Românul, septembrie 1915 (Anul 46, nr. 480-509)

1915-09-15 / nr. 495

BÄHI EXEMPLARUL Fundator : C. A. E0SETTS AiNUL 40-lea— iN o. VOIEȘTE SI VEI PUTEA AN UN CIUR I Linia corp pe o coloană în pagina II. Linia corp 1 pe o coloană în pagina IV , tnnerii =1 reclame în pagina III linia. , A ?e adresa: In num«!!*;î­i ia Administrația ziarului, L» iPsai*!»« la d-ni John F. Jonca & C-le, 3Î bl» rs du Faubourg Montmartre. La­ssei­lle & Viena­t la d-nli Rudolf Messe A C-l­ Lb­eeaire­s la d-ali fransenstein & Vogler ți ia toate agențiile de publicitate, REDâGTIA, STR. ASâDEMIEI, »0.19 ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17 50 balti SB bau 3 Ud MARȚI 15 1 jumiSRIE 1915 LUMINE AZA-TE SI VEI Fi BIBI ABONAMENTE UMîVERSiTi«i 1*fâ . an an 13 tsi , , , șease Suni 9 ici I A Ș 4 străinatate . nu an 38 lei . . . șpaga luni lii la T-------i«imn»*n— " ••• í Ahiei Mumentele încep la î și ÎS ale sta-astrei luni A sa sdrs-ssu li *1 oa*Bt*i la ArteiL­îgi»-.-«ț­r. sterului fl 1» psi- Hi­poitele, ua P*«Rsr-ia8 la «Agtsaoe Inifntuntlonsl« Ș® jGarns.fi Qorbaty». b* Vlenai la d-nul I. Battenhausen, Staatsb&hnh» L« Geneve t Heinrich Magpain. TELEFON No. 57/20 și 22/39 BUCUREȘTI 14 SEPTEMBRIE »»REGRES“ CONSTATĂRILE ZIARULUI „STEAGUL“ ȘI REALITATEA „STEAGUL“ —• ziarul conser­vatorilor din jurul d-lui A. Mar­ghiloman —• a avut ideia, desigur interesantă, de a face o compara­ție între luptele de opinii care să dădeau între deosebitele grupări politice din țara noastră în preaj­ma războiului de la 1877 și între luptele actuale, ale celor cu cre­dințe deosebite în privința orien­tării politice a statului român în­tre cele două grupări beligerante. Făcând această comparație Stea­gul constată, un anumit ț Citam acea­stă constatare: regres: „Și la 1877 în ajunul războiului ruso-româno-turc erau la noi oa­meni cari susțineau părerea că i­a trebue să n­e războini cu Turcii, nici alăturea de Ruși. „Și nu erau de rind oameni Ji­cm­­a... „Erau combătute negreșit păre­rile turco-fil­or noștri de la 1877; dar nimenea nu îndrăznea să-i insulte, să-i facă trădători și vîn­­­duți streinilor, și nici au fost pie­dică părerile lor de atunci la înăl­țarea în onoruri și demnitățile pe care le-au avut mai în urmă“. Iar astăzi — continuă ziarul conservator comparația sa — par­tizanii unei politici alături de pu­terile centrale, sunt tratați drept trădători și vînduți streinilor și țara este împărțită în patrioți și nepatrioți, în apărători ai neamu­lui și demnității naționale și în slugi ale intereselor dușmanilor noștri. Din acest punct de vedere, con­chide Steagul, suntem într’un evident regres față de atmosfera g­uptelor noastre politice de acum treizeci și opt de ani. „ Nu e nevoie să revenim asup­ra­ întregei campanii de violențe, a Acțiunii Naționale pentru a rea­minti atitudinea noastră față de cei ce au socotit că monopolizează patriotismul și naționalismul în această țară și­, tari în virtutea acestui monopol, au socotit că pot împărți osînde infamante — pi­nul și ștreangul­ — tuturor celor ce nu cugetau cu febrilitatea lor.­­ Lucrurile sunt prea recente și a­­titudinea noastră prea clară pen­tru ca să fie nevoie de mai multe explicații în privința părții de ade­var din consimuivu »­enewwur Steagul. E oare­care regres față de înălțimea luptelor opinii din preajma războiului pentru neatîrnare. Din nefericire însă constatările ziarului conservator nu cuprind de­cît o mică parte, și încă nu cea mai însemnată, din ceia ce ar trebui să cuprindă. Regresul cel mai simțit și mai dureros se găsește într’o altă deo­sebire a luptelor de atunci de lup­tele, de acuma. La 1877 și unii și alții dintre adversarii de opinii nu aveau în privire de­cît interesele romînești. Astăzi unii au împins europenis­­mul lor până la a nu se sfii să de­clare că, preferă ca Romînia nu fie sdrobită alături de o cauză, de­cît să-și sporească puterea alături de cealaltă. Alții au împins filo­ger­manismul lor până la a apăra in­teresele germane împotriva Statu­lui român. Colecția ziarului nos­tru ca și colecția ziarelor „La Po­litique“ și „Moldova“ stau la dis­poziția autorului articolului din „Steagul“ pentru a-l arăta cum în chestiunea exportului și a tranzitului de munițiuni, ziarele citate au găsit vinovat și incon­secvent­ Statul român, în timp ce streinii erau adevărații binefăcă­tori ai populației romînești. La Politique a­firm­a și se căzuia să do­vedeasc­ă —­ continuă in petto și astăzi... — că în chestiunea ex­portului guvernul e vinovat de suferințele populației agricole,­­ în timp ce vecinii noștri unguri sunt de o angelică atențiune față de interesele Romîniei agricole... Credem că astăzi s’a luminat și La Politique asupra problemei exportului. Iar Moldova nu stă­tea la îndoială să rndice și să aprobe cu antici­pa­rie represaliile pe care guvernul german este în drept să le execute asupra statu­lui român, vinovat de deservirea intereselor germane. Am luat două exemple mai is­­bitoare pentru ca să vadă și con­fratele nostru conservator în ce constă încă regresul față de nive­lul luptelor politice de la 1877: ,Și nu ar fi greu confratelui nos­tru să constate un regres analog și din alt punct de vedere. La 1877 nu a încercat nici o tabără de adversari politici de convinge­re, pentru a impune opiniei publi­­c %ma în cealaltă părere. Nu s’a operat, de exemplu, nici o... pro­pagandă printre studenți, ca să se manifeste într'un sens sa­u în al­tul; nu s’au făcut societăți ad hoc pentru răspândirea unui crez po­litic sau al celuilalt, nu s’a cum­părat muncitorimea ca să­ mani­festeze pentru neutralitate, pre­­gătindu-i-se cu mare reclamă afi­șe tricolore, a căror tricromie ad­mirabilă să dovedească o mare pro­fuziune de­ fonduri propagandis­te... La 1877 nu s’a încercat, în sfârșit­, cumpărarea nic­i unui om politic de oare­care însemnătate pentru ca să manifesteze convin­geri de o culoare una de alta. Din aceste puncte de vedere suntem într’un mare regres față de ceia ce s’a petrecut acum treizeci și opt de ani. Dar cel mai desgustător regres ar putea să-l constate Steagul în privința­ nivelului luptelor pe calea publicisticei. La 1877 nu au apărut gazete, cu origină miste­rioasă, SCOASE DE OAMENI FOARTE SARACI (I. Slavici), și date gratis vînzătorilor (Ziua) pentru a convinge publicul româ­nesc într'o a­numită direcțiune po­litică. Nu s’a văzut minunea ca un partid politic lipsit de fonduri (cel socialist) care abia putea sa-șî scoată o forță săptămânală să aibă deodată un mare organ zilnic, în care să susțină cu toată ardoarea o politică neutralista usque ad 11 nem. La 1877 nu s’a văzut iarăș ca UN PRIM RE­DACTOR, AL UNUI ZIAR DE LUPTA (Moldova) să trateze a­­faceri de publicitate cu directo­rul unei mari instituții financia­re rusești sau turcești și SA A­­RANJEZE asemenea afaceri, care de obiceiu, pentru nazetele normale (excludem­ Adevăruri sca), se tratează de cătră admi­nistrație, pentru ca să nu se facă con­fuziuni. Tot astfel la 1877 pu­blicul românesc nu a fost invadat de o cantitate imensă de broșuri, anonime­­ sau sem­nate de oameni cu convingeri recente, tipărite în zeci de­ mii de exemplare și dă­ruite gratis tuturor celor ce ar fi putut fi influențați. Iar dacă ,,Steagul“ ar căuta r­u­g.tentin, ai cînritul de impar­țialitate cu care căutăm noi, ar putea să mai găsească, în aceiaș ordine de idei, și alte aspecte ale regresului politic și moral de la­ 1877 și până astăzi. Și astfel, vorbind de regres, ar putea să facă o expunere com­ple­tă asupra chestiunei, pentru că în actualele împrejurări dato­ria noastră cea dintîi este să cu­noaștem adevărul întreg. Noi ne silim să-l desvăluim. Să vedem dacă „Steagul“ își îndeplinește datoria de a ne ajuta. _________.____________: Soc, autorilor dramstici Se vîmtură ideea înființărei unei socie­­ți a scriitorilor drama­tici. Nu este nouă ideea, dar nie rea nu este. A mai existat la noi— și nu de mult — o asemenea aso­ciație, despre care ne vorbește d. Herz în­t’um ziar artistic. Voi adăuga unele amănunte, pe care le-a uitat d-sa. Așa de pildă prima adunare generală cu membrii, nu cu pereți, s’a ținut în sala cea mare a Ateneului Român. Erau de față aproape toți dramaticii în viață. E drept că lipseau unii din­tre cei buni, foarte puțini și erau în plus cîțiva­ dintre cei cari de mult nu mai au drept la titlul de autori dramatici. Oricum societa­tea s’a construit, s’a strîns repede un prim fond și s’a ales un comi­tet. împrejurările au fost vitrine De aceea trebue să vorbim îndată de... desființarea­ acestei societăț... Inmormîntiarea s’a făcut în cabi­netul directorului general al tea­­trelor, director fiind — dacă nu ne înșelăm—d. Al. Davila. S’a desfiin­țat S. A. D., căci așa, ne cerea .■ directorul“ — patronul... ceresc al asociației — dar de reînființat n’a mai reînființat-o. Acum se d’s­­cu’ă constituirea unei societăți nouă, pe baze mai temeinice poate. Ar f­i timpul. Cum avem norocul ca în fruntea direcțiunei teatrelor să fie un om de energia și de ta­­lentul lui Mavrodi, încercarea ar putea fi norocoasă. Noua asocia­ție nu trebue să fie îndreptată însă nici măcar cu gîndul în­potriva „Socie­­ței scriitorilor Romîni", pe care am reușit a o avea după atîtea frământări și desbinări. O nouă a­­dunare de scriitori nu strică, dacă ea urmează să fie po­rivnică celei­­ vechi mai bine să nu se înființeze. Cred însă că nu va fi așa și în­tir«® noroft, e. a. LA UN IZVOR Vânători alpini francezi adăpostiți sub un umbrar in munții Vosgi anwMiiii nwr rwpur»iiirTii'iiniiiini imnniwir"Tn~.'ntiir^r - - - --1«—1T­.r •­ni nahia.iaim­­aiMa,i«rbiwif miiiniitiiai^^umman• k­ufflimrrim­ri înriiwi-1 ­România Militară, reproduce după „Militar Zeitung“ următoa­rea­ povestire emoționantă : Se reușise — după greutăți ne­spus de mari — să se stabilească într’un sat polonez murdar și pe jumătate ars, un post de aviațiune. Zăpada mare și frigul glacial de Februarie îngreunaseră imens lu­crările. Numai mulțumită perseverentei și tenacităței neînvinse a ofițeri­lor, subofițerillr și trupei se dato­ra reușita, lucrărilor. Cel mai greu lucru fusese adă­­postirea aparatului. Totuși, după mai multe zile de lucru isbutiseră să repare niște coșare, pe jumătate dărâmate și pasărea aeriană putu fi adăposti­tă în el Terenul de împrejurul adăpostu­lui aparatului era înconjurat cu solide lucrări de sîrmă. Pivnița și parterul șevalet, pe jumătate arsă, servită de cartier subofițerilor și trupei. Clasa fu transformată în casino și sală de min­car­ei, pentru subo­fițeri. Ofițerii se cartiruiseră peste drum, într-o clădire ceva mai cu­rată. In razele soarelui, apărut după mai multe zile înorate, ramurile înghețate ale arborilor străluceau ca și cum ar fi fost ornate cu nu­m­­­­eroase diamante. Zăpada scîrtîdat­ă sub pasul nea­dormit al santinelei care, învelită in blană, abia, mai semăna cu un războinic. In camera joasă țărănească, o­­fițerii escadrilei aeriene cercetau cu amănunțime harta. Comandantul lămurea, unuia dintre tinerii ofițeri, un brunet cu părul ca corbul, ordinul primit pu­țin înainte du­ la Comandamentul superior cu privire la recunoaște­rea Ce­ruței X, la adăpostul că­reia, după știri de toată crezarea, se zicea că s’ar fi adunat forțe ru­sești numeroase. „Comandantul dorește să se con­troleze această știre și tăria forțe­lor ce dușmanul a reușit să adune acolo; el speră să aibă ateeste date în cel mai scurt timp“, termină Comandantul lămuririle sale. Repede fură terminate prepar­a­­ți­unile de plecare alle ambilor ofi­țeri: conducător și observator. Amândoi ajutară la­ scoaterea a­­fără a aparatului. Apoi exmânară legăturile, mo­tor­ul, elicea, etc. Totul era in or­­­dine... acoperiți în blăni groase, o­ J­fițerii își luară locul. „Drumul !“ Elicea încăpu a se învîrti — o­­dată, de două ori — și apara­uii se avîntă in zăpadă ,afară, ridicîndu­­se în aer, sus, tot mai sus dudue motorul în atmosfera clară și li­niștită. Deja altimetrul marchează 600 m, aparatul­­bura acum în țara răstanșă, iar direcțiunea E.N.E. Căt o nemăsurată, colosală pus­ L’e de zăpadă, pare pămîntul sub picioarele aviatorilor. Foarte lămurit se recunos ne­­sfîrșitele coloane prusiene, în marș pe drumurile trosnite, desfundate din Polonia. O pădure ma­re apăru ved­erei piloților; pădurea sa apropie din ce în ce. De pe liziera de Est a er eșiră linii lungi de trăgători: avangar­da trupelor germane. Mai sus, tot mai «m», s• înalță „Taube­le“. Pozitiia rusă nu mai putea fi departe. Aparatul sbura acum la 2.400 m. înălțime. Iată și primele luciri ale tunurilor ru­sești. In puține minute aviatorii a­jung și sboară peste liniile ru­­sești. „Pasărea gri“ nu fusese obser­vată de inimic căci nici o lovitură nu se trase împotrivă-1. Un alt avion se apropie în mers vertiginos !-_ & vrăjmaș sau prie­ten 1 Slavă Domnului, e un aero­plan german, care ne înapoiază din trio recunoaștere. Bubuinci trec înainte ambele Taube, foarte a­­proape unul pe lingă altul. Mai sunt peste 100­­ km., pînă cînd aviatorii să ajungă locul, or­don­at , soarele se ridicase sus, bine pe cer. In deșertul de zăpadă ca­re se în­tindea dedesubtul lor, ca o eterni­tăți­, unii formă, s­borul le părea ea fără sfîrșit. In fine începu să se zărească tu­nurile cetăței X. Aparatul viră spre N, spre a se sustrage, pe cît posibil, vederilor inamicului și spre a putea recu­noaște, dinspre Est, interiorul ce­­tăte. Cele 2 linii ferate, ce veneau în cetate dinspre N.E. erau libere,­ nici un transport de trupe nu era deci, in curs, pe ele. S­pre est însă se ridica un mare lagăr militar și cetatea, mai ales, părea un furnicar de militari, cu deosebire de cavalerie și artilerie. Taubele virează foarte liniștit în timp ce observatorului, înarmat cu binoclu puternic, nu-i scapă ni­mic nerecunoscut din cetate. Un parc de arrtilerie era instalat pe un mare fo­c, asupra acestuia asvîrli observatorul prima bombă. Sigur că-și atinse ținta — căci o zin i­ceală de medescris se iscă în furnicarul de oameni; una după alta, alte bombe căută jos în mij­locul rușilor. Acum răsună prima lovitură a artileriei grele a cetăței în contra Taubelui. Un­­­iu foc de artilerie urmă a­­poi; totuși, proectilele se spărgeau sub aparat, fără­­ a-î cauza vre-un­ rău Vertiginos sbura­ acum Taudele spre vest — însărcinarea dată fu­sese executată. In puține minute ,aviatorii se găsiră în afara zonei focurilor vrăjmașe. Turna, se întunericește repede. Curînd amurgul își întinse voalul său albastru peste teren. Primele stele începură să ju­ce,as­t­a. Aparatul își continua sborul cu o mișcatre uniformă. Un frig glacial începu să cu­prindă pe cei doi aviatori. De oda­tă — ce­ se întîmplase! Motorul se opri. Ince­pu din nou, dar, numai pen­tru un scurt timp, nu mai funcțio­na regulați. Aparatul își continuă totuși sbo­­rul mai departe, balansîndu-se și cu opriri ale motorului din timp in timp. Deodată motorul încetă defini­tiv să mai funcționeze. O pădure maire se întindea înain­tea aviatorilor. Hotärisera a ascari­sa înaintea a­­cesteial. Aterisairea se făcu­ în bune con­­dițiuni. Cî nd la lumina unei lanterne oarbe, cercetară defectul aparatu­lui, găsiră că radiatorul înghețase. O liniște profundă, domnea de jur împrejur — nici urmă de pi­cior de vrăjmaș prin apropiere. Aviatorii, pe jumătate înghețați, se încercară să desgh­ețe radiato­rii, prin ajutorul spirtului, încercarea lor nu prea părea a avea șanse de reușită. Deodată o respirație particulară și o odoare la fel, venind din o a­­propiere imediată, făcu pe ofițeri să tresară. Cît pe aci să înghețe de spaima, în apropierea lor luceau sinistru luminele ochilor unei cete de lupi. Să tragă cu revolverul nu pu­teau, pentru că­ nu voiau să atragă, prin detunături, atențiunea inami­cului. Elunmea numai o singură spe­ranță: cît mai repede, sus, în ca­roseria închisă a aparatului, într’o secundă fură în ea. Era și timpul căci fioroșii lupi se apropiaseră, numai cîțiva pași îi mai despăr­țeau de aviatori. Văzînd că le sca­pă preda bestiile încep să urle și să se învirteas­că în jurul aparatu­lui. Dacă rău­șesc să-l răstoarne ? Cu toata profunzimea întunericu­lui, siluetele lupilor se desenau foarte distinct pe zăpada albă. Ce încet se scurg oaaisiunile! Acum a­­bestiile sau așezat la cîți­va pași de aparat și aștea­ptă. Nu­­ slăbesc din ochi. Dr ce se aude? Nu e a­­ceasta un zgomot de trap? Doi că­lăreți - foarte bine vizibili pe fondul alb ,al­ zăpezii — se apro­piau de aparat. Aviatorii string cu putere patul revol­erelor. Pe lingă lupi și vrășmașii acum? Se tinera totuși liniștiți. Călăreții erau cazăcî. Deodată banda de lupi se asvîr­­li în contra călăreților. Cîteva fo­curi de armă și mai multe bestii se rostogolesc, urlînd, în zăpadă. Cu a ti­i mai încveșunați atacară cei sla­ți pe călăreți. Se încinse o luptă scurtă, groasnică. Cei doi aviatori înghețară la a­ceastă priveliște. Un scurt și ascuțit strigăt — a­­poi totul fa sfîrșit; doar zgomotul făcut de ronțăitul oaselor, spunea a­via­torilor că bestiile devorau a­­cu­m cadavrele. In sfîrșit, o dungă palidă gălbue, e răsărit, anunță sosirea zilei. Lupii dispăruseră. Pete de sînge, hu"a­i de echipament, resturi de oase, precum și cadavrul unui lup enorm arătară aviatorilor, că to­tul fusese realitate, nu ins­­istând de restul puterilor răma­­se, aviatorii coborîră din caroseria aparatului. Repede fu desghețat radiatorul, el­ida se învârti și în puține secunde Taube­le­ se ridică în­ însorita di minerită de iarnă, nu fără a purta cu e. și cadavrul țapăn al lupului, ca mărturie a noptei grozave pe­trecută împreună. Peste întinsul câmpului de sub ei, aviatorii sburau a­cum­, la mare înălțime, spre frontul amic! Curînd ajunseră stațiunea lor de aviațiuU fură salutați cu un tu­nel de aplauze de către camarazi— îi crezuseră doar morți sau prizo­nieri. Aviatorii ra­portară grozava lor aventură nocturnă și arătară ca mai­a­zi­lor, bestia omorîtă de glonțul urm­iai din cei 2 cazaci. Cind brunetul observator își luă jos coifura, uimiți se uitară la el cam­ar­azii săi : părul său albise în detaslă necrpte de groază. DEMACON. 13 IV­R.ALEQIU In fața Varșoviei - O WOAPTE GROAZÂ. - . ..,—* v - • '-A 2EI.Ca:JL.MTr.A. 3ES.E1 CHIRIILE și IMOBILELE INSALUBRE — Se propune ca proprietarii imobilelor intalibre, sapasi dă­­rimârei și pâsaiîe, sa fie pü­igați a sm­ârca chirme — Se știe că astă primăvară, ad­­miinistrațiunea comunală a capita­lei a luat hotărîrea de a nu execu­­­ta d­eciziiunile luate cu privire la UP nuTM&1 destul de mare de imo­bile din capitală, imobile insalu­bre. _ V­ăzînd situați­unea destul de cri­­tică a caselor de locuit și criza de locuințe, Primăria a hotărît ca a­nul acestta, în mod exceptional, să acorde tuturor proprietarilir aces­tor imobile o păsuire generală, ast­fel ca dărîmama imobilelor să nu influențeze în rău asupra chiriilor,­­scumpi­nd­u-se și mai mult. Și în adevăr, imobilele nu au fost dărîmate, cu exceptiunea ace­lora puține cari amenințau să ca­dă sau­­ era­u cu totul insalubre, ab scbit imposibil de locuit. Negreșit, prim faptul că s’au cru­țat aproximativ vre-o mie de imo­bile și nu s’au dărîmat, s’a contri­buit în­tr’o oare oare măsură, dacă nu la reftelarea chiriilor, cel pu­țin la o mai mică disproporție în­tre cerere și ofertă. Ce s’ai întâmplat însă? Proprie­tarii imobilelor insalubre, pentru cari s’a făcut excepția de­­ a nu li se dărîma imobilele anul acesta, în loc să continue a le închiria cu prețurile destul­ de urcate de pină acuma, au sporit și mai mult chi­riile, și ast­fel măsura primăriei n'a avut eficacitatea­ dorită. Iată cei nie scrie în această pri­vință un­ cititor : „Sunt unul din chiriașii unui i­­mobil care trebui­e să fie dărîmat în Aprilie trecut. E adevărat că apartamentul pe care 1 ocup e dărăpănat și cam u­­med, dar față de criza de locuințe mă mulțumesc și cu dânsul în lipsă de altul mai bun. Cu toate însă că condițiunile s­­a,ionice lasă mult de dorit, prețul acestui apartament nu e mai eftin de­cit al­­ altuia. Care nu mi-a fost însă mirarea când am văzut însă că proprietarul meu,­­ îndată ce a aflat că a fost păsuit pentru un an de zile, m’a înștiințat că dela 23 A­­priilie îmi arcă chiria, cu 100 de lei. Neavînd ce face, am primit aceas­tă urcare. Acum, acelaș proprietar mă în­științează că dela Sf. Dumitru , nu mai poate să-mi dea casa de cit cu un spor de alți 150 lei pe an. De data ,aceasta m’am revoltat și am anunțat că mă voi muta. In a­­ac­laș timp m’am hotărît să vă scriu și d-voastră. Vă întreb, domnule redactor, drept și echitabil este ca un pro­prietar care numai printre favoa­re­a­­ autorităților municipale, își mai poate închiria un imobil, insa­lubru, supus dărîmărei, să-l specu­leze în acest mod ? Eu cred că autoritatea comunală tare în­ interesul general a amânat dărîm­area­ imobilelor in­salubre, ar putea­ să intervină. Proprietarii cari s’ar dovedi că au urcat in ul­timul semestru chiriile acestui fel de imobile, să fie pedepsiți cu retra­gerea pășuirei, punînd­u-li-se imo­bilele insalubre în dărâmare. Numai astfel măsura așa de bu­nă luată de autoritatea comunală și va avea tot efectul și chiriile nu s’ar urca. Suntem în preajma toamnei cînd cheltuelile sunt foarte mari. Dumnezeu știe cum ne mai ți­nem zilele de azi pe mîine. Credem că o intervenție în acest sens a au­­torităței comunale nu ar fi ne­dreaptă. In adevăr, atunci cînd s'a acor­dat acea păsuire generală, autori­tatea comunală nu a avut în ve­dere interesul egoist al proprieta­rului, ci pe acela al miilor de chi­riași nevoiași. La o casă la care de mult nu s’a mai făcut mici o reparație, aproa­­­pe de nelocuit, care și-a remunerat de mult capitalul băgat într’însa, cu ce justifică d-n-ni proprietari scumpirea chiriilor din semestru in semestru ? Dacă în general autoritățile nu pot lua nici o măsură, stabilind un maximum de chirie, cel puțin în cazul acesta special să fim ocrotiți noi, chiriașii“. Așa se termina scrisoarea citi­torului nostru. Nu știu dacă cazuri de acestea sunt multe. E însă, in­ adevăr, un caz de speculă, ca pen­­tru un imobil care în cazuri nor­male nici nu‘ar mai fi existat, căci ar fi fost dărîmat, să se sporească chiria de două ori pe an. Supunem scrisoarea de mai sus apreciere­ delu­i primar al capita­lei, Rep. Hirul Jitia/ DESPRE CAMPANIA AUSTRO GERMANILOR DIN POLONIA Paris 13 Septembrie. — Se tele­graf­iază din Stockholm că ziarul „Dagbl­ad“ foarte germanofil, a pu­blicat în ziua, de li un articol al colaboratorului său militar, articol care a pricinuit în Suedia o mare sensație. Autorul articolului consi­deră campania din Polonia, din partea austro-germanilor ca o ade­vărată­ eroare strategică; el zice că austro-germanii ar fi trebuit să a­­tace Rusia prin partea de Sud. Deși multe cetăți au căzut, e evi­dent că scopul principal al arma­telor austro-germane, adică nimi­cirea armatelor rusești nu au fost dobîndită; armatele rusești au scă­pat de la încercările de învăluire ale armatelor austro-germane. Au­torul încheie spunînd că situația austro-germanilor e serioasă și că poate deveni gravă dacă înaltul co­mandament german se va încăpă­țîna, atunci războiul va intra în­tr’o fază nouă, (Havas). In jurul NOULUI ÎMPRUMUT DE RĂZBOI GERMAN Berlin, 13 Septembrie.­­ Secre­tarul de stat la finanțe d. Helfe­­rich a declarat între altele într-un interview reprezentantului presei americane cu privire la rezulta­tul strălucit al celui de al treilea împrumut de război și că depășeș­te 12 miliarde așa că în total cele trei împrumuturi de războiu au dat o subscriere de 25 miliarde și jumătate. Astfel toate cheltuelile de războiu au fost acoperite iar banii sunt disponibili pentru con­tinuarea războiului. Cheltuelile campaniei de războiu sunt asigu­rate pînă la mijlocul primăverei viitoare. Suma celui de al treilea împrumut german depășește al doilea împrumut englezesc care a fost celebrat în toată lumea ca un ce extraordinar. Cel de al treilea împrumut german constitue astfel cea mai mare operațiune finan­ciară din întreaga istorie univer­sală. Actualmente Germania chel­­tuește o marcă, și Anglia 2 mărci pe zi de locuitor pentru războiu. Anglia caută astăzi bani în Ame­rica ; Germania n’are nevoie de ajutorul străin. (WB.). Presa franceza DESPRE ATITUDINEA BULGARIEI Paris 13 Septembrie,­­ Vorbind de atitudinea Bulgariei, „Le Jour­nal" scrie: Poate oare cineva la So­fia să-și închipuiască că aliații ar părăsi Serbia în fața unui pericol. Cu cît această iluzie va dispare mai repede cu atât va fi mai bine. Datoria­ puterilor aliate, ori­cit­­e grea a fi, nu­­ poate paraliza ac­țiunea în Orient; nici Sîrbia, nici aliații nu vor permite ca bulgarii să ocupe Macedonia înainte ca tot, să fie regulat și ca Serbia să fie pri­mit compensațiunile promise. Sîr­bii își vor apăra, teritoriul pînă­ la ultima picătură de sînge și vor fi apărați de aliații lor. Dacă Bulga­ria vrea războiu, cu atît mai rău pentru dînsa, atunci ea va ști cît de slab poate fi sprijinul pe care austro germanii sunt în stare să-i dea. Totuși, vom aștepte faptul în­deplinit înainte de a crede la o ast­fel de nebunie. „Figaro“ scrie: Aliații­ Rusiei nu pot lăsa Sîrbilor singuri datoria de a apăra calea spre Salonic în contra noilor aliați ai austro-ge­r­­manilor. Există un tratat de onoare între Grecia și Serbia; vom spune gre­cilor să nu se gândească de­cît la interesele lor proprii, printre care cel dîntîiu e cel gl onoareî. Dar mai este încă un legămînt mai înalt, e cel care leagă Rusia cu aliatele ei din apus. Anglia, Franța și Italia sunt hotărâte să i respecte, cu sau fără statele balcanice, ori ce s’or întâmpla. Temple scrie: Evenimentul zilei , mobilizarea bulgară în ur­ma îndemnurilor germane care vrea să-ți deschidă drumul spre Constantinopole. Urmările acestui fapt însemnat­e că pentru aliați drumul spre Con­stantinopole nu mai e prin penin­sula Galipoli, ci prin Serbia și Bul­garia. E sigur că, în cazul cînd Sir bii ar f­i înfrînțît o armată bulgaro­­germană a­jungînd la Constanti­­­nopole, expediția noastră din Galli­poli ar fi cu totul compromisă. Tru­pele aliate care sunt în această re­giune, dacă s’ar uni cu cele sîr­­bești și eventual cu cele grecești ar avea din contra cele mai mari șan­se de a dobândi o victorie hotărâ­toare.

Next