Romanulu, iulie 1893 (Anul 37, nr. 142-165)

1893-07-22 / nr. 158

584 ferențe­ naționale pentru a face tocmai plăcută petrecerea aici a celor ce vor veni la conferință, a arangiat pe lângă petre­cerea cu dans ce se va da Duminecă sora in Hermansgarten și excursiune in pădure, eventual la Turnu Roșu și Săliște, excur­­siune ce se va face Luni. —o—­Oficiosul Constituționalul spune că Re­gele pleacă Duminică, 18 Iulie, cu un tren special la Neuwied. Absența sea va fi fie vre-o 3 săptămâni. Fiicele ducelui și du­cesei de Edimburg vor sosi la Sinaia la finele lunei Iulie și vor fi oaspetele, prin­ților moștenitori cari rămân in țără. Ducele și ducesa de Edimburg vor sosi in țără la finele lunei August, iar ducele de E­dim­burg va asista la manevrele de toamnă ale armatei noastre. —6— Comisiunea de bacal­aureat care, in urma retragere­ d-lor Odobescu, Frollo, Negrănu și dr. Brânză, era până aseară descom­­plectată nesosindu-se prin cine vor fi în­locuiți, s’a complectat in fine cu d-nii V. A. Urechiă, Nicolae Barbu, dr. Obreja și Șonțu. —o— Astă­zi la 8 ore a. m., a inceput la li­ceul Sf. Sava examenul in scris pentru bacalaureat, de­oare­ce examenul deja dat precum am anunțat, a fost casat. Cei 125 de candidați din seria 1, sunt introduși in localul liceului unul câte unul după liste. Inspectorii învățământului secundar și se­cretarul general al Ministerului Instruc­țiunii supraveghiază in intru, iar in curtea liceului sunt postați sergenți de oraș. —6— Concursul pentru ocuparea locurilor va­cante de bursieri și bursiere în școlele nor­male de învățători și in șcalele normale de institutare (școle centrale de fete), se va publica în viitarea lună August, urmând ca până atunci să se alcătuiască condițiu­­nile generale de adminisibilitate și forma concursului în vedere cu noua lege asupra învățământului primar și normal primar. Sunt 21 burse vacante la șcala normală de institutori din Capitală, pentru care ministerul publică concurs pe­­ ziua de 1 Septembre 1893. Comisiunea examinatore va fi compusă la timp și numai dintre profesorii școlei normale de institutori. Aceiași comisiune va examina, și la Iași și la Bucuresci, în timpul de la 1 —10 Septembre mai intérü în Bucuresci și apoi la Iași; înscrierile se fac la minister și elevii, presintați la Bucuresci și examinați, nu se vor mai putea presinta și la Iași, chiar dacă la Bucuresci ar fi făcut numai că singura probă. In sera grilei de­­ curent, având întru­nire nouii membri ai Cemerei de comerciu a circu­mscripțiunei III-ea Ploescu, s’a cons­tituit: Mergând cu majoritate de voturi ca președinte pe d. Ion C. Cogălnicanu și vice-președinte pe d. Petrache Consta­nti­­nescu din Ploesci, iar ca președinți ai sec­țiunilor, pe d-nii G­. R. Bodeanu la Buzău și Nae Mihalcea la Târgu-veștel. Resultatul probelor înscris de la exa­menul de bacalaureat se va da in sera de 18 Iulie. —6— Din partea studenților universitari din Bucureșci vor merge la conferințele națio­nale din Sibiu doar delegați, adică studenții C. Dimitris și C. Axente. Representant și corespondent al româ­­nului la conferințele naționale de la Si­­biu, va fi amicul nostru d. Ioan Lup­ulescu secretarul comitetului esecutiv al Ligei culturale. —6— Corpul medical militar a suferit o per­­dere similare prin încetarea din viață a unui membru al ei, dr. I. Dănescu, medic de regiment clasa I, decedat eri­n curent la vârsta de 44 ani. D-rul Dănescu este victima devotamen­tului său. Astă iarnă, fiind chemat la spi­talul militar spre a îngriji de un bolnav grav, dând exclusiv îngrijirile sale bolna­vilor, alergând fără manta de la un pa­vilion la altul, că­ uu bolnav de pneumonie care degenera în tuberculosa, ceea ce-i pricinui mortea. Defunctul lasă în urmă-i, în cea mai mare desolare, soție și 6 copii mici pre­cum și vii regrete. Trimitem familiei decedatului condolean­­țele nostre. —o­­­ Comitetul studenților universitari pentru­ mișcarea națională, întrunindu-se afară, a luat un forte lăudabilă hotărâre. Se scie, că în orașele în cari au ținut până acum studenții conferințe, cetățenii ’l-au primit cu cel mai mare entusiasm oferindu-la la urmă câte un splendid ban­chet. De­ore­ce insă scopul conferințelor este nu ca să aibă conferențiarii ocasiune de petrecere, când frații noștri­ subjugați suferă, comitetul studenților va ruga pe cetățenii orașelor în cari se vor ține con­ferințe, de a nu mai organisa nici un ban­chet, ci banii ca ar fi să se cheltuiască în acest scop, să se depună pentru fon­durile Ligei. —6— Conform cerere­­a 10 membrii, Mercuri 14 curent, la orele 9 sara d­nii membrii ai Societăței presei, sunt convocați în a­­dunare generală extra­ordinară. Conflictul Franco-Siamez Paris, 20 iulie.—„Le Journal“ pu­blică știrea următoare , înaintea ședinței camerei de Jour, d-na de Marenheim a informat pe d. Develle că Rusia va sprijini Francia în toate punctele Iu conflictul său cu Siamu. Lord Rosberg a fost de asemenea informat de intențiunile Rusiei în a­­ceastă privință. Probabil că o escadră rusească va ROMANULUI 22 IULIE pleca la Siam spre a sprijini recla­­mațiunile Franciei și spre a protege pe supușii ruși. Londra, 20 Iulie.—Sir Grey a de­clarat la Camera Comunelor că nu cunoaște încă condițiunile ultimatu­mului francez. Singurul punct care interesează pe Englizeca este­ ches­tiunea teritorului. Guvernul a decis să trimeată îndată pe Lordu Cafferin la Paris spre a se înțelege asupra oare­căror punc­e care par a cere o înțelegere. Tien-Tsin, 20 iulie.— In urma ul­timelor evenimente guvernul Chinez a dat măsuri spre a susține Siamul. K­ankoh, 20 iulie.—Curtea face în mod vădit preparative de plecare ; populația este foarte alarmată. Se cre­de că curtea ar voi să provoace o panică care ar motiva că debarcare a marinarilor diverselor națiuni. Saigon 20 Iulie.— In Siam s’a o­­prit exportul orezului din provinciile Battambang și Angkow, Londra, 20 iulie. — Sir Grey a constatat contradicția raporturilor a­­supra conflictului dintre canonierele franceze și forturile siamoese. Gu­vernul nu pate să emită nici uă pă­rere in acestă privință. Actualmente se află inaintea Ban­­kokului 3 canoniere francese și 2 englese. Paris, 20 iulie. — Senat. D. De­­velie răspundend la uă interpelare a d-lui Larenty, a declarat că a cerut din partea S­amului satisfacție și re­­parațiuni imediate, speră că Siamul va recunoaște legitimitatea și mode­­rațiunea cererilor Franciei. Siamul știe de altmintrelea că Francia este in măsură de a lucra. Senatul a votat in unanimitate uă ordine de a jli analoagă cu aceia ce camera a adoptat Marțea trecută, PÂINI NEGRE POVESTE (Dup8 Anatole France) Era o dată un bancher forte onorabil care locuia in Florența. El avea așa de­ mulți bani, că nu i ajungea totá­diua sa-i numere, și întrebuința și o mare parte din nópte,—și tot nu-i isprăvea ! împrumuta pe împărați, pe regi, pe papă și pe ori­ce demnitar de la curte care ’i-ar fi cerut.. nici vorbă că cu o dobindă de franc la franc. Cu chipul acesta strinsese bogății enor­me și lăsase pe drumuri o mulțime de oa­meni: „tocmai pentru asta era așa de mult onorat in Florența.“ El locuia intr’un palat, in care, lumina bine­făcătorre creată de D-dlefi d’abia avea loc sa intre prin niște ferești strimte și zăbrelite­, ș’avea dreptate, pentru­ că „bo­­bații apără cu forța ceia­ ce au câștigat cu vicleșug. Palatul lui era de jur împrejur încon­jurat cu ziduri uriașe pe care pusese să se zugrăvească patriarh­], profeți regi d’ai lu Israel. El era forte milostiv; ridicase dincolo de zidurile palatului său, un spital forte­­incăpător, și pentru că dăduse o sumă mare de bani pentru tîrnosirea bisericei Sft. Măria, portretul lui era atârnat d’a­­supra ușei. ’L vedeai acolo, cu mâinele înpreunate, stând smerit la piciorele Sít Virgine. Intr’o sără de iarnă, pe un ger teribil tocmai când voia să intre in palatul său, fu intâmpinat de o cătă de cerșetori pe jumătate goi, cari—cu mâinele întinse—îi cereau ajutor. El îi goni cu vorbe aspre. Dar femea îi faceau cruiji și indrăsneți, ca niște lupi. Formară un cerc in jurul lui și îi cereau pâine cu o voce plângatore și răgușită. Bancherul tocmai se lăsase jos să iea niște pietriș pentru a asvîrli in ei, când văiau un pitar ducând pe cap un coș cu pâini negre destinate omenilor din grajd. Facu­sem pitarului să se apropie și bă­gând mâinele in coș aruncă pâini nenoro­ciților. Pe urmă intrând in camera sa, se cus­­cul­ă și muri subit. Văd­u atunci pe sft. Arh­anghel stând intr’o lumină orbitore, înconjurat de în­geri. Sf. Mihhail cu balanța in mână, cân­tărea bunurile și relele bogatului. Ban­cherul îi sfise : Bancherul îi ifise: — Sfinte Arh­anghel, dacă pui intr’uă parte tóte relele pe cari le-am făcut in viața mea, pune te rog, de cea­l’altă clă­dirile pe care le-am ridicat cu banii mei și care arată in destul nemărginita mea credință în D-dlefl. Nu uita nici spitalul de lingă palatul meu, nici biserica Sf. Maria la târnosirea căreia am contribuit cu o mie de galbeni! — Nu te teme, răspunse arh­anghelul nu voi­ uita nimic. Și cu stralucitorele lui mâini puse in talerul cel ușor, biserica Sf. Maria și spitalul cu zidurile sale inalte și atât de frumos zugrăvite! Dar talerul nici nu se mișca.... Bancherul se cutremură ’Și simți frun­tea scăldata de uă sudare rece ca ghiața. — Sf. Michaile, intreaă el, ești sigur că balanțele sunt drepte? Arh­anghelul ’I respunse surîdînd că n’au cea mai mică greșală. — Ce? strigă bogatul, nici biserica, nici spitalul cu tote p­ăturile din el nu cân­tăresc mai mult ca relele ce-am făcut? — Vezi c­ine! răspunse Sf. Michail. — Așa­dar me vom­ duce în Iad? —Iise Florentinul, și dinții îi clântănați de grozá. — Răbdare, n’am­ sfîr­it incă, ne mai rămâne asta. Și arhanghelul Michail luă pâinele negre pe care bogatul le aruncase săracilor și le puse in talerul cel ușor, care, pe dată se lăsă in jos, și egală pe cel­ l’alt; așa că amândouă erau de­o po­trivă, iar limba sta la mijloc, nici mai sus, nici mai jos. Banche­ul nu credea ochilor de bucurie. Gloriosul arh­anghel ’și «Jise:—Vedi bo­­gatule, tu nu esci bun nici pentru Baia nici pentru Iad! Aide, intercete in Florența, înmulțește pâinele a­s tea, noptea ca să nu te vadă nimeni, și vei fi scăpat. Du-te. Bogatul se deșteptă iarăș in patul său. El urmă sfatul arh­anghelului, pentru ca să câștige împărăția cerurilor. In timp de trei ani, cât mai petrecu pe pământ de la prima sa marte, fu bine-făcătorul nenorociților. Filius Noctis Băile de la Slănic (Județul Bacău) Voind a fugi de căldurile tropi­cale ale Bucuresciului m’am hotă­­rât a veni la băile Slănicului din Moldova despre care auzisem multă lume vorbind. Ilustele mele după câte­va zile de ședere, sburară una câte una. Fie­care țară are panamaua sea. Noi avem chestia Slânicului unde banii curg pe apă fără nici uă so­coteală, fără ca cine­va să ai­ă vre­un cuvânt. Miseric, destrăbălare, tro­nează in toată splendoarea sa. In numerile viitoare vă vom­ da amă­nunte. Nicăieri nu se petrec scan­daluri ca aici In creerul munților la aer curat, la posiția încântătoare a splendoarei munților. Aceste băi se găsesc sub administ­ația Sf. Spi­ridon din Iași. Și In curând se va da fată causa zeului și neajunsuri­lor. Epitropia se guvernează de 3 e­­fori, doui Ghica și un Haiban A­­cest din urmă e fac­totum, cei doui sunt figuranți. Haiban e scrut de toți că a fost un aprig fracționist liberal, când do­uă dată se transformă în un înv­erșunat conservator, care drept răsplată primi eforia Sf. Spiridon. Holban înainte avea să minte ascu­țită, scria articole cari de multe ori meritau a fi discutate mai cu seamă cele financiare. De u­n timp încoace se începe a se toci mintea sea, a slăbi și Holban nu mai este ce a fost. Ceea ce explica abuzurile din Iași de la epitropie pe cari guver­nul d-lui Catargiu caută a se face cu totul mușama. Primul ministru vede cu lacrimi în ochi că va tre­­bui ca Haiban sâ părăsească vrea nu vrea epitropia. Chiar acei cari îl înconjor și amicii lui Haiban caută menajamente. Succesorul lui Haiban începe a se zvoni că ar fi d. Sculy. Ministerul lucrărilor publice ar putea trimite ingineri sa se vadă ce se petrec la lucrările din băile Slănicului. U­ anchetă serioasă tre­bue sa se facă, să vedem cum se duce împrumutul de milioane de la casa de consemnație. Bătrânul prim ministru dacă mintea lui nu e slă­bită și are bun simț ar trebue să fie partizan al anchetei. Am fi de opinie să fie oameni speciali căci chestiunea nu e ușoară. Viator FOIȚA DI­AR­ULUI «ROMÂNULU» 23 DORIN MOLNA DE ADELA XENOPOL. Aceste cuvinte căzură ca un duș pe bietul bătrân care deschizând ochii mari întrebă cu mirare: — Și ce lipsuri te-au făcut să iei a­­cesta hotărîre, acum când mai aî atât de puțin, pentru a deveni un om, desăvârșit cu vrei eu să fii ? — Moșule, nici uă lipsă, insă vrei se’mi fac mai curând cariera. — Și ce grabă ăi ? — Nici una moșule­ răspunse tînărul cam zăpăcit de tonul aspru al vorbei bătrânului, care simțind că trebue să fie un foc mare, vroi să’l mai zăbovească drept pedeapsă, fiind-că Dorin era gata a ’l părăsi, și să’i facă și uă politicize Tar­­șiței care stăruie mult să se mucuscrească cu el. Ast­fel tăindu’i vorba, spuse: — Știi că ești ca al meu, și că nu mă poți părăsi de­cât atunci când voi vroi, și cum voi vroi“. Bătrânul iisă intr’uă clipă se induieși văzând ca nici vădată ochii lui Dorin ju­când in lacrimi, și adause mai fără a ’și da seamă: — Băete mă silești să’ți mărturisesc că nu am fost însurat, și nici n’am co­pil, te iubesc ca pe al meu, fiind­că iești­a fratelui meu. Dacă ți-am mințit, a fost ca să înveți. Nu e nevoe să alergi in altă parte, toată averea mea, e a ta, vrei să te insor cu un fată pe care o iubesc mult. Bătrânul insă tăcu, văzând cât de pa­lid era Dorin, lovit atât de cumplit, și ne­putându-se apăra. Căci ’și închipuia că moșul său era încredințat că pentru a ’și asigura averea, ’i spusese că vrea să’și facă mai curând cariera, și acum după așa destăinuire cum putea el să’i spună pricina, când cu atât drag, dar și cu atâta hotărîre și vorbise de insuratore. El, nu putea răspunde nimic bătrânului ce intr’uă clipă se despoiase, dându’i to­tul, ca un arbor in vîntul toamnei, cu rugămintea de a nu’l părăsi. Ce se pe­trecuse ’1 genă atât de sdrobitor că nu putu să ingâne dacât: „Cum moșule, nu mă­ ai de­cât pe mine? — Numai pe tine Dorinei, răspunse Dragoș, și in capul lui alb ca un omăt, luceau ca nici vădată dulcii ochii al­baștrii, așa că Dorin nici mai știe ce să îndruge, și ’i fu recunoscător lui Zamfir care tocmai in acel minut intra vestind sosirea cucoanei Tarsița Sandru. Moria se ridica întâmpinând pe d-na Sandra, care intră veselă, iar Dorin incă zăpăcit de vorbele moșului său, rămase privind sur­prins figura acestei cliochete in ruină. Ochii ’i lunecau, când pe dinții ce ’i a­­răta vecinie, când pe lunetele ce ’i fu­­rișeau căutături galeșe. Nedumerit cum era, căuta ce să’i spue Tarsiței, căreia ’i surise când ea fixându-i, cuvînta: Ce frumos nepot ai cucoane Dragoș ! — îmi seamănă, răspunse bâtrănul. — Și mam­ ai fost­, doar era frumos ca un luceafăr moșneguțu ăsta-i și ochii ei se opriră duios pe bătrânul ce -i să­rută mâna. — Se cunoaște că generație trecută a fost frumoasă. D-nă, spuse tînărul simțin­­du-i slăbiciunea, și Tarsița trăgându-și cu două degete tâmpla părului ondulat mai pe ochi, și privindu-l pe sub gene, respinse legănat: Da, și noi tot odrasle mândre am dat, ce vezi ce fată drăguță am. — Nici pot crede alt-fel, de va semăna mumei. — Apoi să vii să o vezi, și ea dorește mult să te cunoască.­­ Nu mai târziu de­cât astă­zi vom veni, spuse bătrânul, și Dorin de­și ne­mulțumit ii se primi cu bucurie, ceea­ ce invoiasă vechia prieteniă. Ei mai sfătuiră cât­va apoi Dorin sim­țind ce le-ar fi priit mai lesne să rămâe singuri, pentru a se sfătui in voe, e și plecându-se la ei. Când fu­ra antreu, ră­mase­ră clipă, și trecendu-și mâna pe frunte,­­și șopti cu disperare. „De ce nu mi-a spus mai de mult, dacă aș fi știut, că nu sunt de­cât eu. In aste gânduri intră in una din camerile lui, și ca obo­sit se lăsă pe sofaua de catifea albastră, optindu’și ca unui prietin. Dacă ași fi, știut, Ca nici-uădată simția acel neprice­put amestec de jale și de nemulțumire! pe care ’1 simte ori­cine când e lovit și desmierdat de aste doua simțiri. Mâhnirea, că moșul său ’1 credea atât de interesat se imblânzise cunoscându-i inima nevătă­mată, și suferințele pe care ar fi putut să nu le indure Liliana, se potoleau, se per­­deau cu desăvârșire in gândurile mulțu­mite, când iubita lui stăpână intra in casa in care nu va mai fi a altuia de­cât a lui. Era sigur că moșul său va sfârși prin a ’i încuviința acestă cerere, care -i era mai scumpă de­cât viața. Și șirurile gândurilor se reversau unul din altul ca poveștile „Uă mie și una de nopți“. Vă vedea albă, cu manta de be­teală alături de el in paraclisul mic, o admiră cu nesaț­ printre zăbrelele harpei pe care atingându-le, vor resuna cântări îngerești, in care va adormi pruncul, pe care l’ar privi cu acea dragoste pe care o simțea el in acele clipe, simțindu’și do­rul adânc și nemărginit ce ’i fermeca simțirea. Dar ce fără de voe, te ridică, te face se umbli fără s’o știi, să vorbesc­ fără să auzi, și cu ochii țintiți pe un arbor sau cal , să’i vezi chipul acelei ființă. Și cum pășise lângă ferastră rămase privind in livada ce-i trezi nespus de multe amintiri. Arborii cei trunchiați au fost resădiți de bunii lui, cei verzi de moșul său, iar peste puțin și aceștia vor cădea sub umbra celor ce ’i va resădi ei_ ^er ^uPe dânsul ? Aici gândul se o­­pri desprinzându-se de tot ce e in lume, când Liliana resări ca uă icoană... A­­tunci rând pe rând î! mai omită dorul, bogăția in care era se fie stăpân, din care cu atâta fericire o să se desmierde, cu Liliana, lângă moșul lui. Liliana... ? Și întristarea de"cele întâmplate îi întu­necă iarăși planul de fericire ce -și croia, in așteptare. Incet cu încetul negurile de pe cugetul său se ridicară, fața se înse­m­nă la priveliștea satului ce se întindea departe sub ochii lui. (Va urma.)

Next