Romanul, octombrie 1898 (Anul 42, nr. 194-218)

1898-10-24 / nr. 213

Anul 42-lea No. 213 Voesce și vei putea în toată țara Abonamente . In țară 5 le! pe trimistru Ip Streinătate 10 le! pe trimistru Redacția STR. BRÂNCOVEANU, No 14. Fondat de C. A. Rosetti SAMBATA 24 Octombrie (5) Noembrie 189g Luminéta-te și vei fi 'S 'bajai. în toată țara Anuadurî pagina IV linia 40 bani inserții și reclame 2 le! linia Administrația STR. BRÂNCOVEANU, No 14. Director Vintilă C. A. Roseti Tactică nenorocită Este ceva anormal în partidul conservator, ceva putred, care trebue în scurtă vreme să se nimicescă, să se spulbere, ca cenușea în vînt, ca miasmele în aer curat. Văzindu-se slab și neputincioși, întocmai cu acei muribunzi intoxicați cari se svîrcolesc în prada celor mai cumplite dureri, că cu nici un chip nici prin promisiuni platonice date alegătorilor, nici prin amenințări și insulte triviale la adresa partidului liberal-național, șansele pentru reușită în viitorele alegeri comunale nu surîd partizanilor politici al d-lui Catargiu, opoziția conservatore, în urma atîtor eșecuri, a recurs la un nou mijloc de a obține afecțiunea corpului electoral, mijloc, de astă dată însă destul de dezastros, fiind-că, lumea cinstită și imparțială, care privește, indiferent de partid, luptele nóstre politice, infisdră în cumpăna drept cățel atitudinea abominabilă a conservatorilor, precum și armele lor de luptă în care s’au pus nădejdea, în vederea unui triumf destul de problematic și îndepărtat. După ce au deschis campanie prin organele dcitate , Epoca și Lupta, contra fostului mitropolit Gionadie, desemnându-l în fața societăței ca pe cel mai abuziv și incorect muritor, în îndeplinirea datoriilor către legile bisericești și față de pozițiunea ce ocupa ca prim efor al așezămintelor Brâncovenești, după ce l’au tîrît în noroiul cel mai mocirlos, profitând de slăbiciunile prelatului, și vî*zîndu-I în minte că, așa, bajocorit și insuftat, cum era recomandat prin ziarele Epoca și Lupta, trebuea să nu dimisioneze cînd i s’a cerut dimisia la venirea liberalilor la putere; astăzi, conservatorii, își joacă ultima carte, și readuce pe tapet, în ajunul alegerilor comunale, o chestiune stinsă a fostului mitropolit Ghenadie, crezând că prin acestă tactică de politică abominabilă partidul conservator va căpăta asentimentul corpului electoral. Se înșeila însă conservatorii dacă cred ca readucerea chestiei Ghenadie pe tapet, speriind lumea cu procese de calomnie ce are să intenteze prelatul, are să le vie în ajutor și să triumfe în alegerile din Noembrie. Nu chestiunea Ghenadie importă astăzi pe alegători, ori procesul de calomnie ce va intenta prelatul contra liberalilor; ei, alte chestiuni, absolut importante, atingătdre de gospodăria comunelor face obiectul discuțiunilor zilnice al corpului electoral. Căci, conservatorii, pînă în prezent, în tóte întrunirile pregatitore pentru alegerile viitore, nici gînd n’au avut ca să aducă pe tapet asemenea chestiuni de gospodărie pe la comune, mai urgent reclamate de interesele cetățenilor, decît cestiunea procesului ce prelatul Ghenadieț va intenta.—Dacă cumva nu se va respîndi. Prin urmare, dacă conservatorii, un moment s’ar resimți, și ar fi adeverați patrioți și iubitori de interesele și propășirea comunelor, ar amîna chestiunea Ghenadie—care nu sperie pe nimeni—pînă după alegeri, cînd pot și atunci să mai ciupească póte ceva de cheltuela. Acum însă, pentru demnitatea partidului conservator—dacă mai are încă—să rezerve colanele ziarelor d-lor, pe cari le intoxiceză cu proza de amenințări a procesului Ghenadie, discuțiunilor de gospodărie ce trebuesc absolut aduse la cunoștința alegătorilor de la cari, mîinele vor solicita sufragiile, și astfel, reușind, să fie orînduiți prin scaunele de consilieri comunali. Acastă politică trebue făcută deocamdată. Al. B Tinerimea română din Bucovina Ottim în Patria Sâmbătă s’a întrunit tinerimea română universitară din Cernăuți și a decis în unanimitate să transmită o depeșă de adesiune fratescă tinerimei române de la academia ungurească din Oradea-Mare unde șovinismul maghiar a însceat demonstrațiuni »«‘mdaloase la adresa tinerimei române. Tot fata a deciasiv? clubului italian din Viena o depeșe omagială pentru sprijinul valoros dat de deputații Italieni deputaților noștri d-r G. Popovici și d-l I. Țurcan în cestiunea interpelațiunilor privitoare la alegerile din Bucovina și confiscarea „Patriei». In cele următoare dăm textul depeșilor din chestiune. D-lui Lucian Bolcaș Oradea-Mare Academia de drept. Entusiasmați de ținuta bărbătească a tinerimei române de la Academia din Oradea-Mare în fața insultelor și prigonirelor barbare, vetrimetem salutări și felicitări. La frățești lupta voastră ia parte tot sufletul nostru. Trăiască frații noștri universitari români, transcarpatini. Tinerimea romînă unviersitară din sfîntul pămînt al Bucovinei Deputaților italieni s’a transmis următoarea depeșă : Club italiano Viena Parlament L’aiuto generoso prestato dai membri del Club italiano ai deputați noștri dottore Popovici ed dottore Țurcan nella lotta pei diritti del popolorumeno ha riempito i noștri cuori di viva sadisfazione. Desideriamo ardentemente ehe i legami di consanguineta fra il nobile popolo italiana ed il popolo nostro rima ngano ognora fortissimi ed illesi nel gran’ ideale della solidarieta latina. Ricevete i noștri omagii di profonda riconoscenza. Evviva il popolo italiano I Evvivan’ i di lui rappresentanti 1 Gli studenți rumeni de la universită. Czernowitz. Va să zică în traducția romîneascâ: Viena, Parlament Ajutorul generos prestat de , membrii clubului italian, deputaților noștri d l Popovici și d-l Tarcan în lupta pentru drepturile poporului român a umplut inimele noastre de vie satisfacțiune. Dorim cu ardoare ca legăturile de sînge între nobilul popor italian și poporul nostru să rămînă întotdeauna tari și nevătămate în spiritul mărețului ideal al solidarităței latine. Primiți omagiile de adîncă recunoștință. Trăiască poporul italian. 1 Trăiască representanții lui 1 St leuiții români de la Universitatea din Cernăuți. Logio Verdi Marele compozitor italia nm Scholin) ." Expediarea și distribuirea scrisorilor sau telegramelor trebue să intereseze pe toată lumea, căci din causa unei neglijențe se poate aduce pagube însemnate unei persoane, se poate desveli decrete de familie cari să aducă nenorociri. Am văzut prin ziarele noastre imputându se administrațiunei noastre poștale și telegrafice o sumă de neregularități , dar, drept vorbind, le credeam unele exagerate, altele pornite din spirit de partidă. Ea noi este obiceiul ca îndată ce un om întâmpină o contrazicere, o necomplesență, fuga la gazetă și vai de spinarea funcționarului nepoVirii îÂS.. . Dar până în sfârșit am fost vins prin mine însumi că toate criticele contra administrațiunei poștale telegrafice sunt exacte, poate chiar , indulgente pe lângă cea ce mi s’a întâmplat mie. Și eu am făcut un dosar contra acestei administrațiuni în curs de trei luni și am trecut în el 21 de cașuri. Vom spune însă numai pe cele mai principale, pentru ca să nu obosesc pe cititorii oitarului nostru. In Iunie ducându mă la Câmpulung pentru inaugurarea bustului prietinului meu maior Giurescu, eroul de la Rahova, la întoarcere am voit să mă opresc la Pitescu pentru interese de familie Luasem bilet pentru gara acelui orașiu și prin urmare nu m’am oprit la Gropa m. In tren aflându-mă cu profesorul Alotta, domnia sa m’a invitat la masei pentru acea seară spuind că mă așteaptă. La Golești însă nu era imediat tren, căci acceleratul nu se opresce și trenul care pleacă din București la 6 și 30 sosesce tocmai la 9. Ca să nu mă mai aștepte, am telegrafiat la 7 și 20 , lui Jotta să nu mă aștepte, sciți când distribuitorii de telegrame din Pitesc! a dus depeșia mea? Nici mai târziu, nici mai devreme decât a doua zi dimineață la 8 ore ! Adică peste 12 ore și 40 minute ! % Acesta a fost un cas grav, căci a făcut pe oameni să aștepte cu masa pînă la 10 ore cînd a venit al doilea tren. Dar ceia ce mi s’a întîmplat la Cimpulung două săptămîni mai tîrziu este foarte însemnat, căci faptul în sine, dacă nu m'a jignit, putea să aibă consecințe incalculabile. Intr’o zi mă pomenesc pe bulevard cu căpitan Furduescu că’mî aduce o telegramă scuzînduse că, fiindu î lăsată acasă și neobservînd bine adresa, a deschis’o și văzînd că nu este pentru d-sa a găsit cu cale să mi-o înmîneze chiar d sa aflînd adresa mea. Eu nu sunt nici căpitan, nici nu mă cheamă Furduescu. Cum a făcut factorul să dea o telegramă a mea une persoane cu alt nume și alt titl. Norocire ,ă telegrama nu conțin secret, c'.ci atunci într’adevăr fi făcut scandal. asta Constanța mi s’a întîmplat de ca . multe neajunsuri. Se da figrame la No. 76 strada Liberații ... acționarii puneau No. 75. Factorul venea la 75 și negăsind pe Adresant, nu mai căuta 76 și înapoia telegrama la București. Numai după ce se rectifica No, atuncî primeam telegrama, cu mai multe ore decît timpul ce trebuia pentru a îndeplini comisionul. Cu toate acestea și șeful Biuroului și alțî funcționari cunoștifi adresa noastră, căci unul din ei ne închiriase casa cu No. 76. Intr’_o telegramă espediată la Bucureșci se pune numele espeditoruluĭ ca primitor și numele primitorului ca expeditor. Un prieten al meu primește o scrisore din Bârlad, la București după ce a făcut drumul prin Cîmpulung, Constanța, prin Bucuresci și Orășî pin Constanța, pe cînd acel domn se afla în Constanța, încă ceva și termin,deși așa avea încă multe. Un domn Ionescu trimite o carte poștală unuia dormi G. Fundescu, la Constanța prin care îi spune că a terminat nisce albumuri și îl rugă ai scrie dacă d., Tocilescu e ■ acolo ca să scrie a le întruni d.sele ■ ți 1 te dea la Budesc!, cartea poștală se înapoiază aici la Hotel de France și aci mi se trimite la Sengerul în districtul Prahova, deși pe mine nu me chiamă G. Fundescu. Acestea sunt faptele mai importante care le-am constatat cu destulă părere de reű. Insă eu nu sunt de părerea celor care au scris asupra administrațieni poștelor și telegrafelor. Nu cred că domnul Chiru e absolut singur vinovat de aceste neglijențe. Este o causă mult mai importantă decît incapacitatea unuia om. In țară la noi este un sistem forte nenorocit care se întrebuințază în tote administrațiunele și subt tate guvernele. Reclamațiunile particularilor atinși se iau cu multă ușurință în serios. Unele se pun la dosar, iar altele pentru care se pune mai multă seriositate se resolvă tot în desavantagiul reclamanților, căci se procede dupe un sistem ușitat. Se trimite o anchetă serioasă și resultatul este că totdeuna neglijența sau reaua credință are dreptate. Ne aducem aminte că Videpandance ne vorbea acum cîtăva vreme de faptul de la Klepatak cu prtretul regelui și ne spunea că anelita sericisă a constatat cum portretul a fost luat de vînt și dus tocmai în fiță, fără să fi pus mîna vreun ungur pe el. Povestea țiganului cu ventuind l’a adus, în grădina romînului. iar ceapa din traistă îl da de gol. Ancheta seiosă constată vîntul, dar ’ calitatea,‘aptul pentru care a reclamat nenoroitul de păgubaș' rămîne nesatisfăcut Pînă cînd dar achetele vor fi totdeauna așa de sense, neglijența va domni, căci funconarii nu au de ce să se teamă, fiind todeauna protegiațî de seriositatea nchetei, undesca. Din China Viena, 23 Octombre,denblat0 anunță că corveta aur ungară Trundsberg care s-a cus cîteva zile la Taben Wart și nu a continuat călătoria sa, va debarca un detașament de matele care va merge la Peking pentr a protege împreună cu trupele celorla alte puteri, legațiunile străine. DATULLEMENDES PUDOARE — Toc ! toc ! — Nu intra! nu intra! maie sta!! Crezu că ar face bine să intre fără să mai aștepte nici un moment. Dacă ea cerea ca dînsul să rămînă de partea ceal’altă a ușei cauza era negreșit că, în buduarul parfumat de ea, nu era destul de bine arangiat, cum trebuia să fie spre a primi visite ceremonioase. Póte că nu era înfășurată decît în transparentele unei museline care tremură? Póte chiar că nici n’avea cămașe de loc ? Negreșit, el ’șî explica desigur că, vîrtdsă, sta la îndoială să se lase a fi văzuta într’o toaletă așa de puțin complicată j femeile stinere cere se îngrijesc de reputația lor sunt în general, oarecare stinghereală să dea bună ziua cu o mână al cărei braț și umăr sunt goale. Dar el nu putea fi mișcat d’astfel de supoziții. Din potrivă ideea ei o va surprinde, goală, pe ea, așa de severă și care, de trei luni ’1 dispera cu o inimă așa de închisă într’o focile încheiată cu atâta onestitate, ’1 îndemnă să deschidă, la nervie să forțeze chiar ușa la care bătea și împinse butonul de cristal, și intră cu iuțeală în budoar, unde mirosuri de intimități alese și cau din porcelanuri și se amestecau cu parfumurile flacoanelor destupate. Dar el fu foarte mirat. Căci adorabila femee care de 3 luni ’1 consterna cu o virtute admirabilă și nesuferită, îî apăru cât se pare de strict îmbrăcată; o rochie de oraș, foarte montată, cu mânicele lungi, abia lăsa să se vadă albuțarea roză a mâinelor și a gâtului. El întrebă fórte surprins: — Doamnă, dar pentru ce mă opream d’a intra, pentru ce ’mî ordonai să aștept de oare ce erai așa de simplu îmbrăcată ? Ea ’1 privi cu un zâmbet ironic cu o mână ridicată la primul nasture al corsagiului. — îmbrăcată ? Apoi pofnind de râs : — Eh ! tocmai de aceia, zise ea !țî porunceam să aștepți... ca să nu fiu tocmai atât de îmbrăcată...! Victor Hugo Titan. Cele trei etăți ale poeziei Poezia are trei etăți, care corespund fiecare unei epoci anumite ale societăței: oda, epopea, drama. Timpurile primitive sunt lirice, timpurile antice sunt epice, timpurile moderne sunt dramatice. Oda cântă eternitatea, epopea celebrează istoria, drama oglindește și zugrăvește viața. Caracterul celei de-a treia e veritatea. Rapsodii observă trecerea poeților lyrici la poet epici, cum romancierii a poeților epici la poeți dramatici. Istoricii se nasc cu a doua epocă , cronicarii și critici cu a treia. Personagiile odei sunt coloși: Adam, Cain, Noe ; acei ai epopei sunt giganți : Ahile, Atreu, Oreste ; acei ai dramei sunt oameni: Hamlet, Macbeth, Othello. Oda trăește din Ideal, epopea din măreție drama din real. In fine, această triplă poezie decurge din trei isvoare : Biblia, Homer, Shakspeare. Astfel deci sunt, și ne mărginim aici a constata un resultat, diferitele fisonomii ale gândirei la diversele ere a omului și societăței. Iată cele trei fețe ale sale, tinerețea, virilitatea și bătrânețea.. Dacă se examinează o literatură în particular, sau toate literaturele în masă, se va ajunge totdeauna la același fapt : poeții lyrici înaintea poeților epici, poeții epici înaintea celor dramatici. In Franța, Malherbe înaintea lui Chapelay, Chapelain înainteea lui Corneille , în venea Grecie, Orfeu înaintea lui Hor,lomer înaintea lui Eschyle, în cea primitivă, Genesa înaintea Reg ilor, Regii înainte de Job , sau, pentu relua această mare scară a tur poeziilor pe care o vom parele necontenit, Biblia înaintea lui*• Iliada înainte de Shakspear#.