Satul Socialist, octombrie 1970 (Anul 2, nr. 436-462)

1970-10-01 / nr. 436

La cooperativa agricolă din Murfatlar, judeţul Constanţa, fotoreporterul nostru a surprins terminarea recoltării florii-soa­­relui Foto : N. RUSU SATUL SOCIALIST Agricole de Producţi­ e Tovarăşul Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al Comitetului­ Central al Partidului Comunist Român, s-a întîlnit cu tovarăşul Samuil Mikunis, secretar general al Partidului Comunist din Israel, care-şi petrece concediul de odihnă în ţara noastră. • S-au încheiat convorbirile dintre delegaţia P.C.R., condusă de tova­răşul Virgil Trofin, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Perma­nent, secretar al C.C. al P.C.R., şi delegaţia P.C. din Japonia, condusă de tovarăşul Masayoshi Oka, vicepreşedinte al Prezidiului C.C. al P.C.J. Marţi, membrii delegaţiei s-au întîlnit la ambasada română cu con­ducerea şi cu membri ai Asociaţiei de prietenie Japonia—România.­­ Tovarăşii Gheorghe Pană, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Vasile Patilineţ, mem­bru supleant al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., şi Ghi- EVENIMENTE dela Vass, şef de secţie la C.C. al P.C.R., s-au întîlnit cu delegaţia Parti­dului Comunist din Norvegia aflată în vizită în ţara noastră.­­ Preşedintele Marii Adunări Naţionale, Ştefan Voitec, a primit de­legaţia de senatori şi deputaţi ai Camerei reprezentanţilor din S.U.A., membri ai Grupului american din Uniunea interparlamentară, condusă de senatorul John Sparkman.­­ Delegaţia Uniunii naţionale a cooperativelor agricole de producţie, condusă de Gheorghe Petrescu, prim-vicepreşedinte al Uniunii, care face o vizită în Anglia, a avut convorbiri cu sir William Harphan, directorul Centrului Marea Britanie—Europa răsăriteană, cu Allan Schaw, vice­preşedintele Uniunii naţionale a fermierilor, precum şi la Consiliul cen­tral al cooperativelor agricole.­­ A sosit în Capitală tovarăşul Stanislaw Majewski, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri al R. P. Polone, preşedintele Comisiei de Pla­nificare, în vederea semnării protocolului de colaborare economică şi schimbul de mărfuri între România şi Polonia pe perioada 1971—1975.­­ Preşedintele Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum, Du­mitru Bejan, şi preşedintele Uniunii Centrale a Cooperativelor Meşteşu­găreşti, Ilie Alexe, au plecat, miercuri dimineaţa, la Londra, unde vor participa la reuniunea Comitetului Central al Alianţei Cooperatiste In­ternaţionale, care va avea loc în zilele de 1—3 octombrie 1970. Vremea e prielnică pentru desfăşurarea tuturor lucrărilor agricole de seion CU TO­A­TE FORŢELE IN CIMP, LA RECOLTAJ LA PREGĂTIREA PA­TULUL GERMINA­TIV! Pornim la început de săptămînă pe un traseu ce travresează ju­deţul Teleorman de dincolo de Turnu Măgurele pînă spre Alexan­dria şi apoi spre Drăgăneşti-Vlaşca. O zonă prin excelenţă cerealieră, griul şi porumbul avînd o mare pondere în structura culturilor a­­grico­le. Şi aici, ca şi în celelalte , Fruntaşii îşi confirma hărnicia . Fiecare utilaj agri­col — folosit la întreaga capacitate de lucru ! ® Am intrat în octombrie. Direcţia agricolă ştie că unele coo­perative nu şi-au asigurat nici pînă acum sâmînţa , zone ale ţării culesul porumbului şi al tuturor culturilor de toamnă, pregătirea pentru semănatul griu­lui reclamă în aceste zile o mare concentrare de forţe, utilizarea la maximum a mijloacelor mecanice şi manuale de care dispun unită­ţile, folosirea judicioasă a timpului bun de lucru. încă din vreme, mă­surile practice, termenele şi res­ponsabilităţile concrete pentru e­­fectuarea lucrărilor din actuala campanie au fost precizate prin or­dinul 2­000 din 20 august a.c. al M.A.S. Cum au fost aplicate aceste mă­suri de către cooperativele agri­cole, de secţiile şi întreprinderile de mecanizare a agriculturii ? Care este stadiul în care se află preg.­ ing. MARIA BOGDAN (Continuare in pag. a 3-a) Timpul reclama ca o urgenţă pentru această perioadă executarea în cele mai bune condiţiuni a însâmînțârii anului de toamna. Este ceea ce fac cooperativele agricole din judeţul Brăila care au trecut operativ la rea­lizarea acestei importante lucrări Foto : N. RUSU Nici un anotimp nu se stinge pe pămîntul românesc atît de frumos, atît de generos ca vara. In septembrie, lumi­na păleşte şi aerul capătă o transparenţă de borangic, e diafan ca o­le, şi altfel iţi apare cerul, parcă mai apro­piat, şi altfel vezi cavalcada norilor, munţii şi cîmpia, ar­borii, apele. Eterna comuniu­ne a omului cu vastele spaţii ale universului şi cu vatra sa TOAMNA de obîrşie, cu astrele, cu co­drul şi izvoarele, cum stă scris şi în baladă, e mai seni­nă acum, cină truda verii se revarsă în toamnă, anotimp prin excelenţă al roadelor. Vezi cum se revarsă pe pă­­mînt lumina toamnei şi cu­prinzi vastele întinderi ale ogoarelor, şi-i vezi pe oameni trudind în lanuri de porumb şi lanuri de floarea-soarelui, în livezi şi podgorii. Toamna e deopotrivă sfîrşit şi început al ciclului lucrărilor agrare. Acest anotimp dă adevărata măsură a muncii ţăranului. In toamnă, în prima dumi­nică de octombrie, ţara sărbă­toreşte tradiţionala Zi a Recol­tei. O sărbătoreşte prin mun­că. E o cinstire a fertilităţii acestui pămînt, a darurilor sale, a hărniciei poporului ro­mân. Există în această sărbă- PETRE DINCU I (Continuare in pag. a 2-a) ^ywwwwwwww$ I I I I ŢÂRÂNIMEA, importantă forţă socială Alcătuind timp de veacuri marea majoritate a poporului, prin activitatea depusă în fău­rirea bunurilor materiale, prin lupta şi patriotismul manifes­tate de-a lungul zbuciumatei noastre istorii, ţărănimea a re­prezentat întotdeauna una din forţele principale ale progresu­lui social. Momente ale lupte­lor ţărănimii din patria noastră pentru dreptate şi libertate, ca cele de la Bobîlna (1437), de sub conducerea lui Gh. Doja (1514), a lui Horia, Cloşca şi Crişan (1784), sau puternica răs­coală ţărănească din 1907 de­monstrează în mod elocvent ca­pacitatea şi energia revoluţio­nară a maselor ţărăneşti. GAVRIL HORJA lector universitar Pe baza practicii şi experien­ţei social-istorice, clasicii mar­­xism-leninismului au demon­strat că ţărănimea nu se poate elibera de exploatare şi asu­prire prin propriile sale forţe, ci numai în alianţă strînsă cu proletariatul şi sub conducerea acestuia. Acceptînd rolul con­ducător al proletariatului şi în unire cu acesta, ţărănimea de­vine pentru prima dată o forţă revoluţionară capabilă să lichi­deze exploatarea, să participe la instaurarea unei orînduiri eco­nomice noi, socialiste. Partidul Comunist Român şi-a asumat, încă de la crearea sa, sarcina istorică de a realiza alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănime în vederea răstur­nării regimului burghezo-mo­­şieresc şi făuririi societăţii so­cialiste. Deosebindu-se radical de toate celelalte partide, din­­tr­e care unele cu pompoase ti­tulaturi „ţărăneşti", P.C.R. a militat cu consecvenţă pentru apărarea intereselor fundamen­tale ale ţărănimii, mobilizîn­­du-le la luptă împotriva clase­lor dominante. Bazat pe învă­ţătura marxist-leninistă, P.C.R. (Continuare in pag. a 2-a) (лллллллллллллллллллллллллллллллллллллал^ллллллллллллллл! М .ЧЧ RAIDUL NOSTRU BN JUDEȚUL TELEORMAN AVEREA OBŞTEASCĂ nu e un pom al nimănui! întipărită adine, responsabilita­tea pentru munca in cooperativă, pentru dezvoltarea şi apărarea avu­tului obştesc, constituie în zilele noastre o trăsătură statornică a conştiinţei ţăranilor cooperatori. Strădania lor pentru sporirea con­tinuă a zestrei cooperatiste, grija de a nu risipi din averea comună, de a gospodări cît mai chibzuit pă­mîntul şi mijloacele de producţie alcătuiesc principalele linii de forţă ce condiţionează evoluţia şi pros­peritatea cooperativei, a satului în care muncesc şi trăiesc. Ca nişte pete mărunte, izolate, pe fundalul acestui demn univers uman, există ici-colo, asemeni bu­ruienilor dintr-un lan, indivizi tri­butari încă concepţiei retrograde, egoiste, a profitului şi căpătuielii cu orice preţ şi prin orice mijloace. Mai ales în aceste zile, cînd ultimele recolte iau drumul hambarelor sau magaziilor, cînd producţia totală a cooperativelor nu este complet evaluată şi cînd nu sînt stabilite încă roadele muncii fiecăruia, ase­menea indivizi, minaţi de acea dez­gustătoare mentalitate a rotunjirii veniturilor proprii în dauna muncii celorlalţi, încearcă să „ciupească", să-şi însuşească pe nedrept din ave­rea comună. Spicuim din dosarele aflate în cercetarea organelor de miliţie ci­­teva cazuri : Ion Gheorghe din Căscioarele, comuna Cerchezu, ju­deţul Constanţa, a depozitat la Gheorghe Aporcăriţei, din aceeaşi localitate, 2 510 kg porumb ştiuleţi şi 45 saci de iută, furaţi de la coo­perativa din localitate . Ion Titon şi Florea Dop au fost prinşi de un paznic de cîmp cu 530 kg porumb furat de pe tarlalele cooperativei din Cătane, comuna Negoi-Dolj , Gheorghe Bănică din comuna Poe­­nari-Argeş a­­ fost prins de preşe­dintele cooperativei din localitate cu două căruţe cu mere furate (circa 1 000 kg­­), pe care, împreu­nă cu complicii săi, Sofia Bănică şi Gheorghe Motron, se pregătea să le transporte spre valorificare în piaţa oraşului Piteşti. E bine să se ştie că astfel de manifestări și altele asemenea lor sunt considerate de legile intran­sigente ale statului nostru drept DUMITRU ATANASIU (Continuare în pag. a 2-a) ANUL II Nr. 436 JO 11 OCTOMBRIE 1970 4 pagini — 30 bani — Duminică 4 octombrie este ZIUA RECOLTEI. Este şi prima zi de vinzare a ALMANAHULUI editat de ziarul :SATUL SOCIALIST" 4" DIN CUPRINS :­­ ® Cît valorează pier­derile de recoltă ? ® Vreţi să trăiţi o sută de ani ? • Ştiţi care sînt piticii Europei ? ® Este castorul un in­giner hidrotehnic ? • S-au descoperit noi piramide ? • De ce-i dulce zahă­rul ? ® Există plante carni­vore ? ® Unde-i cel mai mic sat din lume ? ® Ce sunt fusele ora­re ? Preţul unui exemplar 8 lei. Almanahul se află în vinzare la magazinele săteşti din întreaga ţa­ră. In aceste zile, benzile transportoare de la silozul Fabricii de zahăr din Buzău lucrează din plin. În scurt timp, sfecla recoltată de pe ogoare va fi transformată în deliciosul produs Strîmbă-lemne are în plan efectuarea unei lungi călătorii prin ţară. El însă nu se deplasează de unul singur, ci — din o­­bişnuinţă — doreşte să-l­ însoţească şi Făt-frumos. Titularul postului fiind plecat în concediu, Strîm­bă-lemne a apelat la ci-I titori. Cine vrea să de-­ Vină Făt-frumos ? A primit sute de oferte. Numai din comuna Sal­cia, judeţul Teleorman, i-au solicitat postul de Făt-frumos următorii :­­ Ion Bădoi de 20 de ani, T­rîntori sadea ! Nicolae Dobre de 28 de ani, Virgil Vişan de 22 de ani. S-au prezentat, din aceeaşi comună, şi două candidate pe postul Ilenei Cosînzene. E vorba de Constantina Dobrescu de 23 de ani şi de Constanţa Bunescu de 21 de ani. A început examenul. Strîmbă-lemne îl întreabă pe Ion Bădoi : — De ce vrei să te faci Făt-frumos ? Candidatul a răspuns : — Cred că asta e func­ţia ce mi se potriveşte. — Pînă acum mi-ai fă­cut ? — Am terminat 7 clase la şcoală, am rămas repe­tent doar o singură dată, am luat 3 000 de lei de la părinţi, am fost pe la Bra­şov şi Bucureşti, am cău­tat un post corespunzător dar n-am găsit. Ca Făt­­frumos, mi-ar place. Strîmbă-lemne nu l-a angajat. Au venit in faţa comi­siei ceilalţi candidaţi. La întrebarea : „De ce vreţi să vă faceţi Feţi-frumoşi", candidaţii au răspuns : — Nu mai avem ce face. A trecut primăvara, a trecut vara, e pe ducă şi toamna. In aceste ano­timpuri am tăiat frunză la cîini. Acum nu mai sînt frunze. Ce să facem ? Ne facem Feţi-frumoşi. Strîmbă-lemne nu i-a angajat. Nici ofertele pentru Ileana Cosînzeana n-au fost acceptate. Şi asta din pricină că cei ce aspiră la postul de Făt- POVESTE CU STRÎMBĂ-LEMNE frumos şi la cel al Ilenei Cosînzene sînt în fapt nişte trîntori. La coopera­tiva agricolă de producţie din Salcia n-au realizat nici o singură normă. Cum să-i angajeze Strîmbă lemne pe aşa posturi pres­tigioase ? Mai gîndiţi-vă ! D. TARNAUCEANU I­n lungi drumeţii care porneau din Pekin spre sudul subtropi­cal sau spre nordul înzăpezit, am străbătut cu trenul, cu maşina şi cu piciorul, cu vaporul şi cu avionul, pămîntul ţării-continent, care m-a de­rutat prin formele lui de relief, im­previzibile, în general muntoase, prin salbele celor peste 5 000 de fluvii, rîuri şi mari, prin văile şi platourile acoperite cu orezării şi doar, rareori, prin cîmpuri netede în care este po­sibilă prezenţa tractorului. Legat cu un anume cult de destinul dur al pă­­mîntului ameninţăt din strătimpuri de două mari calamităţi — inundaţiile şi secetele — ţăranul chinez s-a luptat ÎNSEMNĂRI DE CĂLĂTORIE Ţăranul chinez biruie „dragonii“ întotdeauna cu asprimea rocilor şi cu sterilitatea fiecărei palme de lut pe care a făcut-o să rodească. O dată cu înfiinţarea comunelor populare şi, treptat, de la un an la altul, săteanul, liber, descătuşat din broboada superstiţiilor şi a exploată­rii multimilenare, s-a angajat într-o perpetuă bătălie pentru a smulge a­­celuiaşi pămînt roduri bogate, în con­diţiile noului „cod agricol", prezidat de ştiinţă şi de tehnica avansată. Iri­gaţia, sufletul agriculturii după o ex­presie citată frecvent în China, a de­venit în anii puterii populare busola orientativă a vieţii rurale. Şi, cînd spunem viaţă rurală nu uităm să sub­liniem că ea încorporează 70 de mii de comune populare. Au fost unu puţini ani — prin 1961 bunăoară — cînd verile năpăstuiau recoltele cu arşiţe, iar primăverile cu inundaţii. Făcusem o primă drume­ţie prin satele Chinei după un ase­menea ciclu stihinic, care mobilizase intr-un efort inimaginabil, zile şi nopţi, fără contenire, forţe omeneşti. VICTOR VIŞINESCU (Continuare în pag. a 4-a)

Next