezesci se tem ca influenta Germaniei să nu determine pe Austria a face concesiuni. Londra, 30 Iulie. Se scrie din Caii lui Daily Chronicle ca scrisorile lui Ondurman spun că Mahdius trateza într’un mod cuviincios pe prizonierii europeni, numai ca el să nu caute să fuga. El ’intrebuinteza la instruirea Sudanezilor și caută să scoță printr’ea șiî rescumpărări mari. Sofia, 30 Iulie. Ietirea dată de câteva ziare cum că s’ar fi descoperit un complot la Rusciuk este lipsita de orice temeiu. Populațiunea din Rusciuk se ocupă de recolta care este abondentă, iar nu de politică. Viena, 30 Iulie. 1). Teodor Văcărescu pleca mâine la Bucuresci pentru a-și lua familia cu care se va întorce pe la sfârșitul lui Septembre când va remite scrisorile sale de creanță. Clubul, 30 Iulie. Principele George Ghica, care locuește aci de mai mulți ani, a murit fara veste. Paris, 31 Iulie. Greva lucrătorilor terasieri din Paris continuă, dar fara nici să desordine. Paris, 31 iulie. Ministrul de comerț consideră propunerile comerciale ale Italiei ca inacceptabile. Paris, 31 iulie. Populațiunea din Copenhaga a făcut împăratului Wilhelm II uă primire politicosă dar rece. Agenția Havas. Amintiri din Pribegia după 1818, de «■ 1OAN GHICA III (Urmare) (1) Protestul Emigraților din Paris către Sultan A La Hautesse le Sultan. » Sire, Au milieu des maux qui ont pesé sur notre patrie, maux rendus plus douloureux par la main qui Ies inlligeaient, nous avons su renfermer en nous l’amertume de nos plainies et ie cri de notre désespoir. »A quelque épreuvj que notre üdelité ait été mise, nous n’avons point devié de .a ligne de conduite que nous nous étions tracée, nous sommes restés jusqu’au dernier moment et nous restons encore les fidéles vassaux de Votre Majesté. »Votre Majesté nous rendra elle-méme ce temoignage qu’en ceci nous avons fait tout ce qui dépendait de nous pour déjouer les espérances de nos ennemis et ouvrir â la Sublime Porte la voie d’une politique plus reguliere, plus conforme â sa dignité et á ses intéréts. »Nous espérions que de son coté la Sublime Porte pour prix de notre fidelité ne tolérerait sous aucun pretexte l’intervention armée de la Russie, intervention qui viole á la fois Ies droits des Principautés et les prérogatives de la Gour Suzeraine, seule arbitre dans Ia question. »Aujord’hui, bien que l’occupation des Principautés soit un fait accompli, notre confiance dans le triomphe de nos droits est la mérne comme aussi l’espoir <jue nous plațons dans l’appui de notre Auguste Suzerain. „La justice a été violée, ii faut que la justice recouvre ses droit. »La verité a été étouffée sous le mensonge, il faut que la verité se^ fasse jour, »Voilä pourquoi nous deposons (aux pieds du tröne de Votre Majesté le memoire ci-joint oú se trouve retrácé, avec un court exposé des droits des Principautés, l’historique de la revolution roumaine du 11 (23) juin. »Et en mérne temps^que nous accomplsisons ce devoir sacré envers Votre Majesté, laquelle ne peut vouloir jeter le découragement dans l’âme de ses fidéles vassaux par un plus long oubli de leurs droits, nous remplissons un autre devoir non moins sacré enversn otre patrie, en protestant une derniére fois en son nom ainsi que nous le faisons par la présente : »Contre le fail mérne de l’oceupation; (1) A se vedea »Románál« de la 31 Iulie. É MERCURI, JOI 1, 2 AUGUST 1888 Loiminétate șiei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; sese luni 24 lei; trei luni 12 lei. un lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea tiiaruluî și oSdele poștale. LA PARIS, la Havas, Lafitte et Cune, 8, Place da la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. 0) 15, Geneva. — Articolele nepublicate §e arci — »Contre l’emprunt imposé reeemment ä la Valachie pour subvenir aux frais de cette occupation, et qui tend â la priver a jamais de son indépendance ; »Contre toute atteinte porlée ă son droit d’autonomie. »Et subsidiairement contre tout acte de quelque nature qu’il puisse étre accompli tant pendant la durée de cette occup tion qne sous le poid des mesures de rigueur de proscription qui en frappant des milliers de citoyens privent le pays de sa representation compléte et légale. »Les membres de l’ex-gouvernement proyisoire et délégués de Immigration Valaque : „N. Golesco, I. Eliad, Maghero, I. Voinesco, C. A. Rosefti, Ch. Teil, N. Cretzouiesco, D. Cretzoulesco, D. Brătiano, N. Pleșoiano, A. Ghristofi, 1 C. Brătiano, Stefan Golesco, Gr. Gradișteano, P. Teoulesco, I. I. Philipesco, I. Maioresco, A. G. Golesco.« m qiide cât a stat Ubicini la Constantinopole în tomna anului 1848 am elaborat împreună o schiță de organisare și de acțiune a emigrațiunei, proiect pe care el l’a însărcinat a’l susține dinaintea Românilor cari se adunase în mare număr la Paris. Intr’acel proiect de organisare, ideia dominantă era unitatea de acțiune, un singur șef, ideie bine primită de mulți din emigranți, precum Nicu Bâlcescu, Alexandru G. Golescu, Bălăceanu și alții, dar combătută de Rosetti, de Brătieni și de mai mulți, a fost înlăturata de majoritate. Rosetti voia un comitet compus de cel puțin cinci membri, lucrând sub controlul unui consiliu compus din mai multe percane. Eliad și Tel țineau într’una că ei fusese proclamați la Sibiu șefii emigrațiunii. In proiectul elaborat cu Ubicinii erje j centrul de acțiune și scaunul direcțiun fie in Constantinopol, având agenți în Kj captatele și oriunde va cere trebuin^Wele Europei și a atrage simpatiele prin presă și prin opinia publică asupra Românilor, arătând lumei pericolul ce póte resulta pentru Orient dintr’o prea mare extindere a acțiunei și a impieturilor Rusiei. Unul din puncturile importante al acestui program era înțelegerea cu toți capii care conduceau partidul liberal din Ungaria, Transilvania, Banat, Bucovina, Italia, Polonia, Germania, și înființarea unui ziar care se se ocupe cu interesele tuturor naționalităților, propagând unire și frăție între densele. Circumstanțele politice erau favorabile pentru înțelegerea și înfrățirea poporelor împilate. Românii din Constantinopol ne puseser în relațiuni bune cu mai mulți din italienii influenți cari ne deschisese colonele Ziarelor celor mai importante: Baronul Tecco, ministrul Piemontului, protegia și seconda acțiunea nostră. Stăm în cele mai bune relațiuni cu agenții Principelui Adam Czartoryski, cu șefii radicali ai Ungurilor și cu generalii Polonesi cari comandau armatele Italiene și Ungare, și începusem a ne ocupa cu organizarea unei legiuni Române în Transilvania, ca să putem aduce uă înțelegere și u comunitate de acțiune între Români și Unguri. Ne asigurasem pentru acesta de concursul generalilor Bem, Granowski, Wisoski și Dumbinski, credeam că generalul Magheru, după povara nostră, a lui Nicu Bâlcescu și a mea, trecuse în Transilvania cu oștirea ce adunase în câmpul lui Traian, se unise cu Iancu și că lucrase împace pe Români cu Unguri. Dar la Sibiu ca și în România, marea majoritate asculta de Eliad, ale cărui invective și bârueli ne făceau să ne îndoim unii de alții. Pe când el își petrecea timpul și talentul în scrieri mistice și acusuri copilăresc în contra lui N. Bâlcescu, lui Rosetti, Brătienilor și în general în contra tuturor acelora cari nu se plecau talentului său politic. Toți câți îndrăsniau a vorbi sau a scrie fără scirea și încuviințarea lui; noi eram în ochii lui trădători și spioni musculesci. Acesta purtare a lui Eliad ne-a făcut pe mai mulți a lua hotărârea a ne ținea cu totul afară de acțiunea celor trei membrii a fostei locotenențe cari își adjudecase lor lucrările și conducerea emigrațiunei. Cei retrași sau rămași afară din colectivitate, consideram revoluția de la 1848 și peripețiile celor trei luni de guvern ai revoluțiunei, numai ca deșceptare a naționalitatei Române, ca un preludiu sau un mic episod al dramei celei mari ce se pregătea pentru România, dramă al cărei desnodament Dumnezeu spie care generație se va învrednici a T vedea. Lucram fără preget, fiecare în cercul său de acțiune*, cum ne pricepeam mai bine, pâstrându-ne individualitatea nostră, ceea ce nu oprea de a corespunde și adesea chiar a ne înțelege asupra multor cestiuni. Dau aci textul a câtorva din epistolele corespondenței mele cu unii din amicii mei din copilărie precum Rosetti, Alex. G. Golescu. (Va urma). Vossische Zeitung primește de la corespondentul ei din Sofia următorele cu data de 23 iulie : In gradul cel mai mare de nemulțumire s’a întors principele Ferdinand la Sofia. In ultimele zile el fu necăjit din causa unei certe ce a avut-o cu primul său ministru, care i-a interzis chiar de a însoț pe mama sa ducesa Clementina spre granița ungară până la Orșova. De asemenea l’a amărît și contrarietatea cu care l’a întâmpinat ministrul său președinte când cel d’ăntâifl i-a propus că în timpul călătoriei sale să se institue uă regență. Și tocmai pentru acesta s’a despărțit la Vidin. Aci la gară mitropolitul din Sofia i-a înmânat o petițiune din partea clerului, prin care acesta protestă contra intenslicerei sale de a participa la serbările din Kiev. Un atare protest i s-a înmânat principelui și din partea societăței academice tot din Vidin. Cu tote aceste interziceri, Bulgaria este representată prin două delegați ai esarhului din Constantinopole d-nii Magyaroff și Boriiceff. De asemenea și Drăgan Zankoff parte la serbările din Kiev, dar călătoria lui are forte puțină însemnătate pentru biserica bulgară, fiecare bulgar își aduce aminte cu cu ușurință Zankoff, preschimbă biserica catolică cu cea protestantă și cea protestantă cu cea grecescă. Zankoff nu se va putea întorce în țară fără prealabilul consimțimânt al lui Stambuloff; cu tote acestea relațiunile dintre Zancoviștî și Stambuloff sunt bune. Aceste două partide se laudă una pe alta și amândouă se întrec în insulte în comptul miniștrilor conservatori. La acestă atitudine a influențat forte mult uă scrisore din partea lui Zankoff, adresată partizanilor sâi. Principele Ferdinand în omși ce cas trebue să stea pe gânduri, întrevederea împăraților și chestiunea bulgară. Corespondentul Ziarului Standard, din Viena, comunica următorele: Propunerea, care a fost primită de Rusia, la ultima întrevedere a împăraților, constă în acea ca Rusia să stea pasivă și să accepte momentul când prințul de Coburg se va compromite, fie prin faptele sale, fie prin acele ale poporului bulgar, cari vor face ca posițiunea lui să fie imposibilă de a mai sta în Bulgaria. îndată ce un astfel de eveniment se va întâmpla, Rusia va fi în stare ca să intervie, instalând pe representantul ei în Bulgaria, care va avea de obiect a întreține relațiuni amicale cu viitorele autorități ale principatului. Pe urmă se va convoca Sobrania, pentru a alege un mou principe care va primi și consimțământul Rusiei, precum și a celorlalte națiuni. Iată în scurt în ceea ce privește bulgaria de întrevederea ambilor mo-AL principele de Coburg Komite se íntreba cores* jy.’...’ mrlio&Lii " aö4t ■ *"■ / Propaganda națională din Macedonia. Esplicațiunile date de contele Kalnoky asupra Greciei sunt aci forte comentate. Aceste esplicațiuni precum și nisce interpretațiuni cu totul greșite în privința măsurilor ce Turcia a luat în Macedonia, limpezește în deajuns starea confusâ în care se găsesc cei de aicea în privința țelului și scopului la care tind diferitele propagande ce se activeza prin Macedonia. Ei nu sciu ce voesc propagandatorii și’și închipuesc nisce fantaști cari de cari mai hazlii, și măcar că s’au dat esplicațiuni oficiale în acésta privință, totuși opiniunea publică nu le dă credilamênt. Un orecare Apostol Margarint, fost învățător, e cretorul așa zisei propagandei romănescî. Sé nu se iee cine-va dupe nume, cremend prin acesta că guvernul român ar da cel mai mic ajutor acestei agitațiuni sau că ar compta intru câtva pe ea. Acesta agitațiune e pornită și întreținută mai mult de acele societăți naționale romănescî cari se numesc Sillogii, și cari s’au luat însărcinarea a dovedi elementului euțovlah, care se compune din comercianți și proprietari, din întrega peninsulă balcanică că fac parte din națiunea românescă. Cu cât propaganda devine una grea pentru aceste societăți patriotice, cari fac parte din ritul grec, vorbind chiar și limba grecescá, și cari sunt departe de orice relațiuni cu locuitorii din regatul României; cu atâta se măresce activitatea acestor agenți cari sunt favorizați de Portă, putând a ridica școli și alte clădiri. Tote aceste sunt privite reü, de populațiunea grecesca din provinciile turcesci ; cară bârnă se află aceste agitațiuni în ochii lor. Daca mergem puțin mai departe în acesta chestie,vedem că agitațiunea așa zisă «românesca» este susținută și protegiată pe față chiar și într’un mod demonstrativ de Turcia. Decorarea agentului Mărgărit de Sultan, ce a avut loc mai zilele trecute, a produs în Macedonia și Constantinopole precum și în întrega presă, că impresiune penibilă. Și chiar deea acesta decorațiune ar avea motive cât de puternice—cu tote ca ea i s’a acordat ca resplată pentru serviciile sale aduse ca ațâțat,prin contra populațiunei grecesci—totuși in primul moment pare absurda. De aici se vede că Porta ocrotesce agitațiunea anti-elenicâ. Pe aici mai circulă și un altă ve^iuție»cât se pare de absurda și anume că’ propaganda românesca, servă de cortină unei propagande austriace. Austria, se zice, că una dintre puterile cele mari ale Europei, nu póte într’un mod direct sa se amestece în peninsula balcanica, ci ca Rusia se ascunde sub așa zisa propagandă catolică, pentru a’șî esecuta planurile ce ea le țese. E imposibil ca cineva se dea de urma acestui zvon, dar afacerea cu denunțarea scrisorile falsificate din Monastir, atitudinea porței față că consulatul grecesc Panaria, în sfârșit decorarea lui Mărgărit sunt fapte cari probeza în destul basmul se se svonește. Era destul ca Mărgărit să se fi fost dus vr’ua dată sau de două ori la consulatul austriac din Monastir sau chiar ca ar fi avut relațiuni intime cu el, ca populațiunea se crede acesta propaganda în favorea Austriei și chiar susținută de ea. Pentru presa națională din Atena acesta a fost mai mult decât sigur. Dar nimeni nu și-a dat sema că dacă în adevăr ar fi așa, Sultanul n’ar fi decorat pe unul din eroii agitațiunei, căci cum s’ar putea admite acesta, cât timp Turcia știe, că déca propaganda e In folosul Austriei, acesta e în detrimentul ei (a Turcii). E fapt cert, că în Turcia actualmente și mai ales în Macedonia se opereză diferite și multe agitațiuni. In primul loc vine propaganda bulgarilor, care este periculosă nu numai pentru Turcia sau pentru Grecia, dar pentru întrega Europă chiar, căci în dosul ei se ascunde panslavismul, care dispune de mijloce mari și varii și a cărui existență e forte puternică. Scopul acestei agitațiuni este nu numai ca Macedonia, care e locuita de bulgari, să fie înzestrată cu școli și cu un cler chiar și cu mitropoliți bulgari, dar ca să se înființeze mereu colonii prin localitățile grecești, dând prin acesta Bulgariei un desvoltare și avânt mare. Propaganda grecesca opune acestor vrăjmași uu resistență. Din mmulte pungi private ale nobililor se contribuesc cu sume mari, pentru a ținea în piciure limba și credința strămoșască ce de atâtea mii de ani o consacră. Nu cucerim e ținta grecilor, ci pur și simplu ei lucrază dintr’un punct de vedere cu totul național ca să română greci și iar greci. Cu tote că propaganda bulgară dispune de mijloce destul de puternice, dar nu e mai puțin adevărat că mai totă populațiunea din sudul peninsulei balcanice e numai grecesca, cea ce cam slăbește agitațiunea panslavistâ. Grecii au de luptat și cu propaganda bulgară, în același timp și cu Turcii, cari sunt dușmani de morte ai Grecilor. Și Turciii își fac de cap în comptul grecilor, denșii