Romanulu, septembrie 1893 (Anul 37, nr. 192-215)
1893-09-15 / nr. 204
Secția II, d-nii P. Orbescu, președinte, Al. Petrescu, N Mandrea, A. Degrea, Drănțescu, V. Tassu, I. Prodan, G. Liciu, membrii. La curtea de apel, discursul de deschidere a fost ținut de d. St. Stătescu, procuror de secție asupra Casierului judiciar. După aceia, d. prim-președinte A. Cantacuzino a tras la sorți numele consilierilor cari vor compune secțiile in cursul acestui an judeciar. A ieșit la sorți : Secția I, d-nii Ad. Cantacuzino, președinte, Al. Costescu, G. Economui, C. Manolescu, C. Iulian, Duca, membrii: Secția II, d-nii Cuculi, președinte, Giuvara, Eustațiu, Bagdat, Populeanu și Burcă, membrii: Secția III, d-nii G. Schina, președinte, Guvara, Paleologu, Atanasov;ci, Cerchez și Chivu, membrii. La Tribunal, d. prim-președinte C. Dîmboviceanu a tras la sorți pe membrii cari vor compune secțiele astfel: Secția 1, d-nii Dîmboviceanu, președ., Oscar Niculescu și D. Florescu, membri, N. Filitis, supleant. Secția II, d-nii H. Catargiu președinte, I. Vericeanu, membru, G. Vlașco, supleant; Secția III, d-nii Florian, președinte, C. Stambulescu, membru, Rîmniceanu, supl. Secția comercială, d-nii Gr. Ștefănascu, președinte, C. Fratoștițeanu, Obedenaru , C. Lahovary, membri, C. Bădescu, supl. Secția de notariat, d-nii A. Mavrodi^ președinte, A. Mavrus, N. Naumescu și C. Borănescu, membri, C. Manu, supleant. —o— Vasilache, care are obiceiul de a întrebuința foarte des cuvinte franțuzesc! in cari vorbirea sa, recomandă o damă. — Este forte instruită, <Jicea Pose<^^ trei limbi. — Trei? — Negreșit! — Atunci e o nenorocire. Dacă lumea se plânge de limbuțiacelora care au numai una, ce trebue se țrică de acesta care are trei? —o— HOT.EH .A. Mersul holerei in locurile contaminate Iată mersul holerei de la 31 August 11 ore a. m. până la 1 Septembre 11 ore a. m. Agenția română ne comunică următoarele telegrame : Belgrad 13 Sep.—Patru coșuri suspecte au fost semnalate de la 27 Septembre, insă nu s’a constatat holera. De la 8 la 11, n’a fost nici un cas nou suspect. — 13 Sep.—S’a semnalat eri in casa de nebuni din Scutari 8 cașuri și 4 decese. De la început s’a semnalat 11 cașuri și 60 decese. Brest 13 Sep.—Câteva cașuri hholeriforme au fost semnalate la Finistere și la Brest. Sb • Ugooo ^ JUDEȚUL COMUNA ® c « ^ 6 | .ojs x>i, Brăila Brăila 10 515 1 410 Tichilești 2 - 2-----2 Islaz 3 - 3 1-2 Silistraru 3 — 2-----2 Cazaru ---------------------Chiscani ---------------------Ialomița Călărași 2— 2-----2 Cegani 2 2 - 11 Cocargea — 1 1----------1 Frahova Netoți --------------— Comului Galați 6 1 7-----7 Tulcea Tulcea 3 — 3 — 1 2 Sulina 15 NP 2 1 13 Măcin 1 1------1 Chilia-Veche — 2 2—11 JS/dmții Buhuși 1 1----------* Romanațî Corabia 1 1 — 1 — Constanța C.-Vodă Fet 4 — 4----------4 Vlașca Giurgiu 6 1 7-------7 Ifov Bucuresci 1|— 1----------1 Sinuciderea ii înainte de a mă ocupa de sinucidere din punctul de vedere moral sau social, voi căuta mai intâi si a lămuri o cestiune și anume dacă sinuciderea este intotdeuna consecința unei stări maladive a sistemului nervos sau nu cu toate că o bună parte din minoritate este convinsă de con ROMANULU, 15 SEPTEMBRE 1893 trariu, adică de sănătatea fisică și intelectuală a multora din cei ce se sinucid, totuși fiindcă in prima linie medicina și in a doua linie marea majoritate a omenilor, susțin prima păre.’e cred că nu este real să disecăm, să analizăm această cestiune pentru a vedea cine are dreptate. Iată in adevăr, câteva din argumentele medicinei pentru a proba analogia dintre nebunie și sinucidere. a) Mulți din cei ce s’au sinucis au avut un trecut cam neobișnuit celor alți omeni, multe idei bisare un mod de a se purta și de a judeca diferit de al celor alți omeni in sine ceva caracteristic, ceva escentric Acesta după părerea mea este unul din cele mai slabe argumente și nu e basat decât in cea mai mare parte pe cestiune de aprecieri. Este suficient a nu te purta după calapodul mediului in care trăiești pentru a fi calificat de om bizare centric Și nu știfi zeü dacă deșteptăciunea mai multă nu este in partea escentricului. In societatea in care trăim sunt atâtea forme atâtea prejudiții, încât când te presinți in mijlocul ei desbrăcat cu totul de el, este destul de natural să pari escentric. Am zis că argumentul de mai sus este cel mai puțin susținut. b) Consultându-se statisticele s’a constatat că întocmai ca și cazurile de sinucidere cele mai numeroase sunt in timpul când temperatura este mai ridicată. Așa de exemplu la noi in țară au fost in tot cursul anului 1890 un număr de 298 sinucideri, dintre care in lunile Noembre, Decembre, Ianuarie, Februarie și Martie au fost numai 65, pe când în lunile Iunie, Iulie, August, Septembre și Octombre au fost 233 sinucideri. In luna Iulie au fost cele mai multe 47 de ani putem deduce că sinuciderea este o bolă care se manifestă mai mult când creerul este înfierbântat. Recunoaștem că, cașurile cele mai freqvente de sinucidere sunt în timpul căldurilor celor mai mari, întocmai ca și cașurile de nebunie, dar nu știm cum s’ar putea deduce de aci că toate cașurile de sinucidere cari se petrec in toți timpii sunt resultatul unui deschilibru fisic. Chiar în articolul trecut ’mi pare a fi spus că în cea mai mare parte sinuciderea este resultatul unei aberațiuni mintale însă cea ce nu s’ar putea spune este că nu întotdeauna avem a face cu o aberațiune mintală, cu o nebunie. Dar pentru a proba lucrul acesta trebue să știm dacă există sau nu imposibilitatea de a trăi și dacă nu sunt curs în care moartea este preferabilă vieței. In centrele viței populate, unde cererea este mai mare dacât oferta, este știut că va fi întotdeauna o numeroasă populație de muncitori fără lucru, din cari totdeauna ese o serie de candidați la sinucidere. Lucrul e natural. Când greutatea vieței nu ai să o suporți singur, când în sarcina ta ai o familie grea care 'ți cere cele necesare pentru viață, sau chiar când singur fiind nu poți a’ți procura cele necesare pentru existența, în ce alternativă te găsești, ’ți rămân două lucruri de făcut: sau să’ți cauți hrana prin căi neoneste și in cașul acesta te vei desprețui pe tine sau vei deveni subiectul de dispreț al celor ce vor afla, sau va trebui să renunți la viață cu toate că dorința ta este să trăești și poate de multe ori să arăți și tu că ai fost ceva. In cazul când nu poți a te abate de la căile oneste ale luptei pentru existență, atunci in mod fatal trebue a ți curma viața. S’ar putea obiecta că este imposibil ca cineva să nu’și poată procura cele necesare pentru existență, dar cum obiecțiune aceasta nu pote veni decât din partea celor ce nu vor se creadă cei ce véd saü a celor ce nu cunosc destul de bine criza economică in care ne găsim noi mai puțin. Englezii Germanii ect. forte mult, cred că este de prisos a mai căuta să probez acest lucru De altmin trelea exemple de sinucideri provenite din causa miseriei se găsesc pe fiecare ji. Și nu sunt rare coșurile in care se găsesc sinuciși al căror corp este supt de inaniție. De multe ori moartea este preferabilă vieței și in special atunci când ești complectamente sigur de cea ce are să ’ți fie viața in viitor sau că ai sé o pierzi intr’ un mod nedemn patru tine, sau că pierzând’o faci un mare bine celor ce rămân in urma ta. Lucrurile acestea se pot proba cu fapte istorice. Astfel Catone se omoară cu propia sea spadă in Utica pentru a nu deveni sclavul lui Cesar. Filosoful Seneca, preceptorul lui Neron, care e implicat in o conspirațiune contra lui Neron, și condamnat la morte, se sinucide. Tot astfel face și Neron când aude că Senatul Roman l-a condamnat la morte. Filosoful Euphrate, care se bucura de o mare favore pe lângă imperatorul Adrian, ajuns la c etate înaintată și suferind de uă bula incurabilă, Voeste a se sinucide , face cunoscut imperat fiul și acesta găsind că motivele sunt destul de puternice ’1 aprobă. Și alte multacoșuri pe cari spațiul nu ’mi permite a le trece aci. Prin urmare, astfel fiind lucrurile, sinuciderea in multe cozuri devenind ceva fatal, mai pute fi aci chestiunea de bolă ? ce c) Sensibilitatea celor mai mulți din cei se sinucid este peste măsură de desvoltată, pentru ei orice emoțiune se resimte întreit mai mare ca la cei alți omeni; sistemul lor nervos este sdruncinat și s’ar putea zice mai bine că sunt niște degenerați cari măresc intensitatea zăului. Se pate lucrul acesta, dar este greu de probat in ce, in anumite cazuri, viața este preferabilă mor;ei atât pentru cei sănătoși cât și pentru cei degenerați, și să se arate și tóte împrejurările in care s’a găsit degeneratul care ’și a curmat viața. d) La o mare parte din cei ce se sinucid se constată că sinuciderea este o predisposițiune ereditară deoarece unul, dou sau chiar și mai mulți din familia lui s’au sinucis. Acest mod de a judeca este puțin cam superficial. Noué nu ne remâne decât efectul, anume sinuciderea. Cum putem noi să ne pronunțăm fără a cunoaște căușele ? De unde știm noi ca și cei alți membrii din familia sa cari s’au sinucis nu au avut motive puternice să facă acest lucru. Este foarte greu să știm ce se petrece in mintea unui om A judeca numai după fapte externe acesta nu este de loc suficient și cu atât mai mult cuvânt, cu cât multe fapte se interpretează cu totul altfel decât ar trebui. Să nu se creadă că contestăm rolul eredităței. Cea ce noi contestăm este generalizarea în urma constatării câtorva cozuri particulare. e) Tendința la sinucidere de multe ori se aseamănă cu nebunia, manifestată prin ideia fixă. Ca și la nebuni, la cei ce au să se sinucidă, această ideie le vine în minte în mod hasardat și încetul cu încetul începe a preocupa din ce în ce mai mult până când în cele din urmă devine curată neavând alt motiv decât o impulsiune oarbă de care este dominat cel ce este predestinat a-și curma Zilele-Aci să facem o diferență titre maria sinucidere și sinuciderea logică sau mai bine zis intre sinuciderea logică și sinuciderea patologică. Dacă ar fi să admitem că sinuciderea este întotdeauna o manie, atunci de ce nu am admite acest lucru și pentru furt ? Este știut că sunt persoane cari fură fără să-și dea seama pentru ce, și sunt altele cari știu foarte bine pentru ce fac acesta. După cum nu toți sunt cleptomaniaci, tot astfel nu toți din cei ce se sinucid sunt dominați de această manie. Cam acestea sunt argumentele ce se aduc in favorea că sinuciderea este un cas patologic. Mulți din cei ce vor fi citit acest articol, vor fi crezut de sigur că sunt un partizan al sinuciderei. Aceia se înșală insă și aceasta o vor constata-o mai târziu când voi vorbi despre sinucidere din punt de vedere social. Tot ce am cutat să probez visé este următorul lucru: Nu intotdeauna sinuciderea este consecința judecăței unui creer bolnăvicios, căci faptele ne probează contrariul. Este sinucidere logică și patologică. Căcașurile de sinucidere logică sunt cu mult mai puține decât cele de sinucidere patologică lucrul acesta este de necontestat. Iar pentru ce sunt mai puține, voi arăta aceasta prin un alt articol. Aci ne găsim in fața unei cestiuni cam încurcate și cel mai bun metod pri care putem a aduce ore și care lumină este a nu atribui la efecte asemenea, cause, asemenea Prin aceasta nu am face altceva decât a reduce la zero rolul inteligenței și eu cred că am face o mare erore de órece pentru mulți din cei ce se sinucid, faptul acesta este o probă de inteligență. Cristos a zis: „Fericiți cei săraci cu duhul“ și a avut mare dreptate, căci fericirea aprope numai a lor este; iar cei ce știu și simt mult au ca răsplată nemulțumirea și dau un contingent destul de insemnat sinuciderei, cu tote că viața și fără aceasta le este destul de scurtă. Marcel Oprescu, Cronica Theatrala Eminescu vroind a face aluzie la acei poeți care își alcătuesc versurile foiletând dicționare, la care totul e prevăzut mai d’inainte pentru efect Zice : E ușor a face versuri. Când nemie nu ai de dis. Cât de bine s’ar putea zice despre acei ce au pretenții de critici și voesc a face spirit. E ușor a face critici. Când nimic nu știi se zici. Mulți, forte mulți se vor găsi se critice, și se bârtfescă, găsind in acesta o mulțumire, și dându și cu socoteală că lumea care i citește îi vor socoti drept omeni de valore și la tot știutori, puțini insă vor fi acei cari mai înainte de a lua pana in mână și să dea la iveală spiritul vor căuta se aprofunde fie mai intâi lucrarea asupra căreia își propun a face o dare de somn, fără să fie conduși vre-o dată de antipatie sau simpatii personale. Dăcă este delicil lucru a critica o scriere literară, apoi mult mai deficil este a face o critică teatrală. Nu este de ajuns să spui că s’a jucat rou, ești obligat a spune in ce constă acel rol, in care anume scenă actorul a interpretat rolul greșit, și in același timp i se arăți cum tu buca se fie. A te duce la J Theatru și a incepe discuție cu vecinul, a te inverti in tóte părțile in star și cu o voce tare a striga din când in când „jocă prost“ nu e bine mă agasiază“ atrăgând prin acesta atenția publicului care te va socoti cine știe ce priceput in ale scenei și apoi cu aer de om nemulțumit părăsind sala de la sfârșitul actului liu și ducându-te acasă se aștern pe hârtie câte’n lu ‘ nă și'n sare asupra jocului artiștilor, de ’ sigur că numai critic nu se va putea numi acesta, va avea cel mult aparența unei dări de semă provenită de la un om care crede că întrunește in el tote cunoștințile: literare, filosofice, teatrale etc., După cum s’a anunțat Marți seara s’ai jucat de către trupa din Craiova frumosa operetă „Boccacio“. Desigur că Zeel și Genée cănd au scris această piesă, nu a făcut’o numai pentru artiștii și artistele a căror nume este trîmbițat în toată lumea, ea poate să fie bine esecutată și de artiștii noștri, și dacă cineva este deprins a asculta numai celebrități, nu are decât să-și satisfacă dorința alergând la „Scalla“ din Milan soü la Opereta din Paris, noi care nu ne putem permite acest lucr, și care avem deplina convingere că și printre artiștii noștri avem talente din care unele au făcut faima scenelor străine, ne mulțumim și cu grădina Teatrului Dacia unde suntem așa de bine distrați de talentații Anestin, Tănăsescu, Nanu și Poenaru, D-na Odeseanu, Fărcășiuiu cum și de ceilalți artiști și artiste care -și pun destulă osteneală spre a mulțumi publicul Bucureștean. D-na Vladaia în rolul lui Giovani Bocacio nu ne-a înfățișat tocmai tipul ștrengarului și aventuratului aventurier și mă miră căci eu credeam că acest rol îl va putea esecuta de minune. Câtă deosebire intre D-na Odesianu și D-na Vladaia in scena din actul I-iI când Beacricea eșind din biserică își căuta durerea și dorul ce are in inimă. Acest cuplet a fost căutat atăt de bine de D-na Odesianu, notele erau așa de clare, sunetele așa de vebzătoare, că un farmec nespus cuprinse pe spectatorii entusiasmați; acelaș cuplet cântat de Bocacio, a fost slab, de multe ori sunetele false și desigur că solurile puse in partitură de compositorul E von Soupe erau prea grele pentru D-na Vladaia. D-l Robescu in rolul lui Lelio, era prea grav pentru un amic de talia lui Boccacio, știm că D-sa are mult talent dar ar trebui să se lase o dată de acele tremurături, secruntare din ochi și din sprincene și alte gesturi la fel bune cel mult în drame de sensație. D-la Nanu in rolul lui Orlando Prinț de Palermo, a fost admirabil. Desigur că nu slaba mea pană va fi in stare rea să descrie succesul sau de Marți seară, dar nesfârșitele aplause ce a primit de la acel public numeros sunt un semn că d-sa este in destul de apreciat. De un lucru însă trebue să se feresca in cariera ce a imbrățișat, să nu exagereze nici uă dată, jocul să-i fie natural, iar când improvisază câte cea se gasesă ocasiunea care să fie potrivită cu acțiunea ce se petrece. Bărbierul Quinquebio, rol interpretat de d-lu Popescu, a fost bine afară de scena I din actul 1 i, când Prințul de Palermo, luat drept Boccacio este ciomăgit de bărbații geloși. Intrarea sea in scenă când vine și zice cu vocea cea mai naturală. Opriți-vă este Prințul de Palermo, ca și cum ar fi cerut un pahar de apă, a fost cum nu se pate de roü, și ar trebui să ’și dea mai bine socotela de jocul scenei, căci aceste lucruri de și’ar părea de puțină importanță totuși au uă mare influență asupra succesului sau căderei unui artist. D-nii Tănăsescu, Anestin și d-na Fărcășenu au fost bine și causa că nu mă opresc niciodată asupra jocului d-lor este că nu pot spune mai mult decât că sunt artiști desăvârșiți și orice critică ar fi de prisos. A fost bine și d-l Alexandrescu și dacă s’ar debarasa de acea vorbire afectată de sigur că ar câștiga foarte mult. D-ra A. Ionescu cu ținuta jocul cel natural al scenei și o sea sigură dicțiune bine studiată pare că ar avea talent și de sigur că va veni un timp când va avea și succes. Toți cei l’alți artiști și artiste au fost bine afară de cel care este intotdeauna slab. Stal No. 69. P. S. Marț ieșind de la Theatru d nn Anestin mi-a spus că in curând trupa va da frumoasă piesă „Relode“ la care vor fi invitați numai acei critici de doritori de a’și arăta talentul și valoare spiritul cum și cunoștințele ce posedă asupra teatrului. Felurim ! Următorul tablou publicat de domnul Janshul în „ A’edelja“ ne arată număru persoanelor fără cunoștință de carte in Euroapa. E vorba de persoanei adulte. Neștiind nici sem nici citi : Saxa 0,02 la sută, in Norvegia 0,3, in Bavaria si in Sudia 0,4, in Prusia 0,3 in Finlanda 1,9 in Englitera 9, in Franța 95 in Austria 23,6, in Italia, 42 in Rusia 78,3, in Serbia 79,3, in România, 82, in Bulgaria 85. Mai ne lipsesc doar la sută ca să fim cei dinții la coadă ! Iată înaintările cari s’au făcut în armată pe ziua de 30 August. Infanterie La gradul de căpitan. Locotenenții: G. Cireșianu, D. Enăchescu, N. Munteanu, I. Georgescu, V. Stoiculescu, N. Cocota, I. Minescu, G. Iliescu, I. Brătășanu, M. Vlangari și T. Costescu. La gradul de locotenent: sub-locotenenții: a. Stoenescu, I. Coandă, G. Mardache, A. Frunză, D. Hardaș, A. Petre, G. Nicolaescu, G. Rădulescu, D. Dimitrescu, N. Iulian, N. Stambulescu, G. Benea, I. Buca, I. Rădulescu, C. Ionescu, I. Botenu, și E. M. Ionescu. La gradul de sub-locotenent: Sergenții cari au terminat școla de la Bistrița: 1. Constantinescu, N. Nitză, I. Roșianu, N. Bengescu, G. Popovici, 1. Mironescu, T. Iepure, G. Piciróga, I. Gheorghiu, D. Popescu, 1. Drăguțescu, G. Cosmovici, V. Popescu, G. Grecescu, A. Pruncu, C. Stamati, V. Petrovici, G. Bărbulescu, C. Mihăilescu, 1. Teodorescu, M. Bărdescu, V. loașcu, M. Lungescu, P. Ivanovici, G. Stamatescu, și I. Drăgescu. Artilerie La gradul de locotenent: G. Stoenescu, T. Ionescu, D. Popovici, M. Sofronescu, C. Iliescu, E. Lucescu, și V. Strălucescu. La gradul de sub-locotenent: Soldatul voluntar Ștefan Fălcoianu, absolvent al școlei de politecnie din Paris. La gradul de guard de artilerie clasa 11 (locotenent): Guardii clasa 111, C. Gheorghiu, A. Burmanu, și G. Dedovici. La gradul de guard de artilerie cl. 111 (sublocotenenți), elevii cari au terminat cursurile, școlei de guazi din Bucuresci: G. Anghelescu, D. Christescu, V. Petrescu, I Metanie, D. Costescu, I. Ionescu, 1. fagar, Z. Scărlătescu, N. Mihăilescu și N. Ionescu. Grniu La gradul de căpitan: locotenentul I. Călinescu.