Romanulu, ianuarie 1889 (Anul 33)

1889-01-15

k 42 cum unii dintre învețători sunt, iar alții nu sunt retribuiți pentru munca lor, ori déca sunt, apoi reți de tot și pene ce ca­­pâtă și acea mica léfa, îndură tóte sufe­rințele. D-sea mai zice că e nedrept ca unii se fie plătiți cu câte 200 lei plus gradație etc., iar pe alții cu câte 30 lei, și pentru stârpirea reului, cere : a) Toți învețâtorii cu titlul provisoriu sed definitiv, se fie plătiți de Stat, căci co­munele plătesc reu și neregulat. b) Statul se construiască locale de scula în fie­care comună, obligând comunele se platesca în rate anuale. Consiliul județean de Ilfov Consiliul județean de Ilfov, în sesiunea extraordinară în care a fost convocat, a ales : In biuroul consiliului, pe : D. Pirdus Vlahuți, președinte. D-nii Alecsandru Dumitrescu și Petrache Rîureanu, vice-președinți. D-nii G. Isvoranu și Dedu Menelas, se­cretari. In comitetul permanent, pe : 1­. C. Stoianescu, inginer, președinte. D-nil Emanoil Băleanu, C. Nicolescu Do­­robanțu, membri: D-nil Haralambie Gheorghiu, C. Man­­ciulescu, Nae Budișteanu, supleanți. D’ale comunelor D. Iancu Popescu, se numesce în func­­țiune­a de membru în comisiunea interi­mară a comunei rurale Meteleu din jude­țul Buzău, în locul d lui Iordache Petrescu revocat pentru că în calitate de președinte al comisiunei a comis fals în acte publice. Consiliul comunei rurale Sicrita, din ju­dețul Prahova,­se disolvă pentru că dintre cei cinci membri cari compun actualul con­siliu al comunei, trei au demisionat, iar un altul a primit funcțiune retribuită de Stat. De asemenea se disolva consiliul comunei rurale Livezeni, din județul Muscel. Consiliul comunei rurale Bogdănesci, din județul Tutova, și consiliul comunei rurale Bâlesci, din județul Râmnicu-Sărat. Lipsă de păment Mai în tote comunele județului sunt lo­cuitori și însurăței cari n’au păment și suferința acestora a ajuns se fie așa de mare că nu o mai pot suporta. Ni se spune scrie Dmocratul din com­u­a Ino­­tesei, plasa Cricovu, că arendașul pretinde pentru pașunarea vitelor peste 30 lei de vită, atât cu cât nu se pote vinde la vacă pentru tăere, iar pentru locurile arătură, unde până aci se lua din produs, ca dijmă, de la trei una și apoi una și una, acum se pretinde si ea arendașul două din trei, lucru ce nu s’a mai audit. Din comuna Sotrile, plaiul Prahova, a­­semenea se­­ comunică, că pentru însu­rățeii de acolo nici uă împroprietărire nu s’a făcut pe moșiile Statului și ei se gă­sesc în mari suferințe. Iterță Poliția a dus la spitalul județului Putna Mercurea trecută un bărbat și un femeie pe cari îl găsise înghețați pe stradă. Femeia a doua zi a murit­­ în spital, oi bărbatul, fiind mai viguros, medicii au putut se’i tne ambele piciore, cari îl degerase, și se’l scape cu viața. Variolă In mai multe cununi din plasa Vrancea, județul Putna, s’a ivit variola. D. medic primar al județului, a luat cu­venitele măsuri pentru combaterea acestei maladii. Ar fi bine ca și din cele­l­alte județe medicii să fia cu luare aminte ^și se com­bată îndată acesta boli, care se ivesce forte des mai ales în județele de peste Milcov. POSTA IN PROVINCIA In privința serviciului postal de prin provincia, mai semnalăm urmâtorele după Romanu: Serviciul poștei rurale din județul Ro­man, a ajuns uâ curată ficțiune. Nu este di lăsată de Dumnezeu, ca să nu­ primim reclame de la abonații noștri; unii nu o primesc de­cât la 2 și 3 săptămâni, iar alții de loc. Ne facem datoria și de astă a ruga pe d. diriginte al oficiului telegrafo-poștal din localitate, să bine-voiască a cerceta cău­șele acestei neregularități, și a lua aspre măsuri de îndreptare, mai cu semn în pri­vința notarilor, de la cari suntem infor­mați că vine tot reul. ROMANULU 15 IANUARIU Lacul Sărat Lacul­ Sărat, proprietatea statului, sa află în județul Brăila, 5 și jumătate kilometri departe de orașul Brăila. Pe la anul­ 1879 administrația domeniilor a început a acorda personelor particulare diferite terenuri pe malul stâng al Lacului pentru un timp li­mitat, spre a clădi locuințe, birturi și sta­bilimente de băi, iar în anul 1884 minis­terul agriculturei, comerciului, industriei și domeniilor a clădi singur la Lacul Sărat un stabiliment de băi, tot pe malul stâng al Lacului, care se află mai jos de­cât cel opus. Este de dorit ca stabilimentele bal­neare cu locuințele să se strămute pe ma­lul drept al lacului, care este compus din 2 părți, fie­care lunga 1 kilometru, una lată de 250 metri, cea­ Palta mai îngusta, adâncimea lacului este pe alocurea de 1 metru, la margini mai puțin, temperatura apei varia a la diferite puncte ale lui de la 17o C pene la 29o G. Băile reci se iau în lac, cele calde în stabiliment. Apa Lacului­ Sărat este sarato-iodurată și conține în 10 kilograme apă, 236 mili­grame iod pur în formă de iodur de so­­diu și iodul de magnesiu­­ Bernhardt-Len­­dway. Lacul se alimenteza într’un mod arte­sian din terenurile din care isvorăsc apele de la Vulcana, Bughea, Olanesci, Calima­­nesci. Nam­olul, product a sendimentațiu­­nei sărurilor și al fermentațiunei plantelor acustice și al pamenaului, are ua acțiune analogă cu cel de la Franzensbad, Treb­­­ein, Pistian, Töplitz, Lippk. Apa din pu­țurile din­prejurul lacului are aceeași com­­posițiune calitativă ca apa lacului, este cnsa mai puțin concentrata și buna de băut. In anul 1887 Lacul­ Sărat a fost visitat de 1130 bolnavi (984 civili și 146 mi­litari). Lacul Hagîgh­iol Acest lac, situat în județul Tulcea, este mai întins și mai adânc­­ de­cât Lacul-Sa­­rat, apa lui este mai concentrată, se crede că compoziția ei și a nămolului sunt a­­naloge cu cele ale Lacului-Sărat. In anul 1887 Lacul Hagighiol a fost­ vizitat de 100 familii, adăpostite în casele țeranesci din vecinătate. Balta­ Albă Stațiunele nostre thermale — Urmare (1) — Bivolari In timpul dominațiunei romane, în se­colul II al erei moderne, legionarii cari au colonisat palele Carpaților au înființat un stabiliment balnear în ^ulidava, al cărui ruine mai există asta­zi în județul Argeș, la Bivolari, aprope de mănăstirea Cozia, pe malul stâng al Oltului. Isvorul mineral de la Bivolari, descris de doi profesori C. Istrati, Gr. Ștefanescu și de d. dr. Aronovici, dă uă apă chloro-so­­dica iodurata, lythionisata și magnesica, thermala, având 30 ° C. După analizele d-rumul Bernath-Lendway apa de la Bivolari conține în 10 kilograme 179 miligrame iod pur. Secele Apele de la Secele din județul Gorj sunt întrebuințate pentru băi de locuitorii ace­lui județ, care se instaleza în satele țârâ­­neșci din vecinătatea isvorului. Micul stabiliment balnear de la Secele este cu totul primitiv, apa care este după arătarea d-lui dr. Bernath-Lendway chloro­­sodică-iodurată, puțin lythionisată și mag­­netică, și conține în 10 kilograme 290 miligrame iod pur. Bughea, Albesci și Stoenesci Bughea și Albesci, situate aprope de Câmpulung, posedă mai multe isvore cu apă iodurata, chloro-sodica sulfurosa și fe­­ruginosa. D. dr. Bernath-Lendway a găsit îa 10 kilograme apă de Bughea 1 gram, 314 iod pur. Bughea are un stabiliment pentru încâl­cirea apei și luarea băilor și un mic ho­tel. Mulți dintre visatatori se a­^ézáénséín casele țârănesci de la Albesci și Bughea, în care fac băile. Tot în județul Muscel se mai află u­ apă iodurată-sarata forte, cea de la Stoenesci, care conține in 10 kilograme 1 gram 280 până la 1 gram, 470 iod pur. 1* A se vedea «Românulu de la 14 ianuarin. Balta­ Albă, situată în județul Râmnicu Sărat, are aceeași origină ca Lacul­ Sărat L., lanca, L. Islazu, L. Amara, L. Fundata din județele Brăila și Ialomița, care for­mază zona lacurilor minerale paralelă cu regiunea muntosa salifera(Gr. Stefanescu). Lacul are lungimea de 6 kilometrii, lăți­mea de 3 kilometrii, adâncimea pene la 3 metri. Apa lui este de chlorurată-sodica și se intrebuinteza ca și nomolul Bâlt­ei pentru băi. Răposatul doctor St. Veleahu a construit pe marginea Bâltei, pe tere­nul ce i a concedat guvernul, un stabili­ment b­alnear și două oteluri, înconjurate de phntațiuni frumóse. Se iau aici băl reci și calde de apa și de nomol. Bălțătesci Isvorele minerale de la Bălțătescu sunt situate în județul Neamțu, plasa de Sus­, 10 kilometrii de la Târgu-Neamțu, 27 ki­lometrii de la orașul Piatra, la înălțimea de 450 metrii d asupra nivelului marei. De la anul 1878 isvórele sunt proprietatea d-lui dr. D. Cantemir, care a înființat aci un stabi­ment balnear și idroterapeutic confortabil, compus din otel, din 26 ca­bine pentru băi calde de apă minerală în­câlcita prin vapori, de basine, de dușe de apă minerală și de apă dulce și de local și aparat pentru estragerea sarei din apa minerală. Cele 4 isvere minerale de la Bâlțătescu au fost analizate de d. dr. S. Konya în a­­nul 1884, ele conțin Ciclorul de Sodiu 25 °/C, Sulfat de Magnesia și de Soda, pu­țin Bromur de Magnesiu, Carbonat de pro­tocelid de fer, urme de iod, de Sythiu și de Stronțiu. Prin evaporațiune se estrage din apă sarea de Bâlțătesci, care este a­­prope analogă cu sarea de Carlsbad și de Vichy, casă mai slabă de­cât acele săruri. Apa de la Bâlțâtesci se întrebuințază pen­tru băi atât în starea ei naturală precum și amestecată cu decocțiune de foi de nuc. In anul 1887 stabilimentul de la Bâlță­­tesci a fost vizitat de 473 bolnavi și a vândut 5000 cutii cu sare pentru băi. Piatra-Cozla Pe delul Cozia, la marginea orașului Piatra și pe proprietatea comunei, isvorăsc 5 fântâni de apă minerala, bogată în sul­fat de magnesia și cloruri de sodiu, care după analiza colegului nostru d. P. Porii are multa asemănare cu apele purgative de la Kissingen, Sedlitz-Laipschiitz, Pu­tina. Captarea isoarelor nu este încă terminata abia se strânge în fântâni accesibile și a­­coperite, se bea la Piatră, nu s’a pus case în comerciu și nu se transporta în alte localități. Breazu La Breazu lângă Iași, în regiunea pod­goriei Copoului, s’au descoperit două is­vore de apă amară, purgativă, care în a­­nul 1888 au fost analizate de d. dr. S. Konya; apa minerala de la Breazu este mai bogată în sulfat de magnesie și in carbonat de Soda de­cât apele de la Vas­­luța, Cozia, Bâlțătescu, Kissingen, Friedri­­chshall, acțiunea ei purgativă este énsé puțin mai slabă de­cât cea a apei de Buda. Este de dorit ca aceste isoóre să se es­­plateze într-un mod rațional. Șaru-Dorni. In județul Suceava, aprope de frontiera Bucovinei, în localitate unde pe la înce­putul secolului curent se găsi și se esplota auripigment nu în mine ci pe suprafața pământului, isvoresce o apă minerală, ar­senico-feruginosa alcalină, descrisă pentru prima ora ca apa feruginosaj in anul 1790 de Haquet. D. P. Poni a constatat în anul 1­875, că acesta apă conține arsen, în anul 1878 ea a fost din nou anal sata de d-na prof. Pribram din Cernăuți și apoi în anul 1886 de d. dr. Bernath­ Lendway. Cel din urma chimist a găsit 3 asemenea i soare dintre care cel mai important este asta­zi proprietatea d-lui dr. I. Polysu. In 10 ki­lograme acestei ape se găsesc 25 miligra­me arsen (sau 33 miligrame acid arsenios, sau 37 miligravid acid arsenic), combinat cu protocsid de fer și mult acid carbonic liber, Ea are temperatura de 9 ° C și is­voresce în mare cantitate, în 24 ore a­­prope 20,000 litri. Acesta apă este una din apele arsenicale cele mai forte și se bea în stațiunea balneara Dorna din Bu­covina, situata imediat lângă hotar și de­panata sum­ oră de la isvorul arsenical al d-lui dr. Polizu. D. proprietar se ocupa acum cu măsuri pentru esplatarea siste­matică a isvorului, care va consta ,în um­plerea apei în sticle, punerea ei în co­­merciu și trimiterea ei la diferite stațiuni balneare și climatice din țera. Un isvor analog, cnse mai slab, se gă­­sesce pe teritoriul comunei Negra Șarului, situata aprope de Șaru-Dorni. (Va urma). X. Mortea la Chinesi (Studiu de moravuri și obiceiuri) 11 Prin acesta mică descripțiune ce am fă­cut-o în numărul trecut, de respectul ce-1 avem pentru morți, toți vor concepe ușor n­oiarm idea fixă ce nutresc compatrioții mei, din ori­ce strat al societăței ar fi, de a fi în­mormântați în pământul lor natal și în ca­voul familiei lor. Chinezii țin forte mult ca rămășițele lor mortuare sâ ofere celor rămași în viață, uâ ultimă mângâere. Acesta dorința este mare mai cu semn la acei, cari în timpul vieței lor, n’au putut îngriji pe părinții lor, după prescripțiunile profetului. Nici un lege, ce-i dreptul, nu obligă pe nimeni de a urma aceste obiceiuri. E inima, care le dictă și măcar că ele n’au nici uă sancțiune le­gală, cu tote aceste sunt pajite cu cea mai mare sfințenie. In Occident, unde sunt atâtea lucruri diferite de obiceiurile țerei mele, am con­statat cu uâ satisfacție, că respect­ă dato­rii morților, nu e de­loc mai micșorat ca și la noi. Nici aci, nimenea nu vorbește rău de morți; toți vorbesc cu respect pen­tru faptele săvârșite în viața lor și mai cu sema to­t îi respectă fiind­ca sunt morți. Căci văd că dacă trece un mort toți își descoper capetele. Dar acest respect, vai, nu se mai pas­­treza când omenii se află pe apă, pe mare. De câte ori n’am citit mai multe descrieri de scene mișcătore și triste, cari se petrec pe bordul unui vas, când se întâmpla de mare cine-val ori-și care sâ fie rangul decedatului, ori și cari să fie serviciile aduse de el patriei, în timpul traiului său, dacă se întâmplă să moră pe drum, imediat e aruncat în apă fără cea mai mică considerațiune. Cuvintele: «în apă!» și dacă nu ma în­șel, constitue în general un mare insulta. Cu ast­fel de obiceiu, practicat în secolul XIX, este un adeverat act de barbarie, nu găsesc în tot dicționarul uă calificație mai bună. Acest obiceiu pote ea­ și-a avut rațiunea de a fi, impunându-se chiar ca uă necesitate, sau ca un orare inevitabilă, altă data, în timpurile trecute și depărtate, când lumea călătorea cu bărci mici, cari semănau cu cojile de nuci, și în cari in­­capeau abia numai cei în viață, nu și cei morți și când capriciile atmosferei puteau să taca ca corabia sa întârzie prea mult pe apă. Dar astă­zi, mările sunt brăzdate de va­­pore mari cu iuțeli­ne mai auzite, cari ne duc de la un continent la altul în câte­va zile numai. Corăbiile sunt prevezute cu confortul cel mai posibil, și mecanica, și pisica și chimia, într’un cuv­nt, tóte sem­i­­țele și tote produsele nature­ sunt puse la disposiția celor cari călătoresc în ziua de dols pe apa. In fine, medicii veghiaza pe bordul fie­carui vapor, luând fel de fel de măsuri pentru a asigura viața călătorilor. Pentru ce dar, dacă sunt tote aceste con­­dițiuni noue, omenii au frică ca să trans­­porteze morții până­ la uscat și de ce ii ar­unca in apă ? E atât de trist a vedea pe nenorociții decedați, cum sunt aruncați In valurile cele furiose și turbate; închipuiți vâ cu câta frică și spaimă așteptă rudele cui­va, care catetoresce pe ocean și daca acea persona are nenorocirea a fi înecată, apoi rudele lui, n au măcar mângaerea sa-i vadă râ­­mânițele lui. Mă apucă uă tristețe, când îmi reamin­tesc tabloul sfâșietor, cum corpul îneca­tului este purtat de apă, cum el e ros și mâncat de peștii cei mari ai oceanului. Sâ se ia cu tot dinadinsul și sâ se con­sulte toți pasagerii de pe bordul unui va­por și se va vedea cea mai mare m­ajori­­tate — sunt sigur de acesta — ar prefera martea lor pe uscat, de­cât să fie arun­cați în mare. Pentru cei­l­alți tovarăși de câlǎtorie de pe corabie, e un prea graznic spectacol, sâ iei un pui cu care denșii tăcură cu câte­va­­ zile mai înainte călâtoria împreună și care a avut nefericirea de a muri, fie că sâ’lâia și sâ’l arunce în apă. Mi se va obiecta pate că tot un drac­e, mort e mort, nu mai simte nimic ; nu, în cașul de față formele fac forte mult. Sunt unele cazuri când formele au oă valore capitală. Progresul a făcut atâtea schimbări pen­tru a ușura relațiunile dintre poporele cele mai civilisate, pentru ce dar nu s’ar su­prima acesta tristă urmă de barbarie, care de multe ori e ua stavilă pentru ace), cari doresc sa întreprindă câlâtorii pe ocean ? Căci nimenea nu e sigur de diua de mâne și nimenea nu póte se spue: «Vom­ ajunge sănătos și teatâr la mal». Mi s’a povestit dar nu sciU dacă faptul e advarat — că Sarah Bernhardt, în tóte catetoriiile ei, duce cu sine un sicriu. Acesta e uâ prevedere pe care o admir; o­ar stau la îndoială, décà voința artistei va fi respectată în cal de accident, pânâ acum n’am aflat încă, cu ea înainte de a se îmbarca se fi făcut vre-un arangjament cu căpitanul vasului. * Cer iertare scumpului meu cititor, că i-am vorbit de un­ee lucruri atât de triste, dar fiind­câ ele ne descrie sentimentele nóstre, acesta cestiune merită a fi studiată și examinatâ bine. Ceia ce se póte întâm­pla ori­cărui, se póte întâmpla și nouă și la ai noștri, căci suntem osîndiți a muri. Cel puțin după mortea nostru sa nu fim părăsiți! Generalul Tsheng J £i long. ACTE OFICIALE D. Const. Moinescu, licențiat în drept de la facultatea din Paris, este numit în func­țiunea de administrator la plasa Tulcea, din județul Tulcea în locul d-lui Ion Ur­­muzache, care se transfera în aceeași ca­litate la plasa Mangalia, din județul Con­stanța. 1). George Murgescu, fost­­ sub-prefect, este numit în funcțiunea de sub-prefect la plasa Vedea Olt,, din județul Olt. D. Costache Chivu, fost director de pre­fectură, este numit in funcțiunea de sub­prefect la plasa Marginea-de-Jos-Orașul, din județul Râmnicu-Sărat. D. G. Christescu, fost grefier de tribu­nal, în funcțiunea de sub­prefect la plasa Grădiștea-Râmnicu-de Jos, in locul aflat va­cant, prin demisionarea d-lui I. Dimiiu. D. V. C. Petrescu, actual șef de biurou în cancelaria prefecturei, în funcțiunea de polițaiu al orașului Râmnicu-Sarat, în lo­cul aflat vacant prin demisionarea. d-lui A. D. Sisea. D. G. Paraschivescu, fost ajutor de sub­­prefectură și actual secretar al poliției, în funcțiunea de șef de biutoU în cancelaria prefecturei in locul d-lui V. C. Petrusen, înaintat. D. Aureliu N. Balaban, este numit în funcțiunea de ajutor la sub-prefectura pla­­sei Gotmeana-Gălășesci, din județul Argeș, în locul d lui Teodor Rădulescu, care râ­­mâne în disponibilitate. D. Costache I. Fotescu s-a numit­ mem­bru în­­ comisiunea interimară a com­u­nei urbane Câmpina, din județul Prahova. D. Constantin P. Mihaescu, actual șef de biurog în cancelaria comitetului per­manent din județul Vlașca, este numit în funcțiunea de secretar al poliției orașului Giurgiu. D. Adrian Miliano, actual copist classa II în cancelaria prefecturei județului Vas­­luiu, în funcțiunea de copist clasa I. D. Alecsandru Carpiș, în funcțiunea 4e copist clasa II, în cancelaria prefecturei județului VasluiU. D. George P. Preoteșescu, în funcțuneaț­­ FOIȚA ROMANULUI 14 IANUARIU 15 OMUL CU DIAMANTU DE P. COQUELLE — In numele marinei Statelor­ Unite, pe care o insulți cu aceste cuvinte, și ’n al persónei mele, îți cer socotela de acesta injurie. De sunt marinari printre noi sa’mi spună de n’am dreptate. Și vocea lui Davis suna sub imensa cu­polă a Clubului Politehnic. La aceste cuvinte sgomotul deveni mai mare:­ spâimântator; țipete, bubueli, stri­gate de ura pentru Davis! sguduia sala p­ine ’n temelie, mâini amenințâtore ar­mate cu bucățele de bânci și mișcau prin aer, câte­va lame de cuțite, își aruncau razele lor palide, cocoșe de revolver scâr­­țâiau cu sgomot, oglinzile sburau în bu­căți, lămpi electrice sfarâmate inundau e­­miciclul cu bucățile lor; scena amenința de a deveni tragic­ă; ua lupta p­rea iminentă între partizanii lui Anibal Davis și aceia al lui Arban. La vederea acestora, A. Van Dierickx, urmat de credinciosul său Thomas Moorey, se scoborâ de la tribuna sea pânâ în mij­locul sălii, și puindu-se între cele două partide, le sfatuiră a se linișci și modera. Nu se auzeau cuvintele sale, dar presența lui în mijlocul membrilor celor mai vio­lenți produse dă impresiune mare. Ferbe­­rea se linisci, cei mai esaltați vorára ’n buzunar revolverele deja preparate pentru lupta. — Primesce sfidarea, urlă maiorul, o primesc și ne vom bate ! — Am dreptul să’mi aleg armele, res­­pinse Davis, sunt­ ofensatul și vei vedea daca vederea morței me face se pă­lesc. — Ei bine! ce alegeți, spada, sabia? — Nu. — Pistolul ? — Nu. — Carabina atunci ? — Nu, nici asta. — Dar atunci ce, boxul, securea... — O vei afla­ o mâine. Trimitem mar­torii. — Vei fi un victimă mai mult de scris pe lista mea deja lungă* Ilse Arban, care ’și regăsise tata presența de spirit la idea placerei sale favorite, duelul. . .Ceia ce remâne a se vedea în cu­rând. Și căpitanul Davis eși încet din sala șe­dințelor, aruncând cu privire de dispreț a­­supra adversarului său. Toți partizanii sél’l urmărescâ și maiorul ne mai având nici un opozant părăsi clubul și se duse a­casă escortat de amicii sâi. Ast­fel se termina ședința cea mai fur­­tunasa din tote ședințele ce se ținuse pânâ atunci de Clubul Politehnic. A doua zi, orașul New­ York era împăr­țit în două tabere • una susținea ca Alfred Jackson avea un diamant de 100 000 do­lari in pântice, cea­l­altă nega acesta. In care doctorul W. K. Jubes se ne­căjește í­ órte la timp Starea mea nu se făcuse mai rea în timpul acestor opt zile. Puntul dureros în pîntice stăruia cu tóte povelele lui W. K. Jubes. Doctorul nu mai înțelegea nimic din apucaturile neexplicabile ale diamantului. Ca ocazionase ua umflătură a țesaturei mațelor, era natural, dar c’acesta umflă­tură a țesaturei maților, era natural, dar c’acesta umflătură si, stea pe loc timp d’ua sâptâmâna, era forte curios pentru învâțat. Mâncarea se mi se da într’un cantitate mica trecea greu și funcționarea se f­acea c’un mare greutate; la fie­care moment m’așteptam sa stea pe loc timp d’uă sâp­­tâmâna, era forte curios pentru învețat Mâncarea ce mi se da întruă cantitate mica, trecea greu și funcționarea se facea c’un mare greutate; la fie­care moment m’așteptam se văd declarându­se un abces sau încurcături interne d’uă gravitate mare. Diamantul putea, prin presența sea pre­lungita în intestine, se strice țesâtura a­­tât de delicata, se gaurască și sa producă u­ rană internă; alte accidente secondarii nu mai puțin grave erau asemene de te­mut. Cu tote acestea, nici un încurcătură noua nu veni sa agraveze starea mea bol­­naviciosa. Dupa ce zi­ne, pentru a doua­­zecea oră cel puțin un diagnostic forte bine stu­diat, W. K. Jubeo, declară ca am un simpla inflam­ațiune de intestine, farâ aparența de abces, și că diamantul nu se mișcase nici d’ua linie de când il absor­bisem. Acum, cum înghițisem un corp strein— faptul neputându-se nega, evident în ochii mei, și doctorul ar fi respins cu viața de acesta— un fapt an nual ș­i producea și trebuia sa ies cât mai curând din acestâ situațiune periculosa, căci puteam sĕ mor dintr’un moment, într’altul. Pentru a lămuri aceste îndoeli asupra acestui caz farâ precedent, și pentru a scăpă de răspundere, M. K. Jubeo im­­propuse d’a face un consultatiune cu mai mulți din colegii sei din cel mai deosibiți de la facultatea de medicină. — Dor, doctore, cum îți vine’n cap una ca asta? strigai eu. Va trebui să’i pui în curent cu tote întâmplările mele de la în­ceput și péne la sine; alt­fel mă vor­­ lua drept nebun. — Ei bine! pentru ce să le ascundem adevărul ? nu ved nici un reü în acesta. — El va produce efectul cel mai urît asupra populațiunei din New­ York voi fi fabula orașu­lui și vom­ trece drept un do­bitoc sau un șarlatan. Mi se va compro­mite reputațiunea. — Dar daca ’ți o­ fi compromisă nu e mai reu? Cazul d-tele e unic in felul séu, Jackson și cer ca se’și dea părerea ș’alți colegi. W. K. Jubeo, sfîrși prin a me convinge la trebuința unei consultațiuni medicale și'mi spuse pe doctorii ce avea intențiu­­nea d’aî chema, a doua­ zi 19 .Octombre la opt ore sera. — Numai, fisei eu lui W. K. Jubeo, în momentul când eși din odaia mea, s’ar pu­tea ascunde colegilor d-tele motivul cinei mele d’acum opt file. — Nu ved nici un zen. — Li se va spune c’am înghițit un d amant mâncând un stridâ, lucrul se pa întâmpla ori­cui. — Bine­înțeles, strigă Jules, Mare Turc chiar este espus a înghiți un di­amant în corp tot așa de lesne ca ori i ce om, atât numai să-i placă stridiele ș­­i se mănânce cu lăcomie. Când demnul om plecă, mâ sculai ci greu cu ajutorul servitorulu­i ce’mi trime­sese escelentul doctor care me îngrijea cât se póte de bine, și mâ tîrîî pânâ la fotoliul meu lângă f­erastră. W. K. Jubes îmi dăduse voie ca sâ mâ scol ș’a mâ pre­umbla prin odaie, ori cât voiu putea fara ca se me­i bosesc; dar daca posițiunea culcata scu șezândă nu’mi va cauza nici un r­u, mersul și cea mai mică mișcare erau însoțite d’un vine durere în pîntece. Simțiciunea puntului bolnav nici nu cres­­cea și nici slabea, și sta invariabil pe foc. Petrecut vă fi trista privind lumea ce tre­cea pe stradă, plaia ce cădea și bleste­­mându’mi cruda mea sorta. Norocul îmi juca d’asta data un renchiu mai infam de­cât cele­l’alte. Sâ’mi vîre 100,000 dolari în corp, și d’a mâ împedica sâ beneficiez de dânșii. Acesta lovitură nu e cea din urma, dar ce se va mai întâmpla, ma întrebam eu Cu grija Sufeream mult de inacțiunea mea silita și târna permanenta de un boia grea­po­ol ținea spiritul într’un continua e. Eram îngrijat, trist nervos ast­­a lucru de nimic mâ­necârea foc; dormeam puțin, or daca adormeam lenii grasnice veneau sâ-mi strice (Va urma)» 1 V Í­ 4

Next