Romanulu, iulie 1893 (Anul 37, nr. 142-165)
1893-07-22 / nr. 158
584 ferențe naționale pentru a face tocmai plăcută petrecerea aici a celor ce vor veni la conferință, a arangiat pe lângă petrecerea cu dans ce se va da Duminecă sora in Hermansgarten și excursiune in pădure, eventual la Turnu Roșu și Săliște, excursiune ce se va face Luni. —o—Oficiosul Constituționalul spune că Regele pleacă Duminică, 18 Iulie, cu un tren special la Neuwied. Absența sea va fi fie vre-o 3 săptămâni. Fiicele ducelui și ducesei de Edimburg vor sosi la Sinaia la finele lunei Iulie și vor fi oaspetele, prinților moștenitori cari rămân in țără. Ducele și ducesa de Edimburg vor sosi in țără la finele lunei August, iar ducele de Edimburg va asista la manevrele de toamnă ale armatei noastre. —6— Comisiunea de bacalaureat care, in urma retragere d-lor Odobescu, Frollo, Negrănu și dr. Brânză, era până aseară descomplectată nesosindu-se prin cine vor fi înlocuiți, s’a complectat in fine cu d-nii V. A. Urechiă, Nicolae Barbu, dr. Obreja și Șonțu. —o— Astăzi la 8 ore a. m., a inceput la liceul Sf. Sava examenul in scris pentru bacalaureat, deoarece examenul deja dat precum am anunțat, a fost casat. Cei 125 de candidați din seria 1, sunt introduși in localul liceului unul câte unul după liste. Inspectorii învățământului secundar și secretarul general al Ministerului Instrucțiunii supraveghiază in intru, iar in curtea liceului sunt postați sergenți de oraș. —6— Concursul pentru ocuparea locurilor vacante de bursieri și bursiere în școlele normale de învățători și in șcalele normale de institutare (școle centrale de fete), se va publica în viitarea lună August, urmând ca până atunci să se alcătuiască condițiunile generale de adminisibilitate și forma concursului în vedere cu noua lege asupra învățământului primar și normal primar. Sunt 21 burse vacante la șcala normală de institutori din Capitală, pentru care ministerul publică concurs pe ziua de 1 Septembre 1893. Comisiunea examinatore va fi compusă la timp și numai dintre profesorii școlei normale de institutori. Aceiași comisiune va examina, și la Iași și la Bucuresci, în timpul de la 1 —10 Septembre mai intérü în Bucuresci și apoi la Iași; înscrierile se fac la minister și elevii, presintați la Bucuresci și examinați, nu se vor mai putea presinta și la Iași, chiar dacă la Bucuresci ar fi făcut numai că singura probă. In sera grilei de curent, având întrunire nouii membri ai Cemerei de comerciu a circumscripțiunei III-ea Ploescu, s’a constituit: Mergând cu majoritate de voturi ca președinte pe d. Ion C. Cogălnicanu și vice-președinte pe d. Petrache Constantinescu din Ploesci, iar ca președinți ai secțiunilor, pe d-nii G. R. Bodeanu la Buzău și Nae Mihalcea la Târgu-veștel. Resultatul probelor înscris de la examenul de bacalaureat se va da in sera de 18 Iulie. —6— Din partea studenților universitari din Bucureșci vor merge la conferințele naționale din Sibiu doar delegați, adică studenții C. Dimitris și C. Axente. Representant și corespondent al românului la conferințele naționale de la Sibiu, va fi amicul nostru d. Ioan Lupulescu secretarul comitetului esecutiv al Ligei culturale. —6— Corpul medical militar a suferit o perdere similare prin încetarea din viață a unui membru al ei, dr. I. Dănescu, medic de regiment clasa I, decedat erin curent la vârsta de 44 ani. D-rul Dănescu este victima devotamentului său. Astă iarnă, fiind chemat la spitalul militar spre a îngriji de un bolnav grav, dând exclusiv îngrijirile sale bolnavilor, alergând fără manta de la un pavilion la altul, că uu bolnav de pneumonie care degenera în tuberculosa, ceea ce-i pricinui mortea. Defunctul lasă în urmă-i, în cea mai mare desolare, soție și 6 copii mici precum și vii regrete. Trimitem familiei decedatului condoleanțele nostre. —o Comitetul studenților universitari pentru mișcarea națională, întrunindu-se afară, a luat un forte lăudabilă hotărâre. Se scie, că în orașele în cari au ținut până acum studenții conferințe, cetățenii ’l-au primit cu cel mai mare entusiasm oferindu-la la urmă câte un splendid banchet. Deorece insă scopul conferințelor este nu ca să aibă conferențiarii ocasiune de petrecere, când frații noștri subjugați suferă, comitetul studenților va ruga pe cetățenii orașelor în cari se vor ține conferințe, de a nu mai organisa nici un banchet, ci banii ca ar fi să se cheltuiască în acest scop, să se depună pentru fondurile Ligei. —6— Conform cererea 10 membrii, Mercuri 14 curent, la orele 9 sara dnii membrii ai Societăței presei, sunt convocați în adunare generală extraordinară. Conflictul Franco-Siamez Paris, 20 iulie.—„Le Journal“ publică știrea următoare , înaintea ședinței camerei de Jour, d-na de Marenheim a informat pe d. Develle că Rusia va sprijini Francia în toate punctele Iu conflictul său cu Siamu. Lord Rosberg a fost de asemenea informat de intențiunile Rusiei în această privință. Probabil că o escadră rusească va ROMANULUI 22 IULIE pleca la Siam spre a sprijini reclamațiunile Franciei și spre a protege pe supușii ruși. Londra, 20 Iulie.—Sir Grey a declarat la Camera Comunelor că nu cunoaște încă condițiunile ultimatumului francez. Singurul punct care interesează pe Englizeca este chestiunea teritorului. Guvernul a decis să trimeată îndată pe Lordu Cafferin la Paris spre a se înțelege asupra oarecăror punce care par a cere o înțelegere. Tien-Tsin, 20 iulie.— In urma ultimelor evenimente guvernul Chinez a dat măsuri spre a susține Siamul. Kankoh, 20 iulie.—Curtea face în mod vădit preparative de plecare ; populația este foarte alarmată. Se crede că curtea ar voi să provoace o panică care ar motiva că debarcare a marinarilor diverselor națiuni. Saigon 20 Iulie.— In Siam s’a oprit exportul orezului din provinciile Battambang și Angkow, Londra, 20 iulie. — Sir Grey a constatat contradicția raporturilor asupra conflictului dintre canonierele franceze și forturile siamoese. Guvernul nu pate să emită nici uă părere in acestă privință. Actualmente se află inaintea Bankokului 3 canoniere francese și 2 englese. Paris, 20 iulie. — Senat. D. Develie răspundend la uă interpelare a d-lui Larenty, a declarat că a cerut din partea Samului satisfacție și reparațiuni imediate, speră că Siamul va recunoaște legitimitatea și moderațiunea cererilor Franciei. Siamul știe de altmintrelea că Francia este in măsură de a lucra. Senatul a votat in unanimitate uă ordine de a jli analoagă cu aceia ce camera a adoptat Marțea trecută, PÂINI NEGRE POVESTE (Dup8 Anatole France) Era o dată un bancher forte onorabil care locuia in Florența. El avea așa de mulți bani, că nu i ajungea totádiua sa-i numere, și întrebuința și o mare parte din nópte,—și tot nu-i isprăvea ! împrumuta pe împărați, pe regi, pe papă și pe orice demnitar de la curte care ’i-ar fi cerut.. nici vorbă că cu o dobindă de franc la franc. Cu chipul acesta strinsese bogății enorme și lăsase pe drumuri o mulțime de oameni: „tocmai pentru asta era așa de mult onorat in Florența.“ El locuia intr’un palat, in care, lumina binefăcătorre creată de D-dlefi d’abia avea loc sa intre prin niște ferești strimte și zăbrelite, ș’avea dreptate, pentru că „bobații apără cu forța ceia ce au câștigat cu vicleșug. Palatul lui era de jur împrejur înconjurat cu ziduri uriașe pe care pusese să se zugrăvească patriarh], profeți regi d’ai lu Israel. El era forte milostiv; ridicase dincolo de zidurile palatului său, un spital forteincăpător, și pentru că dăduse o sumă mare de bani pentru tîrnosirea bisericei Sft. Măria, portretul lui era atârnat d’asupra ușei. ’L vedeai acolo, cu mâinele înpreunate, stând smerit la piciorele Sít Virgine. Intr’o sără de iarnă, pe un ger teribil tocmai când voia să intre in palatul său, fu intâmpinat de o cătă de cerșetori pe jumătate goi, cari—cu mâinele întinse—îi cereau ajutor. El îi goni cu vorbe aspre. Dar femea îi faceau cruiji și indrăsneți, ca niște lupi. Formară un cerc in jurul lui și îi cereau pâine cu o voce plângatore și răgușită. Bancherul tocmai se lăsase jos să iea niște pietriș pentru a asvîrli in ei, când văiau un pitar ducând pe cap un coș cu pâini negre destinate omenilor din grajd. Facusem pitarului să se apropie și băgând mâinele in coș aruncă pâini nenorociților. Pe urmă intrând in camera sa, se cusculă și muri subit. Vădu atunci pe sft. Arhanghel stând intr’o lumină orbitore, înconjurat de îngeri. Sf. Mihhail cu balanța in mână, cântărea bunurile și relele bogatului. Bancherul îi sfise : Bancherul îi ifise: — Sfinte Arhanghel, dacă pui intr’uă parte tóte relele pe cari le-am făcut in viața mea, pune te rog, de ceal’altă clădirile pe care le-am ridicat cu banii mei și care arată in destul nemărginita mea credință în D-dlefl. Nu uita nici spitalul de lingă palatul meu, nici biserica Sf. Maria la târnosirea căreia am contribuit cu o mie de galbeni! — Nu te teme, răspunse arhanghelul nu voi uita nimic. Și cu stralucitorele lui mâini puse in talerul cel ușor, biserica Sf. Maria și spitalul cu zidurile sale inalte și atât de frumos zugrăvite! Dar talerul nici nu se mișca.... Bancherul se cutremură ’Și simți fruntea scăldata de uă sudare rece ca ghiața. — Sf. Michaile, intreaă el, ești sigur că balanțele sunt drepte? Arhanghelul ’I respunse surîdînd că n’au cea mai mică greșală. — Ce? strigă bogatul, nici biserica, nici spitalul cu tote păturile din el nu cântăresc mai mult ca relele ce-am făcut? — Vezi cine! răspunse Sf. Michail. — Așadar me vom duce în Iad? —Iise Florentinul, și dinții îi clântănați de grozá. — Răbdare, n’am sfîrit incă, ne mai rămâne asta. Și arhanghelul Michail luă pâinele negre pe care bogatul le aruncase săracilor și le puse in talerul cel ușor, care, pe dată se lăsă in jos, și egală pe cel l’alt; așa că amândouă erau deo potrivă, iar limba sta la mijloc, nici mai sus, nici mai jos. Bancheul nu credea ochilor de bucurie. Gloriosul arhanghel ’și «Jise:—Vedi bogatule, tu nu esci bun nici pentru Baia nici pentru Iad! Aide, intercete in Florența, înmulțește pâinele as tea, noptea ca să nu te vadă nimeni, și vei fi scăpat. Du-te. Bogatul se deșteptă iarăș in patul său. El urmă sfatul arhanghelului, pentru ca să câștige împărăția cerurilor. In timp de trei ani, cât mai petrecu pe pământ de la prima sa marte, fu bine-făcătorul nenorociților. Filius Noctis Băile de la Slănic (Județul Bacău) Voind a fugi de căldurile tropicale ale Bucuresciului m’am hotărât a veni la băile Slănicului din Moldova despre care auzisem multă lume vorbind. Ilustele mele după câteva zile de ședere, sburară una câte una. Fiecare țară are panamaua sea. Noi avem chestia Slânicului unde banii curg pe apă fără nici uă socoteală, fără ca cineva să aiă vreun cuvânt. Miseric, destrăbălare, tronează in toată splendoarea sa. In numerile viitoare vă vom da amănunte. Nicăieri nu se petrec scandaluri ca aici In creerul munților la aer curat, la posiția încântătoare a splendoarei munților. Aceste băi se găsesc sub administația Sf. Spiridon din Iași. Și In curând se va da fată causa zeului și neajunsurilor. Epitropia se guvernează de 3 efori, doui Ghica și un Haiban Acest din urmă e factotum, cei doui sunt figuranți. Haiban e scrut de toți că a fost un aprig fracționist liberal, când două dată se transformă în un înverșunat conservator, care drept răsplată primi eforia Sf. Spiridon. Holban înainte avea să minte ascuțită, scria articole cari de multe ori meritau a fi discutate mai cu seamă cele financiare. De un timp încoace se începe a se toci mintea sea, a slăbi și Holban nu mai este ce a fost. Ceea ce explica abuzurile din Iași de la epitropie pe cari guvernul d-lui Catargiu caută a se face cu totul mușama. Primul ministru vede cu lacrimi în ochi că va trebui ca Haiban sâ părăsească vrea nu vrea epitropia. Chiar acei cari îl înconjor și amicii lui Haiban caută menajamente. Succesorul lui Haiban începe a se zvoni că ar fi d. Sculy. Ministerul lucrărilor publice ar putea trimite ingineri sa se vadă ce se petrec la lucrările din băile Slănicului. U anchetă serioasă trebue sa se facă, să vedem cum se duce împrumutul de milioane de la casa de consemnație. Bătrânul prim ministru dacă mintea lui nu e slăbită și are bun simț ar trebue să fie partizan al anchetei. Am fi de opinie să fie oameni speciali căci chestiunea nu e ușoară. Viator FOIȚA DIARULUI «ROMÂNULU» 23 DORIN MOLNA DE ADELA XENOPOL. Aceste cuvinte căzură ca un duș pe bietul bătrân care deschizând ochii mari întrebă cu mirare: — Și ce lipsuri te-au făcut să iei acesta hotărîre, acum când mai aî atât de puțin, pentru a deveni un om, desăvârșit cu vrei eu să fii ? — Moșule, nici uă lipsă, insă vrei se’mi fac mai curând cariera. — Și ce grabă ăi ? — Nici una moșule răspunse tînărul cam zăpăcit de tonul aspru al vorbei bătrânului, care simțind că trebue să fie un foc mare, vroi să’l mai zăbovească drept pedeapsă, fiind-că Dorin era gata a ’l părăsi, și să’i facă și uă politicize Tarșiței care stăruie mult să se mucuscrească cu el. Astfel tăindu’i vorba, spuse: — Știi că ești ca al meu, și că nu mă poți părăsi decât atunci când voi vroi, și cum voi vroi“. Bătrânul iisă intr’uă clipă se induieși văzând ca nici vădată ochii lui Dorin jucând in lacrimi, și adause mai fără a ’și da seamă: — Băete mă silești să’ți mărturisesc că nu am fost însurat, și nici n’am copil, te iubesc ca pe al meu, fiindcă ieștia fratelui meu. Dacă ți-am mințit, a fost ca să înveți. Nu e nevoe să alergi in altă parte, toată averea mea, e a ta, vrei să te insor cu un fată pe care o iubesc mult. Bătrânul insă tăcu, văzând cât de palid era Dorin, lovit atât de cumplit, și neputându-se apăra. Căci ’și închipuia că moșul său era încredințat că pentru a ’și asigura averea, ’i spusese că vrea să’și facă mai curând cariera, și acum după așa destăinuire cum putea el să’i spună pricina, când cu atât drag, dar și cu atâta hotărîre și vorbise de insuratore. El, nu putea răspunde nimic bătrânului ce intr’uă clipă se despoiase, dându’i totul, ca un arbor in vîntul toamnei, cu rugămintea de a nu’l părăsi. Ce se petrecuse ’1 genă atât de sdrobitor că nu putu să ingâne dacât: „Cum moșule, nu mă ai decât pe mine? — Numai pe tine Dorinei, răspunse Dragoș, și in capul lui alb ca un omăt, luceau ca nici vădată dulcii ochii albaștrii, așa că Dorin nici mai știe ce să îndruge, și ’i fu recunoscător lui Zamfir care tocmai in acel minut intra vestind sosirea cucoanei Tarsița Sandru. Moria se ridica întâmpinând pe d-na Sandra, care intră veselă, iar Dorin incă zăpăcit de vorbele moșului său, rămase privind surprins figura acestei cliochete in ruină. Ochii ’i lunecau, când pe dinții ce ’i arăta vecinie, când pe lunetele ce ’i furișeau căutături galeșe. Nedumerit cum era, căuta ce să’i spue Tarsiței, căreia ’i surise când ea fixându-i, cuvînta: Ce frumos nepot ai cucoane Dragoș ! — îmi seamănă, răspunse bâtrănul. — Și mam ai fost, doar era frumos ca un luceafăr moșneguțu ăsta-i și ochii ei se opriră duios pe bătrânul ce -i sărută mâna. — Se cunoaște că generație trecută a fost frumoasă. D-nă, spuse tînărul simțindu-i slăbiciunea, și Tarsița trăgându-și cu două degete tâmpla părului ondulat mai pe ochi, și privindu-l pe sub gene, respinse legănat: Da, și noi tot odrasle mândre am dat, ce vezi ce fată drăguță am. — Nici pot crede alt-fel, de va semăna mumei. — Apoi să vii să o vezi, și ea dorește mult să te cunoască. Nu mai târziu decât astăzi vom veni, spuse bătrânul, și Dorin deși nemulțumit ii se primi cu bucurie, ceea ce invoiasă vechia prieteniă. Ei mai sfătuiră câtva apoi Dorin simțind ce le-ar fi priit mai lesne să rămâe singuri, pentru a se sfătui in voe, e și plecându-se la ei. Când fura antreu, rămaseră clipă, și trecendu-și mâna pe frunte,și șopti cu disperare. „De ce nu mi-a spus mai de mult, dacă aș fi știut, că nu sunt decât eu. In aste gânduri intră in una din camerile lui, și ca obosit se lăsă pe sofaua de catifea albastră, optindu’și ca unui prietin. Dacă ași fi, știut, Ca nici-uădată simția acel nepriceput amestec de jale și de nemulțumire! pe care ’1 simte oricine când e lovit și desmierdat de aste doua simțiri. Mâhnirea, că moșul său ’1 credea atât de interesat se imblânzise cunoscându-i inima nevătămată, și suferințele pe care ar fi putut să nu le indure Liliana, se potoleau, se perdeau cu desăvârșire in gândurile mulțumite, când iubita lui stăpână intra in casa in care nu va mai fi a altuia decât a lui. Era sigur că moșul său va sfârși prin a ’i încuviința acestă cerere, care -i era mai scumpă decât viața. Și șirurile gândurilor se reversau unul din altul ca poveștile „Uă mie și una de nopți“. Vă vedea albă, cu manta de beteală alături de el in paraclisul mic, o admiră cu nesaț printre zăbrelele harpei pe care atingându-le, vor resuna cântări îngerești, in care va adormi pruncul, pe care l’ar privi cu acea dragoste pe care o simțea el in acele clipe, simțindu’și dorul adânc și nemărginit ce ’i fermeca simțirea. Dar ce fără de voe, te ridică, te face se umbli fără s’o știi, să vorbesc fără să auzi, și cu ochii țintiți pe un arbor sau cal , să’i vezi chipul acelei ființă. Și cum pășise lângă ferastră rămase privind in livada ce-i trezi nespus de multe amintiri. Arborii cei trunchiați au fost resădiți de bunii lui, cei verzi de moșul său, iar peste puțin și aceștia vor cădea sub umbra celor ce ’i va resădi ei_ ^er ^uPe dânsul ? Aici gândul se opri desprinzându-se de tot ce e in lume, când Liliana resări ca uă icoană... Atunci rând pe rând î! mai omită dorul, bogăția in care era se fie stăpân, din care cu atâta fericire o să se desmierde, cu Liliana, lângă moșul lui. Liliana... ? Și întristarea de"cele întâmplate îi întunecă iarăși planul de fericire ce -și croia, in așteptare. Incet cu încetul negurile de pe cugetul său se ridicară, fața se însemnă la priveliștea satului ce se întindea departe sub ochii lui. (Va urma.)