Romanulu, octombrie 1889 (Anul 33)
1889-10-14
ANUL AL XXXIII-LE BUOURESGI, 13 BRUMAR Sunt unele deprinderi rele de cari trebue să căutăm cu toții a ne desbăra. Aceste deprinderi sunt privitore la viața nostra politică și, în deosebi, la constituirea și conducerea partidelor. Astfel, în partidele nóstre s’a introdus un fel de cesarism, care nu face decât să porunească și nu permite nici uă discuțiune înaintea puterei șefului. Acest cesarism astăi este răul de căpetenie, care împedică orice acțiune spre îndreptarea și reformarea partidelor. Supunerea orba, basată pe vechia credința In disciplina partidelor, este condițiunea ce se impune fiecăruia și tuturor fără deosebire. Numai statul major are dreptul sâ vorbesca, numai el pate sâ discute și sâ hotărască. Toți celalți sunt nedemni de uă asemenea favore, lor nu le este dat decât să asculte tote poruncile și să se supună lor. Căci, «Ilie cel ce s’au obicinuit sĕ poruncască, numai astfel se póte menține pisciplina și numai astfel se întăresce uă partidă. Greșială mare și de neiertat! Intr’uă partidă nu trebue să domnescä nici porunca, nici supunerea orba, ci înțelegerea deplină între membrii săi printr’un capital comun de idei. Almintielea, mai curând sau mai târziu, se produce într’un mod inevitabil că schismă în sânul ei, și urmarea firesca nu pate să fie alta decât desmembrarea și slăbirea sa. Acesta este adevĕrul de care ar trebui să fie sema partisanii cesarismului de care vorbim aci, mai nainte s’a se ridica în contra acelora cari véd în școlla lor ideile cele mai rele și mai vetumatore pentru că partidă. Constatăm, c’uă adevărată mulțămire, că ccela cea vechie a cesarismului în conducerea partidelor ’și-a făcut vocul și că un curent puternic a început să domnescă în țară, într'un sens cu totul contrariu acestei scale. Acest curent bine-fâcător este acela ce s’a născut din ideia unirei liberalilor, pe bazele unei înțelegeri, care să constitue pe viitor adevărata partidă a democrației nóstre. Să stăm la vorbă, să discutăm, să ne luminăm și să ne înțelegem— a jle toți acei cari susțin acestă ideiă— pentru ca, în urmă, să hotărâm cu toții ce avem să facem mai bine și mai nemerit, spre a ne întări și lupta pentru causa liberalismului și a democrației. Ce pate să fie mai firesc și mai legitim ca acesta dorință ? Și unde văd răul acel cari se ridică în contră’I și se opun la realisarea ei ? Pentru causa liberalismului și a democrației, realisarea acestei dorințe nu pare să fie de cât el un mare folos. Atunci, pentru ce se opun,șapea, trul ce combat acestă dorință? Se tem őre că printr uă unire, pebasele unei înțelegeri de principii, s’ar slăbi meritele sau autoritatea cuiva și s’ar lovi în prerogativele ce cred că trebuie să aibă unii din el ? f . .........d .. b ap Dar acesta ar însemna că nu ne interesăm de causa cea mare, ci ne preocupăm numai de slăbiciunile și patimile nóstre. Adevărații liberali și democrați ai jli, fără să răpăscă meritele nimenui și fără să lovescă în autoritatea de care s ar putea bucura oricine, voiesc concentrarea tuturor forțelor, pe bazele unei înțelegeri sau programe, care să aibă de scop punerea în practică a tuturor ideilor generase pentru popor și resolvarea tuturor cestiunilor de reformă, potrivit principiilor democratice și îmbunătățirilor la cari aspiră societatea nóstrá. Ore acesta pate să jicnesca pe cineva în libertatea sea de acțiune și, mai puțin însă, să ridice în contra acestei dorințe atâtea nemulțumiri și atâtea temeri in sânul partidei al cărui șef este d-l I. Brătianu ? Dér cei mai apropiați și mai legați de d-l I. Brătianu trebue să înțelegă că fac un rău serviciu, atât d-sele cât și causei liberalismului și democrației, deci îl îndemnă să rămână in cercul cel strâmt și înăbușitor de până acum și’l sfătuesc să nu ție sema de curentul ce domnesc e a<jll in țară. Căci, cum tjiserăm mai sus, scala vechie a cesarismului în conducerea partidelor își a făcut vocul. Supunerea órba la voința, la poruncile conducătorilor partidelor a încetat d’a mai existe, din momentul în care discuțiunea și lumina ’și au deschis oă cale atât de largă în viața nostrá politică. Partidele atjt trebue să se constitue, să se reformeze și să se întărăscă, nu numai după voința absolută a conducătorilor, ior ci după curentul ce se formeza în țară, prin discuțiunea și lumina la cari dau nastere ideile timpului și trebuințele sociale. Ințelege-vor până în cele din urmă acesta partisanul vechei scale acesarismului în conducerea partidelor, și renunța-vor d’a se mai opune la realisarea ideii de unire și de reformare, astfel cum o înțeleg toți adevărații liberali și democrați ? Vom vedea. Democrația radicală In desvoltarea politică a oricărui stat constituțional, partidele care au jucat un rol hotârîtor, au fost partida liberal democrată și partida conservatorie. Cea dintâia, cu obârșia în popor, s’a întemeiat pentru a câștiga drepturile ce se cuvin marei majorități a erei, cesta din urmă a luptat pentru susținerea intereselor unei clase privilegiate. Cel puțin așa s’a continuat lupta în prima epocă de desvoltare a acestor două partide, și numai după ce claselor privilegiate li s’au luat drepturile excepționale ce aveu asupra, și în detrimentul massei poporului, și s’a înscris în constituția drepturi și datorii d’o potrivă pentru toți cetățenii, lupta s’a schimbat , conservatorii au trebuit să facă pași înainte, se recunoscu și să se supună unor legi, pe cari nainte le desconsiderau, or liberalii ori că au rămas staționari, ori că au ieșit din sinul lor unii cu vederi mai largi cari apoi ori au pus basa democrații și radicalismului, ori că s’au aliat către aceste grupări și lupta în ele ca simpli soldați. Așa s’a întâmplat acesta in occident, așa s’a Întâmplat la noi, așa în Serbiar cel mai nou stat constituțional din Europa. . ..Pentru a dovedi acesta nu trebue decât sa schițam, fia măcar-An nocat, cele mainouliase prin care a trecut radicalismul în Europa... . Eâ luăm de exemplu pe Francia. ..Dâja, nainte v de alegeri, se scie că în parlamentul francez se formase un curent cu idei atât de radicale, încât sub presiunea 1 U- puținii radicali din parlament au fost câtva timp stăpâni pe situația. Și tot grație ideilor radicale ce tricea că profesază, boulangiștii la început câștigară o mulțime de aderenți. Se făcură alegerile din luna trecută, și se isprăvi și cu balolagiile. ESEMPLARUL ]§ BAN te ®*,* Și resultatul acestora tot în favorul fesei ce ne punem a demonstra vine: deși radicali recunoscuți nu sunt in parlament mai mult decât cinci deci, mult șase-deci, touși nu se pete zice că radicalismul a suferit înfrângere: și-a ținut situația de mai ’nainte, ba, daca vom lua pe boulangiști, cari s’au ales pe basa tot a ideilor înaintate ce au declarat cu toții că profeseza, putem afirma că radicalismul prinde rădăcini tot mai adânci în poporul francez. Sa trecem în Austria, statul unde luptele politice de partid sunt póte cele mai interesante și unde felul de desvoltare a loreste cel mai variat. Și aici radicalismul este ceia ce amenință atât pe liberali cât și pe conservatori. In Doemia de partidul tinerilor cehi, în frunte cu Gregr, se scie că a ieșit victorios din alegeri și este numai cesită de timp ca șefia întregului partid ceh séria data radicalilor, cari aprope au nimicit pe partidul național moderat în frunte cu Rieger, și astfel in parlamentul austrie o se vedem pe cehi luptând pentru deplină autonomia, pentru separarea lor în regat boem. In Ungaria tot așa, Kossuthistil, cari în primul pericol parlamentar, dupa 1867, nu avea decât patru deputați in parlament și in țară numai un organ de publicitate, atji au 90 deputați în parlament și în țară cele mtal multe fiare. Și că el pe c fi ce trece câștigă aderenți, dovedește cultul pe care întraga țară îl are către Kossuth, și împujurarea că la alegerile parțiale, vre-o șase la numar, ce s’au făcut lunile trecute, el pretutindeni au reușit, chiar contra celor mai faimoși liberali guvernamentali. Că din punct de vedere al românismului, politica acestui partid este tot atât de condamnabila ca a actualului partid de la putere, acesta e un lucru recunoscut, dar în fine nu pate să resturne afirmarea nostra, ca și în Ungaria radicalismul câștiga teren. In Serbia partidul radical este în caite la putere. Și e fenomenul ce repede a crescut și a ajuns sâ stâpănisca. Dar este esplicabil. In Serbia partidul radical n’a avut sa lupte contra a doua partide bine definite și închegate.: aristocrațiie serbesca nefiind ca sa întrețină o lupta încăpățânata pentru conservatorism, éi dintre liberali cei mai mulți găsind în programul radical cuprinse și principiile lor, nu au avut de ce sa nu se arunce în brațele radicalilor, și astfel de și cel mai tiner stat constituțional, radicalismul în Serbia este acum în stare. Unii fie că e la mijloc și rusofilismul: radicalii au amețit capul poporului cu „sfânta Rusia“. Nu pare însă a se dovedi acest lucru. Dacă ar trebui se se manifeste acest partid in sens de a plăcea Rusiei, apoi acesta ar trebui s’o faca în actuala stare de lucruri. Dar noi observam lucru contrariu, ce ne miră chiar: radicalii sunt cât se pate de independenți, afirmă filnic că nu se uită nici în drepta nici în stânga, ci ca sunt hotăriți a păstra în dependința țarei lor și a reansa proiecte cari sa-I ridice și economicesce și politicește. La noi radicalismul nu a ajuns până acolo, abea s’a afirmat încă. Exemplele însă din alte țâri, și chiar fenomenele ce se pot observa în propria nostra viața politică, credem ca arată îndestul de clar că partidul liberal, daci ,nu vrobsce sa pară ca cel din Serbia, trebuie sa facă un pas înainte. SERVICIUL TELEGRAF AL MACMARtUU#,4> JBruxel, 11 Octombre. Deschiderea conferinței anti-sclavagiste a fost amânată până la 10 Noembre. Bristol, 11 Octombre.■ "Lucrătorii de la uzina de gaz au reluat eri Aocrul. 0 Atenq, 11 Qcto.ibbre. Răspândindu -e svonul ca frigurile perniciase domnesc la Pire ü, guvernul a deschis uă ancheta din care resulta că bula n’a luat un caracter epidemic și că există numai câteva cazuri isolate după cum se presinta în fiecare an la epoca acastă. Clangenfurt 11 Octombre. Mari stricăciuni au fost pricinuite în Corintin în urma refârsarei Dravel. LUNI, 14 OCTOMBRE (2 OCTOMB. st. v.) 1889 1H> I.Vii. (Corespondință particulară a Româniini) Culusul viilor, petrecerile cu acestă pasiune.—Partidele politice.—Junimiștii și fierul lor «Era nouă..»-«Drapelul» și unirea libelilor.Un program democrat Lateralii și «Fulgerul—Două procese: P. H Cortazzi și Petrovanu.—N. Albu cu Badinschi Furtul de la Mihe! Daniel — Uă nouă grevă la poliția din Iași, Iași, 30 Septembre, 1889 Domnule Director, Ceia ce preocupă și atrage pentru moment mare parte a lumei iașane este culesul viilor. Vă este cunoscut de sigur că împrejurimile Iașului sunt din cele mai frumose. Mai ales partea de Sud, formată de delul Repedea și alte dealuri mai mici, braveza asupra celor lalte împrejurimi prin aceia că e împodobită de plantațiuni bogate și mai cu suma de vite care ocupă uă întindere cât vetili cu ochii. Și fiind-că acuma e timpul culesului, lumea, sătulă de atmosfera orașului și setosă de uă viață mai rustică, mai apropiată de natură, a deșertat în mare parte orașul, transportându-se prin podgoriile de la Copou, Uricani, Galata, Zarna, Nebuna, Socola, Repedea, Vlădiceni, Tomești, Comarna de sus, Comarna de jos și Osoiu,—cari tate formeză uă înlănțuire de dealuri, presărate cu viță și cu livezfi și încing din trei părți orașul ca un colan. Dealurile resună cât e tihua de mare de strigătile și chiotele vesele ale culegătorilor și ciubărarilor, iar séra, într’amurg, se încing hore vesele în fața cramelor, la lumina lunei și la cântecul molcom al unei perechi de lăutări, cari «Ilina fac pe culegătorii iar séra pe musicanții și cari, pe la noi, în ironie sunt numiți bondari, de către glumeții culegători. Uneori, și mai ales către sfârșitul culesului, bondarii din câteva vii se strâng la un loc împreună cu culegătorii și vizitatorii viilor și aci, la cântecul orchestrei, se încing hore mari și late, la care iau parte țăranii ca și orășenii, așa că entusiasmul acestor petreceri, jocurile vesele, glumele ce se schimbă, ironiile înțepălare, în care țăranul nostru esceleza, atrag din Iași multă lume, iubitore, de asemenea petreceri câmpenești. * * * Rămân însă destul și la oraș și mai ales funcționarii legați de postul și de ocupațiunea lor, cum și omenii săraci—din nenorocire mulți—cărora mijlocele nu le permit luxul, de altmintrelea puțin costisitor, al unor așa petreceri. Aceștia, împreună cu lumea scuturată în permanență de frigurile politice, și ca împricinați cari au procese, formeza șubreda nostră mișcare orășenească. Astfel ca să încep cu cele politice, mai deunăzi d. P. P. Carp, leaderul grupului junimist a vizitat lașul și a făcut o întrunire intimă a porumbeilor din localitate în însăși hulubăria d-sele din Sărărie. S’a hotărît la acesta întrunire ca junimiști să scotá în Iași un ziar, care la început va apărea o dată pe săptămână (în formatul Luptei pe când eșta în Iași) iar mai târziu, în timpul sesiunei parlamentare, va apă fice-se în fiecare jir. Se vede că atât pentru administrația pe care junii noștrii junimiști o au către d. P. P. Carp, cât și din curtoazie către leader, cât și pentru minunatul efect acustic pe care cele două vorbe ale d-lui Carp „era nouă“ l’a produs asupra partizanilor d-sale din Iași, ziarul în formațiune se va întitula Era Nouă. Acesta publicațiune în embrion, după cum mi-a comunicat unul din viitorii Sei Tedittörs, actual minite deputat, va fi cu mult mai ostilă guvernului decât Constituționalul din București, pe care junimiștii de aici îl găsesc fără o direcție bine hotărîtă și lipsit de energie în luptă sa contra regimului. * * * Pe de altă parte liberalii-naționali, cu ziarul lor Drapelul, continuă propaganda interprinsă pentru unirea elementelor liberale. După cât știu, se lucreza cu multă activitate la facerea unui program liberal, care se servescán de se va putea ca punct de raliare a politicianilor, dacă nu în totul cu aceleași aspirațiuni. Se va da acestui program un caracter cât se va putea de democrat, înbrățișând o sumă de reforme politice și economice care să constituescă un pas înainte pe calea propuștiei nóstre. Mare parte din liberalii altor județe din partea de sus a Moldovei se unesc cu totul în credințe și probabil mai târziu se vor uni și în acțiune cu liberalii din Iași. Acesta adesiune a făcut pe unele ziare din Bucureșt să scrie fel de fel de informațiuni, după care d-l V. Gheorghianu se va proclama șeful tuturor liberalilor din Moldova, etc. Nu mai e nevoe să spun că informațiunile aceste, dacă nu sunt răutăciose, sunt în tot cazul neexacte. Nici unul dintre liberalii ieșeni n’a gândit măcar a se proclama de șef. Deocamdată, tota activitatea lor e concentrată la studiarea vechilor programe ale partidei liberale, a programelor celorlalte nuanțe liberale din țară, cum și a stărei nostre sub tote raporturile, pentru ca de acest studiu să se servescă la alcătuirea programului pe care în curând îl vor da la lumină. Ceia ce e adevărat iarăși, e că îndată ce programul va fi terminat se va provoca o mare întrunire la care se vor invita liberalii din tote județele torei, spre a se supune discuțiunei și amendărei lor, programul pe care liberalii din Iași îl vor alcătui. * * * Pe când liberalii-naționali urmără cu statornicie acesta linie de purtare, lateralii, representați de ziarul Fulgerul, bat iar laturile fără nici o socoteli. Deși cele întâmplate la Bârlad, și mai pe urmă la Ploești au pus pe gânduri pe unii dintre ei, totuși cel mai mulți n’au perdut încă speranța că se vor înțelege cu d-l L. Catargiu și vor putea cădea la înțelegere și la tocmala. Așa se explică pentru ce ei sunt atât de dificili când e vorba de unirea liberalilor și pentru ce primesc așa de mult pe liberalii-naționali cari sau pus în fruntea acestei mișcări. De altfel acesta reeșă atât din atitudinea ziarului Fulgerul, cât și a confratelui seu Lumina Dreptăței, o forța care propagă pe fața unirea disidenților cu conservatorii și care găsește că între aceste două nuanțe politice nu este și nici nu trebue să fie vreo deosebire. * * * Cam acesta e actualminte fisionomia politică a Iașiului, la care se mai adaugă propaganda socialiștilor înpiedecată în fiecare Duminecă de argumentele atât de convingătore ale pacinicei nóstre poliției, condusă de aprigul erou de la Vaslui, d-l Sandu Rășcanu. Negreșit că alăturea cu aceste atitudini, luată în trăsături mari, ale partidelor, se întâmplă și felurite fapte, nu lipsite de orecare importantă. Nu voiu ținea și nici nu voiu putea să țin în curent pe cetitorii Românului cu tote micile bagatele. Săptămânal însă le voiu comunica faptele mai însemnate. Astfel, săptămâna acesta am avut doue procese politice, care după credința tuturor, sunt niște curate înscenări administrative. Mercuri 27 Sept. s’a înfățișat procesul d-lui R. H.Cortazzi și s’a amânat din cauza lipsei unor martori importanți pentru apărare. Se știe că acest proces s’a judecat mai intéiu la Tribunal, că Curtea de apel secția I-a a anulat apoi sentința tribunalului din motive de necompetență și că a însărcinat pe d-l procuror general sâ ancheteze afacerea, după care procesul să intre pe calea sa legală și firesca, fiind judecat de către Curtea de apel, singura instanță compatibilă a judeca funcționarii pentru abaterile ce li se impută că ar fi făcut în exercițiul funcțiunei lor. D-l procuror general a chemat înnaintea judecăței, pe lângă autorii intelectuali, și pe autorii materiali (Mindeci și Scarlătescu) al faptului de arestare ilegală făcută asupra d-lor Corbu, Hagué, Calcantraur și Semaca din Dorohoiu. După rechizitoriul procurorului de tribunal, autorii materiali erau aduși ca martori în contra pretinșilor autori morali; acuma însă ei apar pentru întâiași dată în calitatea lor cea adevărată și se presupune că tocmai din acesta cauză intrigele administrației vor fi dejucate chiar prin instrumentele ce ea și le crease în scop de resbunare contra unor adversari politici. îmi pare rău că lungimea unei corespondente nu-mi permite a relata afacerea în tote amănuntele ei, pentru a se vedea că chiar sub forma liniștită a procesului se ascunt multe turpitudini administrative. * * * Joi 28 Sept. s’a judecat tot înaintea Curței procesul d-lui N. Albu cu d. Badinski de la Piatra. D-1 Albu, ca și d-l Cortazzi, a fost apărat de d-l V. Gheorghian. Apărarea a ridicat incidentul că partea civilă să depue cauțiunea judicatum solvi cerută de lege pentru procesele intentate de streini în țară, cum e în cazul acesta—și incidentul s’a admis, astfel că procesul va veni din nou înaintea Curtei, la un alt termen. * * * Lumea se ocupă încă de furtul de la d. Daniel și poliția urmărește cu o activitate febrilă pe autorii acestui îndrăsneț furt. Cu tote aceste îndeobște se crede că ei nu vor fi descoperiți așa de ușor. Doar întâmplarea să mai pună pe d-l Daniel în posesiunea banilor sei perduți!. . Se știe să d-l Zdrobici, sub care, pe timpul guvernului d-lui Brătianu, se făcuse o revoltă între sergenții din Iași, al cărora căpitan era, după ce a fost îndepărtat din acest post de către d-l G. Morțun, prefectul liberal, a fost numit de către d-l Leon Negruzzi, prefectul junimiștilor, polițaiu al orașului Târgul-Frumos și acum în urmă de către d-l Sandu Râșcanu, —prefectul poliției conservatore,—comisar lui Mesp. I a. Sunt, se vede, un fel de omeni cari, întocmai ca paratonerul, atrag asupra lor tate trăsnetele, tóte nemulțumirile și tote nenorocirile. In 1887 d-l Zdrobici, precum am zis, a provocat greva generală și zgomotosă a corpului de sergenți, nu de mult un epistat, care pretindea că e desperat de persecuțiunile d-lui Zdrobici, a încercat să-l asasineze ; acum în urmă după cât,—din informațiuni vrednice în tot cazul de încredere, pot ști—o nouă grevă a tuturor subalternilor d-lui Zdrobici se pregătește. Când va scăpa are acest om de persecuțiunile sortei, pornite din chipul cum înțelege a se purta cu lumea și mai ales cu cel ce sunt inferiori în serviciu ? !... Corespondent PROGRAMELE cari au fost semnate de șefii partidei liberale de la 1848 până astăzii PROGRAMA DIN 1863 In fata atâtor lupte sterpe, atâtor felurile uneltiri și corupțiuni sistematice, ce tóte împreuna cântue societatea nóstra și’Lmistite puterile, atât de neapărate pentru re-edificarea statului român, în fa â jhem, unei asemenea situațiuni care pune în pericol chiar existența nostrá politică, toți Românii care n’au perdut niciuodată din vedere drepturile țarei și destinările ei, cari au salutat cu fericire noua eră, ce ne, a deschis tratatul din Paris, care a îmbrâccrat ca o anexă de salvare, principiile liberale de la (40) August 1858 s’au pătruns astazica este de cea mai urgentă necesitate, de a se grupa în jurul stindardului pe care este scris: Naționalitate, Libertate și Moralitate și domniți toți de aceleași simțiminte ași da mâna cu încredere și a se pune la lucru cu bărbăție. Daca acesta apropiare, acesta unire, acesta înfrățire chiar a tutor Românilor, îngrijitori de sorta țârei lor, a fost uă necesitate pentru dânșii, cu atât ea se impune în un mod mai imperios, deputaților, cari au o acțiune mai directă și hotăritore îh