Romanulu, februarie 1889 (Anul 33)

1889-02-01

ANUL AL XXXI1I-LE Y oi ©see și vei putea. ANUNCIUKI fiuia <iu 30 &<±r«, petit pagina XV.........................40 baD » * . » UII...........2 Uî _ „ btsop*»! u îedoaie pagina 1X1 și IV baia . 2 „ — A se adresa: ■IN ROMANIA, ia admm­inistrațiunea $*rwhî. IN PARIS, 1» Bax­»«, Laffite et C­une, 8. Place de la Bourse VA VI fINA, la d-niî Haarenatein et Vogler, (Otto Maas») hiA FRANCPORT, S. M. la— Ö. L. Daube et C-nie, peutn Germania, Belgia, Olanda, Elveția și­­ A­isî­erica — Scrisorile nefrancate se refesă — ESEMPLARU t *­ g BANI REDACȚIA STRADA DOAMNEI 2. ADMINISTRAȚIA STRADA NOUĂ. 1 Fundatore: C. A. ROSETTI Directore: VINTILĂ C. A. ROSETTI Edițiunea de dimineța L­umineza-te și vel fi.­­ _ — I ABONAMENTE In Capitală și districte, nn au 48 lei; și se Inai 24 hă; fc­i I luni 12 lei; uă lună 4 Ui. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMÂNIA, la administrațiunea farului și ofieiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et O­nne, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15. Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. D.) 16, Geneva, — Articolele Republicate se ard — BUCIR­SCI, 31 CALENDAR Urmăm cu discuțiunea și obser­­vațiunile noistre asupra disposițiuni­­lor din proiectul de lege, privitor la vânzarea moșiilor Statului în loturi mici la săteni. In numărul din urmă, în care ne am ocupat de acest proiect de lege, am vorbit numai de câte­va din dis­­positiunile sale, și anume de cele cuprinse în articolele 2 și 3. Atțli trecem înainte, ziceam, când am început a ne ocupa de acest proiect de lege, că el a lăsat la uă parte unele cestiuni strâns legate de îmbunătățirea stărea sătenilor, cum este buniOră cestiunea regulare­ islazurilor, aceia a revizui­­rei împroprietărire­ după legea de la 1864, și aceia a regularei dreptului ce au sătenii la pădurile Statului.­­ Având să vorbim acum de art. 4 din proiectul de lege, privitor la pă­duri, credem că este locul tocmai aci sé aretăm în ce consistă dreptul ce au sătenii la aceste păduri. Art. 9 din legea de la 1864, pen­tru regularea proprietății rurale, cu­prinde următorele : «Dreptul la pădure ce au sătenii de pe moșiile din Moldova, după art. 44 al legei muntelui, (adică județele Putna, Bacău, Neamțu și Suceava), și cel de pe moșiile din tara Româ­­nască, în virtutea art. 140 § 4 din legea de la 23 Aprilie 1851,­­li se păstreză neatins și în viitor. «Dupe cinci­ spre­ qzece ani, proprie­tarii vor fi în drept a cere liberarea pădurilor de sub acesta servitute, prin bună învoială sau prin hotărîre ju­­decătorască. «Acest drept îl vor exercita și co­munele, așezămintele publice și Statul.» Stă acum și cuprinderea articolu­lui 140­­­4 din legea de la 1851 : «Pe acele moșii unde vor fi pă­duri, proprietarul va da voie săteni­lor să tea din uscături și să taie din crânguri lemnele trebuinciose de foc.* Cu proprietarii, sătenii s’au învoit și se învoesc cum pot pentru a a­­vea uscături și lemne pentru foc, de­și, în regulă generală, nu s’au părrit formalitățile legei pentru încetarea dreptului de servitute. Cu Statul, cu așezămintele pu­blice înse lucrul nu este tot ast­fel, căci a venit legea silvică de la 1881, care nu dă voie sătenilor, nici chiar prin bună învoială, a lua măcar us­cături din păduri pentru foc. In adevăr, legea silvică cuprinde disposisiunile cele mai precise în a­­cesta privință, și urmăririle și pe­nalitățile delictelor comise în pădu­rile supuse regimului silvic sunt din­tre elle mai aspre. La uă mulțime de procese au dat și dau nascere disposițiunile acestei legi, care n’a ținut câtuși de puțin sema de legea din 1864, consacrată prin­­tr’un anume prescriptiune a Consti­­tuțiuneî ce’ș’ a dat teza la 1866. Pentru uă crangă uscată, pentru că bucățică de lemn tăiat sau că­­dut, fie de bătrânețe și putrezire, fie prin vr’un accident pre­care, delicv­­entul este adus înaintea justiției. Străgănit luni întregi și condamnat la despăgubirile cele mai mari, cari mai tot­ d’a­una, din causa neputin­ței d’a le plăti, este transformate în închisore. Și acesta nedreptate s’a făcut și conti­nuă a se face; mai mult încă, ea este prevăzută Și consacrată chi­r de pro­iectul de lege de care ne ocupăm, și care se pretinde că are să fie un.. i din le­giferările nóstre ce tinde la îm­bunătățirea stărea sătenilor. Dovada despre acesta este art. 4 din proiectul de lege, care zice că «pădurile, cari au întindere mai mică de 50 hectare, se vor vinde comu­nelor în circumscripția în care se a­­flă», dar... «vor rămâne supuse regi­mului silvic și nu se vor putea es­­ploata de­cât după îndeplinirea dis­­posițiunilor cerute de legea silvică». Prin urmare, comuna proprietară a pădurei, comuna la ale cărei sar­cini și îndatoriri răspunde obștea lo­cuitorilor, comuna nu póte, nici chiar cu dreptul de a se învoi și de a’șî creia un venit, se lase pe săteni d’a lua uscături și lemne pentru foc ! Décä disposițiunile legei silvice nu au mărginit întru nimic dreptul ce au sătenii la­ pădurile Statului, de­ore­ce acesta mărginire nu se putea face de­cât conform articolului 9 din le­gea de la 1864, cum am putea noi ore să mai explicăm aceste disposi­­țiuni și să mărginim dreptul săteni­lor la aceleași păduri, devenite pro­prietatea comunelor? Ce ? Nu cum­va <5re comunele cari vor voi să cumpere asemeni păduri, nu să le cumpere numai pen­tru m­ulțămirea d’a li? privi și d’a se plimba prin ele, cum ne plimbăm noi prin grădinile și parcurile nóstre, fără chiar se pute, în marginile le­gei din 1864, a dispune de ele pen­tru neapăratele trebuințe ale obștei locuitorilor,. cărora.. în. .timpul iernei, uă bucată de lemn li se pare că este ca și uă bucată de pâine ? In loc ca proiectul de lege ce se propune să fi curmat nedreptatea de pene acum, făcută prin nerespectarea disposițiunilor articolului 9 din legea de împroprietărire de la 1864, dis­­posițiuni prin cari se recunosce dreptul ce au sătenii la pădurile Sta­tului,—în loc, (sh­em, ca acest proiect de lege se fi curmat acesta nedrep­tate, el o consacră și o intăreșce și mai mult, nu numai pentru pădurile Statului, ci și pentru pădurile cari ar deveni proprietatea comunelor. Este ciudat lucru cum nu voim să ținem sema de păsurile și nevoile poporului, chiar atunci când dicem că venim cu reforme și îmbunătă­țiri, cari au de scop ca aceste pă­suiri și nevoi să înceteze pe viitor. Ni s’a vorbit în Espunerea de mo­tive, care a însoțit proiectul de lege, de lacunele legei din 1864 și de reaua ei aplicare, și astă­ze în loc se împlinim aceste lacune și se în­dreptăm greșalele pe cari le-am fă­cut, ne grăbim a do­uă sancțiune și mai mare nedreptăților comise, prin a nu ține în somn nici chiar dispo­sițiunile cele mai bine­ facatóre ale acestei legi. Apoi acesta Insemneza d­e a ține sema de păsurile și nevoile sătenilor și a voi cu adevărat să facem re­forme pentru îmbunătățirea stărea lor ? Suntem siguri că multe din dis­­posițiunile trecute în proiectul de lege de care este vorba, n’au fost nu d’ajuns cântărite, și cuvântul este că întrega cestiune a sătenilor n’a fost studiată astfel după cum cere însemnătatea ei. S’a făcut uă lucrare grăbită, cum multe lucrări de felul acesta s’au făcut la noi și au luat în urmă pu­terea de lege. Ce am cules de pe urma unor a­­semeni lucrări, ne spun relele de cari ne plângem acum și pe cari voim să le vindecăm. Incheiăm aoi pentru actb rămânând să vedem în numerile v­iitere și cele­lalte părți defectuase ale proiectului de lege. Ieri sora un scrie, pe cât de neașteptată pe atât și de trista, a sosit în capitală. împăratul Francisc-Josef I și-a pierdut unicul fiu ce avea, era Austro-Ungaria pe moștenitorul tronului, arh­iducele Rudolf a încetat din viața! Doaé versiuni circula în acesta privință: una că arh­iducele ar fi murit la vanatore de un atac de apoplecsie, era alta ca ar­h­iducele ar fi murit împușcat la vanato­­rea de la Meierling. Dupe informațiunile Insă ce am putut avea până în momentul din urma chiar de la legațiunea austro-ungară, arh­iducele n’a fost împușcat la vânatore, ci a murit de un atac de apoplecsie in castelul său de la Baden lângă Viena. Ori­cum ar fi, perderea arh­iducelui Ru­dolf este mare pentru dinastia Habsburgi­­lor, și mare de asemene este pentru po­­parele din imperiul Austro-Ungarei. Moștenitorul tronului austro-ungar era unul din tinerii cel mai deschiși ideilor li­berale. In relațiuni frecvente cu scriitori cei mai distinși din lume, iubind artele și neremânend nici ua data strain de marile cestiuni sociale cari se agitau in tote păr­țile,­arh­iducele Rudol iagaduia a fi un suveran în inima caruia cuvintele înteme­iate ale poporului aveau sa gasesca totde­­una resunet. Era in verstă de 30 ani. Căsătorit cu principesa Stefania, fiica regelui Belgiei, ar­h­iducele Rudolf lasa un fetița de cinci ani. BOULANGER Cu privire la alegerea lui Boulanger de deputat al Senei se scriu urmatorele din Paris. Părerea generală După despuiarea scrutinului, și chiar îna­inte, când lupta urma âuca, Intierbintela ce se vedea intre luptători a trebuit se deschidă ochii guvernului și s6 recunoscă va data pentr­u tot­de­una ca numai atunci Republica va putea s’o duca înainte, când guvernul va cauta se împace pe toți re­publicanii ca ast­fel aceștia se nu se di­vida și se nu lupte unii contra altora. Republicani guvernamentalc și guvernul chiar pent­ru inouieul d­e aiu urma un ere­zut ca Boulanger va cadea. I­. Hoguet la întrebarea cu ce ar face deeâ generalul se va­­ alege, respundea la toții Dor nici ca se póte presupune acesta D. Clemenceau a dis, voind sc rida di boulaugiști. Crap de necas când me gân­desc ca d. Jacques nu va învinge de­cat cuu o majoritate de 40,000 voturi. Șina alegerii. Cu tóte câ Intrega presă a făcut cel mai mare zgomot ș’a întărâtat pe aderenții lor, alegerea s’a făcut în liniște. Votanți s’au presintat la urna în așa numer ca nici ua data pene acum. Pe la amiadă tóte stradele erau pline de lame, în­cât circulația deveni imposibila ei cât despre poliția, acesta zadarnic căuta a face ordine. Placarde Pe ziduri s’au lipit placarde, unele in­juriose la adresa generalului, altele care il laudau și iar altele cari invitau pe cetă­țeni­a vo’a pentru d. Jacques. Siare gratis P­ar‘ le Lanterne (chiar republican) Presse și Intran­ngeant (boulangiste) se împărțea gratis al getorilor cari trebuiau se aștepte cu orele pene ce se se vinâ rândul d’a vota. Oratori Aprópe înaintea fie­carei secțiune! mai mulți oratori populari au ținut discursuri, unii vorbind pentru, alții contra genera­lului. Cu tóte aceste încăierări nu s’au făcut Chiar și în cuartierul Latin alegerea s’a petrecut în liniște. D’alungul străzilor se vedeau trăsuri pr­ VINERI. 1 FEBRUARIU (20 IAN. st. v.) 1889 note, cu flori și drapele, pe densele scris: Se trăiască Jacques! Ici, colo unii strigau: Jos asasinul! Jos versaillesul! S­ér­a Séra situațiunea s’a schimbat cu desă­vârșire. Spiritele erau mai enervate, diferite zgo­­mote circulau. Se vorbea ca la caz de tulburare, oș­tirea va asedia bulevardele. Pe Rue Droit și Madelain și bulevardul dintre ele publicul nu mai încăpea, căci aici era și generalul. Aștepta în hotelul Durand resultatul alegerii. Pe la orele 8 pe piața Operei nu mai puteau sé circule cu trăsurele. Intr’aste la bi­rouri se urma cu despuia­rea scrutinelor. La fie­care orǎ se afișa resultatul. La început Jaques era în majoritate. Dér mai târziiu ieși d’asupra Boulanger și s’a urmat apoi așa pânâ la fine. Entusiasm­ izările, aplausele și zgomotul ce se făcea de câte ori se anunța resultatul timporal, nu se pute descrie. Unii sarea în brațele altora și se scrutau. S’audea în tot parisul cântecul: «C’est Boulanger qui nous fait» er alti* strigau în cor: «Conspuez Flocquet» și «Pauvre Jacques, dormez vous»; înaintea Redacțiunei »Presse» înaintea redacțiunei ficarului Presse se adunase atâta lume în­cât abea mai în­­câpea. Când se anunța din ferestra resultatul lumea aplauda, or când s’a anunțat resul­tatul final, ua bucurie nebuna cuprinsă pe toți, strigătele nu se mai sfârșăa. Vând­ătorii de gazete La chioșcuri nu mai puteai pătrunde. Iar când se arata în strada vra un vând­âtor, lumea se batea pentru a cumpăra. Rupea do orele în bucăți, fie­care citea cât apucase și aruncau banii cu pumnul. Vándétoril nici sé strige nici sé mal a­­lerge nu putéü. La poștă Aici Imbulzela era tot așa de mare. Co­respondenti se certau între denși­, se batea chiar pentru a ajunge cel d’anteiü la firul telegrafic. Boulanger pe balcon. Boulanger Intre aste aștepta la otel Du­rand. Când se proclamă resultatul final el sin­gur a fost sur­prins de majoritatea ce o avu. Felicitările le primi­nd unul din salonele oțelului. Era îmbrăcat în frac, în butonieră purta un Însemn roșu. Împrejurul lui eraü Rochefort, Laisant, Derouiéde și Turquet. Salonul Duval era înțesat de cei mai i­­lustri partizani ai săi. Intre dânșii era și ducele Broglie. Generalul conversa cu toți și fie­care depeșa ei o desfacea cel dintâiu. Discuta totdeuna asupra voturilor întrunite. Pe la orele 10 era sigur de reușită. Cel dintâia care l’a felicitat a fost de­putatul Andrieux. I s’a dat apoi un cunună de flori. Când s’a arătat pe balcon mulțimes, se făcura ovațiuni atât de entusiasmate și zgomotase cum de la Gambes­ta încorci ni­meni n'a mai versut. Boulanger pe strade. Pe la orele 12 noptea pleca de la ote­lul Durand. In momentul când coborî în stradă, se făcu­ră mișcare ce nu se pute descri. Lu­mea se îndulzea să -1 vadă. Cine­va strigă : Loc generalului,—și mul­țimea îndata se desfăcu în clone șii lăsă loc de trecere. Când se urcă în trăsură noul și indes­criptibile ovațiuni. Strigăte de : Trăiască Boulanger — se audea până și în cele mai depărtate strade ale orașului. Manifesta­ți­uni ostile lui Jacques In fața otelului Durand, în otelul Lance aștepta resultatul și Jacques cu om­enii săi. Același public care făcea ovațiuni lui Boulanger făcu dem­onstrațiuni și contra lui Jacques. Republicanii guvernamental când au au­dit co­d. Jaques a căzzut, n’au vroit să cred­á. f­icea că cine­va a falsificat cifrele. Când insă se încredințaseră despre ăsta, înce­pură a se împrăștia. Unii din ei începură a striga: Să trăiască Republica, — dar boulangiștii cu strigătele de: Să trăiască Boulanger — le înecau vocea, — și ’n cele din urmă i’au și huiduit. La redacțiile „Intransigeant“ și „France“ înaintea redacțiilor acestor doare bou­­langiste s’au întâmplat mai multe ciocniri. Atât poliția cât și garda republicana a tre­buit sa intervină, și pun moment a im­­prasciat publicul, dar în cel­alt moment publicul se strânse și cu unite puteri, și mult mai întârziați puseră poliția și garda pe gená. Bătăi, arestări In cuartierul latin si pe piața Panteonu­lui s’au făcut sera cele mai mari desor­­dine. Studenții făcând manifestațiuni anti­­boulangiste, aderenții generalului a toborît pe denșii. In mijllocul incaerarilor mai multe per­­sone au fost rănite. Poliția intervenind, s’au arestat câ mul­țime de persone. Impresia generală piațele republicane sunt cu totul amă­râte. Ele die câ alegerea lui Boulanger este un mare eșec. L'Evenement se mângâie cu aceia că poporul parisian n’a strigat pe stradă: Se trăiască regele,—ori­­ Să trăiască monar­h­ia ! Republique Prangaise­­ bce ca cu tóte aceste Sadi Carnot va sta ln Eliseü pe câtă vreme s’a ales. D. Rochefort scrie că alegerea lui Bou­langer este ultimul advertisment: d. Flo­­quet trebue să plece. J­atin scrie: Alegerea de ieri numai a­­tunci va fi desastrofa, decâ noi înșine ne vom da învinși ! Figaro scrie: Nu trebue să-l dăm prea mare însemnătate alegerei de ieri. De­și nu se pate tăgădui importanta el, resultatul pate cu tote aceste să fie nul. Carnot va rămâne la postul său. Cabinetul francez în consiliul miniștrilor ținut după victorii repurtată de generalul Bou­­langer, s-a luat următorea decisiune : Ministerul nu va demisiona ci va aș­tepta interpelațiile ce i se vor face. După cum se vorbesce, ședința miniștrilor a fost forte furtunosă. D. Floyel a declarat că numai a­­tunci își va da demisia dacâ prin acesta s ar crede că se vor aplana unele încurcături. Sadi Carnot ar fi respins : «Adu­­ceți-ve aminte de cuvintele lui Thiers: tóte trebue luate în serios, care ni­mic nu trebue înțeles în mod tragic. Și apoi în cele din urmă alegătorii au manifestat în favorul Republicei, căci ambii candidați au fost priviți ca republicani. Deci ministerul întru nimic nu a perdut.» După scrrile răspândite, e vorba ca președintele să se împace cu Boulanger. DISCURSUL REGELUI UMBERTO In discursul său prin care deschide parlamentul, regele Umberto a insis­tat mai nainte de tote asupra locu­rilor sevârșite în sesiunea trecută și după aceea a enumerat proiectele ce sunt a se discuta în cea actuală, și între cari sunt proiectul asupra pe­nitenciarelor, despre așez­ămintele r­e­­ligiose, despre instrucțiunea elemen­tară și secundară și altele. După care a pu­s apoi: «Proiectele asupra căror aveți a­r fi rosti, sunt de un caracter pacinic. Dar în pacea susținuta prin înarmări nu putem să ne meredem : deca gu­vernul meu nu s’ar ingriji ca armata nostra să primesca mereu îmbună­tățiri, atunci am putea fi numiți de trădători ai patriei. Situația financiară a­­ éri­ ne im­pune ca să micșorăm cheltuielile și afară de căile de comunicații și ar­mată, cele­l­alte proiecte de îmbună­tățiri interne să le lăsăm de­ocam­­dată în suspensiune». Regele amintește apoi de călăto­riile ce le-a făcut prin țară, iar vor­bind despre visitele ce a primit, olice : «Trebue să amintesc și despre pre­­țiosa visită ce am primit’o cu toții la Roma, și care este cel mai netă­găduit semn despre prietenia nostru cu Germania, este visita împăratu­lui Wilhelm, care e vă chezășiă că pacea Europei nu se va turbura de către puterile centrale, și pe care noi vom susține-o mereu». D’ALE ȘERBILOR țfiarul Srpski Dnevnic este infor­mat că în săptămâna acesta con­gresul bisericesc sârbesc din Austro- Ungaria se va întruni în ședință ge­nerală la Karlovitz. Acesta în urma invitațiunei ce li s’a făcut membrilor de către admi­nistratorul ducesei. După cât se vorbesce, congresul va protesta contra unei depeși a ministrului președinte Tisza, ofensa­­toare și jignitare pentru autoritatea congresului, precum și contra mo­dului cum a numit pe a­ministrato­­rul actual în slujba ce o ocupă de la mortea patriarh­ului Anghelici. Acest lucru la făcut d’alt­fel sâr­bii ș’atunci când s’a ales Anghe­­lici, întrebare numai dacă cu acesta ocasiune protestul lor va avea un resultat mai bun ca și atunci. P­ANAMA Săptămâna trecută mai mulți ac­ționari de al Panamei, ca la 5000, au ținut o­ întrunire generală la hi­podromul din Paris. Adunarea a fost prezidată de d. Lesseps, asistat de dd. Charles, De­­normantie, Huet și Bodelot, membrii al tribunalului comercial. Președintele a constatat că de­oare­ce adunarea nu este îndestul de mare, hotărîre definitivă nu póte a­­duce. Cu tote aceste s’a citit raportul general, care se constată că străda­niile cu comitetul și-a dat d’a aduna un nou capital, au fost zadarnice, căci administratorilor de la Tribu­nal nu li s’a recunoscut dreptul că pot face asta, și ast­fel proiectul s>, dat unei comisiuni care să’l studieze în 6 luni. S’a propus apoi ca actualii acțio­nari ai Panamei să stingă un nou capital. Dirigent s’a proclamat în aplausé d. Lesseps, care a spus apoi că pen­tru terminarea lucrărilor mai tre­­buesc încă 450 milione franci A promis că singur va călători în Panama, se vadă cum stau lucrurile și să îmbărbăteze și să strângă mâna acelora cari muncesc acolo pentru gloria Franciei. Noul capital d. Lesseps voesce să -l facă pe un basă de 30 milione pentru care scop se vor face 60,000 acțiuni de câte 500 lei una. CĂRȚI, REVISTE, GAZETE. G. Sion, membru al Ac­ademiei Române, Suvenire Contimporane (Bucurescî, 1888). l­eca toți bărbații noștri cu mu­he, azi* in vârstă și prin urmare trecuți prin multe de tot felul, ar pune In cesunie de odihnă mâna pe condeia și cufundându-se în lu­mea amintirilor ar scrie pentru nepoți și viitorime cele ce au veflut și audit, cele ce au făcut și simțit acum 50, 40 și 30 de ani, —­ sarcina istoricului pentru viitor și greutatea tenorului pentru presiune ar fi peste măsura de ușurare. Cunoscem epocele străvechi, dar nu stim cum s’au petrecut lucrurile în pragul deș­teptarei nóstre. Străbatem cu privirile, unii mai greu, alții mai ușure— fie­care după cum muncesce—acum 100 și 200 de ani,

Next