Romanul, iulie 1898 (Anul 42, nr. 122-146)

1898-07-31 / nr. 146

Ediția de seară Anul 42-lea No 146 Yoesec și vei putea 5 Tostari în toată țara Abonamente. In țară 5 lei pe trimistru ! In Streinătate 10 lei pe trimistru Redacția str. Șelari 17 (colț cu str. Carol) Fondat de C. A. Rosetti VINERI 31 IULIE (12 AUGUST) 1898 Luminézitte și vel fi în toată țara Anunciuri pagina IV linia 40 bani Inserții și reclame 2 lei linia Administrația.v V" Strada Șelari (colț cu ac. Colțul) Director Vintila C.&. Rosetti Reintrarea ecsitatiior IN ROMANTA NI „Fratele meu ’ți va aduce acesta scrisore. Și eu rămân ! Toți pleca afară de mine. Philipescu spune că o să plece și el. Am lăsat pe fratele meu să înțeleagă că ași dori să ia pe unul din copii cu el, dar aceasta pare câ’l sperie. Ce plăcere ți-ar fi făcut să poți avea pe unul acolo lângă tine ! Dar nici această fericire nu poți să o ai! A ! sunt momente. Rose în care am mare trebuință se’mi aduc aminte cea ce esei spre a nu blestema unele lucruri sfinte ! Te iubesc din suflet și din inimă și nici sufletul, nici inima (nu sunt are același lucru ?) nu sunt slabe, nici reel, cu tote acestea sunt momente în care văd că nu pot fi decât o femeiă slabă, ori ce ași face. E că, numai ideia d’a merge la un Prinț mă revoltă, mai mult decât ași vrea, mă că sunt soția ta. In gândindufiecare dată, când mă duc mă indignez în contră’mi. Acum educațiunea mea, slăbiciunea mea, inima mea chiar, șiTnîhio : „trebuie să ai curagiu 1 soil că prețuesem mai mult decât el toți, de o mie de ori mai mult ca el, arată-le bine .Cine esel, amu’ți aminte că porți numele fals Și ridic capul și privirea sus, dar pulsul ’mi bate ca în acele momente când așteptam doctorul. In sfârșit ’mi stăpânesc emoțiunea, ea nu se vede pe fața mea și mă liniștesc. Dar când intru în acele saloane, 'mi aduc aminte de „Fracul meu’ secundele ’mi par ore și ’mi repet : «Eu nu stau în sal’afară». In zadar caut sâ’mi aduc aminte cea ce Vin să fac acolo, să’mi spun că vin numai spre a căuta dreptatea, găsesc că sunt forte prosta să vin să o caut acolo. In sfârșit, Rose, nu sunt decât o sărmană femeie, și drept putere mă tem forte, că nu vom putea avea alta decât aceia, care o are cea mai mare parte din acele, care iubesc. Mă port uneori ca și când ași fi tare, dar nu mă amăgesc asupra mea, și tu iubirei-mă mai puțin din causa acestor prostii care țî le spusei, cu nenorocitul meu de obicei și d’a spune totul ? A, Rosen iubesce-mă întotdeauna, căci fără de aceasta n’ași putea să trăesc. Nu sciü dacă fac un ce criminal și dacă Dumnezeul ’mi va erta aceasta, dar m’am gândit adesea, de când ne-am despărțit că chiar copiii mei nu m’ar putea face să țin la viață, dacă n’ar mai fi tu. Sărmane și scumpe ființe inocente și dulci, le părăsesc adesea spre a mă gândi numai la tine. Ce egoiști suntem . Dar îl mângâiü apoi cu pasiune și le cer iertare când dorm. Ce frumoși sunt, Rose, copiii toți ce cuminți sunt! Cantacuzino a venit spre a mă lua la el. N’am voit să plec până ce vom fi vorbit cu Bulwer. Am primit dulceata scrisoare din Saint-Quentin împreună cu a lui Arene și te-am binecuvântat, Rose. Chiar în ora în care ’mi serial căutam un mijloc d’ați trimite un curent prin trenul care mergea să tac, dar nu isbutit. Acum urmărea inima mea pe acel tren care mergea spre sine, dacă ași fi cutezat!... După cum spui, singura nenorocire este moartea, dar voi adăuga că cea ce,îi sprifina mai mult, este despărțirea. Nu, nimic nu mă va împăca cu despărțirea, nici chiar datoria. Nu ’mi a plăcut nici o dată acest cuvânt. El a fost totdeuna rostit pentru ca să ne despărțim, începând prin acea Ji în care strigam, fără a fti de adevărată era profeția ce cât făceam . Datorie, fi-va acesta cuvântul destinului meu ! A, nu ! sau cel puțin nu este singurul, căci mai am altă stea care conduce destinul meu și ea se numesce amor, și ea va învinge datoria mai bine decât să fie învinsă de dînsa. Vei încrunta poate sprânceni, dragă Rose, ale a și descrunta lesne dacă ași putea să mă arunc cu ambele brațe de jurul gâtului tec, și să năbușesc groasnicul curent pe care ai vrea să mi’l dai drept idol. Nu’mi place datoria al au<jtt domnule Rose ? și nu voesc nici o dată să o iubesc. Vom putea să mă servesc de ea ca de satelit al scumpei mele stele, nu o pun la serviciul său, dar să să o iubesc,.... nici vooo odată. Copii fac fel de fel de proiecte spre a te aduce pe ascuns. An p dimineață Bidie vine alergând și foarte veselă și’mi spune că dânsa și Mir au pășit un mijloc ca să vii în țară, că trebue să te îmbraci în femeie turcă și că astfel ți se va ascunde barba. Sărmanul copil! Mătușa ta este foarte bine ,ta pare a fi mândră de copii tei, și spune că nici unul nu este al meu, că toți aparțin familiei rele. A vorbit o dată Prințului, în privința voastră și pare dispusă să vorbească, dar nu cred că va folosi mult. Magheru va merge zilele acestea la Giurgiu și va sta acolo pînă veți putea să reintrați în țară. Prințul spune că are voia pentru Golescu, dar cu oarecari condițiuni, care nu i s’a spus încă. A arătat lui Radu depeșa lui Aristarchi. E ! Amici mei, jveți îndura încă multe neajunsuri, dar veți veni peste puțin, și trebuia să trecem pe acolo, mai bine să suferiți aici la Rușciuk decât la Stambul; e mai aproape de noi. Da, trebue să te văd. Rose al meu, caută de un mijloc. Eu fac proiecte tot atât de absurde ca și ale copiilor! Nu mai dorm. Trebue să vii, vei veni. Sfârșitul mîine după ultima fotografie a sa adus flori, garofițe roșii ca sîngele înflăcărat de dragoste, trandafiri galbeni ca obrajii celui mistuit de setea iubire, panseluțe lila ca un vis micuț de copil, amorezat, și chiparoși albi ca nevinovăția , celei pe care o iubesc, albi, dar triști ca viața mea de acum. Ea e departe, și uitasem de ea, căci te pierdusem iubire, printre filele plictisitore ale monotoniei zilnice, dar azi napte într’un rînd vulgar, într’un cuvînt șters de degetele celor cari întorc mereîi foile oribilei cărți, te-am găsit, am simțit cum îmi saltă inima sub privirile cari te sorbeau, am reînviat iar pentru iubire și numai pentru iubire. Cum de nu te am simțit mai demult ca să mi mai pierd atîta timp cu dezgustul înfiorător? Sărutul tainic al unor adolescenți naivi mi-a adus aminte, că și eu am iubit, că fii eu pot ca să iubesc. Și gîndul azi mi e departe, acolo unde ea poate nici nu să gîndește la mine, și toată ziua o voi sacrifica-o astfel, și presărând chiparoși albi pe altarul tău iubire, voi trăi numai pentru tine, numai prentru tine... Sigilii). Prințul de Bismarck FOI RĂVĂȘITE Iubire Val uitasem. M’am afundat atît de adînc în banalitatea vieței încît trecusem peste tine, iubire, scumpă iubire, care mî-at redat adesea orî seninătate în cuget, dorință de viață și visuri eterice. Dar azi voesc să’mi răsbun : o zi întreagă voi sacrifica-o la altarul tău, impuls dumnezeesc, presărat cu stîrcenie în inimile noastre. Uite, ți-am Curierul Băilor Corespondențe particulare ale Romînului Constanța Timpul urmează a fi frumos. In timpul zilei este puțin cam cald dar, stând pe terasa Cașinului, nu resimți acea căldură și pe la 4 ore, sau chiar 3, mergând la vis simți o răcoare plăcută și seara, stând în grădina 10 Metis, mulți pun pardisiul spre a aplauda trupa lui Cîrjă, care atrage în fiecare fără un public numeros. Luni, s’a jucat hasla comedie a lui Caragialis, Noaptea furtunoasă, Marți Greșelile telefonului o spirituală comedie a lui Valabregue și să anunță Fântâna Blanduziei, Don Vagmistru și Ovidiu la Tomis. Cu toată dorința ce ași avea de a spune numai bine de Constanța trebue să atrag atenția celor în drept asupra plîngerilor ce aud în public. S’a vorbit despre sărmanul bolnav de la Techir-Ghiol, căruia nu î s’a vizat biletul de băi pînă ce n’a plătit taxa pentru muzica din Constanța, pe cînd el nu auzise altă muzică de cît urletul crinilor. Același lucru să întîmplă cu cel de la vis, cari n’au altă musică decît acea produsă de valurile măreî. Atrag cu acastă ocasie atenția d lui Primar asupra murdăriilor ce stau pe margina plagei, unde stau grămadî, dlăi pot spune, de paie cari nu se ridică, cea ce ar fi fórte lesne. Tot deodată rog ped. Primar a se opri puțin pe taresa lui Creangă și a privi jos cum stau încă burlane, cărămidi, var, și fel de fel de murdării rămase din timpul când s’a reparat edenul ruginitului și al plăcintei, ridicat de simpaticul Creangă. Și fiindcă vorbesc de el, amicul e furios, căci am lăudat numai plăcintele sale, spuind că am lăsat hârtia sa de țigară. Nu, Creangă nu’și a părăsit nici un copil, el îngrijeșce și îl iubesce pe toți deopotrivă. Ruginitul nu l’a făcut să lase în uitare hârtia sa. Faimdsa Panama există, prosperă și deci degustând renumitul ruginit, faceți apoi o țigară cu panama vergi, marcă. S. A. P. A. și veți fi în adevăr fericiți, uitând necazurile vieței. Episcopul Parthenie a trecut pe aci, Duminică, îmbarcându-se pentru Constantinopoll, de unde va merge la Brusa. Fiul ei, popoarele din antichitate, cărora li se atribuia mișcările politice și sociale, dar pe cari națiunile moderne le contemplă cu o curiozitate din cele mai mari. Cronica astronomica de vestește a 27-a întoarcere a cometei lui Encke. Acest corp ceresc a fost descoperit în 1818 la observatorul din Paris, de Pons, astronom francez, care și a început cariera ca portar la stabilimentul acesta. I s’a dat acestei comete numele de Encke, numele directorului observatorului din Berlin, care ’i descoperi periodicitatea și prezise întoarcerea în 1822, adică peste trei ani și patru luni după prima sa aparițiune. Din timpul acele, acest astru a fost credincios fiecărei întâlniri pe care i le a însemnat știința. Fiindcă s’a vedut pentru cea din urmă oară în 1895 se așetaptă să reapară în anul acesta. D-nu Mauriciu Laewy, directorul observatorului din Paris, a primit o telegramă care îl vestește cu cometa Broke a fost zărită în vecinătatea lui Antares, cea mai strălucitoare stea din constelațiunea sempionului. Autorul acestei observațiuni e din Coddington, astronomul muntelui Halmilton, din California. Cometa e destul de strălucitoare și mișcarea ei destul de repede. Se prea poate ca ea să fie văzută și cu ochiul liber, căci a fost văzută și în 1895. Orlita ei e cea mai puțin de la aceea a lui Mercur până la aceea a lui Jupiter. Din toate cometele, e aceea al cărei period e cel mai scurt.’ Iată un corp al cărui studiu oferă un interes real. Observatorul din Paris a primit vestea unei observațiuni importante făcută de d-na Parrine de Liks în California. Acest astronom, al cărui zel este neobosit, a găsit cometa periodică a lui Wolf, a căreia întoarcere era așteptata în anul acesta și care vine întotdeauna odată la șeapte ani. Această vesta pune pe astronomi în regulă cu trecutul. Cele două comete periodice căror întoarcere se așteapta pe a anul acesta, sunt acum găsite în locurile vecine de acela pe care le indica teoria. Pentru prima oară acum știința mișcărilor cerești înregistrează un succes așa de complect. Cât despre cele patru comete noi cari sunt vizibile în acest moment acea a d-lui Coddington să părăsească emisfera noastră pentru emisfera australă, dar cea din venită, a d-lui Jacobin de la observatorul din Nisa, ia în fiecare noapte o strălucire mai mare și o mișcare mai vie. Se poate spera că acestă cometă să ne rezerve unul din acele frumoase spectacole cari speriau HENRY FEVRE Ceasornicul Contra tatălui său, D. Gabin, contra mamei sale D-na Gabin, Georges iutrea în secretul inimei sale o ranchiună, ca și altădată în misteriosul său pupitru de școlar. „Este neplăcută asta, își vorbea lui însuși în camera sa. Am frumoșii opt,-spre-zece ani care au sunat, și care aleargă ca la velodrom către nouă-spre-zece, și mă tratează încă întotdeauna ca pe un ștrengar, ca pe micul copil care trebuie să crească, fără să’mi observe însă mustățile mele. Cu mult mai puțini bani de buzunar, că în altă dată, când se grăbeau să cheltuiască să’mi cumpere ciocolată. In chestiune de Femei, natural stau prost, căci d’abia cunosc în cartierul meu o mică brunetă, cu ochii vii și cu obraji roșii, unde mi-am băgat câte odată nasu ca ’ntr’un buket parfumat. Se chiamă Marcelle și o iubesc. Dar iată că î mai scumpă decât o jucărie, și al mei refuză ajutorul.....“ Când, o aventură făcu să se emancipeze Georges, pentru ajutorul cel dase D. Gabin. Și nu fu altcineva cauza, fu chiar mica brună în chestiune. Fa era gentilă cu adevărat, nu mai puțin P-lirî Gabin decât fiului, cu care era în relațiuni. Intr’o sora D. Gabin își uită la ea ceasornicul. A doua zi la dejun, P-na Gabin, o damă grasă și răutăciosă, observă cu severitate lipsa lanțului de la jiletca bărbatului său. : — Ceasornicul, domnule Gabin ? D. Gabin, inconștient ridică mâna la buzunarul vestei sale cadrilate, și atras de suvenirurile care încă Îi ocupau memoria și Îi înroșea obrajul— se emoționă executând mișcări ridicole de scuze, ca și cum ar fi voit să’și ceară ertare. — Na,jise—el, unde ’mi-e ceasornicul ? Și numai decât își aminti de clipele în care se uitase la Marcelle și împreună cu el și ceasornicul.... — Ah ! este adevărat, zise el. L’am perdut ieri, mi la furat, probabil pe stradă, când alergam grăbit să ’mi fac declarațiunea mea la comisariat... — Cum de te-ai babalîcit așa?.... Un ceasornic de aur, un suvenir de de la unchiul meu.... — Am să’l găsesc, asigura D. Gabin.... „Marcelle este o fată cinstită, reflecta el. Am să-i cer ceasornicul și mi’l va da. Mă voi duce disară, căci am treabă dupe masă“. Deci, dupe masă, cineva sună la poirtă D. Gabin, și serviturea find plecată, Georges alergă, să deschidă. — Oh ! oh ! oh ! zise el, fericit de a revedea pe Marcelle. Și, deschise ușa de tot : — Intră, haide intră, intră te rog, Marcele.... — Nu am venit pentru asta..... Iată un ceasornic pe care la uitat la mine ieri tatăl tau... — Ah ! ah ! Jise Georges, voind să idee o farsă. — Și cum nu voiesc să mă ia drept o h<rță, cunoscând adresa, l’am adus , țind...... — Oh! zise Georges, care îl veni o idee, nu’l primesc eu.... — El bine, atunci dacă tată - t este aci ?.... — Nu este aci, dar este mama. Să il dai eî. — Oh! Georges — ești nebun?Nu cum va vei fi vrând ?... — Nu..., să spui că eu l’am uitat la tine, înțelegi Marcelle ? Marcelle ezită, când D-na Gabin nerăbdătoare veni să vadă cine este.. — Cine este ? întreabă D-na Gabin cu o voce aspră.