Romanulu, august 1888 (Anul 32)

1888-08-01

yr v ANUL AL XXXII-LE Yoiesce și vei putea. a nunciuri Linia de 30 litere, petit pagina IV ...... . 40 ba Detto „ „ » n 111­­ lea ~ ’ Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — 1. A se adresa: IN ROMANIA, la adm­inistrațiunea diarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-une, 8. Place de la Bourse. LA VIENA, la d-n­î Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nne, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refasă — EXEMPLAR­U jt 15 BaNI REDACȚIA STRADA DOAMNEI 2, ADMINISTRAȚIA STRADA NOUA, 7 Fundatore: C. A. ROSETTI Directore: VINTILĂ C. A. ROSFTTT BUGURESCI, 31 CUPTOR E vorba de a se schimba sistema impositelor comunale. După noua sistemă, propusă de actualul primar al capitalei, accisele se împart în două : accisele care pri­vesc mărfurile coloniale și cele ve­nite din străinătate, și accisele cari vor privi producțiunile țarei. Cu percepțiunea acestor accise, proiectul d-lui Protopopescu-Pake,— după ce propune desființarea tuturor perceptorilor, controlorilor și inspec­torilor comunali, —■ cu percepțiunea acestor accise însărcinază: pentru mărfurile coloniale și pen­tru cele venite din străinătate, pe ac­tualii impiegați vamali cari vor per­cepe în același timp facsa către stat și facsa către comună; oi pentru producțiunile țarei, pe perceptorii din fie­care comună. Vă dată facsele comunale plătite, mărfurile și tóte producțiunile vor putea cutreera țara în lung și ’n lat, fără să mai aibă trebuință a sta pe la bariere și pe la gările drumurilor de fer, pentru perceperea uă dată și de două ori a facselor comunale. Suma ce s’ar incasa în tot rega­tul cu acastă nouă sistemă de per­­cepțiune a tuturor taxelor comunale, s’ar putea repartiza proporțional cu numărul populațiunel și deci al con­­sumatorilor pentru fie­care oraș. Bucurescii ar avea mult mai mult de­cât au astăzi. Pene acum ast­fel se cunosce pro­iectul actualului primar. Liniele sunt prea mari. Estractul ce s’a dat este prea concis pentru ca discuțiunea să se postă începe asupra întregei eco­nomii a proiectului, și mai cu sumă a părței practice, a păr­ței de apli­­cațiune a acestei schimbări ce s’ar aduce în întrega gospodăria comu­nală a regatului. Ni se spune că ministerul de in­terne a primit cu multă căldură pro­iectul d-lui Protopopescu-Pache, și că s’a dat ordine pentru ca în scurtă vreme să se strîngă datele statistice și elementele necesare pentru a se pune în piciore întrega reformă. Discuțiune în presă nu s’a făcut, căci expunerea de motive în între­gul ei nu a fost dată­­ Rarelor. După liniele generale care arătă conturul reformei, schimbarea acesta în prescripțiunea taxelor comunale surîde forte la prima vedere. Nu cutezăm înse a emite nici uă părere, căci și la noi, ca și’n ori­ce țară, unde serviciile administrative trăesc mulțămită unei serii de com­­plicațiuni meșteșugite, se poate ca uă reformă bună în teoriă, se de­vină nepractică sau chiar imposibilă în aplicațiune. De ceia, credem necesar a sem­nala numai existența acestei refor­me ce se proiectază și a aștepta timpul când va fi dat să o cunoscem în tote părțile ei. E vorba de asemeni a se face în­semnate reforme de către unele de­partamente în mai multe din servi­ciile administrative ale țârii. Trebuința reformelor toți o sim­țim. Că toți voim binele, pene acum promis de mulți, dar de puțini fă­cut, este un adevăr. Dar ceia ce nu ’nțelegem este tai­na nepatrunsă care se păstrazâ asu­pra tuturor acestor reforme ce se proiectază. De ce are nu s’ar spune, cu un el de datorită condescendență, de ce nu s’ar spune și opiniunei publice măcar în linii mari, în schițe chiar nesigure, ce ^a­ hotărît a se face ? Căci, cum­ cRce Românul, mai spu­ de unde sare iepurile ? ! Uă ideiă luminosă, că inspirațiune fericită pare să țîșnască și din pro­fanum vulgus, pe care, ne place a crede, actualul guvern nici nu ’i «urăsce,» nici nu ’1 «gonesce.» De­sigur că guvernul actual crede că și Monsieur Tout-le-monde, adică: «a lume» are un pic de spirit și de bun simț. Prin urmare, pentru iubirea ce, ca Români, guvernanții noștri au pentru țară, de ce să nu pună la reditare contribuțiune acest pic de spirit și de bun simț ? Nu e vorba să conlucrăm împre­ună, țară și guvern, la binele și spre binele și unora și altora ? Se­ pare că guvernul voiesce a face opiniunea publice, adică țârei, surprinderea de a lucra el singur și de a aduce binele de-a gata. Surprinderea ar fi plăcută, dar în materie de guvernământ constituțio­­nal, surprinderile fie chiar plăcute nu sunt practice nici pentru cei ce le fac nici pentru cei cărora sunt făcute. Aceștia din urmă primesc sur­prinderea plăcută ca un fel de «pică pară mâlăiață în gura lui nătăflâță,« ceia ce e departe de a fi măgulitor pentru destinatar, iar mandatarului, când va simți trebuința să facă apel la destinatar, acesta pate, cu drept cuvânt, să-i răspundă: descurcă-te singur. A te descurca singur e cam greu; un pom più di luce,—ceva mai puțină taină și ceva mai multă lumină nu strică și nu va strica nici uă dată. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI Constantinopol, 28 Iunie. Via Atena.—Porta a supus acel la sanc­țiunea Sultanului un proiect de circulara de telegrafiat ambasadorilor otomani. Ace­sta circulara după ce e spune cu de amă­nuntul faptul luârii în posesiune a liniei Vakarel de către Bulgaria, conchide însăr­cinând pe ambasadorii să sondeze puterile pentru a invita într’un acord comun și în­­tr’un chip eficace, pe miniștrii bulgari să reintre pe calea ajutata de tratatul de la Berlin și în cazul când acest demers n’ar produce nici un efect­, să se desemneze, până la numirea unui principe capabil pen­tru Bulgari, și până la revizuirea statutului organic al Rumeliei, câ personă convena­bilă pentru a gera într’un mod provisoriu cârmuirea generală a Rumeliei Orientale. Constantinopol, 29 iulie. Via Varna.­Sultanul n’a decis încă ni­mic în privința unei circulari relativă la linia Vakarei. Eșu­ările Sultanului ar proveni de la cri­ticele făcute asupra acestei circulari de că­tre d. de Nelidorf care ar găsi inoportun ca Porta să facă a­ fi pentru uă cestiune relativ t secondară ceia ce ar fi trebuit să facă în timpul revoluțiunei din Rumelia, riscând ast­fel să sporescă tulb­urarea în Europa. Ceia ce mai sporește eșu­ările Sultanului sunt divergințele puterilor în cestiunea Va­karel. Intr’adevĕr, Rusia, Francia și Ger­mania desaproba actul de jefuire făptuit de Bulgaria, pe când Englitera, Austria și Italia consideră acesta ca un fapt împlinit asupra căruia este nefolositor de a reveni. Constantinopol, 29 Iulie. Via Vama.­Porta a încheiat luoi cu Banca Otomană și cu alte bănci din Ga­­lata un împrumut de 1,500,009 lire ga­rantat prin escedentul veniturilor pescăriei, mâtasă și a­le timbrului de perces de ad­ministrația internațională a Datoriei Oto­mane. Dublin, 30 Iunie. Noul omorumi se semnaleza în Irlanda. Londra, 30 Iulie. Temerile pricinuite în Engliteza de apro­pierea Rusiei și a Germaniei sporesc. N­iarele englezesci se tem ca influenta Germaniei să nu determine pe Austria a face concesiuni. Londra, 30 Iulie.­­­ Se scrie din Caii lui Daily­­ Chronicle ca scrisorile lui Ondurman spun că Mahdius trateza într’un mod cuviincios pe prizoni­erii europeni, numai ca el să nu caute să fuga. El ’i­­ntrebuinteza la instruirea Su­danezilor și caută să scoț­ă printr’ea șiî res­­cumpărări mari. Sofia, 30 Iulie. I­etirea dată de câte­va ziare cum că s’ar fi descoperit un complot la Rusciuk este lipsita de ori­ce temeiu. Populațiunea din Rusciuk se ocupă de recolta care este a­­bondentă, iar nu de politică. Viena, 30 Iulie. 1). Teodor Văcărescu pleca mâine la Bu­­­curesci pentru a-și lua familia cu care se va întorce pe la­­ sfârșitul lui Septembre când va remite scrisorile sale de creanță. Clubu­l, 30 Iulie. Principele George Ghica, care locuește aci de mai mulți ani, a murit fara veste. Paris, 31 Iulie. Greva lucrătorilor terasieri din Paris continuă, dar fara nici să desordine. Paris, 31 iulie. Ministrul de comerț consideră propune­rile comerciale ale Italiei ca inacceptabile. Paris, 31 iulie. Populațiunea din Copenhaga a făcut îm­păratului Wilhelm II uă primire politicosă dar rece. Agenția Havas. Amintiri din Pribegia după 1818, de «■ 1­OA­N GHICA III (Urmare) (1) Protestul Emigraților din Paris către Sultan A La Hautesse le Sultan. » Sire, Au milieu des maux qui ont pesé sur notre patrie, maux rendus plus douloureux par la main qui Ies inlligeaient, nous avons su renfermer en nous l’amertume de nos plainies et ie cri de notre désespoir. »A quelque épreuvj que notre üdelité ait été mise, nous n’avons point devié de .a ligne de conduite que nous nous étions tra­­cée, nous sommes restés jusqu’au dernier moment et nous restons encore les fidéles vassaux de Votre Majesté. »Votre Majesté nous rendra elle-méme ce temoignage qu’en ceci nous avons fait tout ce qui dépendait de nous pour dé­­jouer les espérances de nos ennemis et ouvrir â la Sublime Porte la voie d’une politique plus reguliere, plus conforme â sa dignité et á ses intéréts. »Nous espérions que de son coté la Su­blime Porte pour prix de notre fidelité ne tolérerait sous aucun pretexte l’interven­­tion armée de la Russie, intervention qui viole á la fois Ies droits des Principautés et les prérogatives de la Gour Suzeraine, seule arbitre dans Ia question. »Aujord’hui, bien que l’occupation des Principautés soit un fait accompli, notre confiance dans le triomphe de nos droits est la mérne comme aussi l’espoir <jue nous plațons dans l’appui de notre Auguste Suzerain. „La justice a été violée, ii faut que la justice recouvre ses droit. »La verité a été étouffée sous le men­­songe, il faut que la verité se^ fasse jour, »Voilä pourquoi nous deposons (aux pieds du tröne de Votre Majesté le me­moire ci-joint oú se trouve retrácé, avec un court exposé des droits des Principau­tés, l’historique de la revolution roumaine du 11 (23) juin. »Et en mérne temps^que nous accomplsi­­sons ce devoir sacré envers Votre Majesté, laquelle ne peut vouloir jeter le découra­­gement dans l’âme de ses fidéles vassaux par un plus long oubli de leurs droits, nous remplissons un autre devoir non moins sacré enversn otre patrie, en protestant une derniére fois en son nom ainsi que nous le faisons par la présente : »Contre le fail mérne de l’oceupation; (1) A se vedea »Románál« de la 31 Iulie. É MERCURI, JOI 1, 2 AUGUST­­ 1888 Loiminéta­te și­­ei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; sese luni 24 lei; trei luni 12 lei. un lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea tiiaruluî și oSd­ele poștale. LA PARIS, la Havas, Lafitte et C­une, 8, Place da la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. 0) 15, Geneva. — Articolele nepublicate §e arci — »Contre l’emprunt imposé reeemment ä la Valachie pour subvenir aux frais de cette occupation, et qui tend â la priver a jamais de son indépendance ; »Contre toute atteinte porlée ă son droit d’autonomie. »Et subsidiairement contre tout acte de quelque nature qu’il puisse étre accompli tant pendant la durée de cette occup tion qne sous le poid des mesures de rigueur de proscription qui en frappant des milliers de citoyens privent le pays de sa representation compléte et légale. »Les membres de l’ex-gouvernement proyisoire et délégués de Immigration Va­­laque : „N. Golesco, I. Eliad, Maghero, I. Voi­­nesco, C. A. Rosefti, Ch. Teil, N. Cretzou­­iesco, D. Cretzoulesco, D. Brătiano, N. Ple­­șoiano, A. Ghristofi, 1 C. Brătiano, Stefan Golesco, Gr. Gradișteano, P. Teoulesco, I. I. Philipesco, I. Maioresco, A. G. Golesco.« m qiid­e cât a stat Ubicini la Constan­­tinopole în tomna anului 1848 am elaborat împreună o schiță de organisare și de ac­țiune a emigrațiunei, proiect pe care el l’a însărcinat a’l susține dinaintea Româ­nilor cari se adunase în mare număr la Paris. Intr’acel proiect de organisare, ideia do­minantă era unitatea de acțiune, un sin­gur șef, ideie bine primită de mulți din emigranți, precum Nicu Bâlcescu, Alexan­dru G. Golescu, Bălăceanu și alții, dar combătută de Rosetti, de Brătieni și de mai mulți, a fost înlăturata de majoritate. Rosetti voia un comitet compus de cel puțin cinci membri, lucrând sub controlul unui consiliu compus din mai multe per­­cane. Eliad și Tel țineau într’una că ei fusese proclamați la Sibiu șefii emigrațiunii. In proiectul elaborat cu Ubicinii erje j centrul de acțiune și scaunul direcțiun fie in Constantinopol, având agenți în Kj captatele și ori­unde va cere trebu­in^Wele Europei și a atrage simpatiele prin presă și prin opinia publică asupra Românilor, arătând lumei pericolul ce póte resulta pentru Orient dintr’o prea mare extindere a acțiunei și a impieturilor Rusiei. Unul din puncturile importante al aces­tui program era înțelegerea cu toți capii care conduceau partidul liberal din Un­garia, Transilvania, Banat, Bucovina, Italia, Polonia, Germania, și înființarea unui ziar care se se ocupe cu interesele tuturor na­ționalităților, propagând unire și frăție în­tre densele. Circumstanțele politice erau favorabile pentru înțelegerea și înfrățirea poporelor împilate. Românii din Constantinopol ne puseser în relațiuni bune cu mai mulți din italienii influenți cari ne deschisese co­lonele Ziarelor celor mai importante: Ba­ronul Tecco, ministrul Piemontului, prote­­gia și seconda acțiunea nostră. Stăm în cele mai bune relațiuni cu agenții Princi­­pelui Adam Czartoryski, cu șefii radicali ai Ungurilor și cu generalii Polonesi cari co­mandau armatele Italiene și Ungare, și în­cepusem a ne ocupa cu organizarea unei legiuni Române în Transilvania, ca să pu­tem aduce uă înțelegere și u­ comunitate de acțiune între Români și Unguri. Ne a­­sigurasem pentru acesta de concursul ge­neralilor Bem, Granowski, Wisoski și Dum­­binski, credeam că generalul Magheru, după povara nostră, a lui Nicu Bâlcescu și a mea, trecuse în Transilvania cu oști­rea ce adunase în câmpul lui Traian, se unise cu Iancu și că lucra­se împace pe Români cu Unguri. Dar la Sibiu ca și în România, marea majoritate asculta de Eliad, ale cărui in­vective și bârueli ne făceau să ne îndoim unii de alții. Pe când el își petrecea tim­pul și talentul în scrieri mistice și acusuri copilăresc­ în contra lui N. Bâlcescu, lui Rosetti, Brătienilor și în general în contra tuturor acelora cari nu se plecau talentu­lui său politic. Toți câți îndrăsniau a vorbi sau a scrie fără scirea și încuviințarea lui; noi eram în ochii lui trădători și spioni musculesci. Acesta purtare a lui Eliad ne-a făcut pe mai mulți a lua hotărârea a ne ținea cu totul afară de acțiunea c­elor trei membrii a fostei locotenențe cari își adjudecase lor lucrările și conducerea emigrațiunei. Cei retrași sau rămași afară din colecti­vitate, consideram revoluția de la 1848 și peripețiile celor trei luni de guvern ai re­­voluțiunei, numai ca deșceptare a naționa­litatei Române, ca un preludiu sau un mic episod al dramei celei mari ce se pregătea pentru România, dramă al cărei desnoda­­ment Dumnezeu spie care generație se va învrednici a T vedea. Lucram fără preget, fie­care în cercul său de acțiune*, cum ne pricepeam mai bine, pâstrându-ne indivi­dualitatea nostră, ceea ce nu oprea de a co­respunde și adesea chiar a ne înțelege a­­supra multor cestiuni. Dau aci textul a câtor­va din epistolele corespondenței mele cu unii din amicii mei din copilărie precum Rosetti, Alex. G. Golescu. (Va urma). Vossische Zeitung primește de la corespondentul ei din Sofia urmă­torele cu data de 23 iulie : In gradul cel mai mare de nemul­țumire s’a întors principele Ferdi­nand la Sofia. In ultimele­­ zile el fu necăjit din causa unei certe ce a avut-o cu primul său ministru, care i-a interzis chiar de a înso­ț pe mama sa ducesa Clementina spre granița ungară până la Orșova. De asemenea l’a amărît și con­­trarietatea cu care l’a întâmpinat ministrul său președinte când cel d’ăntâifl i-a propus că în timpul că­lătoriei sale să se institue uă re­gență. Și tocmai pentru acesta s’a despărțit la Vidin. Aci la gară mi­tropolitul din Sofia i-a înmânat o­ petițiune din partea clerului, prin ca­re acesta protestă contra intenslice­­rei sale de a participa la serbările din Kiev. Un atare protest i s-a în­mânat principelui și din partea so­­cietăței academice tot din Vidin. Cu tote aceste interziceri, Bulga­ria este representată prin două de­legați ai esarhului din Constantino­­pole d-nii Magyaroff și Boriiceff. De asemenea și Drăgan Zankoff parte la serbările din Kiev, dar că­lătoria lui are forte puțină însemnă­tate pentru biserica bulgară, fie­care bulgar își aduce aminte cu cu ușu­rință Zankoff, preschimbă biserica ca­tolică cu cea protestantă și cea pro­testantă cu cea grecescă. Zankoff nu se va putea întorce în țară fără pre­alabilul consimțimânt al lui Stambu­­loff; cu tote acestea relațiunile din­tre Zancoviștî și Stambuloff sunt bune. Aceste două partide se laudă una pe alta și amândouă se întrec în insulte în comptul miniștrilor conservatori. La acestă atitudine a influențat forte mult uă scrisore din partea lui Zan­koff, adresată partizanilor sâi. Principele Ferdinand în om­­și ce cas trebue să stea pe gânduri, întrevederea împăraților și chestiunea bulgară. Corespondentul Ziarului Standard, din Viena, comunica următorele: Propunerea, care a fost primită de Rusia, la ultima întrevedere a îm­păraților, constă în acea ca Rusia să stea pasivă și să accepte momen­tul când prințul de Coburg se va com­promite, fie prin faptele sale, fie prin acele ale poporului bulgar, cari vor face ca posițiunea lui să fie impo­sibilă de a mai sta în Bulgaria. în­dată ce un ast­fel de eveniment se va întâmpla, Rusia va fi în stare ca să intervie, instalând pe represen­­tantul ei în Bulgaria, care va avea de obiect a întreține relațiuni ami­cale cu viitorele autorități ale principa­tului. Pe urmă se va convoca Sobra­­nia, pentru a alege un m­ou principe care va primi și consimțământul Ru­siei, precum și a celor­l­alte na­țiuni. Iată în scurt în ceea­ ce privește bulgaria de întrevederea ambilor mo-AL principele de Coburg K­omite se íntreba cores* jy.’.­.­.’ mrlio&Lii " aö4t­ ■ *"■ / Propaganda națională din Macedonia. Esplicațiunile date de contele Kalnoky asupra Greciei sunt aci forte comentate. Aceste esplicațiuni precum și nisce inter­­pretațiuni cu totul greșite în privința mă­surilor ce Turcia a luat în Macedonia, lim­­pezește în de­ajuns starea confusâ în care se găsesc cei de aicea în privința țelului și scopului la care tind diferitele propa­gande ce se activeza prin Macedonia. Ei nu sciu ce voesc propagandatorii și’și în­­chipuesc nisce fantaști cari de cari mai hazlii, și măcar că s’au dat esplicațiuni oficiale în acésta privință, totuși opiniunea publică nu le dă credilamênt. Un ore­care Apostol Margarint, fost învățător, e cretorul așa­­ zisei propagandei romănescî. Sé nu se iee cine-va dupe nume, cremend prin acesta că guvernul român ar da­ cel mai mic ajutor acestei agitațiuni sau că ar compta intru cât­va pe ea. Acesta agitațiune e pornită și întreținută mai mult de acele societăți na­ționale romănescî cari se numesc Sillogii, și cari s’au luat însărcinarea a dovedi ele­mentului euțovlah, care se compune din comercianți și proprietari, din întrega pe­ninsulă balcanică că fac parte din națiunea românescă. Cu cât propaganda devine una grea pentru aceste societăți patriotice, cari fac parte din ritul grec, vorbind chiar și limba grecescá, și cari sunt departe de ori­ce relațiuni cu locuitorii din regatul Ro­mâniei; cu atâta se măresce activitatea a­­cestor agenți cari sunt favorizați de Portă, putând a ridica școli și alte clădiri. Tote aceste sunt privite reü, de populațiunea grecesca din provinciile turcesci ; ca­ră bârnă se află aceste agitațiuni în ochii lor. Daca mergem puțin mai departe în ace­­sta chestie,vedem că agitațiunea așa zisă «românesca» este susținută și­­ protegiată pe față chiar și într’un mod demonstrativ de Turcia. Decorarea agentului Mărgărit de Sultan, ce a avut loc mai zilele trecute, a produs în Macedonia și Constantinopole precum și în întrega presă, că impresiune penibilă. Și chiar deea­ acesta decorațiune ar avea motive cât de puternice—cu tote ca ea i s’a acordat ca resplată pentru ser­viciile sale aduse ca ațâțat,prin contra po­­pulațiunei grecesci—totuși in primul mo­ment pare absurda. De aici se vede că Porta ocrotesce agitațiunea anti-elenicâ. Pe aici mai circulă și un altă ve^iuție»­­cât se pare de ab­surda și anume că’ pro­paganda românesca, servă de cortină unei propagande austr­iace. Austria, se zice, că una dintre puterile cele mari ale Europei, nu póte într’un mod direct sa se amestece în peninsula balcanica, ci­­ ca Rusia se as­cunde sub așa zisa propagandă catolică, pentru a’șî esecuta planurile ce ea le țese. E imposibil ca cine­va se dea de urma acestui zvon, dar afacerea cu denunțarea scrisorile falsificate din Monastir, atitudi­nea porței față că consulatul grecesc Pa­­naria, în sfârșit decorarea lui Mărgărit sunt fapte cari probeza în destul basmul se se svonește. Era destul ca Mărgărit să se fi fost dus vr’ua dată sau de două ori la consulatul austriac din Monastir sau chiar ca ar fi avut relațiuni intime cu el, ca populațiunea se crede acesta propa­ganda în favorea Austriei și chiar susți­nut­ă de ea. Pentru presa națională din A­­tena acesta a fost mai mult de­cât sigur. Dar nimeni nu și-a dat sema că dacă în adevăr ar fi așa, Sultanul n’ar fi decorat pe unul din eroii agitațiunei, căci cum s’ar putea admite acesta, cât timp Turcia știe, că déca propaganda e In folosul Aus­triei, acesta e în detrimentul ei (a Turcii). E fapt cert, că în Turcia actualmente și mai ales în Macedonia se opereză diferite și multe agitațiuni. In primul loc vine pro­paganda bulgarilor, care este periculosă nu numai pentru Turcia sau pentru Grecia, dar pentru întrega Europă chiar, căci în dosul ei se ascunde panslavismul, care dispune de mijloce mari și varii și a că­rui existență e forte puternică. Scopul a­­cestei agitațiuni este nu numai ca Mace­donia, care e locuita de bulgari, să fie în­zestrată cu școli și cu un cler chiar și cu mitropoliți bulgari, dar ca să se înființeze mereu colonii prin localitățile grecești, dând prin acesta Bulgariei un desvoltare și avânt mare. Propaganda grecesca opune acestor vrăj­mași uu resistență. Din mmulte pungi pri­vate ale nobililor se contribuesc cu sume mari, pentru a ținea în piciure limba și credința strămoșască ce de atâtea mii de ani o consacră. Nu cucerim­ e ținta gre­cilor, ci pur și simplu ei lucrază dintr’un punct de vedere cu totul național ca să ro­­mână greci și iar greci. Cu tote că pro­paganda bulgară dispune de mijloce des­tul de puternice, dar nu e mai puțin ade­vărat că mai totă populațiunea din sudul peninsulei balcanice e numai grecesca, cea ce cam slăbește agitațiunea panslavistâ. Grecii au de luptat și cu propaganda bul­gară, în același timp și cu Turcii, cari sunt dușmani de morte ai Grecilor. Și Turcii­i își fac de cap în comptul grecilor, denșii

Next