Romanulu, octombrie 1889 (Anul 33)
1889-10-01
ANUL AL XXXIII-LE Yoiesco și vei putea. ANUNCIORI Linia de SO litere, petit pagina IV................. . 40 bani Dett0 n „ „ n DI...............2 lei — „ inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, Ia administraținnea (Jiaruln!. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nta, 8, Piaee de ta Bourse. LA VIENA, la d-nii Haasenstein et Vogler, (Otto Maasa), IN ELVEȚIA, la „ „ „ Dinerile cele alte direct la administrațiunea țaranul , — Scrisorile nefrancaze se refusa — ESEMPLARUL *1 § BAN Frmdatore: C. A. ROSETTI Directore : VINTiLA C. A. ROSETTI BUGURESOi, 30 BRUMAREL S’a vorbit mult, filele acestea, despre clădirile Eforiei spitalelor și în special despre palatul băilor și spitalul Colțea. Acusațiunile ce s’au adus, asupra modului cum s’a făcut licitațiunea, pentru prima clădire, sunt din cele mai grave. Antreprenorul trebuia să cladesca, după cât se afirmă, cu spesele sale și după săvârșirea lucrărilor, Eforia să’i plătască, prin anuități, în timp de 20 ani, suma de 1.250.000 lei. Nici una din aceste condițiuni nu s’a observat și Lupta afirmă că, s’a făcut un alt plan, dânduse antreprenorului un acoeot de 1.200.000 lei și liberândul In timpul lucrărei, rînduri, rînduri, până la concurența suma de 2.680.000 lei cât a costat lucrarea. La spitalul Colțea, s’a afirmat că lucruri identice s’au petrecut și parchetul a fost nevoit să intervie. Nevoind să ne facem ecoul unor zgomote care ar putea fi răspândite spre a se lovi în onorea unor persoane politice, Românulu, n’a vorbit de acea afacere așteptând ca justiția să se pronunțe. Eforia spitalelor a crezut însă că e bine, ca presa să fie pusă la curent cu cele ce s’au petrecut și a convocat pe directorii tutor fiarelor, spre a le arăta dosarul și modul cum a fost clădit spitalul Colțea. Am respins la acel apel, dar vom urma să păstrăm reserva ce ne impuseseră pene ce ni se va da întregul dosar privitor la acea clădire. Credem înse că este bine, și în folosul tuturor, se atragem atențiunea autorităților nostre asupra modului cum se fac licitațiunile în genere, și cum se esecută, adesea, lucrările de către antreprenorii. In nenumărate rânduri am constatat că condițiunile impuse prin caetul de sarcini nu sunt observate cu scrupulositate, și că totdeauna se pluteau lucrări suplimentare, pentru că ele nu fusese prevăzute în devis. Astfel am putut vedea că la un sciclă, nu se pravediuse scara și alte asemenea. Ușurința casă cu care lucrezá unele comisiuni, însărcinate cu recepțiunea lucrărilor, este și mai mare decât a celor cari fac devișul; și consecințele pot adesea să fie forte grave, după cum se spune că se va întâmpla cu clădirea spitalului Colțea. Nu stim, dacă clădirea este amenințată să cadă, dar din repedea ochire ce am aruncat asupra caetului de sarcini, din explicațiunile ce ne a dat d. Socolescu, architectul Eforiei, și din examinarea fundațiunelor pe care am făcut’o erl, in timp de 2 ore, am putut să dobândim convingerea că modul cum s’a făcut plata n’a fost conform cu cel prescris prin caetul de sarcini, că var idraulic nu s’a pus pretutindeni la fondațiuni, că s’a plătit, spre exemplu, trei metri, când în realitate s’a făcut numai după, că fundațiunile sunt fórte rău lucrate și în acele locuri s’a lăsat cărămidă de la vechea clădire, că în ziduri sunt infiltrațiuni de la latrine, etc. etc. Intr’un cuvânt, condițiunile impuse prin caetul de sarcine nu s’au observat și recepțiunea s’a făcut cu ușurința obișnuită. Răul deci, pe care l’am semnalat adesea, se resimte și în clădirea Eforiei și de aceea credem că întrega presă trebue să cerá cu stăruință ca măsuri urgente să se ia ca pe viitor licitațiunile să fie ținute în mod serios și să se pedepsescá aspru cei cari fac devisuri incomplecte, și cei cari proced la recepțiunea lucrărilor cu ușurința din trecut. Din parte-ne vom reveni asupra acestei afaceri îndată ce Eforia ne va duce la disposițiune întregul dosar privitor la clădirea spitalului Colțea. Până atunci credem că datoria presei este să vorbescă cu reservă, de cele ce a vădut erl, căci nu poate vorbi în deplină cunoștință de causă până nu va fi studiat întregul dosar al afacerei. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMÂNULUI" Londra, 28 Septembre. Se anunță din Constantinopol (fiarului Times că consiliul miniștrilor a decis să introducă în America reforme administrative de natură a face să renască încrederea printre populațiunile armenesce. Guvernatorul Vanului, care erou vărsut de armeni ar fi revocat. Atena, 28 Septembre. Comisiunea cipriană s’a întors din Londra, unde se dusese pentru a expune reginei și ministerului reclamațiunile populațiunii. Guvernul englez a făcut mari concesiuni. Un membru al parlamentului engles, d. Labouchere, a promis comisiunii că propune parlamentului cedarea Ciprului Greciei. Știrea că principele moștenitor al Italiei va veni să asiste la căsătoria ducelui de Sparta nu e întemeiată. Numai rudele casei regale ale Greciei vor fi represintate. Agenția Română Havas. ALEGEREA DECANULUI Alegerea a început fici la orele 12 în sala secției și a Curței de Apel, sub preșidenția d-lui procuror general Burada, asistat de două secretari și doui scrutători, alei dintre avocații cei mai mici în versta. Trei liste s’au presentat: 1. în frunte cu d. Tache Giani. 2. » » P. Grâdișteanu și 2. » » Gh. Danieleanu. S’a procedat la vot prin apel nominal, fiind presenți 230 de avocați, cari au luat parte la vot. S’au anulat 4 buletine, fiind și un bilet alb. Resltatul votului : Decan Tache Giani 97 voturi. P. Grâdișteanu 91 » Gh. Danieleanu 38 » Consilieri N. Fleva 140, ales. Celelalte voturi s’au împărțit la diferitele nume din tote listele presentate. Majoritatea absolută din 230, fiind 116 și neobținând nici unul din candidați pentru decanat acest număr, s’a declarat balotagiu. După o mică discuțiune la care a luat parte d-nnl Danieleanu și Stratilav, s’a decis a se face o nouă alegere, chiar tot eri. Alții casé au fost de opiniune contrară. Puindu-se la vot prin sculare și ședere, se admite a se proceda imediat la o nouă alegere, deorece, sunt precedente deja stabilite în acesta privință. Toți partizanil d-lor Danieleanu și Grădișteanu se retrag. Se procede la vot și resultatul scrutinului e următorul: Votanți...............94 Pentru decan au obținut d-nil: Tache Gianni ..... 87 ales Petru Grâdișteanu ... 3 Gh. Danileanu...........3 Pentru consiliu, d-nil: M. Cornea...................89 C. Disescu..................83 Ghimpa.......................72 Tache Ionescu...........68 Dărâscu ............................. 67 n» îî Au fost deci proclamați ca aleși d-nii: Tache Gianni, decan N. Fleva membru M. Cornea C. Lisescu Ghimpa Tache Ionescu „ Dărăscu „ Alegerea isprăvindu-se la orele 11 și un sfert din nopte, avocații cari au votat acestă lista, s’au îndreptat în spre clubul național-liberal. Se zice că d. Grâdișteanu și Danieleanu au protestat acesta alegere la minister. BOULANGER țiilele trecute generalul Boulanger a avut o întrevedere cu un redactor al ziarului Gaulois. Din cele vorbite, reiese că generalul, care până aci tot mai spera ca partida cea ce prindă puteri, acum recunosce că a suferit înfrângere. Asupra unui răsboiu nu decide însă numai un singură bătălie,—aceste sunt cuvintele cu care se mângâiă generalul. Situația nu este îmbucurătore dar pate să se îndrepteze, cel puțin dânsul speră că de aci încolo să mai câștige aderenți. Mai ales după deschiderea camerei, când nemulțumirile vor cresce între republicani, se pate ca partidul boulangist să se mai mărască. Apoi generalul speră că și în balotagii se mai isbutescá un candidat doul, speră chiar ca să fie cu totul cel puțin 60 deputați aderenți d’ai săi. El mai crede că după esposiție va fi un mare mizerie în țară care eră are să mâne apa la mora boulangiștilor. Rusia Inarméza Rusia ínarmézá, écá scirile ce ne vin din Galiția. Abia sunt câteva zile de când s’au concentrat la Prut șase regimente de cavalerie, și acum din nou se concentreza alte regiment lângă Podvolitzka, or la Proskurov s’au adus u cantitate mare de arme. Trupele ce s’au concentrat au venit din interiorul Rusiei. După alte sciri în spre granița austriacă au mai fost pornite câteva regimente de cavalerie din Caucaz. D’a lungul frontierei dinspre Austria rușii au ridicat și mai multe turnuri de observația, ér la Zmierinka se clădesce cu mare grabă uă cazarmă. Teritoriul dintre Galiția austriacă și Bucovina de asemeni este plin de trupe rusesc!. Tóte aceste serii publicate în Kölnische Zeitung au alarmat mult pe germani. MARȚI, 1 OCTOMBRE (19 SEPTEM, st. v.) 1889 Luminezata și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 tei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; vă lână 4 lei Pentru Preoți, și învățătorii din sate abonamentul este redus la 30 lei pe an. Pentru tote țările Unianei poștale, trimestrul 16 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea fiarului și oficiile poștale. LA PARIS, la Havas, Lafte et Cune, 8, Place de la Bourse. IN GERMANIA, AUSTRIA, ITALIA, și BELGIA, la Maroniile postate. Articolele nepublicate se ard — Vossische Zeitung (lice că deci cele ce se scriu de pe hotarele Rusiei se vor adeveri, apoi se vede că sunt numai pentru a îngreuna venirea țarului în Germania, ori cel puțin a lua nemților acesta speranță. Börsencourier și Börsen Zeitung nu atribue vr’uă importanță mai mare scirilor resboinice ce vin din Rusia. El esie că scirile pate să fie tendențiose și lipsite de temeli. Cert este însă că venirea țarului la Berlin se întârzie. Alegerile din Serbia Alegerile cari s’au săvârșit la 26 curent în Serbia au dat puterea cu totul pe mâna radicalilor. Nu se cunosce încă definitiv resultatul, deorece n’au sosit din tote părțile scris despre alegeri, dar cu tote astea este sigur ca trei din patru părți din numărul deputaților sunt radicali, cr cea l’altă parte liberali d’al domnului Ristici. Astfel în Belgrad au fost aleși 3 candidați radicali, cari au avut 1347 voturi și un liberal care a întrunit 409 voturi. Intre cei aleși la Belgrad unul dintre radicali este tâmplar. Alegerile s’au petrecut în 1rișce, cel puțin până acum n’au sosit încă scrii alarmante. Cine va fi urmașul principelui Bismarck ? Cine va fi urmașul principelui Bismarck, era importanta cestiune de care se scrie într’u broșură apărută acum de curând la Berlin și intitulată «Kaiser Wilhelm II und der Reichskanzler». Broșura se ocupă în primul loc cu conflictul iscat între principele cancelar și comitele Waldersee, despre care cice că nu este resolvat nici acuma. Ia apoi în apărare partida resboinică de la curte care este contra politicei de pace a principelui cancelar, și termină picând că urmaș al principelui va fi fiul său Herbert. Intre altele se scrie în broșură : «In urna anului 1886 — 87 principele Wilhelm lucra în cancelaria ministerului de externe. Se zice că măiestrul sĕu era cornitele Herbert de Bismarck. «In curând se desceptară nisce relațiuni de prietenia forte intime între ei. Măiestru se purta atât de afabil cu elevul său, încât principele—acel împărat—îl păstra cea mai mare stimă și iubire de atunci încoce. «Principele mergea în fiecare zi la Berlin și cu acesta ocasiune nici uă dată nu uita de a visita pe cornițele Herbert de Bismarck în Wilhelmstrasse. «In ministerul de externe toți credeau că prietenia dintre principe și cornitele va fi vă dată de mare însemnătate. «Se vorbea mai ales mult despre ideia de predilecțiune a cancelarului să lase acesta înaltă demnitate pentru fiul său, și de aceia chiar împăratul de a-Ji credea pe atunci că principele cancelar n’ar putea să aibă un urmaș mai nemerit, mai deștept și mai îndemânatic decât fiul său. Și, desigur că nu e cestiune decât de timp ca cornitele Herbert să fie numit cancelar. Insultarea stegului austriac Presa din Austro-Ungaria continuă a scrie asupra insultei ce s’a adus stegului împărătesc la Monor și Üllő. Foile austriace, chiar cele mai moderate și mai puțin prietene guvernului din Viena, sunt indignate până la culme. Cu totul altfel vorbesc însă cele din Ungaria, unde opiniunea publică pare a aproba că s’a depărtat acele steguri, ce ofic foile maghiare, nu’și au locul pe teritor maghiar. Chiar foile guvernamentale in fața invinuirei de către oposițiă că de ce Tisza Calman a dat în gura monarhului cuvinte așa aspre, nega că primul ministru ar fi dat acele cuvinte, ci că monarhul le afii din propria sea inițiativă. D’altfel mai bine se va vedea ce cred ungurii asupra acestei afaceri, citând pasaje din câte-va gltare ale lor. Egyetértés zice că nu era de lipsă ca regele să facă atenți pe maghiari ca sentimentele lor de alipire către el să le arate prin fapte, descoperind pe autorul scandalului, căci ungurii au dovedit de atâtea ori (?) că să la rege și la casa sea domnitare. Tocmai de aceia nu era lipsă a se pune în gura monarhului vorbele «atentat nerușinat» pentru a caracterisa un simplu delict ce este treba poliției să-l judece. Ellenzék scrie : Regele unguresc a condamnat în Monor cu cuvinte neobicinuit de aspre călcarea în piciiire a stegului negru-galben. El a siris că este un «atentat nerușinat» a se da după casa unui ofițer de honvezi stegul îmîmpărătesc. Și noi jicem: e lucru urît când cineva tracteza necuviincios cu orice steg, și nu puem decât să regretăm când se batjocoresce orice insignii naționale. CURIER LITERAR Sumar: Teohari Antonescu: Cultul Corbirilor în Dacia (Bucuresci, 1889). Raportul d-lui profesor A. Odobescu asupra acestei lucrări presentată Facultăței de litere ca t«s& de licență. Când profesorul universitar,—întru tote demn de acest nume—desfășură de pe înălțimea catedrei, în trimbe bogate și nesfirșite, cunoscințele ce mintea omenesca a putut pune acum culege din ogorele sceiei, ochii lui caută pentru auditori chipurile acelora dintre dânșii, pe cari se refleta că Intr’un oglindă neaburita adeverurile ce el rostesc. Intre profesorul care vorbesce și, vorbind, cerceteza efectul cuvintelor sale, și între studentul care ascultă și pare că sorbe cu nesățiosă plăcere cele spuse de învățător, se stabilesce un admirabil curent de simpatia,—simpatia cea mai pura, cea mai desinteresată, cea mai frumosa, având drept scănteie de aprindere sclința și adeverurile ei Un șirarecare de lecțiuni imputernicesce curentul și 1 hotăresce, în cele mai multe rânduri, pentru întrega viéța. Intre student și învățâtor român, din partea celui d’ántain, respectuosa iubire, din partea celui d’al doilea iubirea și interesul părintesc pentru toți pașii ce, pe tărâmul sclinței, face, înainte și singur, tânărul odiniora condus de mâna scrutóre și de data a profesorului. A face pe elev să asculte, și cu bucuria și credință se intre în lumea necunoscuta ce el îl arata este pentru profesor victoria cea mai dorită, și tocmai pentru că elevul ii ofere acesta adâncă mulțumire sufletesca, profesorul se simte și mai legat către discipul a’i spune pe dintregul tot, ai deschide tóte porțele, a ’i arăta tóte tainele sclinței ce el profeseza. Cultul Cabirilor în Dacia, tesa de licența a d-lui Teohari Antonescu, este prețiosul și binevenitul fruct al unei simpatii de felul celeia de mai sus. Cu minunatul dar cu care de la fire este înzestrat și cu care te face se iubesc adeverurile ce ’ți spune, d. Alex. Odobescu va fi explicat vreua data, în vr’una din lecțiunile sau din conferințele ce ține la Facultatea de Litere din Bucuresci, ceva din credințele sau datele privitore la cultul acestor datați traco-frigiane și, reînviând trecutul așa cum d-ma sa scre să -i reînvieze, va fi vednit, în cursul esplicațiunilor, scânteiând mai mult pe figura studentului Antonescu, atențiunea, interesul, netermurita curiositate sciințifică, escitate de cuvintele sale. De aci, simpatia și mai departe, în conversațiuni particulare și, firesce, eminamente cabirice, alte amănunte, alte indicațiuni, sfaturi prețiose pentru că monografia ce s’ar pute feri asupra acestui subiect abia atins în trecere la curs, noul orizonturi și noul bolduri pentru vederile și ambițiunea generasa a tânărului student. Astfel trebue sa se fi născut acesta lucrare, una din cele mai bune, deca nu cea mai buna din tesele de licența ce s’au susținut pene acum înaintea Facultaței nóstre de litere. In tesele ce dau la lumină licențiații noștri în litere de vro câțiva ani íucoce, noi deosebim doue feluri de lucrări : primul fel și cel mai numeros l’alcâtuese acele țese cari sunt scrise, tipărite și susținute pentru ca viitorul licențiat să se scape la data și de acesta anosta formalitate, și se aibă dreptul de a fi «titrat» și prin urmare de a pute urca scan cât mai sus puse în ierarhia învățământului. Aceste fese sunt ticluite pe calapodul cel de mii de ori întrebuințat și care a ajuns se se hârșăscâ întocmai ca un evangeliu de sat pe la colțurile pe unde o Intorce popa cu degetele. Intr’cnsele nimic nou, nimic original, nici chiar stilul care abia se ține pe piciore în cele mai multe din frasele sale, a făcut-o pentru că trebue s-o faca; a fauit-o fara plăcere, fara foc, fara mândria. Dumnezeu i e martor ca scriind-o nimic alt nu a resimțit decât dorința de a sfârși mai iute și, prin urmare, dorința de a sfeterisi cele mai multe din părțile argumentau unei care, după el, prelungiau din cale afara subiectul. A tractat pe «Mihai Vitezul» cum ar fi tractat pe «Ormuz și Ahriman» , a scris despre «Legende și Basme» cum ar fi scris despre «Cuneiforme» sau despre «Civilisațiunea peruviana înainte de Almagro și Pizaro. Acestea sunt țese pe cari le primesci, le citesci titlul și în câteva minute le-ai cântărit cât le platesce meritul. Le dai la uă parte cum la uâ parte le-a dat și autorul. Al doilea fel de țese sunt acelea pe cari candidații și le aleg și le lucreza cu iubirea părintelui pentru primul său copil. Este al meu I— zice tenorul tată cu pepiul sultând de mândria ; acesta e lucrarea mea, dice viitorul licențiat recitind-o pentru a suta ora, cori gândici, adăugind dincolo, pieind pretutindeni. Lucrări personale, fruct al unor cercetări și deducțiuni noul, asemenea țese sunt de citit, de semnalat și de laudat, câci ele sunt trimbița care vestesce că în rândurile nu tocmai dese ale scriitorilor și îmvățaților noștrii intră pentru a munci ânca un cercetător. Cu atât mai fericit tenorul care, animat de dorința de a presinta ua lucrare originala, are și mult fericitul noroc de a vede lângă dânsul pe un magistru al solinței, gata să-i spună: esel pe calea cea buna, séu al eșît din ogórele sclinței, bagă de semn! revino! Din al doilea fel de țese și ridicându-se și mai sus de cât acestea este și tesa d-lui Teohari Antonescu, în care și noi, ca și oricine, am găsit de învățat, mulțumitâ unei bogății nesfârșite de amănunte, adunate din cele mai varii lucrări și așezate astfel încât tote să contribue la lămurirea definitivă a adevărului ce d-ma sa voia să demonstre, înainte, în capul unei lucrări de licența obiceiul Facultaței prescria tipărirea raportului ce profesorul delegat trimitea decanatului, pentru ca aacesta să permită tipărirea lucrării. Acum, aceste raporte nu se mai tipăresc. Totuși scsind cu d. Odobescu a fost delegat împreuna cu onor. d. Francuci pentru a examina Cultul Cabirilor a lui T. Antonescu și a face raportul necesar, am cautat a-mi procura acesta hârtia pe care, pentru a pricepe cititorul calitățile operei tenorului licențiat, o transcriu aci pe dintregul: „Domnule Docan, «Mi-ați făcut onorea a mé însărcina ca, «împreuna cu d-vóstra, se examinez lucra«rea presentată de d. Teohari Antonescu «ca tesa de licență la Facultatea nóstra, «sub titlu: Cultul Cabirilor în Dacia. Voiu «rezuma aci, cât se póte mai pe scurt, aprecierile pe cari ni le-am împârtâșit în«tre noi asupra acestui studio, la care trebule de îndata se mărturisesc cu ea unul «am luat frecare parte ca promotor și instigator inițial al lui. «Intr’adevĕr, monumentele forte curiose «și mai cu totul necunoscute despre cari «lucrarea de față trateza și care i-au servit de basa, au fost culese de mine în«tr’un mare număr de ani, și nu puține «note și indicațiuni bibliografice și anticita»riî asupra lor aveam de mult adunate, «când, la 1888, renunțând după lungi în«târgheri a întocmi eu visu’ml un memoriu academic asupra unui subiect, ce în «totdeauna mi s’a părut forte interesant, «chiar din puntul de vedere al antichităților naționale, dar tot de-na-data și forte «complex, am înmânat, dupe propria d-sale «cerere, d-lui Teohari Antonescu, unul din «auditorii cel mai asidui al prelegerilor «mele universitare de archeologie, tot materialul, încă inform și confus, ce’rar sta «la îndemână. «Ceia ce însă trebuie sé adaog este că «aspirantul nostru la gradul de licențiat a «folosit în mod forte meritoriu acest contingent. D-sea l’a coordonat cu un metoda «clară și logică, și astfel a reușit sé el«traga dintr’ânsul, precum și din multe cer«cetari și adaose prin cari ’l-a îndeplinit «și l’a desvoltat, dovedi, deducțiuni și soluțiuni, la cari, nu fara truda, notele mele «singure puteau abia să mâne numai pe «un spirit ager, laborios și înzestrat cu «multa stăruință și perspicacitate, ba chiar «și cu orecare intuițiune sau ingeniositate »archeologică. «Acestea sunt merite cu atât mai pre dióse cu cât pene acum studiile asupra «antichitatei și mai ales asupra producțiunilor ei artistice și mythologice, nu au «luat în țară la noi, că desvoltare normală, nici au încă la disposițiunea lor «destule elemente literarii și mai cu semn «plastice, spre a exercita asupra tinerime «studiaseă temeinică și legitimă atract*»