Romanulu, decembrie 1889 (Anul 33)
1889-12-01
anul AL XXXIII-LE Voiesce și vei putea. ANUNCIDEI Linia de 30 Stere, petit pagina IV.........................40 kaal *>etto „ „ „ n 111..............2W>— „ Iuperțiuni și reclame pagina III și IV tata . 2 „ — „ A se a&en: IN ROMANIA, la afaMtatrațnawa «amM. IN PARIS, la Havan, UffiteetCn*», 8,«na»feialh—a LA VIENA, 1» dntíí Haaecnatism et Vogfec, IN ELVEȚIA, la n » » Din firile miestra «mati» ■ •iintai—iniCM n ■ «fezsm. % ■ — Servi orile «eft-wart» te numă — * ESEMPLARUL 1g BANI REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA BREZOIANU, No. 18 Fundatore: C. A. ROSETTI Directore: VINTTLA C. A. ROSETTI Edițiunea d© dimineții DUMINECA 1 DECEMBRE (19 NOEM. st. v.) Luminézá-te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; ștoe luni 24 lei; trei luni 12 lei; un hwA 4 lei Peetru Preoți, și învățătorii din sate abonamentul este redus la 30 lei pe an Pentru tóte țările Udmkii poștale, trimestrul 16 lei. A se a&esa: IM ROMANIA, la atlantistațimnea palatei și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laute et Caie, A Place de la Renne, In GERMANIA, AUSTRIA, ITALIA, și BELGIA, boto rouirile postaie. — Articolele nepuMicate se ard — DESBATERILE CAMEREI Numirea d-lui A. Cantacuzino la direcțiunea Monitorului oficial ne făcuse să sperăm că de aci înainte vom avea desbaterile corpurilor legiuitore în mod regulat. D. Cantacuzino, a făcut parte din comisiunea numita de ministrul de interne, pentru a face regulamentul imprimeriei Statului și & Monitorului oficial. D-sea, ca toți ceilalț membrii ai comisiunei, a deplâns modul cum se făcea espedițiunea chiarului oficial și a cerut ca el sé fie împărțit în glina aparițiunei, or desbaterile corpurilor legiuitare să apară a doua (si diminuța. In acel scop s’a redactat articolul 170 care suna astfel: «Cancelaria Camerei și Senatului vor trimite manuscrisul complect al ședințelor spre a se da îndată după primire, în lucru, iar d-nii deputați sau senatori, care ar dori se-și ravada discursurile, se vor presinta la direcțiunea generala (a Monitorului) «Manuscrisele primite de către imprimeria Statului de la Corpurile legiuitore nu se pot trimete acasă la d-nii deputați și senatori spre a colege discursurile , acesta spre înlăturare de întârziere.» In acest scop se va destina, pentru membrii corpurilor legiuitore, să cameră în localul imprimeriei Statului.» Cu tóta acéea preocupațiune, cu tóte ca d. Cantacuzino este în capul imprimerii Statului, cu tóte ca corpurile legiuitóre s’au deschis la 15 Noembre, și au ținut ședință la 16 și la 17, desbateriie, care Am dori ca noul director al Monitorului să respecte mai mult noul regulament, și sa nu incepa administrațiunea prin călcarea acelui regulament, în una din principalele prescripțiuni. BUCURESCI, 30 BRUMAR Credem că este de prisos sa mai revenim asupra însemnătății ce au într’un Stat constituțional alegerile la preșidenția Camerelor, precum credem că este de prisos să mai aretăm ce valore pate să aibă alegerea unui președinte, care nu obține decât numai uă majoritate de câteva voturi, și de ce autoritate pate să se bucure Intr’un Cameră un asemenea președinte. Cer mai este înca și altceva , dacâ, cel puțin, acei cari au dat voturile lor d-lui Cantacuzino, n’ar fi dovedit în trecut cât de schimbători sunt și cât de elastică le este convingerea, tot am fi putut juce că și acele câteva voturi însemnezá ceva, ba chiar le am fi privit ca uă Victoria pentru cel ales. In adevăr, cine nu scie de câte ori s’au format asemeni majoritațî sub guvernele cari s’au succedat de la 1888 încoa ? Astfel, guvernul junimisto-liberaloconservator, avea majoritate, guvernul L. Catargiu a avut și el majoritate și acum o are și guvernul Manu. Aceiași Cameră, sub trei guverne diferite, ba chiar vrăjmașe unul altuia, dau majorități fiecăruia din ele! Ce dovadă mai mare despre spiritul ce domnesc e într’un asemenea Cameră și despre lipsa completă de convingere politică a acelora cari, când sub un guvern, când sub un altul, sunt gata să ’și dea mâna pentru a forma u majoritate parlamentară? P’un astfel de majoritate nu număr că nu se cuvine ca un guvern să compteze, dar încă credem că ea slăbesce și discreditezá un guvern, în loc să’i ridice prestigiul și să’i întărăscă autoritatea de care trebue să se bucure în fața țarei. Discursul Coronel ne-a vorbit deuă mulțime de legi de organisare, deuă mulțime de reforme și îmbunătățiri. Apoi, na să ne întrebăm serios : Sprijinit de uă astfel de majoritate, voies ce guvernul să facă a trece prin Cameră asemeni legi, asemeni reforme și îmbunătățiri? Nici nu ne vine a crede ca guvernul să iea în serios uă asemenea pretențiune, căci, să ni se permită espresiunea, acesta ar fi mai mult au apărut în tote Ziarele la 17 și la 17, decât uă glumă ! nu ne au fost aduse încâ Am Jis, și ar ji repetăm cu mai mult cuvânt: guvernul nu pate s-o ducă cu Parlamentul actual și disolvarea lui se impune. Orice amânare este oă frământare zadarnică, care provoca să neliniște și mai mare în țară. Și nu numai acest guvern, ci oricare altul, care areși din sînul acestui Parlament, nu va putea să merge înainte și să lucreze. Pentru noi, acest Parlament s’a născut neviabil, ca și guvernele ce au eșit până acum din sînul său. Trebue ca țara să se rostescă din nou și să’și spună cuvîntul sĕu în deplină libertate, dând un Parlament care să fie adevărata ei espresiune. Cu chipul acesta numai vom scăpa de starea de lucruri anormală în care ne aflăm astăzi și vom intra pe adevărata cale a regimului nostru constituțional. Din parlamentul maghiar Ia ședința de la 26 curent în parlamentul maghiar s’a urmat cu discuțiunea asupra bugetului. A vorbit din fiecare partidă câte 1 un deputat. Din partea Kossuthiștilor a luat cuvântul d. Mocsáry. El a combătut proiectul. A zis că speranțele ministrului de finanțe sunt prea mari, lipsite de base seriose. Ministrul a spus în cameră, apărând bugetul, că se pute spera pe viitor sporirea veniturilor Statului. Nu s’a gândit énsé la aceia că filociera întinzându-se mereu, contribuțiunele nu să scadă, căci proprietarii a căror vii au fost nimicite, nu o să mai poată plăti. D’asemeni declară că nu primesce reformele judiciare și administrative, deorece acele reforme realizându-se, au să coste prea mulți bani. Mai combate și sistemul de concentrare în ale administrațiunei pe care voiesce să’l introducă guvernul. Condamnă pe d. Tisza, care n’a venit cu un nou proiect de lege de încetățenire pentru Kossuth, ci s’a mărginit a declara numai că Kossuth fiind ales cetățan de onore în mai multe orașe, nu va fi privit ca permând drepturile sale cetățenesci. Din partea guvernului a vorbit romancierul Jókay. El a lăudat mult pe Tisza, zicând că sub guvernarea lui s’au realizat cele mai bune lucruri în țară, și că n’a avut până acum Ungaria o epocă atât de strălucită ca sub domnia lui Tisza. Discursul lui lókay a fost adesea întrerupt de opoziția astfel că s-au produs mai multe scene zgomotase. După lókay a vorbit șeful conservatorilor, cornitele Apponyi. Dânsul a declarat că nu primeșce bugetul, deorece consideră pe actualul guvern ca nedemn de a i se da mijlocele pentru a putea s’o mai ducă. Vorbind despre proiectele de reforme ce guvernul vrea să realiseze, arată importanța reformelor. Crede însă că este o imposibilitate ca Tisza se potä realisa ceva bun și că d. Tisza déca vorbesce mereu despre reforme, face acest lucru pentru a trage lumea pe sferă, pentru a putea să-și mai prelungescă viața. A terminat Zicând : Nu, Tisza nici un dată n’are să facă reforme, ci va fi totdeauna o piedică în fața celor cari vor să realiseze reforme. Neînțelegeri între turci și șerbi. Intre guvernele din Constantinopol și Belgrad s-au ivit nisce neînțelegeri cari continuă a preocupa sferele politice din cele două tări, dar cari neînțelegeri se crede că vor putea fi resolvate pe cale amicală. Ecă causa incidentului : Guvernul șerb afirmă că viceconsulul turc din Vrania a voit să cumpere pe mai mulți funcționari sârbi pentru ca să le arate resultatul măsuratorelor ce inginerii au făcut acum de curând în jurul Vranei. Unul dintre funcționari a scris case guvernului sârb că ce face viceconsulul turc. S’a orînduit uă anchetă și s’a constatat că denunțările nu sunt lipsite de adevăr. Un funcționar dovedit vinovat a fost destituit. Când el însé era să fie ridicat de gândarmii sârbi, s’a refugiat în locuința viceconsulului turc. Dar autoritățile sârbe tot l’au prins. Viceconsulul a protestat și acum se așteptă să se véde ce vor zice cel de la porto. Noua Republică După scările telegrafice ce au sosit din America la Paris se asgură ca pene acum nici un stat din America, nici chiar statele unite, nu au recunoscut încă noua stare de lucruri din Brasilia. Se zice ca Statele Unite vor aștepta mai înainte să vadă ce va hotărî adunarea constituantă și după aceia vor recunosce Republica. Agenții diplomatici ai Franciei din Brasilia au primit instrucțiuni de la guvernul lor în care li se spune ca să continue aceleași relațiuni cu republica pe cari le au întreținut cu monarhia. Scandalul in dieta provincială din Boemia In numărul nostru de ieri am spus că în ședința de la 25 curent, un scandal dintre cele mai furtunase s’a petrecut. Mai citim acum următorele amănunte în ziarele austriace despre acel scandal: Deputatul Schill, din partida tinerilor cehi, a propus că din cele 65 table comemorative cari se vor pune în museul ceh, să se pună una și în memoria lui Huss. Profesorul de teologia Borovy a zis că n’ar avea decis nimic contra ridicărei petrei comemorative pentru Huss dacá acesta ar fi fost numai un protestant , dar Huss a fost mai presus de tóte și un agitator contra bisericei catolice. Catolicii se declară cu toții contra pietri comemorative pentru Huss. Deputatul Vasaty strigă : Voim ca noi, catolicii să fim glorificați, ér nu un eretic, ci Borovy Zice . Huss a aprins focul ce a pustiit nu numai în Boemia, dar și in alte state. Numai în urma agitărilor sale atâtea monastiri și monumente au fost pustiite în țara nóstra. Dacá nu ar fi fost Huss, mult mai mare progres s'ar fi putut realisa (risete și zgomot). Vasaty și Gregr întrerup: Da, ne am fi făcut cu toții nemți. E rușine și infamia a se vorbi așa ceva in parlament. Perner : Nu putem permite ca aici să se aducă injurii unei națiuni. Vasaty ’i strigă énse: Din d-tea vorbesce spiritul cel réu. Borovy : Nu’mi ești duhovnic, ca să’mi spui astfel de lucru. Vasaty: D-tea ești atât de înapoiat încât și aZl ai arde pe Huss. Perner, D. Borovy ar ajuta chiar ca să aprindă rugul (sgomot colosal). D. Rieger, adresându-se către tinerii cehi, Zice: Purtarea d-vóstra este prostă. D-nii Gregl și Titscher respund : Națiunea o să te învețe pe d-tea ca să fii om de trébá. Urmézá d’aci încolo un sgomot colosal încât abea se mai aude ceva. Princip. Ferdinand de Coburg Numărul de la 26 curent al Zarului oficios Kölnische Zeitung publică oă interesantă dare de semn asupra convorbirei ce oă personă politică înaltă a avut-o cu principele Ferdinand de Coburg. In întrevedere principele a spus că astă vară călătorind, își propuse trei scopuri: a ’și visita familia, a vorbi cu familia mea despre căsătoria ce voiesce s’o facă, și mai presus de tóte a părăsit țara pentru câteva săptămâni ca să arate Europei ce bine, solici stau lucrurile din Bulgaria, cu nici că neorânduială nu se întâmplă chiar lipsind el din țară. El a mai spus că poporul bulgar pe fiecare zid dă dovezi de alipire, și că se simte astfel forte tare pe tron. Vorbind despre căușele cari au contribuit ca țara să se alipescă către dânsul, a zis că nu puțin a contribuit la acesta și bunăvoința cu care Austria s’a purtat cu tênorul principal. A declarat totde nădată că dânsul se va abține d’a face ori ce pas pentru a se aduce din nou în discuția cestiunea bulgară. De peste munți Reuniunea de femei din Arad Am publicat săptămâna trecută o serie referitore la reuniunea de femei române ce e pe cale de a se înființa la Lugoj cu frumosul scop d’a ridica o școlă românesca pentru fete, ș’am vorbit atunci și despre reuniunea de la Arad. Primim acum, referitor la acele rânduri publicate următorea scrisore : «Domnule director ! In prețiosul d-vestia Ziar de la 25 1. c. s’a sulerat din nou chestia reuniunei femeilor române din Arad Intr'o formă atât de regretabilă încât mé veci silită a vă ruga sa bine-voiți a’mi publica urmatórele observațiuni: «Aș rămâne tuturora mult de obligata dacă numele meu s’ar omite din discuțiunile publice și mai ales nu s’ar pune în necs cu Reun. fern, române din Arad și vă rog și pe d-vóstru să faceți așa pe viitor. «Declin de la mine vanitatea d’a fi lăudată în public, și mai ales nu în contul unei respectabile și de mine mult stimate dómne, cum e domna Petco, care din bună-voința a primit presidiul reuniunei între împrejurări atât de grele și care singură este chemată a reabilita și ridica prestigiul Reuniunei fiind afară de personalitățile regretabile ce s’au ivit în sînul Reuniunei. Primiți etc. Semnată: Letiția Onen. Publicând aceste rânduri, ne bucurăm când ni se asigură că d-na Petco «singură e chemată a reabilita și ridica prestigiul Reuniunei», și n’avem decât sâ-i dorim succes, ca astfel să ni se dea ocasia a seri tot lucruri bune despre Reuniunea feriii române din Arad. ——■»■ [UNK]Hl Wi Alegerea președintelui camerei și presa Constituționalul Lucrul firesc voesce ca mâine ua parte din protivnici să se ralieze cu guvernul, căci interesele partidului sunt mai presus de ale omenilor. Cu acest adaus guvernul are dreptul de a triumfa și a vedea situațiunea sau un aspect îmbucurător. Stă acum in mana Parlamentului de evita țerel uă nouă frământare electoralaa FOIȚA ROMANULUI 1 DECEMBRE UD DINTR’O VIAȚĂ (Din Memoriile unei fete) NUVELA de I. Kálmán Cu dânsul avut tema se mé întâlnesc. Și el se ascunse de mine. Rătacea în grădina acoperită cu zăpadă, fiind plin de disperare. Eu mă închisei în odaia mea. Odihna și lipsa de mângâere nu încetară a scormoni interiorul meu; din ochii mei roșiți de mult plâns, lacrimile dispărură. Astfel mĕ găsii séra. Era aprope întuneric, stăteam înmărmurită, când d’o dată cineva batea la ușa mea și audii vocea lui. Glasul lui era slab ca al unui om, care s'a sculat de curând dintr’o lungă bala. Acesta îmi sfâșia inima. Ii deschise cu ușa și densul intră, se rezemă apoi de un scaun, nu putea pronunța nici uă vorbă și începu se plânge. La lumina lampei, ce se aduse chiar în acel moment ne zăbrăm unul pe altul și ne speriaram. Fața lui palida, ochii îi erau umflați de mult plânsei, intrega lui înfățișare, tote acestea implorau mila. Luptam cu mine însu’mi și nu mai puteam. — Nu fi înristata iubito! început a vorbi, mângâindu-me densul, care singur avea nevoe de mângâeri. Gerul e bun. El va face iubirea nostra fericită... Se-mi remâi numai credinciosa. Il cazul în brațe. Lacrimile nóstre se amestecară, și nu puteam se mi despart de densul... —De ce ! Ah! De ce nu mor eu acum aci în brațele tale... Eram slaba, tóte puterile me părăsiră. Peptul meu se strânse și respiram greu, când d’o dată dispăru totul dinaintea mea și eram faza de simțire, începui puțin a respira, stând întinsă pe pat, eram impresaratâ de toți cei din casa cari cautau se mé readucă la viața. T—ai stătea, în culmea disperarea cu mâinile încrucișate la căpătâiul patului meu. — Felicia, în numele a tot ce al mai scump revino-d în fire. Nu te lasa să fi răpită de durere... Astfel se rugă și Theresa de mine și trimese afara pe T—ai, ale căror cumpătămiri, îmi răpiseră vederile și tóte simțirile omenești. In fine lipsa de putere me adormi... Visurile mele erau îngrozitore, mă vedeam singura prefăcută în umbră, îmbrăcata în rochia de mort, câte nădala mi se arata portretul lui T—al voind se se smulgă din brațele mele. Tremuram la fiecare clipa. Dimineța—acesta nevindecabila dimineța se făcu în fine. Uâ bruma deja se lasase pe pâment. Respirațiunea’mi era mai grea ca al unei ființe chinuite. Pene și natura era în doliu de despărțirea a doua inimi iubite. Oh! Uite cum Ziua s’a potrivit tocmai bine cu despărțirea nostra. Faza de simțire ajunsei in casa mamei mele, unde fiecare ce se uita la mine me râdea, sau póte mi se părea numai mie astfel. De slaba ce eram, abia putui să ma scobor din trâsura. — Ia uitați-ve la tristul suflet ! Nu ți e rușine să te aveți așa de deschis, ceea ce trebuia să ții în secret ! Iți pare rea de iubitul teu ! Esci uă frumosă... Cu un astfel de salut me primi muma mea, și batjocoritorul rîs al surorilor mele, urmară acestui salut. Cu niște pași clâtinitori mé dusei în odaia mea și abea le putui convinge despre baia mea. Când ședeam întinsă pe pat, capu’mi ar’zând îngrozitor, pulsul meu bătând înfiorător — muma mea— ah ! acesta denaturată mumă, îmi facea cele mai aspre mustrări, amenințându-me cu vocea ei și nevoind a me cruța câtuși de puțin. Depărtați-vă de mine voi dulci visuri, cari stați înaintea ochilor mei și aparați în mintea mea nisce dulci forme, numai ca se-mi sfâșiați inima. Abi scumpa și tăcută obâintal cu templu celei d’âuteiu și calde iubiri, cât de viu esci întipaarit în memoria mea. Oglinda sub care stâtea măsură mea, fereastra prin care mĕ uitam spre moșiera și la care am șezut adesea ori, el stând lângă mine, fiind adesea ori fericita— tote acestea ocnă stau vii înaintea mea. Eu nu puteam goni din capul mi aceste portrete ale scurtei mele fericiri, cu tote că simt acum nenorocirea mea, mult mai mare și mult mai tare. Deplânge-me iubita amica ! bucuriile mele sunt înmormântate. LI Primavara a sosit pretutindeni răspândind aer și viață. In mine se micșorăză puterea vieței din Zi în Zi- Puterile mele devin slabe și sormația inima nu este impresarată de o cruda ceja. Cea d’ântâia rândunica care a sburat pe dinaintea mea, prima barza care s’a urcat în aer, mé pune pe dulci visuri.... Voiosul cântec al ciocârlei era bucuria mea. IiJ Primul trandafir pe care îl verul înflorind, mă făcuse jubilez. Acum rândunica sbera împrejurul meu, barba duse fantasiile mele în depărtare și redeșteptă în mine tristele portrete de adio ale depărtare!. Ciocârlie cântă un cântec de mort, trandafirul în primavéra viitóre va înflori póte pe mormântul meu. Unde esci tu bogată fantasia, care chiar când m’ai umbrit cu doliul teu, și atunci erai fermecatore. Ore s’a uscat frumósa tea stea? sau a tulburat cineva curatul teu cristal? Precum norii se înalță în slava cerului, apoi ca umbre dispar ; tot astfel va disparea și viața mea într’ua singura clipa. Ale trecutului portrete triste mé urmăresc și până aci, unde sub piciorele mele, de asupra capului meu și împrejurul meu resar o mie feluri de vieți, și cari apoi se prefac într’ua singura viața... LI Nu-1 gasesc nicăeri... După ce am fost tata noptea cu dânsul, am petrecut cu dânsul, dimineța deschid ochii și nu-1 găsesc uicalcl. LIII Degeaba 1—n’am nici un alt gând, decât numai de dânsul... Erlu mâ dreute compătimitor, când rugându-me ție, voind a-ți implora u mică ușurare, ca și în minutul de repaus de odihna de libertate și atunci se pul portretul lui între mine și tine și tóte simțirele mele se fia pentru dânsul, numai pentru dânsul... Ah! unde mă duce acesta sălbatică pasiune ? Când șed două sau trei ore fără de simțire pe unul și același loc, fantasiile mele îmi zugrăvesc tote locurile trecute cu tote ale ei mici împrejurări— pe el întocmai după cum era — stând înaintea mea și fiecare mișcare a lui stând înaintea ochilor mei. Câte odată mi se pare că se află la odaia de alaturea, eu tresar de odată și alerg după dânsul—in urma văci cam’am înșelat, plâng amar din causa înșelâciunei — véd că mă topesc r astfel și ved bine ca nu voiu mai trăi mult. LIV. închid gura și nu mai mĕ deplâng. Nimenea nu trebue să afle că sunt atât de nenorocita. Cel mai de jos copil de țăran posedă inima tatălui seu, mie mi-a fost și acesta răpită. Tu răraș! tu singur sa închizi lacrimile mele, cari cad pe tine, din causa asprimei tatălui meu... Ce am păcătuit că și iubirea lui chiar o perdul ? El o ia în réu că sunt tristă, și îmi smulge totuși în fiecare momet lacrimi. Sălbaticile mele surori umplu durerile mele cu bajocoritarele lor cunoscunte învingatóre și el — Intr’adevér cu tóte ca nu o vede cu ochi buni — dar o îndură. Necruțabila mea muma se încântă la întristarea mea — și el — Dumnezeul meu! el — imi maresce chinurile mele... Când capu’mi trist se lasă pe peptul meu... atunci mé dojenéza. (Va urma)*